APARAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE SI A CELORLALTE DREPTURI REALE
Dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale se realizeaza prin
intermediul actiunilor petitorii.
Din categoria actiunilor petitorii fac parte:
actiunea in revendicare;
actiunea in granituire;
actiunea in prestatie tabulara;
actiunea negatorie;
actiunea confesorie.
Titularul dreptului real incalcat sau contestat are exclusivitatea
exercitarii actiunilor petitorii, deoarece acestea privesc insasi fondul
dreptului.
Actiunea in granituire
Notiunea si reglementarea legala
Potrivit art. 584 Cod civil, orice proprietar poate indatora pe
vecinul sau la granituirea proprietatii lipita de a sa. In sensul art. 584
Cod civil, granituirea constituie o operatiune de determinare prin semne
exterioare si vizibile a limitelor dintre doua proprietati limitrofe, pentru
a se cunoaste cadrul fondului asupra caruia poarta dreptul de folosinta al
proprietarilor celor doua fonduri.136
136 Curtea de Apel
Curtea de Apel Ploiesti, Buletinul Jurisprudentei, Culegere de practica judiciara
semestrul I 1999, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p. 191 - 192; Curtea
de Apel
Ploiesti, Culegere de practica judiciara semestrul II 1998, Buletinul
Jurisprudentei, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 227-228
Granituirea este actiunea reala prin care reclamantul solicita
instantei sa determine, in contradictoriu cu paratul, prin semne
exterioare, intinderea proprietatilor partilor
Actiunea in granituire poate fi exercitata atat in situatia in care nu
exista semne vizibile ale liniei de hotar, care trebuie sa separe proprietatile
limitrofe, cat si in situatia in care, desi exista intre proprietatile
invecinate semne exterioare de delimitare, totusi acestea sunt controversate
sau exista indoieli ca ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre
proprietati, stabilit prin vointa partilor sau pe cale judiciara.
Scopul granituirii fiind stabilirea hotarului intre proprietatile
apartinand unor persoane diferite, este cert ca admisibilitatea actiunii in
granituire este conditionata de caracterul limitrof al proprietatilor.
Caracterele juridice
Actiunea in granituire prezinta urmatoarele caractere juridice138:
- actiune reala, deoarece se intemeiaza pe dreptul de proprietate
sau un alt drept real;
- actiune petitorie, deoarece are ca scop delimitarea proprietatii
limitrofe;
- actiune imobiliara, pentru ca prin actiunea in granituire se apara
drepturi reale imobiliare;
imprescriptibila, caracter care decurge din faptul ca este o
actiune reala imobiliara;
declarativa de drepturi, intrucat tinde la reconstituirea limitelor
reale intre proprietatile invecinate.
Actiunea in prestatie tabulara
Notiunea si reglementarea legala
Actiunea in prestatie tabulara este acea actiune prin care
dobanditorul unui drept real imobiliar solicita instantei obligarea
paratului de a preda inscrisul necesar pentru inscrierea in cartea
137 Corneliu Birsan, op. cit., p. 232
138 Corneliu Birsan, Actiunea in revendicare, in "Revista Romana de
Drept" nr. 8/1984, p. 35 - 37; Pavel Perju, Probleme privind actiunea in
granituire, in "Dreptul" nr. 6/1991, p. 42
funciara, daca este singurul exemplar doveditor, iar in caz contrar sa
dispuna inscrierea in cartea funciara
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, modificata prin
Legea nr. 247/2005, cel care s-a obligat sa stramute sau sa constituie in
folosul altuia un drept real asupra unui imobil, este dator sa-i predea
toate inscrisurile necesare pentru inscrierea acelui drept.
Daca un drept inscris in cartea funciara se stinge, titularul este
obligat sa predea celui indreptatit inscrisurile necesare radierii.
In situatia in care cel obligat nu preda inscrisurile, persoana
interesata va putea solicita instantei sa dispuna inscrierea in cartea
funciara. Hotararea instantei va suplini consimtamantul la inscriere al
partii care are obligatia de a preda inscrisurile necesare inscrierii.
Articolul 29 din Legea nr. 7/1996 are o formulare diferita fata de
cea din articolele 22 si 24 din Decretul - Lege nr. 115/1938140, datorita
faptului ca in reglementarea data de Legea nr. 115/1938, intabularea are
caracter constitutiv de drepturi.
Astfel, conform art. 22 din Decretul - Lege nr. 115/1938, cel care sa
obligat sa stramute sau sa constituie in folosul altuia un drept real asupra
unui imobil este dator sa-i predea inscrisurile trebuitoare pentru inscrierea
acelui drept, iar potrivit art. 24, daca cel obligat nu preda inscrisul
trebuitor, partea va putea cere instantei judecatoresti sa dispuna inscrierea.
Aceasta obligatie instituita prin lege speciala este o obligatie "de a
face", iar daca cel obligat refuza sa o indeplineasca poate fi constrans la
executarea ei.141
Caracterele juridice
Actiune in prestatie tabulara este o actiune reala, principala, in
realizare de drepturi, caracter conservator si imprescriptibila.
139 Andreea Annamaria Tulus, op. cit., p. 36; Marian Nicolae, op. cit., p. 401
140 Potrivit art. 22 din Legea nr, 115/1938, cel ce s-a obligat sa stramute
sau sa constituie in folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator sa-i
predea inscrisurile trebuitoare pentru inscrierea acelui drept, iar conform
art. 24, daca cel obligat nu preda inscrisul trebuitor, partea va putea cere
instantei judecatoresti sa dispuna inscrierea.
141 Corneliu Birsan, Maria Gaita, Maria Mona Pivniceru, op. cit., p. 222
actiune reala142, deoarece apara insusi dreptul real dobandit de
reclamant, opozabil inter partes, insa inopozabil erga omnes
actiune principala, intrucat nu poate fi promovata decat pe cale
principala;
actiune in realizare, deoarece reclamantul urmareste obligarea
paratului (instrainatorul sau constituitorul dreptului real), sa predea
inscrisul necesar pentru intabularea sau inscrierea provizorie;
actiune cu caracter conservator, intrucat tinde la pastrarea si
consolidarea dreptului real dobandit, motiv pentru care poate fi
promovata si de o persoana incapabila;
actiune imprescriptibila, caracter care rezulta din dispozitiile
art. 29 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, modificata prin Legea nr. 247/2005,
care prevede ca dreptul la actiunea in prestatie tabulara este imprescriptibil.
Calitatea procesuala pasiva
Actiunea in prestatie tabulara se intenteaza impotriva urmatoarelor
persoane, care au calitatea de parat in proces:
- cel care a stramutat sau constituit un drept real asupra unui
imobil;
- tertul dobanditor inscris in cartea funciara, daca sunt intrunite
cumulativ urmatoarele conditii:
a) actul juridic in baza caruia se solicita prestatia tabulara sa fie
incheiat anterior celui in baza caruia a fost inscris dreptul tertului in
cartea funciara;
b) tertul sa fi dobandit imobilul cu titlu gratuit sau, daca l-a
dobandit cu titlu oneros, sa fie de rea credinta.
Conditiile de admisibilitate
Actiunea in prestatie tabulara este admisibila daca sunt indeplinite
urmatoarele conditii:
1. sa existe un singur exemplar doveditor al actului translativ sau
constitutiv de drepturi reale imobiliare;
142 Gabriel Boroi, Drept civil, Partea generala, Editura All Beck, 1999,
p. 286
2. inscrisul translativ sau constitutiv al dreptului real sa se
gaseasca in posesiunea instrainatorului sau a constituitorului dreptului.
Actiunea negatorie
Notiunea
Actiunea negatorie este acea actiune reala prin care reclamantul
cere instantei de judecata sa stabileasca ca paratul nu are un anumit
drept real, dezmembramant al dreptului de proprietate (uz, uzufruct,
abitatie, servitute sau superficie) asupra bunului aflat in proprietatea sa
si, ca atare, sa fie obligat sa inceteze exercitarea sa nelegitima.143
Caractere juridice
Din definitia prezentata rezulta ca actiunea negatorie prezinta
urmatoarele caractere juridice:
a) este o actiune reala;
b) este o actiune petitorie;
c) este o actiune imprescriptibila extinctiv, dar paratul poate
invoca in apararea sa dobandirea dezmembramantului (dreptul de
superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitatie sau
dreptul de servitute) prin uzucapiune.
Actiunea confesorie
Notiunea
Actiunea confesorie este acea actiune reala prin care reclamantul
cere instantei de judecata sa stabileasca, prin hotararea ce va
pronunta, ca el este titularul unui drept real, dezmembramant al dreptului
de proprietate, uzufruct, uz, abitatie, servitute, superficie, asupra
bunului altuia, si sa-l oblige pe parat, care poate fi proprietarul sau o
alta persoana, sa-i permita exercitarea lui deplina si netulburata.144
143 Ioan Adam, op. cit., p. 727
144 Liviu Pop, op. cit., p. 252
Obiectul
Obiectul actiunii confesorii il constituie obligarea paratului la
recunoasterea existentei unui drept real, dezmembramant al dreptului de
proprietate asupra imobilului proprietatea altei persoane, precum si
obligarea paratului la respectarea acestui drept.
Caracterele juridice
Actiunea confesorie este o actiune reala, petitorie, deoarece in
cadrul litigiului se analizeaza existenta sau inexistenta dreptului real al
reclamantului si ea poate fi exercitata in termen de 30 de ani.
Actiunea in revendicare
Notiunea si caracterele juridice
Actiunea in revendicare este actiunea reala petitorie prin care
reclamantul solicita instantei de judecata sa-i recunoasca dreptul de
proprietate asupra unui bun determinat si sa-l oblige pe parat la
restituirea posesiei bunului
Actiunea in revendicare este o actiune reala, petitorie si
imprescriptibila.146
1. actiunea in revendicare este o actiune reala. Acest caracter
rezulta din faptul ca ea pune in discutie existenta dreptului de proprietate,
care este un drept real, prin insasi natura sa, opozabil erga omnes
2. actiunea in revendicare este o actiune petitorie prin care se
apara dreptul de proprietate, deosebindu-se de actiunile posesorii prin
care se apara posesia;
3. actiunea in revendicare este imprescriptibila sub aspect
extinctiv, ceea ce inseamna ca oricat timp nu ar fi exercitata, nu se
145 Eugen Chelaru, op. cit., p. 130; Liviu Pop, op. cit., p. 252; Ovidiu
Ungureanu, op. cit., p. 110; Corneliu Birsan, op. cit., p. 200; Ioan Adam,
op. cit., p. 693; Ion Dogaru, Sevastian Cercel, op. cit., p. 169
146 Constantin Statescu, Drept civil. Teoria generala a drepturilor reale
Introducere in teoria generala a obligatiilor, Universitatea din Bucuresti, 1973,
p. 160; Constantin Statescu, Corneliu Birsan, Drept civil, Teoria generala a
drepturilor reale, Universitatea din Bucuresti, 1980, p. 200
stinge decat odata cu stingerea dreptului de proprietate pe care il
insoteste si il apara. Acest caracter juridic al actiunii in revendicare
decurge din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate.
De la acest caracter juridic exista doua exceptii:
- potrivit art. 520 din Codul de procedura civila, modificat prin
O.U.G. nr. 138/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 219/2005, orice cerere de evictiune, totala sau partiala, privind
imobilul adjudecat la licitatie publica se prescrie in termen de 3 ani de la
data inscrierii actului de adjudecare in cartea funciara. Aceasta prescriptie
curge si impotriva disparutilor, minorilor si persoanelor puse sub
interdictie;
- conform art. 498 Cod civil, in materia avulsiunii termenul de
prescriptie extinctiva este de un an.147 Aceasta exceptie nu-si gaseste
aplicarea in cazul in care pamantul constituie proprietate publica.
Conditiile de exercitare
Conditiile de exercitare a actiunii in revendicare privesc titularul
actiunii si bunurile ce pot forma obiectul acesteia.148
Titularul actiunii in revendicare nu poate fi decat proprietarul
exclusiv al bunului.
In practica judecatoreasca s-a decis ca daca subiectul activ al
actiunii in revendicare nu este titularul dreptului de proprietate incalcat,
actiunea trebuie respinsa, chiar daca paratul detine bunul fara titlu149.
Coproprietarul sau coindivizarul nu pot exercita actiunea in
revendicare impotriva celorlalti copartasi sau impotriva tertilor, intrucat
au numai cote parti ideale asupra proprietatii, lipsindu-le un drept
exclusiv asupra partilor ce li se cuvin.150
147 Art.498 Cod civil prevede ca" daca un fluviu sau rau, navigabil sau
nu, rupe deodata o parte mare, si care se poate recunoaste, de pamant, si o
lipeste la pamantul unui alt proprietar, acea parte ramane a cui a fost pamantul
de la care s-a rupt; insa daca se va reclama in termen de un an."
148 Eugenia Popa, Actiunea in revendicare, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 1998, p. 66 si urm.
149 Dumitru Lupulescu, op. cit., p. 177
150 Ion P. Filipescu Dreptul civil. Dreptul de proprietate si alte drepturi
reale, Editura Actami, Bucuresti, 1998, p. 269.
Actiunea in revendicare a unui bun imobil, proprietate devalmasa
a sotilor, nu poate fi promovata decat de ambii soti, deoarece in acest
caz nu opereaza prezumtia de mandat tacit reciproc.
Referitor la obiectul material al actiunii in revendicare, acesta este
constituit numai din bunuri imobile sau mobile individual determinate,
aflate in posesie nelegitima a paratului. Aceasta inseamna ca titularul
actiunii trebuie sa dovedeasca nu numai dreptul de proprietate, ci si
identitatea bunului revendicat.
Totodata, actiunea in revendicare nu poate avea ca obiect bunuri
incorporale, cu exceptia titlurilor de purtator.
Categorii de actiuni in revendicare
Codul civil nu contine reglementari speciale cu privire la actiunea
in revendicare.
Astfel, cu privire la revendicarea imobilelor, in Codul Civil nu
exista nici un fel de dispozitii, iar despre revendicarea mobilelor exista
prevederi in titlul consacrat prescriptiei.
Doctrina si practica judiciara au conturat regimul actiunii in
revendicare pe baza principiilor generale ale dreptului civil si a
dispozitiilor Codului Civil referitoare la bunurile mobile si la bunurile
imobile si s-a impus distinctia intre actiunea in revendicarea bunurilor
imobile si actiunea avand ca obiect bunurile mobile.
8.5.3.1. Actiunea in revendicare imobiliara
Imprescriptibilitatea actiunii in revendicare reprezinta o derogare
de la dispozitiile art. 1890 Cod civil, care instituie principiul ca orice
drept la actiune este supus prescriptiei extinctive, iar termenul general
de prescriptie pentru actiunile reale este de 30 de ani.
Dovada dreptului de proprietate
Potrivit art. 1169 Cod civil "cel ce face o propunere inaintea
judecatii trebuie sa o dovedeasca".
Aceasta regula, cunoscuta sub adagiul "actori incubit probatio
inscrisa in art. 1169 Cod civil din capitolul probatiunii obligatiilor, isi
gaseste aplicarea si in materia dovedirii proprietatii.
Potrivit acestei reguli, reclamantul este acela care trebuie sa faca
dovada ca este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Paratul posesor are o situatie pasiva, deoarece in favoarea lui
opereaza o prezumtie relativa de proprietate dedusa din simplul fapt al
posesiei.
Prin titlu in materia revendicarii imobiliare se intelege actul
juridic, jurisdictional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ
sau declarativ de proprietate care da nastere unei prezumtii relative de
proprietate in favoarea persoanei care il invoca.
De exemplu, constituie titlu:
- actele juridice translative de proprietate: vanzarea, donatia;
- actele declarative de drepturi: hotararea judecatoreasca, un act
de partaj, o tranzactie;
- acte administrative: titlul de proprietate emis in baza Legii
nr. 18/1991, modificata prin Legea nr. 247/2005.
Aceasta prezumtie este relativa, in sensul ca ea confera
detinatorului titlului recunoasterea dreptului sau pana la proba contrarie
facuta de partea adversa, respectiv paratul din proces.
Reclamantul trebuie sa faca dovada ca titlul pe care-l detine
emana de la adevaratul proprietar, care la randul sau a dobandit de la un
adevarat proprietar, si asa mai departe, pe scara tuturor autorilor
anteriori.
O asemenea proba este adeseori imposibil de realizat, de unde si
denumirea de probatio diabolica
Practica judiciara a elaborat o serie de reguli care se aplica in
solutionarea diferitelor ipoteze:
1. Astfel, prima ipoteza este aceea in care ambele parti prezinta
titluri scrise privind dreptul de proprietate.
In aceasta ipoteza se disting doua situatii: dupa cum titlurile
provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti.
a) In situatia in care ambele titluri, al reclamantului si al paratului,
emana de la acelasi autor (de exemplu au cumparat de la aceeasi
persoana), instanta de judecata va examina daca partile au indeplinit sau
nu formalitatile de publicitate imobiliara.
Daca s-a efectuat publicitatea, va avea castig de cauza partea
care a transcris actul in cartea funciara sau cea care a transcris mai intai,
potrivit principiului "qui prior tempore, potior jure". Cel care a transcris
primul titlul sau va avea castig de cauza, chiar daca data titlului sau este
ulterioara datei titlului invocat de partea care a facut ulterior transcrierea.
Daca nici una dintre parti nu a indeplinit formalitatile de
publicitate imobiliara, va castiga partea al carei titlu are data cea mai
veche. De la aceasta regula exista o exceptie, respectiv situatia in care
ambele parti produc cate un testament, cu privire la acelasi bun,
provenind de la acelasi autor. De exemplu, in primul testament,
testatorul lasa bunul imobil unei persoane, iar ulterior, printr-un alt
testament lasa acelasi bun altei persoane. Fiind vorba de doua
testamente succesive rezulta ca al doilea testament reprezinta o revocare
a primului. In acest caz ne aflam in situatia unei contrarietati dintre
dispozitiile testamentului posterior si cel anterior ( art .921 Cod civil)151.
b) In situatia in care titlurile prezentate de parti provin de la autori
diferiti instanta va compara titlurile si va da castig de cauza partii al carei
titlu provine de la autorul al carui drept este preferabil, facand aplicarea
principiului "nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet
2. A doua ipoteza este aceea cand numai o parte detine titlu
privind proprietatea bunului revendicat:
- in cazul in care reclamantul are titlu, el va castiga procesul
daca titlul indeplineste doua conditii: emana de la un tert si nu de la
reclamantul insusi, iar data certa a titlului este anterioara datei la care
paratul a intrat in posesia bunului imobil;
- in situatia in care paratul are titlu, actiunea reclamantului va fi
respinsa.
3. In cea de-a treia ipoteza, nici una dintre parti nu poate invoca
un titlu si nici dobandirea bunului imobil prin prescriptie achizitiva ori
prin ocupatiune.
Instanta de judecata va compara cele doua posesii: a reclamantului
si a paratului si va da eficienta celui a carei posesie este mai
caracterizata: celui care are posesia de buna credinta fata de cea de rea
credinta; celui care are posesia neviciata fata de cea viciata; celui a carui
151 Coordonator Prof. Dr. Francisc Deak, Mostenirea testamentara.
Transmisiunea si imparteala mostenirii, Editura Actami, Bucuresti, 1996, p. 34
posesie are la origine un titlu fata de cea fara titlu de origine; celui a
carui posesie este mai indelungata etc.
8.5.3.2. Actiunea in revendicare mobiliara
Prezumtia absoluta de proprietate instituita de art. 1909
alin. 1 Cod civil
Potrivit prevederilor art. 1909 alin. 1 Cod civil "lucrurile
miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor fara sa fie trebuinta de
vreo scurgere de timp".
Aceasta regula a fost definita in literatura de specialitate in sensul
ca posesia de buna credinta in materia bunurilor mobile valoreaza titlu
de proprietate.152
Astfel, spre deosebire de revendicarea imobiliara in care posesia
instituie doar o prezumtie relativa de proprietate, care poate fi rasturnata
prin proba contrarie, revendicarea bunurilor mobile, in majoritatea
cazurilor devine imposibila datorita prezumtiei absolute de proprietate
pe care o confera posesia bunurilor mobile.
Domeniul actiunii in revendicare mobiliara
Actiunea in revendicare mobiliara poate fi intentata in
urmatoarele situatii: 1. revendicarea bunului mobil de la un posesor de
rea-credinta ( hot, gasitor, tert dobanditor de rea-credinta);
2. revendicarea bunului mobil de la un tert dobanditor, posesor de
buna-credinta;
3. revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la tertul
dobanditor de buna-credinta;
4. revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la tertul de
buna-credinta, care l-a dobandit in anumite conditii.
Revendicarea bunului mobil de la un posesor de rea-credinta
Prin posesor de rea-credinta se intelege persoana care a intrat in
posesia bunului mobil cunoscand sau putand sa cunoasca faptul ca nu a
dobandit dreptul de proprietate asupra bunului. De exemplu, posesorul
actual a dobandit bunul mobil de la o persoana despre care stia ca nu are
calitatea de proprietar al bunului.
152 Corneliu Birsan, op. cit., p. 214
Sub aspectul calitatii procesuale, calitatea de reclamant o are cel
care se pretinde proprietarul bunului, iar calitatea de parat ii revine
posesorului de rea-credinta care este in acest caz hotul, gasitorul sau
tertul dobanditor de rea-credinta.
Daca reclamantul isi va dovedi dreptul de proprietate asupra
bunului mobil revendicat, actiunea va fi admisa.
Referitor la termenul de intentare a actiunii, in doctrina si
jurisprudenta se considera ca actiunii in revendicare mobiliara ii este
aplicabil termenul de prescriptie extinctiva de 30 de ani, cu urmatoarele
argumente:
- in art. 1890 Cod civil, este reglementat termenul general de
prescriptie aplicabil actiunilor reale;
- dreptul la actiune este imprescriptibil, deoarece proprietatea nu
se stinge prin neuz, iar indiferent de natura bunului - bun mobil sau bun
imobil - dreptul de proprietate are caracter perpetuu.
Revendicarea bunului mobil de la un tert dobanditor, posesor de
buna-credinta
Revendicarea bunului mobil de la tertul dobanditor, posesor de
buna-credinta, este intemeiata pe dispozitiile art. 1909 alin. 1 Cod civil,
prin care a fost instituita prezumtia de proprietate.
Analiza acestei prezumtii impune trei aspecte:
1. bunurile mobile carora le este aplicabila prezumtia;
2. persoanele care pot invoca in favoarea lor aceasta prezumtie;
3. conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca posesia bunului
mobil.
Bunurile mobile in privinta carora se aplica prezumtia
Regula mentionata se aplica cu conditia ca bunurile mobile sa fie
corporale deoarece acestea sunt susceptibile de posesiune (de detentiune
materiala).
Se aplica, cu caracter de exceptie, si unor bunuri incorporale, si
anume titlurilor la purtator, data fiind corporalitatea drepturilor pe care
le reprezinta, apropiindu-le in acest fel de natura bunurilor corporale.
Reprezinta titluri la purtator: actiunile societatilor obligatiile
emise de stat si societatile comerciale pe actiuni actiunile la purtator si
certificatele de proprietate
A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineasca bunul mobil
este aceea ca el sa fie privit in mod individual. Regula cuprinsa in art.
1909 alin. 1 Cod civil nu se aplica bunurilor care formeaza o universalitate
(de exemplu, succesiunea mobiliara), precum si fondului de comert
fie pentru ca este o universalitate, fie ca este o valoare incorporala.
Totodata, textul nu se aplica bunurilor corporale mobiliare care:
- fac parte din domeniul public;
- sunt accesorii ale unui imobil (de exemplu, mobilierul dintr-un
apartament).
Persoanele care pot invoca prezumtia de proprietate
In doctrina si jurisprudenta s-a precizat ca prevederile art. 1909
alin. Cod civil pot fi invocate in favoarea sa numai de tertul
dobanditor, care primeste bunul de la un detentor precar, caruia
adevaratul proprietar i l-a incredintat de bunavoie. Aceasta inseamna ca
detentorii precari, adica acele persoane care detin bunul mobil de la
proprietar, in baza unui titlu, cum ar fi contractul de depozit, contractul
de comodat sau contractul de inchiriere, nu se pot prevala de dispozitiile
art. 1909 alin. 1 Cod civil.
Lipsa de diligenta a adevaratului proprietar in alegerea persoanei
careia i-a incredintat bunul, poate fi acoperita de principiul potrivit
caruia trebuie protejat cel care lupta sa evite o paguba (certat de damno
vitando) nu cel care doreste sa pastreze un castig (certat de lucro
captando)153
Conditiile posesiei pentru a fi aplicata prezumtia
Pentru a se putea invoca dispozitiile art. 1909 alin. 1 Cod civil,
posesia tertului dobanditor trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
sa fie reala, adica sa existe concomitent si cumulativ ambele
elemente ale posesiei, animus si corpus, in persoana tertului dobanditor;
sa fie utila, adica sa indeplineasca cerintele prevazute de art.
1847 Cod civil, respectiv posesia trebuie sa fie continua, pasnica,
publica si neprecara. Aceasta calitate a posesiei de a fi utila reprezinta o
prezumtie relativa, care poate fi rasturnata prin proba contrarie, facuta
de adevaratul proprietar.
153 Ion Lula, Observatii asupra prezumtiilor prevazute de art. 1909
alin. 1 Cod civil, in "Dreptul" nr. 1/2000, p. 79
sa fie de buna credinta, adica persoana care o invoca sa aiba
convingerea ca a dobandit bunul mobil de la adevaratul proprietar, in
sensul ca nu a cunoscut si nu putea sa cunoasca ca a dobandit bunul de
la un neproprietar. Buna-credinta trebuie sa existe la momentul intrarii
in posesia bunului mobil, iar proba bunei credinte se face printr-o
prezumtie relativa legala, instituita prin art. 1899 alin. 2 Cod civil,
conform caruia " buna-credinta se presupune totdeauna si sarcina probei
cade asupra celui ce alege reaua-credinta."
Revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la tertul
dobanditor de buna-credinta
Potrivit art. 1909 alin. 2 Cod civil cel ce a pierdut sau cel caruia i
s-a furat un lucru, poate sa-l revendice, in curs de 3 ani, din ziua cand
l-a pierdut sau cand i s-a furat, de la cel la care il gaseste, ramanand
acestuia recurs in contra celui de la care-l are.
In aceasta situatie, actiunea in revendicare trebuie sa fie intentata
de adevaratul proprietar in termen de 3 ani.
Aplicarea dispozitiilor prevazute de art. 1909 alin. 2 Cod civil
presupune doua categorii de conditii:
conditii generale, care se refera la bunuri si respectiv posesia
tertului dobanditor si care sunt aceleasi conditii ca in cazul aplicarii
dispozitiilor art. 1909 alin. 1 Cod civil;
conditii speciale, care se refera, in primul rand la persoane, iar
in al doilea rand la termenul de intentare a actiunii.
Astfel pentru a ne afla in ipoteza prevazuta de art. 1909 alin. 2
Cod civil, bunul mobil trebuie sa se afle in posesia unui tert de buna-
credinta care a dobandit bunul prin desesizarea proprietarului de bun
(respectiv bunul a fost furat sau pierdut de proprietar). O asemenea
situatie poate sa apara atunci cand proprietarul este victima unei
infractiuni de furt, talharie, piraterie.
Referitor la termenul de introducere a actiunii in revendicare, in
acest caz actiunea trebuie sa fie intentata in termen de 3 ani de la data
furtului sau pierderii bunului.
Revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la tertul de
buna-credinta care l-a dobandit in anumite conditii
Potrivit art. 1910 Cod civil, daca posesorul actual al lucrului furat
sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ, sau la o vanzare publica,
sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri, proprietarul originar
nu poate sa ia inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat.
In acest caz daca tertul dobanditor de buna - credinta a dobandit
bunul furat sau pierdut dintr-un loc public, unde asemenea operatii se
deruleaza in mod obisnuit, atunci proprietarul care revendica este
obligat sa plateasca tertului dobanditor o suma de bani egala cu pretul
pe care acesta l-a platit, solutia astfel reglementata de art. 1910 Cod
civil instituind o masura de protectie pentru tertul care a dobandit bunul
in anumite conditii de publicitate a tranzactiei.
Pentru recuperarea sumei platite, proprietarul are la indemana o
actiune impotriva hotului sau gasitorului bunului, avand ca obiect plata
despagubirilor reprezentand suma pe care a platit-o tertului dobanditor
al bunului154.
Termenele de exercitare a actiunii in revendicare mobiliara
Referitor la termenele de exercitare a actiunii in revendicare
mobiliara, dupa situatiile prezentate anterior, concluzionam ca acestea
sunt diferite:
- impotriva tertului dobanditor de buna-credinta, termenul de
exercitare a actiunii este de 3 ani, care se calculeaza de la data pierderii
sau furtului bunului. Sub aspectul naturii juridice a acestui termen,
apreciem ca este vorba de un termen de decadere, dupa implinirea
caruia se stinge si dreptul la actiune a proprietarului 155 ;
- impotriva tertului dobanditor de rea-credinta, a autorului furtului
sau a gasitorului bunului, actiunea in revendicare este imprescriptibila.156
Efectele actiunii in revendicare
Daca actiunea in revendicare a fost admisa, atunci instanta de
judecata recunoaste dreptul de proprietate reclamantului si pe cale de
consecinta se produc urmatoarele efecte:
- restituirea lucrului revendicat;
- restituirea fructelor;
154 Corneliu Birsan, Maria Gaita, Mona-Maria Pivniceru, op.cit; p. 131
155 Liviu Pop, op. cit., p. 289
156 Valeriu Stoica, Corelarea dispozitiilor art.14 din Codul de procedura
penala cu prevederile art. 1909-1910 din Codul civil, in "Revista Romana de
Drept" nr. 10/1981, p. 29
- restituirea cheltuielilor necesare si utile efectuate de posesorul
parat cu lucrul pe care trebuie sa-l restituie.
8.5.4.1. Restituirea lucrului revendicat
Ca efect al admiterii actiunii in revendicare, posesorul parat va fi
obligat sa restituie adevaratului proprietar lucrul revendicat.
Lucrul reintra in patrimoniul proprietarului liber de orice sarcini,
potrivit principiului resoluto jure dantis, rezolvitur jus accipientis
(desfiintarea dreptului transmitatorului duce la desfiintarea dreptului
dobanditorului).
In principiu, restituirea bunului se face in natura, iar atunci cand
acest lucru nu mai este posibil ( bunul a pierit in mod fortuit sau din
culpa posesorului) restituirea se face prin echivalent, urmand a fi avuta
in vedere valoarea bunului.157
8.5.4.2. Restituirea fructelor
Daca lucrul revendicat a produs fructe, in ceea ce priveste
restituirea lor, se face distinctie intre situatia in care posesorul parat a
fost de buna credinta si situatia in care a fost de rea credinta.
Posesorul de buna credinta, adica cel care nu a cunoscut viciul
titlului sau, va putea sa retina fructele percepute pana la data
introducerii actiunii in revendicare de catre adevaratul proprietar
(art. 485 Cod civil). In schimb, el va fi obligat sa restituie fructele pe
care le-a perceput dupa data intentarii actiunii in revendicare, deoarece
se considera ca buna sa credinta a incetat din momentul in care a luat la
cunostinta de actiune, deci de existenta viciului titlului sau.
Posesorul de rea credinta va fi obligat sa restituie toate fructele
lucrului percepute sau nepercepute, ori valoarea acestora daca le-a
consumat sau a neglijat sa le perceapa. El va avea dreptul sa retina din
valoarea fructelor, cheltuielile care au fost necesare pentru producerea si
perceperea fructelor, deoarece aceste cheltuieli ar fi fost facute si de
catre adevaratul proprietar.
157 Eugeniu Safta - Romano, op. cit., p. 360
Restituirea cheltuielilor
Cheltuielile facute de posesorul parat cu lucrul pe care-l restituie
pot fi de trei categorii:
1. cheltuieli necesare;
2. cheltuieli utile;
3. cheltuieli voluptuarii.
Cheltuielile necesare sunt acea categorie de cheltuieli care
constau in sumele de bani ori munca depusa pentru conservarea
bunului. Posesorul, indiferent ca este de buna ori de rea credinta, are
dreptul sa pretinda de la proprietar restituirea integrala a acestora,
deoarece si proprietarul le-ar fi facut pentru conservarea bunului.
Cheltuielile utile sau ameliorarile reprezinta suma de bani sau
munca depusa pentru sporirea valorii lucrului. De exemplu, cheltuielile
efectuate cu introducerea gazelor naturale pentru incalzirea unui imobil
pot fi calificate drept cheltuieli utile.
Cheltuielile utile se restituie conform art. 997 Cod civil atat de
posesorul de buna credinta cat si de posesorul de rea credinta, in masura
sporului de valoare adus lucrului, calculat la data restituirii.
Cheltuielile voluptuarii sau de simpla placere, au caracter de lux
sau de infrumusetare a bunului, pe care posesorul le-a facut pentru
placerea lui personala si care nu sporesc valoarea lucrului. Aceste
cheltuieli nu sunt datorate de proprietar.
Restituirea cheltuielilor necesare si utile este fundamentata pe
temeiul imbogatirii fara justa cauza a adevaratului proprietar, din care ia
nastere obligatia de restituire catre posesorul neproprietar.
|
