ACTIUNEA IN PRONUNTAREA UNEI HOTARARI PRELIMINARE ADRESATA CURTII DE JUSTITIE A COMUNITATILOR EUROPENE

ACŢIUNEA ÎN PRONUNŢAREA UNEI HOTĂRÂRI PRELIMINARE ADRESATĂ CURŢII DE JUSTIŢIE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE

Judecator - Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti

I. CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

Raportul dintre CJCE si instantele nationale în cadrul procedurii actiunii în pronuntarea unei hotarâri preliminare

Comunitatea Europeana presupune o ordine juridica autonoma, în cadrul careia s-a încredintat organelor de jurisdictie ale statelor membre aplicarea dreptului comunitar. Pentru a asigura caracterul unitar al îndeplinirii acestei misiuni, autorii Tratatelor au creat un mecanism special, reglementat de art.234 TCE, cel al actiunii în pronuntarea unei hotarâri preliminare, care sa permita instantelor nationale si Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE) sa relationeze. Este vorba de un mecanism care prin supletea sa este perfect adaptat pentru a crea raportul ce trebuie sa existe între judecatorul comunitar si instantele nationale, permitând un control al celui dintâi asupra judecatorului national, fara a putea vorbi însa de o relatie ierarhica. Acest control este cu atât mai eficace cu cât, prin intermediul hotarârilor preliminare, CJCE poate participa efectiv, într-o anumita masura, la exercitarea functiei jurisdictionale în statele membre, prin imixtiunea sa, indirecta, în calificarea juridica a fap 616j92g telor din actiunea principala.[1]

Art.234 TCE constituie deci cheia de bolta a puterii jurisdictionale în cadrul Comunitatii, contribuind de o maniera determinanta la implementarea unui spatiu jurisdictional la nivel comunitar, prin posibilitatea pe care a oferit-o CJCE ca, prin jurisprudenta sa, din care o parte importanta - calitativ si cantitativ - e formata din hotarârile preliminare, sa joace un rol major în procesul de integrare europeana.

CJCE si instantele nationale au competente bine delimitate dar, pentru aplicarea uniforma a dreptului comunitar, organele de jurisdictie comunitare vor contribui, direct si complementar, la luarea unei decizii la nivel national. Relatiile dintre CJCE si instantele nationale sunt de cooperare , cel putin în sensul ca aceasta Curte are o putere minima de a se asigura ca instantele nationale urmeaza opinia sa, iar, în sens contrar, în cadrul unui sistem juridic national, o instanta ar putea sa faca trimiteri la CJCE spre a-si întari pozitia sa fata de alte instante nationale sau fata de alte ramuri ale guvernarii

Raportul de cooperare care ia nastere în temeiul dispozitiilor art.234 TCE este conditionat de respectarea principiilor, fundamentale în cadrul ordinii juridice comunitare, relative la prioritatea si directa aplicare a dreptului comunitar, precum si la caracterul obligatoriu al hotarârilor CJCE.

Judecatorul national a fost numit "judecatorul de drept comun" al dreptului comunitar , atît el cât si CJCE exercitându-si atributiile în cadrul aceleiasi ordini juridice, si ambii în calitate de judecator comunitar.

Revine însa ordinii juridice interne, în absenta unei prevederi comunitare contrare, rolul de a stabili competenta organelor jurisdictionale, precum si procedura de urmat în vederea apararii drepturilor de care justitiabilii beneficiaza în virtutea efectului direct al dreptului comunitar

Acest principiu al autonomiei procedurale este dublu conditionat: nu trebuie sa fie nici o diferenta între actiunile întemeiate pe dreptul comunitar si cele întemeiate pe dispozitiile dreptului intern (principiul echivalentei) si exercitarea acestor drepturi nu trebuie sa devina în practica imposibila sau excesiv de dificila, chiar daca se face cu respectarea egalitatii de tratament (principiul efectivitatii)

Principiul cooperarii, care caracterizeza procedura actiunii în pronuntarea unei hotarâri preliminare, are si un efect orizontal, fiind incident nu numai în cazul relatiei CJCE - judecator national, ci si în raporturile existente în cadrul ordinii juridice a unuia si aceluiasi stat membru, presupunând o cooperare între judecatorii nationali ai acelui stat, dar si, mai larg, un schimb de experienta între judecatorii diferitelor state ale Uniunii Europene.

Procedura actiunii în pronuntarea unei hotarâri preliminare are un caracter unitar si presupune 3 faze distincte, având ca unic scop aplicarea unor dispozitii ale dreptului comunitar cauzei concrete deduse judecatii în fata instantei nationale: formularea actiunii în pronuntarea unei hotarâri preliminare (dupa ce în prealabil s-a stabilit, de catre judecatorul national, pertinenta, relevanta, precum si necesitatea unei asemenea hotarâri, în vederea solutionarii cauzei) (a), solutionarea actiunii si pronuntarea hotarârii preliminare de catre CJCE (b) si solutionarea litigiului în cadrul caruia a fost formulata actiunea în pronuntarea unei hotarâri preliminare, pe baza hotarârii CJCE (c), prima si ultima etapa fiind supuse analizei în prezentul studiu.

II. REGLEMENTARE

Potrivit art.234 (fostul art.177) din TCE:

Curtea de Justitie este competenta sa hotarasca, cu titlu preliminar/prejudicial:

a)          cu privire la interpretarea prezentului tratat;

b)          cu privire la validitatea si interpretarea actelor edictate de institutiile comunitare si de BCE;

c)          cu privire la interpretarea statutelor organismelor create printr-un act al Consiliului, în masura în care statutele prevad acest lucru;

Atunci când o asemenea problema este invocata în fata unui organ de jurisdictie al unui stat membru, acesta poate, în cazul în care apreciaza ca o decizie sub acest aspect îi este utila în vederea solutionarii cauzei interne, sa ceara Curtii de Justitie sa hotarasca în acesta privinta.

Atunci când o asemenea problema este invocata în cadrul unei cauze aflate pe rolul unui organ de jurisdictie national ale carui hotarâri nu pot face obiectul vreunei cai de atac potrivit dreptului intern, acel organ este obligat sa sesizeze Curtea de Justitie.

Actiunea preliminara face obiectul mai multor dispozitii ale Statutului si Regulamentului Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene

Relativ la cauzele privind vizele, azilul si politica de imigrare, care au fost incluse în TCE prin Tratatul de la Amsterdam, actiunea preliminara nu poate fi initiata decât de un "organ de jurisdictie de ultima instanta" (organ de jurisdictie national ale carui hotarâri nu pot face obiectul vreunei cai de atac potrivit dreptului intern, art.68 TCE, pct.1), acest organ de jurisdictie fiind de altfel obligat sa sesizeze Curtea în masura în care conditiile art.234 sunt îndeplinite.

Cooperarea judiciara în materie penala a fost mentinuta în afara dreptului comunitar, fiind acoperita de cooperarea dintre statele membre în cadrul celui de-al treilea pilon al Uniunii Europene. Potrivit art.34 TCE, Consiliul, statuând în unanimitate, poate adopta decizii-cadru în scopul armonizarii dispozitiilor cu valoare normativa si de reglementare ale statelor membre, adopta decizii în orice alt scop si încheia conventii. Art.35 din TCE stabileste competenta Curtii de Justitie de a pronunta o hotarâre preliminara cu privire la validitatea si interpretarea acestor decizii si la interpretarea acestor conventii. În plus, statele membre pot limita dreptul de a initia o actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare, rezervându-l organelor de jurisdictie "de ultima instanta". Trebuie observat de asemenea ca acestea din urma nu sunt obligate în acesta materie sa sesizeze Curtea, procedura diferentiindu-se în mod esential din acest punct de vedere de cea reglementata de art.234 TCE.

Noul articol 225 din Tratatul de la Nisa ar permite transferul de competenta catre Tribunalul de Prima Instanta al Comunitatii Europene si în ceea ce priveste actiunile în pronuntarea unei hotarâri preliminare, dar cu privire numai la domenii strict delimitate prin statutul Curtii

Pe cale de consecinta, nu se poate spune ca s-a simtit nevoia unei reforme radicale a sistemului actiunii în pronuntarea unei hotarâri preliminare, niste schimbari semnificative în acest sens nefiind considerate ca solutionând problemele ivite în activitatea Curtii de Justitie, care sunt în principal volumul mare al cauzelor si termenul lung de solutionare a acestora.

Prevederile art.234 sunt destinate sa asigure aplicarea uniforma a dreptului comunitar în toate statele membre privind:

interpretarea uniforma a acestuia de catre tribunalele nationale, data fiind existenta diverselor sisteme juridice nationale care poate duce la interpretari divergente;

validitatea actelor comunitare;

facilitarea aplicarii dreptului comunitar de catre instantele nationale, astfel încât sa se înlature dificultatile cauzate de cerinta de a i se da deplin efect în cadrul sistemului judiciar al statelor membre[10];

pastrarea caracterului comunitar al dreptului instituit de Tratat si asigurarea respectarii sale în toate împrejurarile, în toate statele membre

Interpretarea pe care o va da CJCE urmareste cunoasterea sensului exact al unor dispozitii neclare (contencios de interpretare) si priveste atât continutul Tratatelor constitutive, cât si dreptul derivat, inclusiv cel al relatiilor externe, în timp ce stabilirea validitatii urmareste sa verifice conformitatea unui act cu dreptul comunitar (contencios de legalitate), neputând privi decât dreptul comunitar derivat

Practica a demonstrat ca cele doua categorii, de "interpretare" si, respectiv, de "validitate" se pot combina, si anume ca stabilirea validitatii poate depinde de solutionarea, în prealabil, a unei probleme de interpretare, astfel ca un act comunitar atacat sa poata fi mentinut daca este interpretat într-un anumit sens

Proceduri în dreptul national similare celei prevazute de art.234 TCE. Actiunea în pronuntarea unei hotarâri preliminare reglementata de art.234 TCE a avut la origine anumite sisteme nationale, în special cel italian, german si francez[16]. Autorii tratatelor nu au avut însa asemenea modele la nivel international, iar din acest punct de vedere aceasta procedura este si va ramâne o forma extinsa de cooperare între organele de jurisdictie nationale si o instanta internationala.

Pentru unele state membre, procedura reglementând actiunea în pronuntarea unei hotarâri preliminare era una necunoscuta, în timp ce pentru altele, procedura reglementata de art.234 TCE a sevit drept model pentru anumite mecanisme nationale, reglementate ulterior. Astfel, aceasta a permis de asemenea instaurarea unui dialog între dreptul national si dreptul comunitar.

La nivel national, în diferitele state membre, se pot enumera mai multe forme de actiuni în vederea pronuntarii unei hotarâri având un caracter preliminar: invocarea exceptiei de neconstitutionalitate; regulatorul de competenta; concilierea hotarârilor contradictorii emanând de la doua organe jurisdictionale diferite; posibilitatea solicitarii unei instante superioare a unui aviz consultativ cu privire la o problema de drept incidenta în cauza.

Dispozitii nationale care completeaza procedura reglementata de art.234 TCE. Procedura reglementata de art.234 TCE nu poate fi limitata si nici modificata sub nici o forma de catre legislatia nationala . Totusi, dreptul comunitar nu reglementeaza în detaliu procedura de urmat în fata instantelor nationale, acest aspect ramânând la latitudinea dreptului intern.

III. Formularea actiunii în pronuntarea unei hotarâri preliminare si sesizarea CJCE

Potrivit dreptului comunitar, în ultima instanta, organele de jurisdictie ale statelor membre sunt cele care au legitimare procesuala în vederea sesizarii CJCE. Acest lucru nu trebuie însa confundat cu initiativa formularii unei actiuni în pronuntarea unei hotarâri preliminare, care poate apartine fie uneia din partile cauzei, fie instantei însesi

si în aceasta privinta s-au remarcat diferente de la un stat membru la altul. Astfel, în tarile cu o procedura de tip acuzatorial (Marea Britanie, Irlanda, Danemarca), precum si într-o serie de alte state, actiunea în pronuntarea unei hotarâri preliminare este formulata la cererea partilor, în general, dar aceasta nu exclude posibilitatea instantei însesi de a avea o asemenea initiativa. Un caz singular raportat Curtii îl constituie Consiliul de Stat francez, care niciodata nu a sesizat CJCE la cererea vreunei parti, ci numai din oficiu.

În legatura cu aplicarea din oficiu a dreptului comunitar, s-a considerat ca eficacitatea acestuia din urma implica, în mod necesar, ca instanta nationala sesizata cu o cauza sa dispuna de atributii extinse în vederea luarii în considerare, din oficiu, a exigentelor ordinii juridice comunitare. Faptul ca dreptul comunitar reglementeaza adesea relatiile dintre particulari si subiectele de drept public este un argument în plus în acest sens. Pe de alta parte, dreptul comunitar se aplica în circumscriptia unor organe de jurisdictie nationale, ale caror organizare si practici sunt diferite si carora le recunoaste autonomia. Aceasta stare de fapt este de natura a da nastere la tensiuni si în ultimii ani CJCE a pronuntat mai multe hotarâri cu privire la dispozitiile procedurale ce se regasesc la nivel national, stabilind daca acestea sunt sau nu discriminatorii si analizând, de asemenea, în ce masura instantele nationale sunt obligate sa invoce din oficiu dispozitiile de drept comunitar. Este o problema care nu a fost solutionata unitar la nivelul diferitelor state membre.

2.Sesizare facultativa sau obligatorie. În cazul în care instanta nationala sesizata cu solutionarea fondului cauzei apreciaza ca nu se impune adresarea unei actiuni în pronuntarea unei hotarâri preliminare CJCE, respinge cererea formulata de parte în acest sens, de regula motivat si facând trimitere chiar la jurisprudenta CJCE.

Din interpretarea art.234 TUE se disting doua categorii de actiuni în pronuntarea unei hotarâri preliminare: una facultativa (alin.2) si una obligatorie (alin.3), aceasta ridicând o problema delicata de delimitare în cazul stabilirii validitatii actelor comunitare. Astfel, daca libertatea de care se bucura prima instanta si instanta de apel, în temeiul alin.2 al textului mentionat, de a sesiza sau nu CJCE cu o actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare, judecatorul national fiind liber sa interpreteze si sa aplice dreptul comunitar, acest lucru ar putea avea consecinte de neprevazut în cazul în care instantele nationale ar constata nulitatea unui act comunitar fara a sesiza, în prealabil, CJCE, astfel ca aceasta din urma a statuat, cu caracter de principiu, ca în aceasta situatie, în mod exceptional, formularea unei actiuni preliminare este obligatorie, chiar daca organul de jurisdictie national nu face parte dintre cele prevazute la art.234 alin.3 TUE . Numai CJCE este competenta sa decida asupra validitatii actelor comunitare (art.230 TUE), declarând, daca este cazul, nulitatea lor.

Însa, în cazul în care Curtea, printr-o hotarâre anterioara, a declarat nulitatea unui act comunitar, instanta nationala nu mai este tinuta sa sesizeze CJCE cu o actiune preliminara având acelasi obiect, cerinte imperioase de securitate juridica, pe lânga necesitatea aplicarii unitare a dreptului comunitar, determinând efectul erga omnes al unor asemenea hotarâri

Pe de alta parte, relativ la dispozitiile art.234 alin.3 TCE, în opinia CJCE, instantele nationale nu sunt obligate sa adreseze Curtii o actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare în trei ipoteze: a) când problema invocata nu este utila cauzei, neputând influenta în nici un mod solutionarea acesteia; b) când problema de drept respectiva a mai facut obiectul unei actiuni în pronuntarea unei hotarâri preliminare într-o cauza similara sau a fost elucidata prin jurisprudenta Curtii, chiar în lipsa unei stricte identitati a chestiunilor în litigiu; c) când instanta constata ca aplicarea corecta a drepului comunitar se impune cu o asa evidenta încât nu lasa loc nici unei îndoieli rezonabile.

În ce priveste prima ipoteza, mai nou, s-a statuat ca "în principiu, instantele nationale sunt cele în masura sa aprecieze, în functie de particularitatile fiecarei cauze, atât asupra necesitatii unei hotarâri preliminare în vederea solutionarii fondului litigiului, cât si asupra pertinentei întrebarilor adresate Curtii, astfel ca aceasta din urma poate respinge actiunea în pronuntarea unei hotarâri preliminare cu care a fost sesizata doar daca este vadit faptul ca cererea de interpretare nu are nici o legatura cu obiectul actiunii principale" . Mai mult, Curtea a admis ca interpretarea dreptului comunitar este de asemenea utila judecatorului national daca aceasta, în virtutea unor principii proprii sistemului de drept intern, poate avea consecinte particulare

Cu privire la ultimele doua ipoteze, în hotarârea CJCE din 6.10.1982, C.I.L.F.I.T., C 283/81 (Rec., p.3415), s-a discutat asupra aplicarii teoriilor "actului clar" si "actului clarificat" (acte clair - acte eclairé), având drept consecinta exonerarea instantelor nationale de obligatia de sesizare a CJCE . Teoria actului clar, de sorginte franceza, presupune ca tribunalele administrative nu trebuie sa trimita o chestiune de drept civil tribunalelor civile si invers, când ele considera ca materia este suficient de clara asa încât problema sa fie solutionata de ele însele. Pentru ca aceasta teorie sa devina incidenta si cu privire la dispozitiile art.234 alin.3 TUE, corecta aplicare a dreptului comunitar trebuie sa fie asa de evidenta încât sa nu lase nici o posibilitate de îndoiala rezonabila în ceea ce priveste modul de solutionare a problemei invocate. Teoria actului clarificat presupune existenta unei hotarâri anterioare a Curtii în ipoteza unei probleme identice ridicate într-un caz similar, situatie în care, de asemenea, instanta nationala nu mai este obligata sa formuleze o actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare, fiind în prezenta unei alte exceptii, stabilite pe cale jurisprudentiala, de la regula prevazuta de art.234 alin.3 TCE.

În legatura cu situatiile în care instantele nationale se pot considera exonerate de obligatia de sesizare a CJCE, în vederea pronuntarii unei hotarâri preliminare, ce le incumba în temeiul art.234 TCE, s-a învederat si posibilitatea consultarii Comisiei (sau al Consiliului) cu ocazia stabilirii validitatii unui act comunitar, prin audierea unui reprezentant al acestora. Acest mijloc nu a fost însa folosit niciodata, considerându-se chiar, în unele state membre, ca acest lucru ar contraveni normelor procedurale nationale.

2.1. Garantarea respectarii obligatiei de sesizare a CJCE, potrivit dispozitiilor art.234 TCE

2.1.a. Cai de atac prevazute de dreptul intern, având ca obiect hotarârea de sesizare a Curtii de Justitie cu o actiune preliminara. Acestea se pot încadra într-una din urmatoarele categorii: 1) recursul împotriva hotarârii unei instante de grad inferior de sesizare a CJCE ; 2) recursul împotriva hotarârii prin care se respinge cererea unei parti de a introduce o actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare, exercitat separat si anterior solutionarii fondului cauzei; 3) calea de atac exercitata împotriva hotarârii prin care s-a solutionat fondul cauzei, pe motiv ca actiunea în pronuntarea unei hotarâri preliminare a fost sau nu introdusa.

Nu exista nici o prevedere în dreptul comunitar care sa interzica reglementarea, la nivel national, a unei cai de atac împotriva hotarârii prin care s-a sesizat Curtea de Justitie cu o actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare, într-o asemenea situatie, la cererea instantei nationale în cauza, procedura de solutionare în fata Curtii putând fi suspendata.

Majoritatea codurilor de procedura ale statelor membre se aseamana în ceea ce priveste faptul ca nu permit exercitarea unei cai de atac împotriva hotarârii prin care s-a solutionat fondul cauzei, pentru motive ce tin de formularea unei actiuni în pronuntarea unei hotarâri preliminare.

2.1.b. Curtea Constitutionala si procedura reglementata de art.234 TCE. Dupa cum am amintit mai sus, Curtea Constitutionala poate fi competenta, eventual, pentru a controla activitatea instantelor supreme în ceea ce priveste aplicarea art.234 alin.3 TCE (Germania si Spania). Rolul Curtii Constitutionale poate fi de asemenea examinat, în lumina art. 234 TCE, si cu privire la existenta unei obligatii de a sesiza CJCE pentru pronuntarea unei hotarâri preliminare. Pot de asemenea aparea probleme în ceea ce priveste raportul dintre sesizarea Curtii Constitutionale în vederea solutionarii unei exceptii de neconstitutionalitate si actiunea în pronuntarea unei hotarâri preliminare reglementata de art.234 TCE.

2.1.c. Respectarea, de catre instantele nationale, a obligatiei de sesizare a CJCE, în conditiile art. 234 alin.3 TCE, este garantata, pe lânga posibilitatea formularii unei actiuni în constatarea neîndeplinirii de catre statele membre a obligatiilor lor conform tratatelor comunitare, si de catre mecanismul CEDO, statuându-se ca refuzul unei instante nationale de ultim grad de a sesiza CJCE cu o actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare poate aduce atingere dreptului la un proces echitabil, aparat de art.6 alin.1 din Conventie.

3.Obiect. Actiunea în pronuntarea unei hotarâri preliminare poate avea ca obiect numai solutionarea unor probleme de drept, Curtea neputând fi învestita cu verificarea situatiei de fapt. Cu toate acestea, prezentarea faptelor, desi nu poate fi pretinsa, ea ar facilita aprecierea Curtii în interpretarea pe care o va da.

Atunci când solutioneaza o actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare, Curtea se pronunta în sensul interpretarii sau stabilirii validitatii dreptului comunitar, iar nu a legilor sau reglementarilor nationale . Competenta atribuita Curtii în aceasta materie corespunde, de fapt, unui veritabil monopol al interpretarii autentice a dreptului comunitar. De asemenea, obiectul unei asemenea actiuni nu poate consta în aplicarea dreptului comunitar în cadrul actiunii principale, aceasta intrând în atributiile judecatorului national

Curtea nu se poate pronunta nici asupra compatibilitatii unei masuri luate la nivel national cu dreptul comunitar . Într-o asemenea situatie, Curtea s-a considerat însa competenta de a furniza instantei nationale toate elementele de interpretare a dreptului comunitar, care sa permita acesteia din urma sa aprecieze daca norma de drept national contravine dreptului comunitar . Potrivit unei reorientari a jurisprudentei, CJCE a statuat însa ca poate proceda la interpretarea unor prevederi legislative nationale decalcate din dreptul comunitar sau care fac trimitere la acesta

În cazul în care pe rolul CJCE se afla deja o actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare similara, vizând solutionarea aceleiasi probleme de drept, instanta nationala are trei posibilitati: sa astepte pronuntarea unei hotarâri de catre CJCE, cu privire la acea actiune, sa introduca o noua actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare, având acelasi obiect, sau sa continue judecarea cauzei fara a astepta pronuntarea hotarârii CJCE, în practica fiind îmbratisata, în majoritatea statelor membre, cea dintâi solutie, cu conditia ca între cele doua cereri sa existe suficiente asemanari.

Daca sunt formulate mai multe actiuni preliminare similare în mod simultan, o practica des întâlnita este aceea de a introduce o singura actiune preliminara, în asteptarea solutionarii acesteia instantele nationale respective procedând la judecarea celorlalte cauze.

4. Formularea cererii de sesizare a CJCE în fata instantei nationale

Nici dreptul comunitar si nici CJCE în jurisprudenta sa nu precizeaza care este procedura de urmat în fata instantelor nationale în vederea formularii unei actiuni în pronuntarea unei hotarâri preliminare. În consecinta, în acest sens nu este prevazuta vreo obligatie de audiere a partilor în legatura cu întrebarile ce urmeaza a fi adresate Curtii, nici de un moment procesual pâna la care trebuie invocata necesitatea formularii unei asemenea actiuni.

Cu privire la momentul sesizarii CJCE, raportat la stadiul judecatii actiunii principale, acesta este lasat la aprecierea instantelor nationale, care vor introduce actiunea în pronuntarea unei hotarâri preliminare când o vor considera oportun. De regula, aceasta are loc spre sfârsitul procesului, când analiza celorlalte aspecte ale cauzei este destul de înaintata . Se procedeaza de obicei la ascultarea partilor, în interesul unei mai bune administrari a justitiei , dar nu este un principiu care trebuie respectat în toate sistemele , diferentele majore între diferitele state membre existând sub aspectul contributiei acestora la formularea propriu-zisa a actiunii în pronuntarea unei hotarâri preliminare.

În ceea ce priveste continutul sesizarii, desi aprecierea faptelor este lasata la latitudinea instantelor nationale, acestea trebuie sa explice, totusi, atunci când formuleaza o actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare, când motivele nu sunt vadite, de ce considera ca este necesar un raspuns la întrebarile lor în vederea solutionarii cauzei. Este de principiu ca o norma trebuie interpretata în sensul aplicarii sale, astfel ca o prezentarea a cadrului factual este esentiala pentru a asigura o interpretare optima, mai ales tinând cont de faptul ca de cele mai multe ori Curtea procedeaza la o interpretare teleologica.

În acest sens, Curtea a precizat ca obligatia sa, potrivit art.234 TUE, nu este de a-si exprima opinia asupra unor întrebari abstracte, generale si ipotetice sau de a da avize consultative asupra acestora, ci de a ajuta la administrarea justitiei într-un stat membru , astfel ca va respinge o asemenea actiune ca inadmisibila.

La aceasta conditie se adauga si aceea a pertinentei întrebarilor adresate Curtii , aceasta putând respinge o actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare daca cererea instantei nationale nu are nici o legatura cu dreptul comunitar sau daca solutionarea cauzei nu depinde de o prevedere a acestuia ori aspectele invocate sunt, în opinia Curtii, nerelevante.

Incumba însa numai instantelor nationale învestite cu solutionarea fondului cauzei si care trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru hotarârea pe care o vor da, având în vedere trasaturile specifice fiecarui litigiu, sa determine atât necesitatea unei hotarâri preliminare , cât si relevanta problemelor pe care ele le supun Curtii, fara ca partile sa aiba posibilitatea de a modifica modul de redactare a întrebarilor. Partilor nu le este însa interzis ca, la nivel national, sa participe la formularea întrebarilor; dimpotriva, s-a considerat util ca acestea sa fie ascultate.

În acelasi timp, Curtea si-a rezervat dreptul de a reformula, daca este nevoie, întrebarile, pentru a le încadra în coordonatele propriei competente, si ea limitata, precum si în dreptul comunitar . Aceasta reformulare poate consta în modificarea modului de redactare a întrebarii, raspunsul la întrebari care nu au fost formulate de instanta nationala, precum si modificarea obiectului cererii . Cu privire la depasirea obiectului sesizarii, din anumite considerente, de catre Curte, în practica pot aparea probleme legate de caracterul obligatoriu al unei asemenea hotarâri

Sesizarea CJCE se poate face fie printr-o sentinta/decizie, fie printr-o încheiere. În general, formularea unei actiuni în pronuntarea unei hotarâri preliminare, ca si incident procedural , are ca efect suspendarea judecatii cauzei, cu posibilitatea luarii unor masuri având un caracter urgent. De asemenea, s-a stabilit ca judecarea cauzei poate continua sub aspectele a caror solutionare nu depind de hotarârea ceruta CJCE, cu posibilitatea pronuntarii unei hotarâri partiale.

Cu privire la hotarârea prin care se sesizeaza CJCE, în vederea solutionarii unei actiuni în pronuntarea unei hotarâri preliminare, Curtea a stabilit ca aceasta trebuie motivata, de o maniera succinta, dar completa, asa încât sa permita Curtii, cât si acelora carora ea urmeaza a fi notificata (statele membre, Comisia si, dupa caz, Consiliul si Parlamentul European), sa înteleaga bine situatia de fapt si de drept din actiunea principala

În speta, pe lânga prezentarea situatiei de fapt si a elementelor de drept aplicabile în cauza, ea trebuie sa cuprinda si motivele care l-au determinat pe judecatorul national sa adreseze Curtii întrebarile ce fac obiectul actiunii preliminare precum si, daca se apreciaza necesar, opinia sa asupra aspectelor ce fac obiectul sesizarii , si, dupa caz, prezentarea argumentelor partilor, alaturi de orice alta informatie pertinenta. În plus, hotarârea trebuie însotita de copii de pe documentele necesare pentru o buna întelegere a fondului litigiului, si în special de legislatia nationala aplicabila.

5.Masuri ce pot fi luate de judecatorul national în timpul desfasurarii procedurii în fata CJCE

Retragerea actiunii preliminare: are, frecvent, doua cauze: solutionarea litigiului principal ca urmare a tranzactiei partilor, a renuntarii la judecata sau a altei situatii similare, precum si pronuntarea hotarârii CJCE într-o cauza asemanatoare.

O actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare poate fi retrasa si în conditiile în care hotarârea de sesizare a CJCE a fost desfiintata într-o cale de atac.

Rectificarea, completarea sau alte modificari aduse actiunii în pronuntarea unei hotarâri preliminare: o asemenea situatie, permisa de procedura CJCE, nu a fost întâlnita decât în cazul Olandei, Angliei si Ţarii Galilor

Raspunsul la raportul prealabil întocmit de judecatorul raportor sau la concluziile avocatului general: La CJCE, judecatorul raportor întocmeste un raport în care figureaza situatia de fapt, legislatia nationala si comunitara incidenta, cât si notele scrise adresate Curtii. Raportul este comunicat partilor din litigiul principal, cât si celorlalte persoane care au înteles sa formuleze note scrise prealabil procedurii orale (sau, în cazul în care aceasta nu are loc, înaintea concluziilor avocatului general). Acestea pot face observatii asupra inexactitatilor cuprinse eventual în raport, fiind luate în considerare daca sunt întemeiate. Raportul judecatorului raportor este de asemenea comunicat instantei nationale. S-a apreciat ca nu este atributul acesteia de a verifica exatitatea raportului, în Anglia, Scotia si Ţara Galilor aratându-se, expres, ca aceasta sarcina incumba în mod exclusiv partilor, având în vedere si caracterul acuzatorial al procedurii în aceste state.

Instantele nationale nu mai pot adresa observatile lor CJCE ulterior concluziilor avocatului general.

Lamuriri cerute de catre CJCE organelor de jurisdictie nationale: potrivit alin.5 al art.104 din Regulamentul CJCE Curtea, inclusiv avocatul general, poate cere lamuriri instantei nationale. Aceasta facultate poate fi utilizata pentru a completa sau clarifica situatia de fapt sau de drept vizata de actiunea în pronuntarea unei hotarâri preliminare, pentru a putea statua, dupa caz, asupra admisibilitatii acesteia. Pe de alta parte însa, aceasta procedura nu poate servi instantelor nationale sa modifice întrebarile adresate Curtii, care astfel cum au fost formulate nu permit obtinerea unor raspunsuri utile cauzei din partea CJCE sau nu sunt suficient de clare asa încât sa permita statelor membre si celorlalte persoane interesate sa formuleze concluzii, astfel încât în asemenea ipoteze actiunea va fi respinsa ca inadmisibila

IV.Procedura în fata instantei nationale dupa pronuntarea hotarârii CJCE

Dupa pronuntarea hotarârii preliminare de catre CJCE , comunicata instantei nationale, judecarea cauzei se reia în fata acesteia din urma, potrivit procedurii de drept comun, de regula dupa ce aceasta fusese suspendata în vederea sesizarii Curtii, tinînd cont de decizia Curtii în ceea ce priveste interpretarea sau validitatea actului comunitar, care a facut obiectul actiunii în pronuntarea unei hotarâri preliminare. Redeschiderea judecatii se face, de regula, din oficiu. Partile se pot desista de judecarea cauzei sau, de asemenea, pot formula concluzii cu privire la influenta pe care o are hotarârea CJCE asupra solutionarii litigiului.

Având în vedere ca, dupa cum am aratat mai sus, actiunea în pronuntarea unei hotarâri preliminare se introduce spre sfârsitul procesului, când analiza celorlalte aspecte ale cauzei este destul de înaintata, solutionarea litigiului principal are loc la scurt timp dupa pronuntarea hotarârii CJCE.

Efectele hotarârii preliminare a CJCE. Nici articolul 234 TUE, si nici alta dispozitie din dreptul comunitar[55] nu prevad expres efectele juridice al hotarârii preliminare a CJCE, acestea fiind conturate pe cale jurisprudentiala.

Astfel, Curtea a statuat ca o asemenea hotarâre, purtând asupra interpretarii sau a validitatii unui act comunitar, este obligatorie pentru organul de jurisdictie care a formulat actiunea în pronuntarea unei hotarâri preliminare[56], lucru ce nu îl împiedica însa, pe acesta din urma, sa sesizeze din nou Curtea în cadrul aceleiasi cauze, pentru a obtine lamuriri cu privire la hotarâre sau chiar pentru a primi un raspuns diferit . Acelasi efect îl au hotarârile Curtii si fata de organele de jurisdictie care vor judeca actiunea principala, eventual, într-o cale de atac.

Pentru a explica acest caracter obligatoriu al hotarârilor cu caracter preliminar, Curtea a considerat ca acestea prezinta autoritate de lucru judecat/interpretat fata de instantele nationale care au formulat actiunea în pronuntarea unei hotarâri preliminare[58]. Un caracter absolut al acestei autoritati de lucru judecat însa, poate fi admis cel mult în cazul hotarârilor prin care se constata nulitatea unor acte comunitare. În ceea ce priveste hotarârile prin care actele comunitare sunt apreciate ca fiind valide, acestea prezinta, o autoritate de lucru judecat relativa.

În ceea ce priveste hotarârile de interpretare a dreptului comunitar, acestea au o autoritate de lucru judecat absoluta si relativa, în acelasi timp, CJCE încercând sa respecte atât imperativul asigurarii aplicarii unitare a dreptului comunitar si a fortei obligatorii a hotarârilor preliminare, cât si pe acela al respectarii dreptului organelor de jurisdictie nationala de a sesiza Curtea si a caracterului eminamente evolutiv al jurisprudentei sale

Hotarârile preliminare au, în principiu, un efect retroactiv. Astfel, interpretarea pe care Curtea o va da unei reguli de drept comunitar în exercitarea competentei sale potrivit art.234 TCE, clarifica si defineste, daca este necesar, întelesul si scopul acestei reguli asa cum se impune sau ar fi fost necesar sa se impuna sa fie înteleasa si aplicata din momentul intrarii ei în vigoare. Ca urmare, regula, asa cum este interpretata, poate si trebuie sa fie aplicata de catre instanta chiar relatiilor juridice stabilite anterior pronuntarii hotarârii Curtii, daca celelalte conditii privind admisibilitatea actiunii principale sunt îndeplinite

De asemenea, hotarârea preliminara prin care se constata nulitatea unui act comunitar are efecte retroactive.

Din considerente practice, s-a statuat ca efectul retroactiv cunoaste unele atenuari. Astfel, o interpretare a Tratatului ar putea sa determine introducerea mai multor actiuni pentru plati retroactive care ar duce la instabilitatea financiara a întreprinderilor debitoare, chiar la falimentul acestora. Pentru aceasta, Curtea a considerat ca, din considerente de securitate juridica, având în vedere si interesele de ordin public si privat implicate, limiteaza efectul retroactiv al hotarârii. Totusi, persoanele care pâna la data pronuntarii hotarârii preliminare formulasera actiuni în pretentii sau orice alte cereri echivalente pot beneficia de efectele acesteia . S-a recunoscut însa statelor membre dreptul de a stabili, la nivel national, un termen de prescriptie pentru dreptul la actiune privind restituirea taxelor impuse ca sanctiune pentru încalcarea prevederilor dreptului comunitar.

Pronuntarea hotarârii dezînvesteste CJCE, cauza nemaiputând fi redeschisa. Totusi, Statutul si Regulamentul CJCE prevad cai de atac extraordinare pentru a putea modifica o hotarâre a Curtii: terta opozitie , revizuirea , lamurirea hotarârii , îndreptarea erorilor materiale sau de calcul si cererea completatoare Dintre acestea, numai cea privind îndreptarea erorilor materiale sau de calcul ar putea fi exercitata împotriva hotarârii preliminare a CJCE. Prin urmare, în cazul în care instanta nationala întâmpina dificultati în aplicarea hotarârii preliminare, singura posibilitate de a obtine opinia Curtii este aceea de a introduce o noua actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare.

În alta ordine de idei, este posibil ca numai dupa pronuntarea unei hotarâri preliminare de catre CJCE instanta nationala sa-si dea seama ca aceasta nu are un caracter concludent raportat la fondul cauzei, astfel ca, în mod firesc, caracterul obligatoriu in se al hotarârii Curtii nu poate sa implice si aplicarea ei litigiului principal.

Instanta nationala poate cita ca atare dispozitivul hotarârii CJCE, în motivarea propriei hotarâri, sau aceasta se poate limita la a face trimitere la considerentele Curtii. Este recomandat ca instanta nationala sa comunice CJCE hotarârea prin care a solutionat fondul cauzei, la nivel comunitar tinându-se o baza de date în acest sens.