ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE ALE INFRACTIUNII DE DELAPIDARE SI GESTIUNE FRAUDULOASA

Sectiunea 1.Delapidarea-consideratii teoretice si practice

Subsectiunea1.1 Necesitatea incriminarii

Delapidarea, potrivit art.215¹ Cod penal, introdus prin Legea 140/1996 reprezinta infractiunea de ”insusire, folosire sau traficare de catre un functionar, in interesul sau sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza si se pedepseste cu inchisoare de la unu la 15 ani”.

Prin aceasta incriminare, legiuitorul a urmarit sa sanctioneze actele gestionarilor sau administratorilor unor societati comerciale sau a altor unitati de interes public sau privat, de insusire, folosire sau traficare in scopuri personale a bunurilor ce constituie obiectul activitatilor de gestionare sau administrare.[1] Incriminarea delapidarii constituie unul din mijloacele de protectie juridica a proprietatii. Faptul ca subiectul faptelor de insusire, folosire sau traficare de bunuri din patrimonial societatii comerciale este insusi administratorul acesteia, care are si calitatea de asociat, nu este de natura sa schimbe justificarea incriminarii, in conditiile in care societatea comerciala este subiect de drept de sine statator, avand personalitate juridic&# 333h74d 259; distinct, iar patrimonial societatii este separate de patrimoniul propiu al asociatilor si al administratorului.

Codul penal din 1968, in reglementarea anterioara modificarilor intervenite prin Legea nr.140/1996, incrimina infractiunea de delapidare in art.223 alin.1 Cod penal, pe care o definea ca fapta de “insusire, folosire sau traficare de catre un functionar ori alt salariat in interesul sau ori pentru altul, de bani valori ori alte bunuri din avutul obstesc pe care le gestioneaza sau administreaza”. In urma adoptarii Constitutiei din 1991, plenul Curtii Constitutionale a statuat, prin decizia nr.1/7 septembrie 1993, ca “dispozitiile din Codul penal referitoare la infractiunile contra avutului obstesc sunt abrogate partial potrivit art.150 alin.1 din Constitutie si, in consecinta, acestea urmeaza a se aplica numai la bunurile prevazute de art.135 alin.4 din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice”.[3]

Plecand de la aceasta decizie, instantele penale au retinut infractiunea de delapidare numai in cazul savarsirii faptelor de insusire, folosire sau traficare de catre un functionar ori alt salariat, in interesul sau sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri, ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice, pe care le gestioneaza sau administreaza.[4] In privinta bunurilor gestionate sau administrate care nu faceau parte din categoria celor prevazute de art. 135 alin.4 din Constitutie, fapta de insusire, folosire sau traficare a fost calificata, fie ca infractiune de gestiune frauduloasa prevazuta de art.214⁴, fie ca infractiune de abuz de incredere, prevazuta de art.213⁵. Legea nr.140/1996 a abrogat Titlul IV din Partea speciala a Codului penal, intitulat “Infractiuni contra avutului obstesc” si a reincriminat infractiunea de delapidare in art.215¹, avand un continut similar cu unica deosebire ca fapta prevazuta in noul text, nu distinge proprietatea publica de cea privata, interesand doar calitatea de functionar cu atributii de gestionare sau administrare a banilor, valorilor sau altor bunuri.

Subsectiunea1.2 Conditii preexistente

A.Obiectul juridic

Obiectul juridic al infractiunii de delapidare il constituie relatiile sociale de ordin patrimonial, necesar a fi protejate impotriva faptelor de sustragere savarsite de catre cei care administreaza sau gestioneaza bunurilor persoanelor juridice de drept public si privat.

B.Obiectul material

Insusirea, folosirea sau traficarea, ca forme de sustragere cerute de lege pentru existenta elementului obiectiv al delapidarii, au ca obiect ”bani, valori sau alte bunuri pe care faptuitorul le gestioneaza sau admisnitreaza”.

Prin “bani” se inteleg bilete de banca si monedele metalice romanesti sau straine, care au putere circulatorie prin ele insele, indiferent ca se afla in numerar sau la dispozitia unitatii. Prin “valori” se inteleg hartiile de valoare si inscrisurile de orice fel care incorporeaza drepturi a caror valorificare este legata de detinerea lor, cum sunt cecurile, obligatiunile, titlurile de credit, de creanta, hartiile de virament, timbrele etc.[7]

In literatura de specialitate, s-a decis ca exista delapidare daca gestionarul de lozuri sustrage din gestiune un numar de lozuri, implicit daca incaseaza castigurile aferente lozurilor sustrase, deoarece “lozuri in plic” reprezinta “valori” in sensul textului de incriminare, astfel incat persoana care, in baza raporturilor sale contractual cu Administratia de Stat Loto-Pronosport, primeste spre vanzare asemenea lozuri are calitatea de gestionar si, in masura in care si le insuseste, comite o delapidare.[8] In acest fel, in ipoteza in care, dupa ce si-a insusit lozurile, gestionarul ridica, din propria gestiune, o suma corespunzatoare castigurilor, el savarseste tot o delpaidare, distincta de cea dintai, avand ca obiect bani, nu valori. Daca insa solicita plata castigurilor corespunzatoare lozurilor delapidate altui gestionar de lozuri, ascunzandu-i provenienta acestora si facandu-l sa creada ca le-a cumparat si obtine astfel sumele respective, el comite infractiunea de inselaciune.

Cu privire la alte „bunuri”, se inteleg bunuri mobile corporale, altele decat banii sau valorile asimilate acestora, care au ca valoare economica si fac parte din sfera de gestionare sau adminstrare a subiectului activ.[10]

Pentru a constitui obiect material al infractiunii de delapidare, este necesar ca banii, valorile sau orice alte bunuri sa se afle efectiv in gestiunea sau administrarea faptuitorului.

Asadar, sunt indeplinite conditiile legale atunci cand bunul a fost preluat efectiv de catre prepusul persoanei fizice sau juridice. Un moment important pentru stabilirea intrarii sau iesirii din patrimoniul, este predarea materiala a bunurilor nu si transcrierea operatiunii respective in scriptele contabile ale persoanei juridice. Momentul intrarii unui bun in sfera bunurilor gestionate sau administrate de faptuitor este acela in care bunul intra in gestiunea sau adminstrarea acestuia, indiferent daca si-a gasit sau nu reflectarea in operatiile scriptice care trebuie efectuate.

Daca gestionarul sau administratorul sustrage din sumele respective inainte de a le remite efectiv beneficiarului, fapta constituie infractiune de delapidare; insa daca bunul sau sumele de bani nu fac parte din gestiunea faptuitorului sustragerea acestuia nu constituie delapidare, ci furt, iar daca bunul se gasea in posesia faptuitorului, dar nu ca urmare a indatoririlor de serviciu de a-l gestiona respectiv administra, ci in virtutea oricarui titlu, fapta constituie infractiune de abuz de incredere.

O alta problema pusa in discutie o constituie “plusurile de gestiune” in privinta carora se considera, ca ar putea constitui obiect al infractiunii de delapidare, deoarece, indiferent de modalitatea de creare sau inregistrare, ele revin persoanei juridice. Astfel, in cazul sustragerii unor plusuri din gestiune create prin inselaciune la masuratoare, faptuitorul va raspunde pentru infractiunea de delapidare in concurs cu infractiunea de creare de plusuri in gestiune prin mijloace frauduloase, potrivit art 35 din Legea 22/1969, precum si cu infractiunea de inselaciune la masuratoare prevazut de art.296 Cod penal.[12]

C.Subiectul activ

Pentru a exista infractiunea de delapidare, obligatoriu fapta trebuie sa fie savarsita de un subiect calificat; astfel conform art.147 alin.2 Cod penal, modificat prin Legea nr.140/1996, textul legal face referire la notiunea de “functionar” care include atat functionarul public asa cum este definit de art.147 alin 1 Cod penal, ca fiind “orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art.145, cat si orice alt salariat, care exercita o insarcinare in serviciul unei persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat.”

Art.145 Cod penal, are in vedere “tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel, care potrivit legii sunt de interes public”

Intrucat textul se refera expres si la notiunea de “salariat” apare o discrepanta in a sti daca se are in vedere numai salariatii “cu contract de munca” sau si persoanele incadrate pe baza de “conventie civila”. Deoarece textul se refera expres doar la “orice salariat”, s-a considerat ca se refera numai la persoana incadrata in munca in conditiile prevazute de Codul muncii, nu si la persoana care presteaza un serviciu in baza unei conventii civile. Potrivit literaturii de specialitate[13]” notiunea de functionar in care intra orice salariat, care exercita o insarcinare in serviciul altei persoane juridice decat cele prevazute in art.145, nu poate include decat persoana incadrata in munca deoarece atat conditiile de incadrare in baza unui contract de munca, cat si drepturile, obligatiile si raspunderile partilor sunt diferite in cazul incheierii unei simple conventii civile de prestari servicii.”

Astfel, prin insasi notiunea de “salariat “ denota faptul ca trebuie sa preexiste un contract de munca, apartinand dreptului muncii, ci nu dreptului civil. S-a sustinut, pe buna dreptate, ca atunci cand cel care insuseste bani sau marfuri nu este gestionar, angajat cu carte de munca, ci este o persoana care lucreaza pe baza unui contract de prestari servicii, nu se considera ca gestioneaza bunuri, ci doar ca vinde bunurile primite de la gestionar sau patron, astfel incat fapta de a sustrage bani sau bunuri nu constituie delapidare, ci furt sau abuz de incredere, dupa caz.[14]

-functionarul sa gestioneze sau sa administreze bani, valori sau alte bunuri; din prevederile art.147 alin.2 Cod penal, rezulta clar ca orice functionar cu atributii de gestionare sau administrare, pentru o persoana juridica, poate fi subiect activ al infractiunii de delapidare.

Aceasta reprezentand cea de-a doua calitate de calificare pe care trebuie sa o aiba subiectul activ al infractiunii de delapidare, si anume fie de gestionar, fie de administrator al unor bunuri apartinand unei persoane juridice. Dubla calitate trebuie indeplinita cumulativ, altfel absenta uneia dintre ele duce la inexistenta infractiunii de delapidare.

Potrivit art.147 alin.2 rezulta ca orice functionar cu atributii de gestionare sau de administrare, de la orice persoana juridica, poate fi subiect activ al infractiunii de delapidare, prevazut de art.215¹. Fiind vorba de functionarii de la societatile comerciale pe actiuni sau cu raspundere limitata, regii autonome, scoli, unitati de transport, care au atributii de gestionare sau administrar(directori, adminstratori, magazioneri). Conform doctrine romane, dispozitiile art. 147 si art. 215¹ se contopesc cu cele ale art.1 alin.1 din Legea nr.22-1969, potrivit caruia, gestionarul, este un angajat al unei unitati (agent economic, autoritate sau institutie public), ceea ce inseamna ca in sfera notiunii de functionar intra in mod necesar si gestionarul.

Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.22/18 noiembrie 1969, gestionarul este definit ca functionarul care exercita ca atributii principale de serviciu, primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara a unei unitati publice sau a oricarei alte persoane juridice, indiferent de modul de dobandire si de locul unde se afla bunurile”.

Gestionarea de bunuri presupune efectuare urmatoarelor activitati succesive: primirea unor bunuri (luare in primire privind calitatea, cantitatea si sortimentul specificat in acte), pastrarea bunurilor (tinerea in depozit, asigurarea integritatii acestora in vederea efectuarii, in conditii normale a miscarii bunurilor gestionate); pastrarea implica si unele acte corespunzatoare (evidente, registere, documente care sa precizeze cantitatea felurilor si calitatea bunurilor) precum si eliberarea unor bunuri ( cuprinde procesul de predare de catre functionar a documentelor in care sunt inregistrate cantitatile si sortimentele bunurilor).

In practica judiciara, s-a retinut ca savarseste infractiunea de delapidare, avand calitatea de functionar-gestionar: seful unei unitati cu profil alimentar care sustrage din incasari pentru a plati renumeratia unor persoane din afara unitatii, angajate de el in mod ilegal, ca vanzatori sezonieri; responsabilul unui magazin care valorifica, pe numele sau o cantitate de ambalaje nerecuperabile aflate in gestiunea sa; casierul care isi insuseste sumele cuvenite persoanelor trecute fictiv pe statele de plata; persoana insarcinata cu difuzarea biletelor de spectacole care isi insuseste din sumele incasate pentru promovarea biletelor; subofiterul de politie care sustrage din sumele provenite din incasarea amenzilor; responsabilul statiei autoservice care isi repara vehiculul; functionarul de la oficiului postal care isi insuseste sumele de bani.

Doctrina romana a statuat si posibilitatea conform careia subiectul activ poate fi si un” gestionar de fapt”, fara a avea vreo relevanta modul de investire a acestuia, gradul sau titlul, modul de retributie sau timpul petrecut in serviciul unei persoane juridice publice sau private; in sprijinul acestei calitati sau teorii, esential este indeplinirea in fapt a activitatilor de primire, pastrare si eliberare de bunuri, cu conditia ca unitatea sa aiba cunostinta de existenta acestuia.[17] Asadar, in practica se pot ivi situatii de fapt in care alti angajati sau chiar persoane particulare (ruda, prieten al gestionarului) efectueaza acte specifice activitati de gestionare, desi nu ocupa o functie care sa indreptateasca aceasta activitate. Are calitate de gestionar de fapt, fratele unui functionar neincradat in unitate, care s-a oferit in mai multe randuri sa depuna actele si banii rezultati din vanzari, insusindu-si o suma de bani savarseste infractiunea de delapidare.

Problemele cu care s-a confruntat practica judiciara a fost in legatura cu fapta conducatorului auto, care sustage din bunurile pe care le transporta.

Daca bunurile au fost luat in primire de o alta persoana care insoteste transportul, fapta constituie infractiune de furt, insa daca acestea au fost incredintate conducatorului auto pentru transport, care potrivit atributiilor de serviciu are obligatia de a le preda destinatarului, in cantitatea si calitatea prevazuta de documentul de transport, fapta constituie infractiunea de delapidare. [20] O alta calitate care trebuie indeplinita cumulativ cu notiunea de functionar este cea de administrator.

Notiunea de “administrator” se deosebeste de cea de “gestionar”, prin activitatile de conducere si dispozitie cu privire la primirea, pastrarea, intrebuintarea sau eliberarea de bunuri (exp. repartizarea platilor; atributii legate de destinatia patrimoniului). Spre deosebire de gestionar care vine in contact direct si material cu bunurile , administratorul are numai un contact virtual, juridic, cu bunurile pe care le administreaza concretizat in acte de dispozitie. Au calitate de administrator persoanele vare afc parte din conducerea unitatii: directorul, directorul adjunct, contabilul sef, inginerul sef,consilierii etc. In practica judiciara s-a decis ca savarseste infractiunea de delapidare, in calitate de administrator, contabilul sef care, prin intermediul unor acte de serviciu necorespunzatoare, scoate bunuri din gestiune pentru a le transfera in alta, insa in realitate isi insuseste acele bunuri.

Jurisprudenta a stabilit ca savarseste infractiunea de delapidare, fapta administratorului asociatiei de proprietari sau de locatari de a-si insusi bani din sumele incasate, deoarece adminitratorul este functionar si are ca atributii de serviciu administrarea patrimoniului asociatiei; conducatorul si contabilul sef al unitati, daca primesc de la gestionar o parte din plusul constatat in gestiunea acestuia ori ii acorda in mod nejustificat perisabilitati unei sume de bani sau sustrag din sumele reprezentand garantii personale ori acorda persoanelor incadrate in munca avansuri primate pentru pocurarea de material etc., chiar daca uneori nu au profitat personal de sumele ori bunurile sustrase sau daca sef se intelege cu gestionarii sa inregistreze marfa primita la pretul de livrare, iar diferenta intre acest pret si cel de alimentatie public sa fie insusita de ei.

D.Subiectul pasiv al infractiunii

Acesta nu poate fi decat o persoana juridica de drept public sau de drept privat, a caror bunuri sunt administrate sau gestionate de persoane care au calitate de administrator sau gestionar.

Subsectiunea1.3 Continutul constitutiv al infractiunii

A.Latura obiectiva ,Elementul material consta intr-o actiune de sustragere definitiva sau temporara a unui bun din patrimoniul unei persoane juridice, de catre un functionar care il gestioneaza sau administreaza. Aceasta actiunea de sustragere se savarseste prin trei modalitati: insusire, folosire sau traficare prin care se exercita acte de dispozitie asupra bunului pe care faptuitorul l-a luat in stapanire efectiva.

Pentru o delimitare mai clara, literatura juridica a definit insusirea ca scoaterea unui bun din detentia sau posesia unei persoane juridice si luarea sau trecerea in mod ilegal, in stapanirea faptuitorului care avea obligatia de a gestiona sau administra bunul ca atribut a activitatii sale; stapanire cu caracter definitiv.

Ca orice alta activitate ilicita insusirea nu reprezinta o transmisiune a dreptului de proprietate, ci i-a nastere o detentie precara, cu caracter illicit in folosul infractorului. Conform acestei detentii precare persoana care savarseste infractiunea de delapidare trebuie sa se comporte ca un adevarat proprietar; pentru a exista infractiunea de delapidare este necesar ca bunul sa treaca in stapanirea efectiva a faptuitorului, daca intentia de insusire s-a manifestat doar in scriptele unitatii prin falsificarea acestora, nu se poate retine infractiunea de delapidare. [23] Totodata, nu cere ca faptuitorul sa faca vreun act de dispozitie cu privire la acel bun, fiind suficient ca prin actiunea sa sa-si fi creat numai aceasta posibilitate.

Practica judiciara a decis ca infractiunea de delapidare se savarseste prin insusire, in general, in urmatoarele situatii atunci cand bunurile sunt scoase definitiv din gestiunea sa ca o compensatie pentru unele datorii pe care unitatea le avea fata de el; atunci cand pentru o suma de bani, faptuitorul schimba in folosul altuia un bun aflat in pastrarea sa cu altul asemanator, dat de o valoare inferioara, deoarece ceea ce isi insuseste in acest caz este diferenta de valoare dintre cele doua bunuri; daca gestionarul s-a inteles cu un alt gestionar, care avea plusuri de materiale, sa nu predea unele materiale, pe care urma sa i le remita, urmand ca in locul acestora sa-i dea bani, impartind intre ei aceste sume; daca gestionarul nu a depus la banca unele sume de bani provenite din incasarile zilnice, le-a ascuns din unitate si nu le-a declarat la inceputul inventarierii, chiar daca el ar avea pretentii pentru o parte din aceste sume, intrucat, pe de o parte, prin nedepunerea sumelor de bani rezultate din vanzarile si prin ascunderea lor, chiar in magazine, chiar in magazin, se poate considera ca gestionarul le-a scos din patrimoniu unitatii, trecandu-le la dispozitia sa, iar, pe de alta parte, continuand sa le detina si dupa inceperea inventarierii gestiunii, se poate afirma ca a efectuat un act de insusire; daca gestionarul sustrage din incasari sume echivalente cu valoarea unor bunuri, aparent vandute cu plata pretului in rate, dar care au ramas in magazin, sume pe care le remite contractantilor chiar daca ulterior sumele delapidate sunt recuperate prin achitarea ratelor de catre acestia; atunci cand gestionarul vinde marfuri pe credit ori ia bani din gestiune, fie imprumuta diferite persoane; daca gestionarul scoate din gestiune bunuri ori sustrage sume de bani pentru a le da altui gestionar ca sa-si acopere o lipsa, indiferent daca, ulterior, paguba a fost acoperita prin primirea altor marfuri.[24]

Constituie, delapidare prin insusire: insusirea sumelor de bani achitate de beneficiari pentru unele contracte de lucrari incheiate in numele unitatii si pe formulare ale acesteia; sustragerea de catre gestionar a unor bunuri care numai scriptic au fost scoase din gestiunea sa, in fapt ele nefiind predate beneficiarului; insusirea din incasarile zilnice a contravalorii unor marfuri cumparate cu bani proprii si introduse fara forme legale, in gestiune; sustragerea de bani din gestiune pentru a cumpara si a introduce in unitate cu scopul de comercializare, marfuri pocurate din comert sau provenite din sustrageri savarsite de alt gestionar; insusirea de catre gestionar a unor sume de bani incasate cu autorizatie de cumparatori, inainte de livrarea marfii, insusirea de catre inculpatul factor postal, insarcinat cu plata pensiilor, a sumelor de bani, pe care era insarcinat sa le predea pensionarilor.

Practic ceea ce intereseaza este doar transmiterea materiala a bunului, efectuarea operatiei scriptice corespunzatoare fiind irelevanta din acest punct de vedere, ca urmare, daca gestionarul sustrage din bunurile aflate inca asupra sa, nefiind predate efectiv beneficiarului, va exista infractiunea de delapidare, deoarece aceste bunuri nu au fost scoase legal din gestiune.

Folosire reprezinta activitatea de sustragere si intrebuintare temporara a unui bun sau a mai multor bunuri dintre cele pe care faptuitorul le gestioneaza sau administreaza. Ca modalitate a sustragerii, consta dintr-un act initial de luare sau scoatere a bunului din patrimoniul unei unitati si urmata de un act subsecvent de intrebuintare a bunului sustras prin care se obtine un folos in beneficiul faptuitorului ori a altei persoane.

De remarcat este faptul ca spre deosebire de insusire, cand bunul luat ramane la faptuitor, in cazul folosirii, bunul este readus in patrimoniul persoanei juridice, fiind vorba numai de o sustragere temporara a acestuia.

Asadar , faptuitorul nu-si aproprie substanta bunului, ci doar folosinta acestuia, echivalentul pe care il reprezinta aceasta sustragere. De pilda, constituie delapidare prin folosire, scoaterea repetata a unor sume de bani din gestiune pentru acoperirea unor lipsuri anterioare sau luarea din gestiune a unui televizor pentru a-l folosi o perioada de timp, ori luarea de catre casier a unor sume de bani din gestiunea sa, cu titlu de imprumut pentru sine sau pentru altul,chiar cu acordul sefului ierahic superior.

Prin traficare se intelege specularea sau exploatarea bunului pe care faptuitorul il are in gestiunea sau administrarea sa. Aceasta presupune efectuarea urmatoarelor operatii: scoaterea bunului din patrimoniul persoanei juridice si trecerea lui in stapanirea faptuitorului sau darea bunului in folosinta altei persoane in scopul obtinerii unui profit si supunerea bunurilor unor procese speculative.

Jurisprudenta a stabilit ca exista delapidare prin traficare, in cazul magazionerului care imprumuta un bun din gestiune in schimbul unei sume de bani; ori gestionarul a scos sume de bani din gestiune pentru a cumpara bunuri si a le vinde in unitate la pretul de desfacere.[27]

Urmarea periculoasa: indiferent de modalitatea folosita (insusire, folosire, traficare), consta in scoaterea bunului din sfera patrimoniului in care se gasea si evident lipsirea persoanei juridice de bunul sustras, respectiv de posibilitatea de a-l folosi, ceea ce rezulta pagube in patrimoniul persoanei juridice. Pentru evaluarea pagubelor ca urmare a infractiuni de delapidare, se va tine seama de preturile in vigoare de la data savarsirii infractiunii, iar daca este vorba de o delapidare continuata, de la data comiterii fiecarei actiuni, urmand ca eventualele majorari de preturi sa fie avute in vedere doar la stabilirea despagubirilor.

In practica judiciara si in doctina s-a sustinut ca existenta infractiuni de delapidare prin folosire nu este afectata de imprejurarea ca prin folosirea bunului nu s-a produs un prejudiciu evaluabil in bani, deoarece, atata vreme cat bunul a fost scos, temporar, din sfera patrimoniala in care se afla, s-a creat o stare de pericol pentru acel patrimoniu, existand posibilitatea ca bunul sa fie pierdut sau insusit. Legatura de cauzalitate – pentru a fi in prezenta infractiunii de delapidare trebuie ca intre actiunea de insusire, folosire sau traficare si urmarea imediata, constrand in deposedarea persoanei juridice si producerea unei pagube,sa existe o legatura de cauzalitate. Daca deposedarea se datoreaza altei cauze, spre exemplu: pierderea bunului, sustragerea acestuia in alt mod, distrugerea lui, nu poate exista infractiunea de delapidare. Cu privire la raporturile dintre lipsurile in gestiune si sustragere de catre gestionar a unor bunuri sau valori din acea gestiune, in practica judiciara s-a decis ca daca s-a facut dovada ca gestionarul a sustras in mod repetat din gestiune sume de bani sau bunuri, exista prezumtia ca intreaga lipsa constatata este rezultatul insusirii. Potrivit, literaturii de specialitate “se considera ca, in situatia in care s-a dovedit ca o parte, chiar importanta, din lipsa in gestiune se datoreaza delapidarii, partea pentru care nu s+a putut face dovada insusirii, folosirii sau traficarii nu poate fi socotita ca delapidare numai pentru ca s-a probat sustragerea diferentei, deoarece s-ar contraveni principiului dupa care vinovatia in penal nu se prezuma niciodata, ci intotdeauna trebuie dovedita.

B.Latura subiectiva

Se considera ca faptuitorul are cunostinta despre caracterul ilicit al faptei, prevede rezultatul socialmente periculos, il urmareste sau uneori doar il accepta, astfel faptuitorul actioneaza cu intentie. Este irelevant daca pentru existenta infractiuni de delapidare faptuitorul a comis fapta de insusire, folosire sau traficare fie in interesul sau ori al altuia si chiar daca nu a avut loc o realizare financiara.

Mobilul faptei nu prezinta importanta, tinand cont ca faptuitorul a fost determinat de dorinta de a realiza avanteje pe seama patrimoniului unei persoane, insa acesta va ajuta la determinarea pericolului concret al infractiunii. Ceea ce prezinta importanta sub aspectul laturii subiective este ca faptuitorul s a urmareasca sau sa accepte obtinerea unui profit. Fapta constituie insa delapidare chiar daca profitul nu a fost realizat.

Circumstantele agravante intervin in art.215¹alin.2 Cod penal, cand fapta prezinta consecinte deosebit de grave, pedeapsa este mai mare si cuprinde chiar interzicerea unor drepturi.

Subsectiunea1.4 Forme.Modalitati.Sanctiuni

In general infractiunea de delapidarea este susceptibila in toate formele de participatie prevazute de lege (coautorat; instigare sau complicitate). Pentru a fi in prezenta coautoratului este necesar ca faptuitorul sa aiba calitatea speciala ceruta de lege, subiectul activ al infractiuni, adica de functionar sau administrator. In situatia in care o persona care nu are calitatea ceruta de lege savarseste acte de executare, alaturi de autor s-a considerat ca va raspunde pentru complicitate la infractiunea de delapidare.

Potrivit literaturii de specialitate,” nu este de conceput ca un act care, alaturi de acela al subiectului activ special, cauzeza rezultatul in mod nemijlocit, facand parte din latura obiectiva a infractiunii, sa fie considerat ca inlesneste sau ajuta la savarsirea acestuia numai pentru motivul ca este realizat de catre o persoana care nu are calitatea ceruta de lege”[30]. Imprejurarea ca unele actiuni nu pot constitui, intr-un caz special cum este si cel al infractiunilor cu subiect calificat, acte de executare ale unei anumite infractiuni, cum este delapidarea, nu este de natura sa conduca in mod automat la trasformarea lor in acte de complicitate la acea infractiune , asa cum gresit s-a sustinut, capatand un caracter accesoriu, secundar, ci constituie acte de executare ale unei alte infractiuni. Astfel, in cazul delapidarii, cel care actioneaza, respectiv coopereaza cu acte de executare, fiindca nu are calitatea de fuctionar gestionar sau functionar administrator, savarseste infractiunea de furt in calitate de autor, nu aceea de complicitate la delapidare. O astfel de rezolvare este posibila, deoarece bunul mobil a fost luat din posesia sau detentia unitatii publice fara voia acesteia, intrucat consimtamantul functionarului gestionar sau administrator, nu este valabil, imprejurare fiind cunoscuta de catre cei doi faptuitori.

Tentativa de delapidare este pedepsita de lege, ori de cate ori hotararea de a delapida a fost pusa in executare prin inceperea actiunii de insusire, folosire sau traficare, insa aceasta executare nu a fost dusa pana la capat, datorita unor imprejurari tinand seama de vointa faptuitorului. Astfel, de inceperea executarii infractiunii de delapidare nu se poate vorbi decat odata cu efectuare primelor acte de deposedare a unitatii de bunul pe care faptuitorul intentioneaza sa-l sustraga. In doctrina s-a mentionat “ca determinarea acestei limite inferioare a tentative la delapidare se face in fiecare caz in raport cu modalitatea concreta de realizare a activitatii faptuitorului”.[31] In jurisprudenta s+a decis ca reprezinta tentativa de delapidare fapta unui sef de santier de a intocmi state de plata fictive si de a le inainta forului competent in vederea platii sumelor respective, pe care acesta urma sa si le insuseasca, ori fapta unui gestionar care a incarcat intr-un camion bunuri pe care le gestiona, dar in momentul in care a incercat iesirea din unitate a fost surprins, sau fapta de scoatere a bunului din patrimonial persoanei juridice in vederea folosirii ori traficarii , activitati pe care autorul nu a mai reusit sa le indeplineasca.

Delapidarea poate sa apara ca o infractiune simpla, cand consumarea coincide cu epuizarea, dar poate fi savasita si sub forma infractiunii continue, prin modalitatile de “folosire” ori “traficare”, cat si sub forma infractiunii continuate si chiar a infractiunii progresive fara urmarea imediata agraveaza sau i se adauga o alta urmare, generata de aceeasi actiune de sustragere. Asadar, daca elementul material consta in folosire sau traficare, infractiunea se consuma odata cu efectiva folosire sau traficare.

Consumarea infractiunii de delapidare are loc in momentul in care actiunea de sustragere este dusa pana la capat si se produce prejudiciul in paguba persoanei juridice.

Actiunea penala se exercita din oficiu. Competenta de efectuare a urmaririi penale revine organelor de cercetare penala, iar judecata in prima instanta revine judecatoriei.

Sanctiunea se pedepseste in forma simpla, cu inchisoare de la unu la 15 ani, conform alin.1 Cod penal art.215¹ si cu inchisoare de la 10-20 de ani si interzicerea unor drepturi pentru forma agravanta art.215¹ alin.2 Cod penal.

Sectiunea 2. Gestiunea frauduloasa –consideratii teoretice si practice

Potrivit art.214 Cod penal, gestiunea frauduloasa (1)“consta in pricinuirea de pagube unei persoane cu rea-credinta, cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii bunurilor; (2)savarsita in scopul de a dobandi un folos matrial se pedepseste ci inchisoare de la 3 la 10 ani, daca fapta nu constituie infractiune mai grava; (3) daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazuluie. cand acesta este in intregime sau in parte proprietatea statului¹⁾, actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin.(1) se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Subsectiunea2.1: Necesitatea incriminarii

In reglementarea initiala a Codului penal din 1968, infractiunea de gestiune frauduloasa era reglementata in mod diferit, in raport de felul proprietatii pe care o ocrotea. Astfel, art.214 incrimina gestiunea frauduloasa contra avutului particular, iar art. 228, pe cea indreptata contra avutului obstesc. In legiuirile mai vechi, gestiunea frauduloasa nu era incriminata distinct de abuzul de incredere ci constituia o modalitate de savarsire a acesteia.[34] In prezent, gestiunea frauduloasa este reglementata distinct de abuzul de incredere, prin aceea ca bunurile incredintate faptuitorului care are sau trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii lor, implica efectuarea unor acte, prin care se pricinuiesc pagube proprietarului sau coproprietarului bunului.

Subsectiunea2.2 Conditii preexistente

A.Obiectul juridic

Prin incriminarea gestiunii frauduloase legiuitorul a urmarit sa realizeze o ocrotire mai eficienta a bunurilor pe care o persoana fizica sau juridica privata le incredinteaza alteia in scopul administrarii ori conservarii lor, prin obligarea celui insarcinat cu administrarea sau conservarea la o comportare corecta in actiunile pe care le intreprinde, pentru a nu produce pagube proprietarului acelor bunuri. Situatia premisa, in cazul infractiunii de gestiune frauduloasa il presupune existenta unui raport juridic anterior, pe baza caruia faptuitorul a primit insarcinarea adminstrarii sau numai conservarii unei universalitati de bunuri care apartin celui ce le incredinteaza unui tert( cazul in care o persoana primeste spre administrare bunuri apartinand unui minor, dar cel care incredinteaza administratorului este tutorele minor) .

B.Obiectul material

Este format dintr o pluralitate de bunuri, care poate sa includa atat bunuri mobile cat si imobile. Sunt sussceptibile sa constituie obiectul material al infractiunii si bunurile asupra carora faptuitor are un drept de coproprietate, atunci cand coproprietarul i-a incredintat acestuia administrarea sau conservarea intregii universalitati de bunuri.[36]

C.Subiectul activ

Legea penala nu cere conditii speciale de loc si timp pentru existenta infractiunii de gestiune frauduloasa insa urmareste ca subiectul activ (calificat) al infractiunii sa fie savarsit numai de persoana care are sarcina de a administra sau conserva bunurile unei alte persoane fizice sau juridice.

Administrarea si conservarea sunt obligatii care decurg dintr-un raport juridic si care implica o anumita conduita din partea celui caruia i-au fost incredintate bunurile, in asa fel incat sa nu fie prejudiciate interesele proprietarului bunurilor.[37] Raportul juridic este creat de regula, printr+un contract de mandatat, in conformitate cu care mandatarul se obliga sa administreze sau sa conserve bunurile mandantului. Nu are importanta pentru existenta raspunderii penale, daca mandatul a fost realizat expres au tacit, ori daca a fost sau nu instituit in forma scrisa. Forma scrisa slujeste probatiunea mandatului, dar in absenta ei proba este posibila si in alt mod.

Ca urmare a extinderii raspunderii penale cu privire la persoana juridica prin Legea nr. 278-2006, aceasta poate deveni subiect al infractiunii, daca faptele savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice.

Infractiunea este susceptibila de a fi comisa in oricare din formele de participatie. In cazul coautoratului participantii trebuie sa aiba in comun sarcina administrarii sau conservarii bunurilor altei persoane si impreuna sa comita acte pricinuitoare de pagube in actiunea de administrare sau conservare a bunurilor respective.

Nu exista coautorat, ci infractiuni distincte de gestiunea fruduloasa daca fiecare dintre fiecare dintre persoanele insarcinate cu administrarea sau conservarea bunurilor, a actionat separate, fara cooperarea pentru savarsirea vreuneia dintre acte.

D.Subiectul pasiv

Subiectul pasiv este persoana fizica sau juridica de drept public sau privat careia i s-au produs pagube prin gestionarea frauduloasa a bunurilor incredintate.

Subsectiunea3.3 Continutul constitutiv al formei de baza a infractiunii

A.Latura obiectiva.Elemental material al laturii obiective consta intr-o actiune sau omisiune care lezeaza patrimonial in legatura cu care exista obligatia de conservare sau administare. Astfel, faptuitor nu isi insuseste bunul altuia, nu dispune de el pe nedrept si nici nu refuza sa-l restituie ca in cazul abuzului de incredere, ci administreaza bunurile in asa fel in cat ii pricinuieste acestuia o paguba. Pagubele trebuie sa fie cauzate persoanei ale caror interese faptuitorul era tinut sa le apere si trebuie sa priveasca bunurile administrate sau conservate.

Latura obiectiva a infractiunii este realizata in cazul utilizarii bunurilor in interes propriu sau neluarii masurilor pentru conservarea lor, determinand aparitia unor degradari sau diminuari a patrimoniului.

Atat activitatea de conservare cat si de administrare impun faptuitorului nu numai obligatia de pastrare a bunurilor si veniturilor acestora, ci si la activitatea necesara si obisnuita a unui bun propietar, pentru sporirea veniturilor sau profitului.

Prin notiunea de administrare a bunului, se intelege desfasurarea activitatilor gospodaresti corespunzatoare naturii si destinatiei bunurilor; iar prin conservare se are in vedere luarea unor masuri de aparare si ocrotire a bunurilor pentru a nu fii sustrase, distruse, degradate.

Gestionarea care reprezinta situatia premisa a cestei infractiuni, nu se confunda cu gestiunea intereselor altei personae la care se refera art.987 Cod civil(gestiune de afaceri) deoarece in cazul art.214 Cod penal, agentul primeste bunurile cu mandatul de a le adminstra sau conserva. In cayul art.987 Cod civil un asemenea mandate nu exista.

In cazul in care actiunile sau inactiunile nu au fost savarsite cu ocazia administrarii sau conservarii bunului, fapta nu constituie infractiunea prevazuta de art.214 Cod penal. Autorul infractiuni de gestiune frauduloasa poate fi orice persoana fizica responsabila penal si care este pusa in mod efectiv si real in stapanirea bunului pentru a-si exercita atributii de administrare sau conservare. Astfel, inculpatul sef de tura la o fabrica de var, neavand atributii de conservare si administrare a bunurilor, specific infractiunii de gestiune frauduloasa, avea ca principala sarcina conducerea procesului de productie si expedierea produselor fabricate. Cu toate acestea instanta de fond l-a condamnat pentru infractiunea de gestiune frauduloasa prevazuta de art.214, retinand ca a dispus eliberarea unei cantitati mult mai mari de var decat cea platita, in schimbul unei sume de bani. In recurs calificarea juricica a fost schimbata in infractiunea de furt, cu motivarea ca atributiile de serviciu ale inculpatului nu aveau nicio legatura cu faptele comise. Faptuitorul infractiuni de gestiune frauduloasa poate fi chiar si coproprietarul bunului,

cand acesta a primit insarcinarea administrarii sau conservarii bunurilor comune de la ceilalti proprietari.

Urmarea periculoasa- consta in crearea unei situatii pagubitoare pentru persoana juridica, ale caror interese faptuitorul era obligat sa le apere. Odata produsa paguba infractiuni de gestiune frauduloasa sunt realizate toate conditiile continutului sau legal indiferent daca ulterior se repara paguba produsa; prin aceasta nu se incalca caracterul penal al faptei.

Legatura de cauzalitate: se stabileste intre actiunea ilegala savarsita de faptuitor si rezultatul sau starea in care au fost aduse bunurile date spre administrare sau conservare.

B. Latura subiectiva

Forma de vinovatie specifica infractiunii de gestiunea frauduloasa este intentia insa nu este exclusa si intentia indirecta; expresia „rea-credinta” urmareste sa atraga atentia asupra scopului.

Intentia implica reprezentarea faptuitorului ca prin actiunile sale necorespunzatoare, pricinuieste pagube persoanei ale carei bunuri a primit insarcinarea de a le administra sau conserva.

Nu este necesar ca faptuitorul sa urmaresca obtinerea unui folos material in favoarea sa ori a altor personae, astfel, latura subiectiva a infractiunii nu include si cerinta unui scop special, cum ar fi obtinerea unui folos material. In cazul infractiuni savarsita cu intentie direct, faptuitorul trebuie sa fi avut reprezentarea ca actiunile sale sunt incoerente si vor cauza pagube proprietarului patrimoniului respective. In situatia in care faptuitorul nu urmareste producerea unor pagube, dar le prevede si accepta aparitia lor, infractiunea in acest caz este comisa cu intentia indirecta.

Sub aspectul art.214 alin (1), priciunirea de pagube cu rea-credinta, cu ocazia administrarii sau conservarii unori bunuri, s-a retinut speta in care inculpatul a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de gestiune frauduloasa, retinandu-se ca in calitate de gestionar al unui magazin, a vandut marfuri pe credit unei persoane care, ulterior nu a achitat pretul. Apelul inculpatului a fost admis si s-a dispus achitarea lui, iar recursul declarat de procuror a fost respins ca nefondat. Instanta a motivat ca in cauza nu s-a dovedit ca gestionarul a actionat de coniventa cu cumparatorul, dimpotriva el a emis o factura acceptata in contabilitate(cu scadenta ulterioara) nefiind constatata reaua-credinta, element al laturii subiective a infractiunii.

Potrivit art.214 alin (2) gestiunea frauduloasa este mai grava daca se savarseste in scopul de a dobandi un folos material. Scopul trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei, chiar daca nu este finalizat imediat sau daca nu va fi realizat nici in viitor.

Subsectiunea 2.4 Forme. Modalitati. Sanctiuni

tentativa ar fi posibila numai in cazul savarsirii faptei prin actiune, dar nu este sanctionata de lege.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care actiunea faptuitorului a fost dusa pana la capat, producand paguba. Potrivit alin.(3) al art.214, daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte proprietatea statului, actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin.(1) se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.5-1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, a constatat ca dispozitia “cu exceptia cazului cand bunul este in intregime sau in parte proprietatea statului” este neconstitutionala, astfel incat, pentru infractiunea de gestiune frauduloasa, in varianta simpla, prevazuta in alin.1 art.214 Cod penal, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in toate cazurile, adica si cu referire cand bunul este proprietatea statului.[40] Este de remarcat faptul ca impacarea partilor nu inlatura raspunderea penala.

Gestiunea frauduloasa se poate savarsi prin acte succesive, iar daca se stabileste ca indeplineste conditiile prevazute de art. 41 alin 2 Cod penal, se va considera o infractiune continuata cu toate consecintele ce decurg din aceasta in privinta dispozitiilor incidente in pedepsirea faptuitorului; in acest caz infractiunea se epuizeaza odata cu savarsirea ultimei actiuni sau inactiuni a infractiunii continuate. Competenta de efectuare a urmaririi penale revine organelor de cercetare ale politiei, iar judecata in prima instanta revine judecatoriei.

Sanctiunea in cazul gestiunii frauduloase se pedepseste cu inchisoarea in forma simpla 6luni-5ani alin1. si in forma agravanta 3-10 ani alin.2. (alin.2