CAPITOLUL I
Statul si ajutoarele de stat
Īn sisteme economice mixte este de regula acceptat ca statul sa joace un rol activ īn piata nationala. Motivul, precum si justificarea legala a acestei imixtiuni poate varia. De exemplu, īn trecut, era des īntālnit ca statul sa detina monopolul asupra anumitor sectoare de importanta vitala pentru stat, respectiv, ca toate īntreprinderile din acele sectoare sa fie nationalizate, sau sa aiba un statut de monopol privilegiat sau cvasi-monopol īn relatie cu statul. Īn prezent, īnsa, se doreste o implicare mai restrānsa ale statului, si astfel s-a tins spre privatizarea īntreprinderilor nationalizate, si īn liberalizarea sectoarelor economice. Īn pofida acestor schimbari, statul continua sa detina un statut privilegiat īn piata sa interna.
Ca reglementare de principiu īn legislatia comunitara primara se afla articolul 295 care stabileste ca reglementarile Tratatului Uniunii Europene nu vor afecta īn nici un mod legislatiile interne ale statelor membre privind regimul proprietatii. Asadar, simplul fapt ca anumite activitati fac parte din sectorul public sau din cel privat, nu constituie, prin el īnsusi, o īncalcare a normelor comunitare. Articolul 295 trebuie totusi interpretat. Īn acest sens, articolul 157 stabileste ca statele membre si Comunitatea europeana vor asigura conditiile necesare concurentei si competitivitatii īn piata comuna. Acest articol este, īn mod explicit, formulat īn termenii unor piete deschise si competitive. Printre actiunile promovate pentru a atinge acest obiectiv la cote cat mai īnalte se numara īncurajarea initiativelor si dezvoltarii īntreprinderilor īn comunitatea europeana, īn special a celor mici si mijlocii.
In concluzie, īn timp ce art. 295 poate fi vazut ca un argument al agnosticismului comunitatii īn ceea ce priveste regimul proprietarii īn statele membre, totusi, multe alte reglementari ale tratatului se īmpotrivesc autocratiei care poate uneori sa acompanieze dreptul de proprietate publica. Se īmpotrivesc de asemenea acordarii de beneficii sau pozitii privilegiate unor companii, lucru ce ar putea avea un efect distructiv asupra mecanismului competitiv īn interiorul comunitatii.
Īn prezent, reglementarile comunitare privind ajutoarele de stat sunt invocate din ce īn ce mai mult īn fata Curtii Europene. Probleme a prezentat faptul ca definirea notiunii de ajutor de stat este dificila.
Chiar īnaintea atacurilor de la 11 Septembrie 2001, se prezicea ca ajutoarele de stat "vor creste ca rezultat al uniunii monetare, pe masura ce guvernele se vor confrunta cu ajustarile structurale necesitate de convergenta la o unica moneda". Dupa acel atac terorist asupra World Trade Center, multiple cereri au fost adresate Comisiei pentru autorizarea ajutoarelor de stat, nu doar pentru liniile aeriene europene si pentru producatorii de aeronave, dar # 818h75i 1;i īn domeniul asigurarilor de calatorie si turistice.
Frecventa cu care companii europene īsi faceau publice cererile de ajutoare de stat a venit acompaniata de o crestere a ritmului de lucru al institutiilor comunitare. Intr-un singur an de zile Comisia a adoptat Regulamente privind ajutoarele pentru formare , aplicarea principiului de minimis la ajutoarele de stat , si aplicarea regulilor privind ajutoarele de stat asupra īntreprinderilor mici si mijlocii ; Instructiuni privind ajutoarele de stat pentru protectia mediului si ajutoarele de stat pentru pescuit si culturi acvatice . La Curtea de Justitie Europeana numarul litigiilor privind ajutoarele de stat a crescut īn ultimii ani, la Tribunalul de prima instanta deciziile īn aceasta materie crescānd de la un numar de 16 īn 1998 la 80 īn 2000.
Potrivit Art. 87 al Tratatului CE, "va fi considerat incompatibil cu piata comuna orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele de stat, sub orice forma, care distorsioneaza sau ameninta sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor īntreprinderi sau productia anumitor bunuri atāta timp cāt afecteaza comertul dintre statele membre". Jurisprudenta recenta a atras atentia asupra dificultatilor decurgānd din natura concisa a articolului 87, alin. 1.
Problemele de interpretare se ridica referitor la notiunile de "anumite īntreprinderi" si "anumite bunuri". De asemenea este dificil uneori sa fie identificat cu exactitate avantajul conferit īntreprinderii respective, sau productiei de bunuri.
Alte probleme au aparut datorita manifestarii īn ultimii ani a tendintei de a invoca reglementarile comunitare privind ajutoarele de stat īn sectoare īn care rolul statului a fost īntotdeauna unul predominant: televiziuni publice, servicii postale, medicina, educatie si taxe si impozite.
Notiunea ajutoarelor de stat poate fi raportata la aceea de subventie, definita de catre Curte īn aplicarea art. 4 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului. O subventie este definita īn mod normal ca fiind o plata īn numerar sau īn orice alta forma, alta decāt plata cumparatorului pentru bunurile sau serviciile oferite de producator. Ajutorul este un concept similar, care se evidentiaza prin efectul sau. Astfel, notiunea ajutoarelor de stat este mult mai larga decāt cea a subventiilor deoarece īnglobeaza nu doar masuri cu efecte directe, precum subventiile, ci si interventii care, prin efectele pe care īl au asupra bugetului unei īntreprinderi, ii ofera acesteia o pozitie privilegiata.
CAPITOLUL II
Regimul comunitar aplicabil ajutoarelor de stat
Ca o etapa preliminara, trebuie mentionate cāteva detalii, pentru a īntelege mai bine regulile privind ajutoarele de stat.
In primul rānd, Comisia, ca factor de decizie principal, va elabora politica substantiala generala īn domeniu. Deciziile Comisiei vor fi obiectul controlului judiciar exercitat de Curtea de Justitie Europeana si de Tribunalul de Prima Instanta.
In al doilea rānd, Comisia poate decide sensul de evolutie al politicii substantiale prin legislatie formala sau prin reglementari informale (in general prin Instructiuni), si prin decizii individuale. Varietatea instrumentelor legislative utilizate de Comisie īn acest domeniu este prin ea īnsasi problematica, uneori fiind pus īn discutie caracterul obligatoriu al unora din aceste instrumente. īn Deufil , CJE a refuzat sa accepte ca absenta mentionarii unui tip de ajutor de stat intr-un anumit capitol al unor instructiuni elaborate de comisie īnseamna ca respectivul tip de ajutor era de fapt permis. Īn Ijssel-Vliet , Curtea a statuat ca instructiunile Comisiei cuprinse īn schema olandeza a ajutoarelor de stat erau obligatorii pentru guvernul olandez. Īn Vlaams Gewest , Tribunalul de Prima Instanta a decis ca instructiunile adoptate de Comisie trebuiau aplicate īn conformitate cu principiul nediscriminarii.
Articolul 87 cuprinde conditiile principale pentru ajutoarele de stat. Acopera ajutoarele de stat acordate sub imperiul art. 86, cat si ajutoarele date īntreprinderilor private. Articolul are trei parti: alin. 1 stabileste principiul general ca ajutoarele de stat sunt incompatibile cu piata comuna, alin. 2 reglementeaza anumite exceptii pentru situatiile īn care ajutorul va fi considerat a fi compatibil cu piata comuna, iar alin. 3 enumera cazurile īn care ajutorul va putea fi considerat compatibil cu piata comuna.
Alin. 1 este īn mod frecvent īmpartit īn patru componente, reprezentānd si conditiile lui de aplicare:
trebuie sa existe un ajutor;
trebuie sa fie acordat de catre un stat membru sau din resursele de stat sub orice forma;
trebuie sa distorsioneze sau sa ameninte sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor īntreprinderi sau productia anumitor bunuri;
si ajutorul trebuie sa fie incompatibil cu piata comuna īntrucāt afecteaza comertul dintre statele membre.
A devenit īn timp din ce īn ce mai evident faptul ca aceste elemente sunt interdependente.
Īn legatura cu prima conditie, art. 87 nu ofera o definitie a ajutoarelor de stat. Curtea de Justitie Europeana si Comisia au interpretat acest concept, asa cum era de asteptat, īntr-un sens larg: el include orice ajutor public sau orice ajutor acordat de autoritati, locale sau regionale. Ajutorul poate proveni chiar de la organisme private (societati comerciale private sau societati publice ce opereaza īn regim comercial) sau de la alte organisme asupra carora statul, o institutie publica sau o autoritate locala sau regionala exercita o influenta puternica īn mod direct sau indirect. Interdictia este aplicata unui numar foarte mare de masuri de sprijin de toate tipurile, fie ele directe sau indirecte. Forma si scopul ajutorului, precum si motivul acordarii lui, sunt irelevante. Tot ceea ce conteaza sunt efectele acestuia asupra concurentei, de aceea nu numai contributiile propriu-zise (precum subventiile) sunt considerate ca ajutor de stat, ci si alte masuri ce reduc povara financiara a unei firme. Comisia a īntocmit o lista a variatelor tipuri de ajutoare de stat, printre care se numara: subventiile directe, scutiri de taxe, scutiri de la alte obligatii fiscale, o rata a dobānzii preferentiala, garantii pentru īmprumuturi favorizatoare, indemnizari pentru pierderi, conditii preferentiale pentru contractarea cu statul, garantii pentru dividende, amānarea colectarii contributiilor fiscale sau sociale si regimuri juridice speciale aplicabile terenurilor sau cladirilor. Aceasta este o lista evident exemplificativa si nu limitativa.
Masuri de politica economica cu caracter general, precum reducerea ratei dobānzii, nu vor fi calificate prin ele insele drept ajutoare de stat. Īn acest sens, o masura generala de politica fiscala va ramāne īn competenta suverana a statului membru. Este totusi clar ca o masura va fi calificata drept ajutor de stat chiar daca beneficiaza o un numar mare de īntreprinderi, precum ar fi un ajutor general la export. O īncercare de a extinde efectele unei subventii la īntreaga economie nu va face ca avantajul acordat unei anumite īntreprinderi sa nu fie calificat drept ajutor de stat. Mai mult decāt atāt, linia despartitoare īntre masuri generale de politica economica si ajutoarele de stat poate fi una deosebit de fina. Acele elemente ale infrastructurii care sunt īn mod normal asigurate de catre stat precum sosele, poduri, tuneluri, vor forma parte din politica de transport si mediu a unui stat si nu vor fi privite drept ajutor de stat, chiar daca ar beneficia de ele īn special anumite īntreprinderi . Pe de alta parte, daca aceste īmbunatatiri ar fi parte a unui plan regional sau de sector, si nu al unui plan general de transport si mediu, s-ar putea regasi īn ele un element al ajutoarelor de stat.
O problema a constituit ipoteza īn care statul este actionar intr-o īntreprindere privata, acest aspect generānd multa jurisprudenta. CJE a stabilit ca "tratatul se aplica ajutoarelor acordate de stat sau prin resursele statului, īn orice forma. Nu se poate face nici o distinctie dupa cum ajutorul este acordat sub forma de subventii sau īmprumuturi sau sub forma achizitiei de actiuni intr-o īntreprindere" .
Privatizarea unei īntreprinderi a ridicat de asemenea īntrebari privitoare la ajutorul de stat, depinzānd de conditiile privatizarii. Comisia a elaborat Instructiuni pe aceasta tema .
A doua conditie a art. 87 alin. 1 este aceea ca ajutorul trebuie sa fie acordat de un stat membru sau prin resursele statului. Doar avantajele acordate direct sau indirect prin resursele statului sunt considerate drept ajutoare de stat. Acestea pot viza atāt autoritatile centrale cat si cele regionale. Pot include avantaje oferite de o entitate publica cat si de una privata, constituita de stat. Elocventa este speta Kwerkerij Gebroeders Van der Kooy v. Comisia (1988 ECR 219), īn care Gasunie era o companie privata, dar 50 % din actiunile sale erau detinute de guvernul olandez, iar tarifele īncasate de catre Gasunie trebuiau sa fie aprobate de un ministru al Guvernului. Comisia a decis ca tarifele aplicate de Gasunie unor firme erau preferentiale si constituiau ajutor de stat conform art. 87. Unul din argumentele aduse de statul olandez a fost acela ca tarifele nu constituiau o masura luata de stat. Curtea a precizat ca nu trebuie sa se retina nici o distinctie īntre cazurile īn care ajutorul este acordat direct de catre stat, si cele īn care este oferit prin entitati publice sau private. Īn speta, Gasunie actioneaza sub controlul si coordonarea autoritatilor publice. Prin urmare, este vorba despre ajutoare de stat acordate de guvernul olandez īn intelesul art. 87.
A treia conditie este aceea ca ajutorul trebuie sa distorsioneze sau sa ameninte sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor īntreprinderi sau productia anumitor bunuri. Īn majoritatea cazurilor, aceasta conditie nu ridica probleme. Acordarea unei subventii īl va plasa, īn mod indubitabil, pe beneficiarul ei intr-o pozitie mai avantajoasa decāt cea īn care s-ar fi aflat fara acest beneficiu financiar. Curtea va lua īn considerare pozitia īntreprinderii respective īnainte de primirea ajutorului, si daca aceasta s-a īmbunatatit, atunci conditia art. 87 se va considera īmplinita. Statul nu se poate apara spunānd ca ajutorul este justificat pentru ca este menit sa coboare costurile unui anumit sector al industriei, care, īn termeni relativi, ar avea costuri mai mari decāt celelalte sectoare . si nici nu constituie o scuza pentru statul īn cauza faptul ca alte state au acordat ajutoare similare companiilor din tarile respective .
Ultimul element al art. 87 alin. 1 este afectarea pietei comune. Daca ajutorul de stat īntareste pozitia financiara a unei companii, īn comparatie cu altele similare īn Comunitatea Europeana,atunci piata comuna va fi afectata. Mai mult decāt atāt, CJE a fost ferma īn a preciza ca suma minora ce constituie ajutor, sau dimensiunea micuta a companiei care primeste ajutorul, nu exclude doar prin dimensiunea sa cantitativa faptul ca piata comuna ar putea fi afectata . Comisia nu trebuie sa faca dovada ca piata comuna a fost sau va fi afectata, e suficient sa releve faptul ca ar putea fi afectata.
Articolul 87, alin.2 enumera trei tipuri de ajutoare de stat care, prin exceptie, vor fi considerate compatibile cu piata comuna:
Aceasta norma legitimeaza ajutorul de stat doar daca nu exista nici o discriminare privind originea bunurilor. Aceasta limiteaza numarul cazurilor īn care statul va putea sa beneficieze de aceasta exceptie, avānd īn vedere faptul ca majoritatea ajutoarelor de stat sunt directionate exclusiv unei anumite īntreprinderi din statul membru care acorda ajutoarele.
Ratiunea acestei exceptii este evidenta. Limitele acestui alineat sunt īn schimb neclare. Desi notiunea de "dezastru natural" este aparenta, semnificatia sintagmei de "situatie exceptionala" este deschisa interpretarii. De exemplu, este discutabil daca aceasta sintagma s-ar referi si la dificultati economice sau nu.
Exceptiile cuprinse īn alin. 3 sunt situatii pe care Comisia le poate declara ca fiind compatibile cu piata comuna, puterea Comisiei fiind una discretionara. Alineatul 3 cuprinde urmatoarele prevederi:
Atāt litera a cat si litera c se refera intr-un mod general la dezvoltarea regionala. Reiese clar totusi ca aceste exceptii pot fi invocate doar intr-o zona īn care problemele au atins o anumita gravitate. Comisia a adoptat opinia, agreata si de Curte, conform careia gravitatea unei probleme regionale trebuie apreciata la nivel comunitar si nu national. Īn acest scop, Comisia a publicat criteriile pentru a decide asupra dezvoltarii relative a diferitelor regiuni prin comparare cu media comunitara. Cazul Philip Morris Holland ofera un exemplu īn acest sens : Guvernul olandez a acordat ajutor de stat unui producator olandez de tutun. Comisia a decis ca ajutorul contravenea dispozitiilor art. 87. Īn hotarārea sa, CJE a facut o analiza detaliata a art. 87 alin. 3 lit. a, mentionānd ca zona Bergen-op-Zoom din Olanda, nu putea fi considerata o regiune subdezvoltata, īntrucāt aceasta apreciere trebuie facuta īn raport cu standardul de viata al Comunitatii europene, si nu doar la nivel national.
Litera b a art. 87 acopera doua tipuri de situatii: promovarea unui proiect important si remedierea unor perturbari grave. Prima situatie reglementata a fost invocata intr-un caz īmpotriva guvernului belgian , īn care acesta acorda ajutoare unor producatori de sticla, invocānd faptul ca noua tehnologie, obtinuta īn urma ajutorului de stat acordat, ar reduce dependenta europeana de producatorii americani si japonezi īn acest domeniu, si ca ar putea fi astfel īncadrat īn lit. b a art. 87 alin. 3. Curtea a retinut ca simplul fapt ca investitia ducea la descoperirea unei noi tehnologii nu este suficient pentru ca proiectul sa fie considerat a fi de interes european; mai ales avānd īn vedere ca, īn speta, produsele obtinute ar urma sa fie vāndute pe o piata deja saturata. Comisia, īn argumentele sale, a subliniat faptul ca pentru a fi considerat de interes european, un proiect trebuie aiba caracter transnational, si sa fie sustinut de mai multe guverne ale statelor membre, sau sa se nasca dintr-o preocupare a statelor membre privind combaterea unei amenintari comune precum poluarea.
A doua situatie cuprinsa īn art. 87 alin.3 lit. b privind remedierea unor perturbari grave īn economia statelor membre va fi invocata rar, īntrucāt respectivele probleme trebuie sa afecteze economia nationala per ansamblu .
Lit. c este din multe perspective cea mai importanta dintre exceptiile art. 87 alin. 1 īntrucāt permite ajutoarele de stat īn functie de un anume sector industrial si de anumite activitati, care pot avea o dimensiune nationala, si nu una comunitara. Astfel, lit. c este modalitatea prin care un stat poate justifica ajutorul acordat unei anumite regiuni subdezvoltate prin raportare la standardul de viata national. Este īn continuare necesar, totusi, sa fie avut īn vedere impactul ajutorului asupra pietei comune, si repercusiunile sectoriale la nivel comunitar. Astfel, Comisia va avea īn vedere problemele regionale ale statului īn cauza si le va plasa īn contextul comunitar: cu cāt statul membru respectiv este mai bine plasat īn contextul economiei comunitare, cu atāt īi va fi mai greu sa justifice ajutorul acordat uneia din regiunile sale. Criteriile aprecierii dezvoltarii regionale īn contexte nationale a suferit modificari pe parcursul timpului. Īnainte de 1998, primul criteriu luat īn considerare era procentul regiunii respective īn produsul intern brut precum si rata somajului. Dupa Instructiunile adoptate īn 1998, un mecanism similar este utilizat pentru a determina ce procent din ajutorul total acordat pentru astfel de regiuni la nivel comunitar va fi alocat unui anume stat membru.
Comisia si CJE au fost clare īn a statua ca ajutoarele de stat se vor īncadra īn aceasta exceptie doar daca vizeaza investitii initiale, creare de locuri de munca, sau o restructurare a activitatii īntreprinderii vizate. Scopul ajutorului trebuie sa fie dezvoltarea unei regiuni sau a unui sector economic si nu doar a unei īntreprinderi. CJE a specificat ca ajutorul sub forma investitiilor de capital īn īntreprinderi - proprietate de stat va fi īncadrat īn art. 87 alin 3 lit. a sau c doar daca este menit sa restabileasca rentabilitatea īntreprinderii respective, si astfel sa efectueze activitatile necesare dezvoltarii regiunii respective.
Art. 87 alin. 3 lit. d a fost introdus de Tratatul UE. Prevede ca ajutorul pentru promovarea culturii si conservarea patrimoniului ar putea fi compatibil cu piata comuna, daca nu afecteaza comertul si concurenta dintre statele membre si daca nu este contrar interesului comun.
Art. 87 alin. 3 lit. e este o reglementare cu rol preventiv, mentionānd ca alte categorii de ajutor pot fi exceptate ca fiind compatibile cu piata comuna, prin decizie a Consiliului, adoptata printr-o majoritate calificata, la propunerea Comisiei. Īn aplicarea acestui articol au fost adoptate mai multe directive privind ajutorul īn materia constructiei de nave maritime.
CAPITOLUL III
Reguli procedurale
Articolul 88 prevede obligatia statelor membre de a informa Comisia īn legatura cu orice planuri de a acorda orice fel de ajutor de stat. īn baza Regulamentului nr. 994/98/CE Comisia Europeana poate excepta anumite tipuri de ajutor de stat orizontal de la cerintele de notificare: ajutorul pentru īntreprinderile mici si mijlocii, pentru cercetare si dezvoltare, pentru protejarea mediului, pentru ocuparea fortei de munca si pentru formare; ajutorul conform cu harta aprobata de Comisie pentru fiecare stat membru referitoare la acordarea ajutorului regional.
Comisia va trebui sa-si exprime aprecierile, pe care statul respectiv va trebui sa le respecte. Astfel, daca va considera ca un anumit ajutor nu este īn conformitate cu articolul 87 si nici nu face parte din exceptiile prevazute expres, va cere statului membru justificari. daca acestea nu sunt suficiente pentru a face ajutorul compatibil cu piata comuna, Comisia va impune statului membru sa elimine respectivul ajutor intr-o anumita perioada de timp (de obicei 2 luni). daca statul membru nu se conformeaza Comisia sau orice alt stat membru interesat va putea aduce problema īn fata Curtii de Justitie. Statul care a acordat ajutorul interzis va putea de asemenea contesta aprecierile Comisiei īn fata Curtii.
Comisia are dreptul de a emite regulamente de exceptare pe categorii cu privire la anumite feluri de ajutoare. Regulamentul nr. 994/98/CE cu privire la aplicarea articolelor 92 si 93 din Tratatul CE la anumite categorii de ajutoare de stat orizontale reglementeaza acest drept. Comisia va trebui sa specifice pentru fiecare categorie scopul lor, beneficiarii, pragurile valorice, conditii cu privire la cumulul si la controlul lor. Comisia va mai putea decide si ca notificarea nu este necesara īn legatura cu anumite ajutoare ce nu depasesc un plafon.
Regulamentul nr. 70/2001/CE cu privire la aplicarea articolelor 87 si 88 ale Tratatului CE ajutoarelor de stat destinate īntreprinderilor mici si mijlocii ofera o definitie a "īntreprinderilor mici si mijlocii". El enumera categoriile de ajutoare care pot fi acordate, destinatia lor si plafoanele acestora, calculate īn functie de indicatori determinati. Se instituie, de asemenea, masuri de transparenta si control.
Regulamentul nr. 1407/2002/CE privind ajutoarele de stat īn sectorul carbonifer stabileste regulile pentru acordarea ajutoarelor de stat care au ca obiect restructurarea industriei extractive a carbunelui. Regulamentul porneste de la premisa luarii īn considerare a aspectelor sociale si regionale si de la necesitatea mentinerii, ca masura de precautie, a unei productii minime interne care sa permita garantarea accesului la rezerve. Regulamentul enumera si categoriile de ajutoare care pot fi acordate, precum si procedurile de notificare, examinare si autorizare cu privire la aceste ajutoare.
CAPITOLUL IV
Concluzii
Prin acordarea unui tratament favorizator anumitor īntreprinderi sau produse, īn detrimentul altor īntreprinderi sau produse, ajutorul de stat afecteaza īn mod serios fortele competitive normale intr-o piata functionala. Nici beneficiarii ajutorului si nici competitorii lor nu obtin beneficii pe termen lung de pe urma lui. Cel mai des, orice forma de subventii publice au ca unic efect amānarea unor restructurari inevitabile ale unui sector sau ale unei companii, fara sa ajute neaparat beneficiarul sa redevina competitiv.
Īntreprinderile care trebuie sa concureze cu cele ce beneficiaza de ajutoare de stat īntālnesc dificultati, devin mai putin competitive, lucru care foarte des duce la pierderea de locuri de munca. Īn timp, īntreaga piata a produselor si a serviciilor sufera ca efect al acordarii ajutoarelor de stat, si concurenta la nivel comunitar este afectata. De aceea, ca regula generala, ajutoarele de stat sunt interzise de TCE.
Totusi o interzicere absoluta ar fi nerealista, īntrucāt chiar si īn cel mai liberal sistem posibil, este greu de imaginat ca un guvern se va abtine de la oportunitatea de a finanta anumite activitati economice. Daca ar face aceasta, ar putea chiar sa-si īncalce una din obligatiile principale ale unui stat, aceea de a asigura satisfacerea deplina a nevoilor cetatenilor sai, corectānd eventuale dezechilibre, si intervenind īn cazul unor situatii exceptionale. De aceea, TCE prevede si acele exceptii de la regula generala conform careia ajutoarele de stat sunt interzise.
BIBLIOGRAFIE:
P. Craig, G. de Burca - EU Law: Text, Cases and Materials, third edition, Oxford University Press, 2003.
A. Evans - EC Law of State Aid, Oxford University Press, 1997.
S. Bishop - The European Commission's Policy Towards State Aid: A Role for Rigorous Competitive Analysis, European Competition Law Review, 1997.
European Parliament Fact Sheets - 3.3.3 State Aid:
https://www.europarl.europa.eu.
Citizen's Guide to Competition Policy - State Aid Control īn the European Union: https://ec.europa.eu/comm/competition/citizen/citizen_stateaid_en.html.
Hans Friederizsick, L. Roller, V. Verouden - European State Aid Control: an economic framework:
https://www.crai.com/Agenda/Roller-state.pdf.
I. Pascal, S. Deaconu, C. Vrabie, N. Fabian - Politica īn domeniul concurentei, Bucuresti, 2002:
https://www.ier.ro.
Articolele citate fac parte din forma consolidata a Tratatului instituind Comunitatea Europeana, daca nu se mentioneaza altfel.
S. Bishop, "The European Commission's Policy Towards State Aid: A Role for Rigorous Competitive Analysis", 1997, p. 84.
Regulamentul 68/2001 din 12 ianuarie 2001, de aplicare a articolelor 87 si 88 din Tratatul CE asupra ajutoarele pentru formare, OJ 2001 L10/20.
Regulamentul 69/2001 din 12 ianuarie 2001, de aplicare a a articolelor 87 si 88 din Tratatul CE asupra ajutorului de minimis
Regulamentul 70.2001 din 12 ianuarie 2001, de aplicare a articolelor 87 si 88 din Tratatul CE asupra ajutoarelor de stat destinate īntreprinderilor mici si mijlocii.
Twenty-third Report on Competition Policy, 255-6; A. Evans - EC Law of State Aid (Oxford University Press, 1997).
|
