CAPITOLUL I
Statul si ajutoarele de stat
În sisteme economice mixte este de regula acceptat ca statul sa joace un rol activ în piata nationala. Motivul, precum si justificarea legala a acestei imixtiuni poate varia. De exemplu, în trecut, era des întâlnit ca statul sa detina monopolul asupra anumitor sectoare de importanta vitala pentru stat, respectiv, ca toate întreprinderile din acele sectoare sa fie nationalizate, sau sa aiba un statut de monopol privilegiat sau cvasi-monopol în relatie cu statul. În prezent, însa, se doreste o implicare mai restrânsa ale statului, si astfel s-a tins spre privatizarea întreprinderilor nationalizate, si în liberalizarea sectoarelor economice. În pofida acestor schimbari, statul continua sa detina un statut privilegiat în piata sa interna.
Ca reglementare de principiu în legislatia comunitara primara se afla articolul 295 care stabileste ca reglementarile Tratatului Uniunii Europene nu vor afecta în nici un mod legislatiile interne ale statelor membre privind regimul proprietatii. Asadar, simplul fapt ca anumite activitati fac parte din sectorul public sau din cel privat, nu constituie, prin el însusi, o încalcare a normelor comunitare. Articolul 295 trebuie totusi interpretat. În acest sens, articolul 157 stabileste ca statele membre si Comunitatea europeana vor asigura conditiile necesare concurentei si competitivitatii în piata comuna. Acest articol este, în mod explicit, formulat în termenii unor piete deschise si competitive. Printre actiunile promovate pentru a atinge acest obiectiv la cote cat mai înalte se numara încurajarea initiativelor si dezvoltarii întreprinderilor în comunitatea europeana, în special a celor mici si mijlocii.
In concluzie, în timp ce art. 295 poate fi vazut ca un argument al agnosticismului comunitatii în ceea ce priveste regimul proprietarii în statele membre, totusi, multe alte reglementari ale tratatului se împotrivesc autocratiei care poate uneori sa acompanieze dreptul de proprietate publica. Se împotrivesc de asemenea acordarii de beneficii sau pozitii privilegiate unor companii, lucru ce ar putea avea un efect distructiv asupra mecanismului competitiv în interiorul comunitatii.
În prezent, reglementarile comunitare privind ajutoarele de stat sunt invocate din ce în ce mai mult în fata Curtii Europene. Probleme a prezentat faptul ca definirea notiunii de ajutor de stat este dificila.
Chiar înaintea atacurilor de la 11 Septembrie 2001, se prezicea ca ajutoarele de stat "vor creste ca rezultat al uniunii monetare, pe masura ce guvernele se vor confrunta cu ajustarile structurale necesitate de convergenta la o unica moneda". Dupa acel atac terorist asupra World Trade Center, multiple cereri au fost adresate Comisiei pentru autorizarea ajutoarelor de stat, nu doar pentru liniile aeriene europene si pentru producatorii de aeronave, dar # 818h75i 1;i în domeniul asigurarilor de calatorie si turistice.
Frecventa cu care companii europene îsi faceau publice cererile de ajutoare de stat a venit acompaniata de o crestere a ritmului de lucru al institutiilor comunitare. Intr-un singur an de zile Comisia a adoptat Regulamente privind ajutoarele pentru formare , aplicarea principiului de minimis la ajutoarele de stat , si aplicarea regulilor privind ajutoarele de stat asupra întreprinderilor mici si mijlocii ; Instructiuni privind ajutoarele de stat pentru protectia mediului si ajutoarele de stat pentru pescuit si culturi acvatice . La Curtea de Justitie Europeana numarul litigiilor privind ajutoarele de stat a crescut în ultimii ani, la Tribunalul de prima instanta deciziile în aceasta materie crescând de la un numar de 16 în 1998 la 80 în 2000.
Potrivit Art. 87 al Tratatului CE, "va fi considerat incompatibil cu piata comuna orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele de stat, sub orice forma, care distorsioneaza sau ameninta sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor întreprinderi sau productia anumitor bunuri atâta timp cât afecteaza comertul dintre statele membre". Jurisprudenta recenta a atras atentia asupra dificultatilor decurgând din natura concisa a articolului 87, alin. 1.
Problemele de interpretare se ridica referitor la notiunile de "anumite întreprinderi" si "anumite bunuri". De asemenea este dificil uneori sa fie identificat cu exactitate avantajul conferit întreprinderii respective, sau productiei de bunuri.
Alte probleme au aparut datorita manifestarii în ultimii ani a tendintei de a invoca reglementarile comunitare privind ajutoarele de stat în sectoare în care rolul statului a fost întotdeauna unul predominant: televiziuni publice, servicii postale, medicina, educatie si taxe si impozite.
Notiunea ajutoarelor de stat poate fi raportata la aceea de subventie, definita de catre Curte în aplicarea art. 4 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului. O subventie este definita în mod normal ca fiind o plata în numerar sau în orice alta forma, alta decât plata cumparatorului pentru bunurile sau serviciile oferite de producator. Ajutorul este un concept similar, care se evidentiaza prin efectul sau. Astfel, notiunea ajutoarelor de stat este mult mai larga decât cea a subventiilor deoarece înglobeaza nu doar masuri cu efecte directe, precum subventiile, ci si interventii care, prin efectele pe care îl au asupra bugetului unei întreprinderi, ii ofera acesteia o pozitie privilegiata.
CAPITOLUL II
Regimul comunitar aplicabil ajutoarelor de stat
Ca o etapa preliminara, trebuie mentionate câteva detalii, pentru a întelege mai bine regulile privind ajutoarele de stat.
In primul rând, Comisia, ca factor de decizie principal, va elabora politica substantiala generala în domeniu. Deciziile Comisiei vor fi obiectul controlului judiciar exercitat de Curtea de Justitie Europeana si de Tribunalul de Prima Instanta.
In al doilea rând, Comisia poate decide sensul de evolutie al politicii substantiale prin legislatie formala sau prin reglementari informale (in general prin Instructiuni), si prin decizii individuale. Varietatea instrumentelor legislative utilizate de Comisie în acest domeniu este prin ea însasi problematica, uneori fiind pus în discutie caracterul obligatoriu al unora din aceste instrumente. în Deufil , CJE a refuzat sa accepte ca absenta mentionarii unui tip de ajutor de stat intr-un anumit capitol al unor instructiuni elaborate de comisie înseamna ca respectivul tip de ajutor era de fapt permis. În Ijssel-Vliet , Curtea a statuat ca instructiunile Comisiei cuprinse în schema olandeza a ajutoarelor de stat erau obligatorii pentru guvernul olandez. În Vlaams Gewest , Tribunalul de Prima Instanta a decis ca instructiunile adoptate de Comisie trebuiau aplicate în conformitate cu principiul nediscriminarii.
Articolul 87 cuprinde conditiile principale pentru ajutoarele de stat. Acopera ajutoarele de stat acordate sub imperiul art. 86, cat si ajutoarele date întreprinderilor private. Articolul are trei parti: alin. 1 stabileste principiul general ca ajutoarele de stat sunt incompatibile cu piata comuna, alin. 2 reglementeaza anumite exceptii pentru situatiile în care ajutorul va fi considerat a fi compatibil cu piata comuna, iar alin. 3 enumera cazurile în care ajutorul va putea fi considerat compatibil cu piata comuna.
Alin. 1 este în mod frecvent împartit în patru componente, reprezentând si conditiile lui de aplicare:
trebuie sa existe un ajutor;
trebuie sa fie acordat de catre un stat membru sau din resursele de stat sub orice forma;
trebuie sa distorsioneze sau sa ameninte sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor întreprinderi sau productia anumitor bunuri;
si ajutorul trebuie sa fie incompatibil cu piata comuna întrucât afecteaza comertul dintre statele membre.
A devenit în timp din ce în ce mai evident faptul ca aceste elemente sunt interdependente.
În legatura cu prima conditie, art. 87 nu ofera o definitie a ajutoarelor de stat. Curtea de Justitie Europeana si Comisia au interpretat acest concept, asa cum era de asteptat, într-un sens larg: el include orice ajutor public sau orice ajutor acordat de autoritati, locale sau regionale. Ajutorul poate proveni chiar de la organisme private (societati comerciale private sau societati publice ce opereaza în regim comercial) sau de la alte organisme asupra carora statul, o institutie publica sau o autoritate locala sau regionala exercita o influenta puternica în mod direct sau indirect. Interdictia este aplicata unui numar foarte mare de masuri de sprijin de toate tipurile, fie ele directe sau indirecte. Forma si scopul ajutorului, precum si motivul acordarii lui, sunt irelevante. Tot ceea ce conteaza sunt efectele acestuia asupra concurentei, de aceea nu numai contributiile propriu-zise (precum subventiile) sunt considerate ca ajutor de stat, ci si alte masuri ce reduc povara financiara a unei firme. Comisia a întocmit o lista a variatelor tipuri de ajutoare de stat, printre care se numara: subventiile directe, scutiri de taxe, scutiri de la alte obligatii fiscale, o rata a dobânzii preferentiala, garantii pentru împrumuturi favorizatoare, indemnizari pentru pierderi, conditii preferentiale pentru contractarea cu statul, garantii pentru dividende, amânarea colectarii contributiilor fiscale sau sociale si regimuri juridice speciale aplicabile terenurilor sau cladirilor. Aceasta este o lista evident exemplificativa si nu limitativa.
Masuri de politica economica cu caracter general, precum reducerea ratei dobânzii, nu vor fi calificate prin ele insele drept ajutoare de stat. În acest sens, o masura generala de politica fiscala va ramâne în competenta suverana a statului membru. Este totusi clar ca o masura va fi calificata drept ajutor de stat chiar daca beneficiaza o un numar mare de întreprinderi, precum ar fi un ajutor general la export. O încercare de a extinde efectele unei subventii la întreaga economie nu va face ca avantajul acordat unei anumite întreprinderi sa nu fie calificat drept ajutor de stat. Mai mult decât atât, linia despartitoare între masuri generale de politica economica si ajutoarele de stat poate fi una deosebit de fina. Acele elemente ale infrastructurii care sunt în mod normal asigurate de catre stat precum sosele, poduri, tuneluri, vor forma parte din politica de transport si mediu a unui stat si nu vor fi privite drept ajutor de stat, chiar daca ar beneficia de ele în special anumite întreprinderi . Pe de alta parte, daca aceste îmbunatatiri ar fi parte a unui plan regional sau de sector, si nu al unui plan general de transport si mediu, s-ar putea regasi în ele un element al ajutoarelor de stat.
O problema a constituit ipoteza în care statul este actionar intr-o întreprindere privata, acest aspect generând multa jurisprudenta. CJE a stabilit ca "tratatul se aplica ajutoarelor acordate de stat sau prin resursele statului, în orice forma. Nu se poate face nici o distinctie dupa cum ajutorul este acordat sub forma de subventii sau împrumuturi sau sub forma achizitiei de actiuni intr-o întreprindere" .
Privatizarea unei întreprinderi a ridicat de asemenea întrebari privitoare la ajutorul de stat, depinzând de conditiile privatizarii. Comisia a elaborat Instructiuni pe aceasta tema .
A doua conditie a art. 87 alin. 1 este aceea ca ajutorul trebuie sa fie acordat de un stat membru sau prin resursele statului. Doar avantajele acordate direct sau indirect prin resursele statului sunt considerate drept ajutoare de stat. Acestea pot viza atât autoritatile centrale cat si cele regionale. Pot include avantaje oferite de o entitate publica cat si de una privata, constituita de stat. Elocventa este speta Kwerkerij Gebroeders Van der Kooy v. Comisia (1988 ECR 219), în care Gasunie era o companie privata, dar 50 % din actiunile sale erau detinute de guvernul olandez, iar tarifele încasate de catre Gasunie trebuiau sa fie aprobate de un ministru al Guvernului. Comisia a decis ca tarifele aplicate de Gasunie unor firme erau preferentiale si constituiau ajutor de stat conform art. 87. Unul din argumentele aduse de statul olandez a fost acela ca tarifele nu constituiau o masura luata de stat. Curtea a precizat ca nu trebuie sa se retina nici o distinctie între cazurile în care ajutorul este acordat direct de catre stat, si cele în care este oferit prin entitati publice sau private. În speta, Gasunie actioneaza sub controlul si coordonarea autoritatilor publice. Prin urmare, este vorba despre ajutoare de stat acordate de guvernul olandez în intelesul art. 87.
A treia conditie este aceea ca ajutorul trebuie sa distorsioneze sau sa ameninte sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor întreprinderi sau productia anumitor bunuri. În majoritatea cazurilor, aceasta conditie nu ridica probleme. Acordarea unei subventii îl va plasa, în mod indubitabil, pe beneficiarul ei intr-o pozitie mai avantajoasa decât cea în care s-ar fi aflat fara acest beneficiu financiar. Curtea va lua în considerare pozitia întreprinderii respective înainte de primirea ajutorului, si daca aceasta s-a îmbunatatit, atunci conditia art. 87 se va considera împlinita. Statul nu se poate apara spunând ca ajutorul este justificat pentru ca este menit sa coboare costurile unui anumit sector al industriei, care, în termeni relativi, ar avea costuri mai mari decât celelalte sectoare . si nici nu constituie o scuza pentru statul în cauza faptul ca alte state au acordat ajutoare similare companiilor din tarile respective .
Ultimul element al art. 87 alin. 1 este afectarea pietei comune. Daca ajutorul de stat întareste pozitia financiara a unei companii, în comparatie cu altele similare în Comunitatea Europeana,atunci piata comuna va fi afectata. Mai mult decât atât, CJE a fost ferma în a preciza ca suma minora ce constituie ajutor, sau dimensiunea micuta a companiei care primeste ajutorul, nu exclude doar prin dimensiunea sa cantitativa faptul ca piata comuna ar putea fi afectata . Comisia nu trebuie sa faca dovada ca piata comuna a fost sau va fi afectata, e suficient sa releve faptul ca ar putea fi afectata.
Articolul 87, alin.2 enumera trei tipuri de ajutoare de stat care, prin exceptie, vor fi considerate compatibile cu piata comuna:
Aceasta norma legitimeaza ajutorul de stat doar daca nu exista nici o discriminare privind originea bunurilor. Aceasta limiteaza numarul cazurilor în care statul va putea sa beneficieze de aceasta exceptie, având în vedere faptul ca majoritatea ajutoarelor de stat sunt directionate exclusiv unei anumite întreprinderi din statul membru care acorda ajutoarele.
Ratiunea acestei exceptii este evidenta. Limitele acestui alineat sunt în schimb neclare. Desi notiunea de "dezastru natural" este aparenta, semnificatia sintagmei de "situatie exceptionala" este deschisa interpretarii. De exemplu, este discutabil daca aceasta sintagma s-ar referi si la dificultati economice sau nu.
Exceptiile cuprinse în alin. 3 sunt situatii pe care Comisia le poate declara ca fiind compatibile cu piata comuna, puterea Comisiei fiind una discretionara. Alineatul 3 cuprinde urmatoarele prevederi:
Atât litera a cat si litera c se refera intr-un mod general la dezvoltarea regionala. Reiese clar totusi ca aceste exceptii pot fi invocate doar intr-o zona în care problemele au atins o anumita gravitate. Comisia a adoptat opinia, agreata si de Curte, conform careia gravitatea unei probleme regionale trebuie apreciata la nivel comunitar si nu national. În acest scop, Comisia a publicat criteriile pentru a decide asupra dezvoltarii relative a diferitelor regiuni prin comparare cu media comunitara. Cazul Philip Morris Holland ofera un exemplu în acest sens : Guvernul olandez a acordat ajutor de stat unui producator olandez de tutun. Comisia a decis ca ajutorul contravenea dispozitiilor art. 87. În hotarârea sa, CJE a facut o analiza detaliata a art. 87 alin. 3 lit. a, mentionând ca zona Bergen-op-Zoom din Olanda, nu putea fi considerata o regiune subdezvoltata, întrucât aceasta apreciere trebuie facuta în raport cu standardul de viata al Comunitatii europene, si nu doar la nivel national.
Litera b a art. 87 acopera doua tipuri de situatii: promovarea unui proiect important si remedierea unor perturbari grave. Prima situatie reglementata a fost invocata intr-un caz împotriva guvernului belgian , în care acesta acorda ajutoare unor producatori de sticla, invocând faptul ca noua tehnologie, obtinuta în urma ajutorului de stat acordat, ar reduce dependenta europeana de producatorii americani si japonezi în acest domeniu, si ca ar putea fi astfel încadrat în lit. b a art. 87 alin. 3. Curtea a retinut ca simplul fapt ca investitia ducea la descoperirea unei noi tehnologii nu este suficient pentru ca proiectul sa fie considerat a fi de interes european; mai ales având în vedere ca, în speta, produsele obtinute ar urma sa fie vândute pe o piata deja saturata. Comisia, în argumentele sale, a subliniat faptul ca pentru a fi considerat de interes european, un proiect trebuie aiba caracter transnational, si sa fie sustinut de mai multe guverne ale statelor membre, sau sa se nasca dintr-o preocupare a statelor membre privind combaterea unei amenintari comune precum poluarea.
A doua situatie cuprinsa în art. 87 alin.3 lit. b privind remedierea unor perturbari grave în economia statelor membre va fi invocata rar, întrucât respectivele probleme trebuie sa afecteze economia nationala per ansamblu .
Lit. c este din multe perspective cea mai importanta dintre exceptiile art. 87 alin. 1 întrucât permite ajutoarele de stat în functie de un anume sector industrial si de anumite activitati, care pot avea o dimensiune nationala, si nu una comunitara. Astfel, lit. c este modalitatea prin care un stat poate justifica ajutorul acordat unei anumite regiuni subdezvoltate prin raportare la standardul de viata national. Este în continuare necesar, totusi, sa fie avut în vedere impactul ajutorului asupra pietei comune, si repercusiunile sectoriale la nivel comunitar. Astfel, Comisia va avea în vedere problemele regionale ale statului în cauza si le va plasa în contextul comunitar: cu cât statul membru respectiv este mai bine plasat în contextul economiei comunitare, cu atât îi va fi mai greu sa justifice ajutorul acordat uneia din regiunile sale. Criteriile aprecierii dezvoltarii regionale în contexte nationale a suferit modificari pe parcursul timpului. Înainte de 1998, primul criteriu luat în considerare era procentul regiunii respective în produsul intern brut precum si rata somajului. Dupa Instructiunile adoptate în 1998, un mecanism similar este utilizat pentru a determina ce procent din ajutorul total acordat pentru astfel de regiuni la nivel comunitar va fi alocat unui anume stat membru.
Comisia si CJE au fost clare în a statua ca ajutoarele de stat se vor încadra în aceasta exceptie doar daca vizeaza investitii initiale, creare de locuri de munca, sau o restructurare a activitatii întreprinderii vizate. Scopul ajutorului trebuie sa fie dezvoltarea unei regiuni sau a unui sector economic si nu doar a unei întreprinderi. CJE a specificat ca ajutorul sub forma investitiilor de capital în întreprinderi - proprietate de stat va fi încadrat în art. 87 alin 3 lit. a sau c doar daca este menit sa restabileasca rentabilitatea întreprinderii respective, si astfel sa efectueze activitatile necesare dezvoltarii regiunii respective.
Art. 87 alin. 3 lit. d a fost introdus de Tratatul UE. Prevede ca ajutorul pentru promovarea culturii si conservarea patrimoniului ar putea fi compatibil cu piata comuna, daca nu afecteaza comertul si concurenta dintre statele membre si daca nu este contrar interesului comun.
Art. 87 alin. 3 lit. e este o reglementare cu rol preventiv, mentionând ca alte categorii de ajutor pot fi exceptate ca fiind compatibile cu piata comuna, prin decizie a Consiliului, adoptata printr-o majoritate calificata, la propunerea Comisiei. În aplicarea acestui articol au fost adoptate mai multe directive privind ajutorul în materia constructiei de nave maritime.
CAPITOLUL III
Reguli procedurale
Articolul 88 prevede obligatia statelor membre de a informa Comisia în legatura cu orice planuri de a acorda orice fel de ajutor de stat. în baza Regulamentului nr. 994/98/CE Comisia Europeana poate excepta anumite tipuri de ajutor de stat orizontal de la cerintele de notificare: ajutorul pentru întreprinderile mici si mijlocii, pentru cercetare si dezvoltare, pentru protejarea mediului, pentru ocuparea fortei de munca si pentru formare; ajutorul conform cu harta aprobata de Comisie pentru fiecare stat membru referitoare la acordarea ajutorului regional.
Comisia va trebui sa-si exprime aprecierile, pe care statul respectiv va trebui sa le respecte. Astfel, daca va considera ca un anumit ajutor nu este în conformitate cu articolul 87 si nici nu face parte din exceptiile prevazute expres, va cere statului membru justificari. daca acestea nu sunt suficiente pentru a face ajutorul compatibil cu piata comuna, Comisia va impune statului membru sa elimine respectivul ajutor intr-o anumita perioada de timp (de obicei 2 luni). daca statul membru nu se conformeaza Comisia sau orice alt stat membru interesat va putea aduce problema în fata Curtii de Justitie. Statul care a acordat ajutorul interzis va putea de asemenea contesta aprecierile Comisiei în fata Curtii.
Comisia are dreptul de a emite regulamente de exceptare pe categorii cu privire la anumite feluri de ajutoare. Regulamentul nr. 994/98/CE cu privire la aplicarea articolelor 92 si 93 din Tratatul CE la anumite categorii de ajutoare de stat orizontale reglementeaza acest drept. Comisia va trebui sa specifice pentru fiecare categorie scopul lor, beneficiarii, pragurile valorice, conditii cu privire la cumulul si la controlul lor. Comisia va mai putea decide si ca notificarea nu este necesara în legatura cu anumite ajutoare ce nu depasesc un plafon.
Regulamentul nr. 70/2001/CE cu privire la aplicarea articolelor 87 si 88 ale Tratatului CE ajutoarelor de stat destinate întreprinderilor mici si mijlocii ofera o definitie a "întreprinderilor mici si mijlocii". El enumera categoriile de ajutoare care pot fi acordate, destinatia lor si plafoanele acestora, calculate în functie de indicatori determinati. Se instituie, de asemenea, masuri de transparenta si control.
Regulamentul nr. 1407/2002/CE privind ajutoarele de stat în sectorul carbonifer stabileste regulile pentru acordarea ajutoarelor de stat care au ca obiect restructurarea industriei extractive a carbunelui. Regulamentul porneste de la premisa luarii în considerare a aspectelor sociale si regionale si de la necesitatea mentinerii, ca masura de precautie, a unei productii minime interne care sa permita garantarea accesului la rezerve. Regulamentul enumera si categoriile de ajutoare care pot fi acordate, precum si procedurile de notificare, examinare si autorizare cu privire la aceste ajutoare.
CAPITOLUL IV
Concluzii
Prin acordarea unui tratament favorizator anumitor întreprinderi sau produse, în detrimentul altor întreprinderi sau produse, ajutorul de stat afecteaza în mod serios fortele competitive normale intr-o piata functionala. Nici beneficiarii ajutorului si nici competitorii lor nu obtin beneficii pe termen lung de pe urma lui. Cel mai des, orice forma de subventii publice au ca unic efect amânarea unor restructurari inevitabile ale unui sector sau ale unei companii, fara sa ajute neaparat beneficiarul sa redevina competitiv.
Întreprinderile care trebuie sa concureze cu cele ce beneficiaza de ajutoare de stat întâlnesc dificultati, devin mai putin competitive, lucru care foarte des duce la pierderea de locuri de munca. În timp, întreaga piata a produselor si a serviciilor sufera ca efect al acordarii ajutoarelor de stat, si concurenta la nivel comunitar este afectata. De aceea, ca regula generala, ajutoarele de stat sunt interzise de TCE.
Totusi o interzicere absoluta ar fi nerealista, întrucât chiar si în cel mai liberal sistem posibil, este greu de imaginat ca un guvern se va abtine de la oportunitatea de a finanta anumite activitati economice. Daca ar face aceasta, ar putea chiar sa-si încalce una din obligatiile principale ale unui stat, aceea de a asigura satisfacerea deplina a nevoilor cetatenilor sai, corectând eventuale dezechilibre, si intervenind în cazul unor situatii exceptionale. De aceea, TCE prevede si acele exceptii de la regula generala conform careia ajutoarele de stat sunt interzise.
BIBLIOGRAFIE:
P. Craig, G. de Burca - EU Law: Text, Cases and Materials, third edition, Oxford University Press, 2003.
A. Evans - EC Law of State Aid, Oxford University Press, 1997.
S. Bishop - The European Commission's Policy Towards State Aid: A Role for Rigorous Competitive Analysis, European Competition Law Review, 1997.
European Parliament Fact Sheets - 3.3.3 State Aid:
https://www.europarl.europa.eu.
Citizen's Guide to Competition Policy - State Aid Control în the European Union: https://ec.europa.eu/comm/competition/citizen/citizen_stateaid_en.html.
Hans Friederizsick, L. Roller, V. Verouden - European State Aid Control: an economic framework:
https://www.crai.com/Agenda/Roller-state.pdf.
I. Pascal, S. Deaconu, C. Vrabie, N. Fabian - Politica în domeniul concurentei, Bucuresti, 2002:
https://www.ier.ro.
Articolele citate fac parte din forma consolidata a Tratatului instituind Comunitatea Europeana, daca nu se mentioneaza altfel.
S. Bishop, "The European Commission's Policy Towards State Aid: A Role for Rigorous Competitive Analysis", 1997, p. 84.
Regulamentul 68/2001 din 12 ianuarie 2001, de aplicare a articolelor 87 si 88 din Tratatul CE asupra ajutoarele pentru formare, OJ 2001 L10/20.
Regulamentul 69/2001 din 12 ianuarie 2001, de aplicare a a articolelor 87 si 88 din Tratatul CE asupra ajutorului de minimis
Regulamentul 70.2001 din 12 ianuarie 2001, de aplicare a articolelor 87 si 88 din Tratatul CE asupra ajutoarelor de stat destinate întreprinderilor mici si mijlocii.
Twenty-third Report on Competition Policy, 255-6; A. Evans - EC Law of State Aid (Oxford University Press, 1997).
|
