APELUL
II.1. Notiunea si importanta apelului
Apelul este o cale de atac prin intermediul careia partile sau procurorul pot solicita unei instante superioare reformarea hotararii pronuntate de instanta de fond.
Apelul este tratat in Cartea a II-a a Codului de procedura civila, titlul IV, articolele 282 - 298 ca o cale ordinara de atac devolutiva, comuna, de reformare si suspensiva de executare.
Tinand cont ca activitatea de jurisdictie presupune implicarea activa a unor persoane, chiar judecatori fiind, posibilitatea strecurarii unor erori de interpretare, de stabilire a faptelor sau de aplicare corecta a legii este inerenta actului de justitie.
Este firesc, asadar, sa existe o cale de atac care sa ofere partilor posibilitatea de a declansa controlul judiciar asupra unor sentinte afectate de greseli de judecata.
Solutionarea cauzei de catre o instanta superioara ofera garantii pentru pronuntarea unei solutii corespunzatoare. Este adevarat ca si instanta superioara poate gresi, dar, tinand cont ca in general, in completul de judecata intra doi (si un judecator) judecatori, cu au mai multa experienta profesionala, de regula, si atent selectati, apelul este si trebuie sa reprezinte un remediu pentru corectarea greselilor de judecata.
Inexistenta unei cai ordinare de atac care sa permita efectuarea unui control judiciar complet poate face ca adeseori sa treaca in puterea lucrului judecat hotarari gresite, ceea ce nu este admisibil.
Pe de alta parte, erorile instantei de apel pot fi la randul lor remediate de cele mai multe ori prin intermediul recursului sau prin exercitarea celorlalte cai extraordinare de atac.
Apelul este o cale de atac care menirea de a pune in valoare principiul dublului grad de jurisdictie. Potrivit acestui principiu, universal acceptat, orice litigiu poate trece dupa o prima judecata in fata unei instante superioare spre a fi rejudecat intr-o 222b19c noua faza procesuala care ar putea fi considerata continuarea aceluiasi proces (nuanteaza principiul triplului grad de jurisdictie - explicatie).
Calea procedurala a apelului, ca si orice alta cale de atac, reprezinta si exercitiul unui drept procesual important. Cu toate acestea, mai ales prin modificari de data recenta, in numeroase situatii apelul a fost suprimat, din diverse ratiuni printre care doua mai importante:
caracterul redus al interesului litigios (art.282¹);
necesitatea de a solutiona cu celeritate procesul (art.7208)
(altele: ex. alin.2 art.2821 - controlul judecatoresc, a mai existat un control)
Apelul reprezinta exercitiul unui drept procesual ce determina solutionarea aceleiasi cauze intr-o faza superioara (nuanteaza!). Prin urmare, el nu este in ultima instanta, decat exercitiul practic al actiunii civile. De aceea, pentru exercitarea apelului este necesar a fi intrunite aceleasi conditii ca si cele analizate cu prilejul cercetarii actiunii civile (care? Explica de ce).
Printre conditiile de fond ale apelului sunt si cele privitoare la hotararile ce pot forma obiectul acestei cai de atac. Art.284-286 determina si termenul in care poate fi exercitata aceasta cale de atac.
Art. 282 determina in mod explicit hotararile care pot fi atacate cu apel: "-", textul determina atat obiectul apelului, cat si instanta competenta sa se pronunte asupra caii de atac.
Textul enunta principiul potrivit cu care toate hotararile pronuntate in prima instanta de judecatorii si tribunale sunt susceptibile de a fi atacate cu apel (indiferent daca prin ele se solutioneaza sau nu fondul cauzei: indiferent daca hotararea atacata a fost sau nu pusa in executare -situatia nu este posibila decat in cazul hotararilor executorii de drept -ex.: O.P. sau acelor date cu executare vremelnica -ex. art. 279 -altfel apelul este suspensiv de executare; obiectul este limitat la hotararile date in prima instanta -explica).
Uneori, legea declara in mod expres neapelabile anumite categorii de hotarari: art. 247 alin. 4, 246, 273 sau arata deschisa direct calea de atac a recursului, ceea ce exclude implicit apelul: ex. art. 22, 253 alin.2 ori sustrage hotararea oricarui control: art. 40 alin. 4.
Aria hotararilor susceptibile de apel a fost mult restransa in urma modificarilor aduse Codului de procedura civila (vezi mai sus).
Pornind de la sensul extins al notiunii de hotarare (art. 255) observam ca exista posibilitatea atacarii cu apel si a unor categorii de incheieri. Astfel, potrivit art. 282 alin.2, impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat o data cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii -art.268 (explica intreruperea, diferente fata de suspendare -legea de procedura nu o reglementeaza; judecata reancepe, nu este continuata: ex.: se invoca nelegala compunere a completului si exceptia este respinsa, in aceasta situatie incheierea ar putea fi atacata separat cu apel sau recurs).
Regula inscrisa in art. 282 alin.2 nu distinge dupa cum incheierile sunt preparatorii sau interlocutorii, instituind prezumtia ca: "apelul facut impotriva hotararii se socoteste facut si impotriva incheierii premergatoare" (alin.3). Bineinteles, daca hotararea finala este inapelabila, acelasi caracter il vor avea si incheierile premergatoare.
Exista insa si situatii in care legea prevede in mod expres posibilitatea atacarii separate cu apel a incheierii -art. 6736 si 673.
Deoarece hotararea pronuntata produce efecte numai fata de partile intre care s-a purtat judecata, de regula, numai ele pot fi subiecte al apelului.
Fata de terti, hotararea nu poate produce nici un efect. Cu toate acestea, in anumite conditii, apelul poate fi exercitat si de catre alte persoane care pot justifica un interes, precum si de procuror.
A. Subiectele principale si indispensabile ale apelului sunt partile intre care s-a declansat litigiul in fata instantei de judecata.
Pentru a declara apel este suficient ca partea sa se declare nemultumita de hotararea pronuntata de catre instanta de fond. Oricare dintre partile initiale se poate afla intr-o asemenea situatie, atat reclamantul cat si paratul. Partea care declara apel va purta denumirea de apelant, iar partea adversa pe aceea de intimat; daca ambele parti declara apel, ele vor dobandi calitati duble, respectiv atat de apelant cat si de intimat.
Partea care declara apel trebuie sa justifice si un interes in exercitarea acestei cai de atac (vezi cursul referitoe la conditiile pentru a fi parte in proces, exemple: partea care a avut castig de cauza in fata primei instante nu justifica interesul de exercitare a caii de atac, alte ex.).
Recentele modificari aduse institutiei apelului pun in discutie cateva concepte noi, referitoare la formele apelului. Astfel, alaturi de apelul principal a fost reintrodus in cod si apelul incident. (institutie care a existat in legislatia noastra antebelica si care are ca finalitate mentinerea unui echilibru in situatia juridica a partilor.)
Potrivit aart. 293 alin.1 :" intimatul este in drept, chiar dupa implinirea termenului de apel, sa adere la apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie care sa tinda la schimbarea hotararii primei instante. Cererea se poate face pana la prima zi de infatisare".
Apelul incident are finalitatea de a impiedica introducerea apelurilor in scop de sicana, oferindu-i intimatului posibilitatea de a solicita si el reformarea hotararii atacate(ex. - utilitatea institutiei, mai ales atunci cand hotararea primei instante nu are o solutie unitara: mai multe capete de cerere, unele admise, altele respinse, parti cu pozitie procesuala dubla etc.).
Aderarea le apel poate fi facuta valabil numai pana la prima zi de infatisare in apel, indiferent daca cererea este formulata inauntrul termenului de apel sau dupa expirarea acestuia. Momentul introducerii cereri produce insa efecte diferite in situatia in care apelantul principal isi retrage apelul." Daca apelantul principal isi retrage apelul sau daca acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implica cercetarea fondului, aderarea la apel ramane fara efecte. Cu toate acestea, daca aderarea s-a facut inauntrul termenului de apel ea se considera apel principal"(art.293 alin2).
Expresia aderarea la apel este evident improprie; din aceasta formulare ar rezulta ca intimatul " vine in sprijinul apelului formulat de partea potrivnica"; este adevarat ca si el, ca si apelantul principal, tinde la schimbarea hotararii primei instante, dar din perspectiva propriului interes, cu siguranta diferit de cel al partii potrivnice.O formulare adecvata, preluata din dreptul francez, ar fi cea de apel incident. Pe de alta parte, alaturi de alti autori si noi credem ca formularea" chiar dupa implinirea terenului de apel" conduce, alaturi de teza ultima a art.293 alin.2, la ideea ca aderarea la apel se poate face si in interiorul termenului pentru declararea apelului, desi acelasi text ne mentioneaza ca in aceasta situatie nu mai suntem in fata unui apel incident, ci in fata unui apel principal (explica).
B. Dreptul de a exercita calea de atac a apelului apartine si tertilor introdusi in proces sau care au intervenit in proces din proprie initiativa (de amintit pe scurt).O situatie particulara are intervenientul in interesul uneia din parti - art.56 (de amintit).
In cazul coparticiparii procesuale, apelul poate fi declarat de catre oricare dintre coparticipanti, dar numai pentru apararea intereselor proprii, intrucat regimul juridic al litisconsortiului este dominat de principiul independentei procesuale. Situatia este diferita in cazul coparticiparii procesuale obligatorii, imprejurare in care efectele apelului, daca sunt favorabile, se extind si asupra celorlalti (avantajul sigur, aprecierea finalitatii actului).
Potrivit insa art. 293¹: " ..-"Asadar, acest drept este acordat intimatului numai daca apelul principal ar fi de natura sa produca consecinte asupra situatiei sale juridice din proces (Reclamant - apelant; parat - intimat; intimat - parat - declara apel impotriva chematului in garantie; daca, de exemplu, reclamantul a introdus o cerere in pretentii impotriva a doi parati, pretinzand ca acestia au savarsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, iar prima instanta admite cererea fasa de un parat, respingand-o fasa de celalalt, paratul care a cazut in pretentii sussinand ca nu el a savarsit fapta ilicita, ci celalalt parat, sau ca au savarsit-a impreuna, declara apel impotriva reclamantului cat si a celuilalt parat. In acest caz, intimatul reclamant nu ar avea interes sa formuleze un apel incident, dar ar avea interes sa introduca apel impotriva intimatului parat, pentru ca acesta din urma sa fie obligat sa-I plateasca suma ceruta prin cererea de chemare in judecata, in eventualitatea admiterii apelului principal).
C. Dreptul de a exercita calea de atac a apelului trebuie recunoscut si altor persoane sau organe care au legitimare procesuala in baza legii, respectiv care nu invoca drepturi proprii in justitie: autoritatea tutelara, procurorul etc (situatie particulara - avocatul - art. 69 alin1).
Apelul nu poate fi exercitat insa in acele cazuri in care partea a renuntat expres la aceasta cale de atac (discuta in acest sens si despre achiesarea expresa la hotarare - efect mai larg - renuntare la orice cale de atac)
Tertele persoane
1. - tertele persoane introduse in proces in conditiile art.49-66 dobandesc calitatea de parti - consecinte;
- mostenitorii - art.285 - prin moartea uneia din parti, legitimarea procesuala se transmite in favoarea mostenitorilor
- creditorii chirografari - art. 974 - daca debitorul neglijeaza valorificarea drepturilor sale;
dobanditorul cu titlu particular al unui bun sau drept ce formeaza obiectul litigiului, daca transmiterea dreptului a avut loc dupa pronuntarea hotararii si mai inainte de expirarea termenului de apel;
art.336 - in materie necontencioasa (reia discutia)
Restul sunt terti, prin urmare ei nu pot exercita calea de atac a apelului. Daca sunt prejudiciati, in primul rand ei pot invoca inopozabilitatea hotararii (ex. art.797 - partajul la care nu participa toti mostenitorii este nul -invocarea exceptiei de nulitate pe cale contestatiei la executare; in cazul unor actiuni reale imobiliare, tertul prejudiciat poate folosi: contestatia la executare, actiunea in revendicare - daca nu se afla in posesia bunului sau actiunea in constatare).
In toate aceste situatii, tertii ar putea sesiza si procurorul pentru exercitarea caii de atac respective.
2.1.3. Termenul de apel
Pentru a nu crea o nesiguranta inadmisibila in raporturile juridice civile, exercitiul dreptului de apel trebuie limitat in timp. Codul se refera la acest termen in art.284-286. Primul text reglementeaza durata termenului de apel si determina punctul de pornire: "." - art.284 alin1
Termenul de apel de 15 zile constituie dreptul comun in materie, exista insa si exceptii atat in ceea ce priveste durata termenului, cat si punctul de pornire:
ex:divort- art.619 alin1 - 30 zile
ex: termenul nu curge de la comunicare (regula -art.102 alin.1): in materie necontencioasa - art.336 alin3
actele echivalente (principiul echipolentei):
a. art.284 alin2 - discutat
b. art.284 alin.3 - discutat, legea a luat in considerare diligenta partii si pentru ca ea sa nu fie pagubita a precizat ca termenul curge de la data depunerii cererii. In acest mod, partea are la dispozitie un termen util tot de 15 zile, pentru a introduce un nou apel in vederea indreptarii eventualelor neregularitati cuprinse in prima cerere;
c. art.102 alin.2 - comunicarea catre adversar (discutat)
Termenul de apel fiind un termen imperativ si de decadere, curge continuu, fara sa fie susceptibil de intrerupere sau suspendare.
Exceptii
art.285 - termenul de apel se intrerupe prin moartea partii care are interes sa faca apel - citeste
art.286 - termenul de apel se intrerupe prin moartea mandatarului caruia I s-a facut comunicarea -citeste tot art.
art.103 - cand partea a pierdut termenul de apel dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa
O situatie particulara in privinta termenului de apel il are in vedere pe procuror - art.284 alin.4(citeste).
Exceptia de tardivitate a apelului poate fi invocata de partea interesata, de procuror, dar si de catre instanta din oficiu. Apelul introdus dupa expirarea termenului va fi respins ca tardiv. Hotararea instantei de fond se definitiveaza astfel pe data expirarii termenului de apel, iar nu pe data respingerii acestuia ca tardiv.
2.2. Conditiile de forma ale apelului
Art.287 alin 1:"."
2. aratarea hotararii care se ataca - suficiente elemente de identificare - nulitatea
3.Motivele de fapt si de drept
importanta sub dublu aspect: se aduc la cunostinta instantei motivele de nemultumire ale apelantului; intimatul este pus in situatia de a-si formula in mod judicios si din timp apararea.
Apelul are caracter devolutiv: dar numai cu privire la ceea ce s-a apelat; simpla mentiune in cererea de apel ca apelantul isi intemeiaza apelul pe concluziile scrise depuse in fata instantei de fond nu constituie o motivare in sensul legii.
Art.292:"." - chiar daca apelantul invoca motive aratate si la prima instanta, ele trebuie indicate in cererea de apel.
Nulitatile de ordine publica trebuie cercetate din oficiu, chiar daca nu au fost indicate
Nemotivarea apelului atrage dupa sine decaderea partii din dreptul de a mai invoca alte motive. Dar, asa cum am mai aratat, apelantul se poate folosi totusi si de motivele invocate in fata primei instante.
4. Dovezile invocate in sustinerea apelului
art.292 face o distinctie foarte clara intre mijloacele de aparare si dovezile invocate in fata primei instante si cele aratate in cererea de apel. Aceasta distinctie invedereaza din partea legiuitorului intentia de a supune obligativitatii aratarii in cererea de apel numai a acelor dovez de care partea intelege sa se serveasca direct in apel.
Probele folosite in fata primei instante sunt considerate ca fiind castigate cauzei, adversarul le cunoaste, iar instanta superioara, in baza principiului devolutiunii apelului, este chemata si autorizata sa le examineze prin simplu fapt al depunerii apelului, cu toate ca nu sunt mentionate in mod expres in cererea de apel.; art.287 trimite la art.112 - dispozitii aplicabile intocmai in ceea ce priveste propunerea probelor (aminteste pe scurt).
- cererea de apel se timbreaza cu jumatate din valoarea taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, prevazute, la momentul exercitarii apelului, pentru timbrarea cererii de chemare in judecata (explica diferenta fata de vechea reglementare).
II.3. Efectele apelului
Cererea de apel produce anumite efecte, dintre care unele sunt specifice:
3.1. Investirea instantei de apel
investirea instantei superioare cu exercitarea controlului judiciar in limitele cererii de apel;
instanta dobandeste dreptul si obligatia de a proceda la solutionarea cauzei, conferind instantei de control posibilitatea de a realiza o noua judecata in fond in limitele investirii sale.
Prelungeste efectul suspensiv si dupa expirarea termenului in care poate fi exercitat apelul, pana la momentul pronuntarii deciziei de catre instanta de apel;
Ca urmare a cererii de apel, prima instanta nu va mai avea posibilitatea de a indrepta eventualele erori materiale strecurate in cuprinsul hotararii apelate sau de a interpreta dispozitivul acesteia, deoarece apelul fiind o cale devolutiva de atac, presupune o rejudecare atat in fapt cat si in drept, ceea ce inseamna ca hotararea primei instante va fi inlocuita de hotararea instantei de apel, chiar si in ipoteza in care instanta de apel ajunge la aceeasi concluzie ca si prima instanta.
3.2. Efectul suspensiv de executare
mentionat expres de art.284 alin.5 (comentarii)
Cat timp hotararea este susceptibila de apel, daca nu s-a renuntat la dreptul de a o ataca, ea nu poate fi pusa in executare, iar, odata formulat apelul, cererea preia acest efect.
Sunt exceptate hotararile executorii de drept si cele cu executie vremelnica, pronuntate in temeiul art.279. Articolul 280, ingaduie insa instantei de apel sa suspende executia vremelnica (numai cu dare de cautiune).
Efectul suspensiv de executare nu se produce in acele cazuri in care apelantul a achiesat expres (sau tacit, in unele opinii) la hotararea pronuntata.
3.3. Efectul devolutiv al apelului ( si art.295alin.1)
Efectul devolutiv este cel mai semnificativ si caracteristic efect al apelului, constand intr-o veritabila reannoire, reeditare a judecatii.
In dreptul modern se admite ca apelul are caracter deplin, adica poarta asupra tuturor imprejurarilor de fapt si de drept ale judecatii. Aceasta inseamna ca prin intermediul apelului se devolueaza in fata judecatorului superior intreaga cauza, cu intreg complexul de chestiuni de fapt si de drept ce-i apartin.
Regula nu are insa un caracter absolut, ci implica limitari semnificative. Aceasta limitare este exprimata prin doua adagii elocvente in aceasta privinta:
1.Tantum devolutum quantum apellantum - exigenta a principiului disponibilitatii procesuale; instanta este limitata sa cerceteze cauza numai cu privire la motivele indicate in cererea de apel.
Hotararea primei instante poate fi atacata integral sau numai cu privire la solutiile date unor caprete de cerere, ori numai referitor la anumite parti din proces. Daca hotararea a fost atacata numai partial ceea ce nu a fost supus apelului trece in puterea lucrului judecat, iar instanta nu poate modofoca acele aspecte sau afecta partile care nu au facut apel.Regula insa nu-si gaseste aplicarea:
cand prin cererea de apel se tinde la anularea in intregime a hotararii sau atunci cand obiectul litigiului este indivizibil;
cand apelul nu se limiteaza la anumite capete de cerere
Este de retinut ca, potrivit art.292 apelantul se poate folosi si de motivele invocate in fata primei instante (explica). Avand in vedere principiul potrivit caruia devolutiunea este integrala, trebuie admis totusi ca acesta este incident ori de cate ori nu rezulta o limitare expresa.
2.Tantum devolutum quantum iudicatum - efectele apelului nu se pot rasfrange decat numai asupra a ceea ce s-a judecat de catre prima instanta. Prin intermediul apelului nu se poate, deci, largi cadrul procesual.
Astfel, potrivit art.294 alin.1si2:".".
a. inadmisibilitatea schimbarii in apel a calitatii partilor: notiunea de calitate nu este folosita aici in sens procesual, ci, mai degraba, in sens material civil; de pilda, reclamantul care a revendicat imobilul in calitate de mostenitor nu-si va putea modifica aceasta calitate sustinand ca a dobandit bunul in calitate de cumparator (ex.2 - la procesul de iesire din indiviziune partea care a figurat ca mostenitoare nu poate aparea acum ca straina de succesiune ca urmare a renuntarii la mostenire; garantul la prima instanta nu poate aparea in apel ca debitor direct etc.).
b. obiectul cererii evoca pretentia dedusa in justitie; legea nu ingaduie in nici un mod schimbarea pretentiilor formulate in fata primei instante (termene clare chiar la judecata in fond - art132).
c. este inadmisibila schimbarea cauzei debendi in apel, temeiul juridic al actiunii (exemplu). Ar fi vorba, per a contrario, de o judecata noua, partile fiind private de principiul dublului grad de jurisdictie (cand s-a cerut anularea unui act ca simuzlat in apel nu se poate cere anulareas lui pentru ingeratitudine; nulitatea actului pentru vicii de forma nu poate fin inlocuita in apel cu nulitatea pentru vicii de consimtamant- acestea sunt noi temeiuri juridice).
d. inadmisibilitatea cererilor noi in instanta de apel - Trebuie precizat mai intai conceptul de cerere, tinand cont ca termenul sugereaza orice petitie prin care se formuleaza o pretentie, rezolvarea unui incident procedural, amanarea, suspendarea judecatii, protejarea unui interes etc. Interpretarea pe care trebuie sa o dam textului art.294 este insa una restrictiva - acele cereri prin care se urmareste valorificarea unor pretentii direct in fata instantei de apel, cu excluderea primului grad de jurisdictie (toate actele de procedura care au natura unor cereri de chemare in judecata, in sens larg - explica).(Observatii: micsorarea obiectului cererii in apel nu reprezinta o schimbare a acestuia, ; n-ar fi compatibila cu judecata in apel marirea catimii obiectului cererii)
Cu acest inteles constituie cereri noi: interventia principala, cererea reconventionala, cererea de chemare in garantie, cererea de chemare in judecata a altei persoane etc (exceptii: art.50 alin3 - interventia principala cu acordul partilor se poate face direct in apel; nu sunt insa considerate cereri noi nici: cererea pentru a se obtine contravaloarea unui obiect determinat atunci cand obiectul nu mai poarte fi dat in natura, retractul litigios intrucat el este doar un mijloc de aparare, cererea facuta in apel pentru prima data de a se aduce un bun la masa succesorala,datorita obiectului specific al partajului - explica,
Art.294 alin2: " exceptiile de procedura si alte asemenea mijloace nu sunt considerate cereri noi":
desi nu se distinge, exceptiile de procedura pot fi valorificate in apel tinandu-se cont de regimul lor juridic (numai cele absolute sau cele relative, dar numai daca au fost invocate in limine litis in fata instantei de fond, iar aceasta le-a respins; mai pot fi invocate exceptiile relative care vizeaza insasi hotararea atacata, intrucat asemenea neregularitati procedurale nu puteau fi invocate in fata instantei de fond).
nici mijloacele de aparare nu sunt considerate cereri noi, fie ca sunt aparari de fond sau de procedura (vezi curs IV - exemle de aparari de fond: acordarea unui termen de gratie, beneficiul de discutiune, dreptul de retentie, dreptul de servitute de trecere, compensatia legala). Cu toate acestea, trebuie analizata cu strictete natura juridica a mijlocului de aparare; prin intermediul sau nu se poate tinde la valorificarea unor pretentii fata de partea adversa sau fata de un tert.
Tot in legatura cu efectul devolutiv al apelului trebuie mentionate si exceptiile continute in art.294 alin2. Potrivt acestui text:".".
Observatii: numai compensatia legala este admisibila nu si cea judiciara
Derogari speciale: art.50 alin.2 si 51 - interventia principala si intervwentia acdesorie; art.609 - cererea reconventionala a paratului la divort, cand motivele desparteniei s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor la prima instanta.
II.4. Procedura de solutionare a apelului
Depunerea cererii de apel
Codul de procedura civila cuprinde dispozitii particulare in ceea ce priveste judecata apelului; cu toate acestea , in fata instantei de apel se aplica si regulile de drept comun in diferite materii: administrarea probelor, solutionarea exceptiilor, pronuntarea hotararii etc. De altfel, solutia este expres prevazuta in art.298: " dispozitiile de procedura privind judecata in prima instanta se aplica si in instanta de apel in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in prezentul titlu".
Potrivit art.288 alin2: " Apelul se depune la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea nulitatii" - trimitrea rapida a dosarului la instanta competenta; necesitatea solutionarii impreuna a apelurilor in situatia in care apelurile ar fi ecercitate de parti la intervale diferite de timp;
sanctiunea - nulitatea expresa - art.105 alin.2
dupa depunerea cererii, presedintele instantei de fond va inainta dosarul instantei competente, impreuna cu apelurile facute numai dupa implinirea termenului de apel pentru toate partile;
daca s-a facut cerere pentru suspendarea hotararii primei instante (in situatiile in care apelul nu este suspensiv de executare), apelul va fi trimis de indata instantei competente.
Masuri prealabile la instanta de apel
Art.289 dispune ca, de indata ce primeste dosarul de la prima instanta, presedintele instantei de apel va lua urmatoarele masuri:
fixeaza termenul de infatisare si dispune citarea partilor (dispozitiile art.114¹ sunt aplicabile in mod corespunzator si ale art.113);
potrivit alin.ultim, apelurile facute impotriva acelorasi hotarari vot fi repartizate la o singura sectie a instantei de apel; daca apelurile din diferite motive au fost repartizate la sectii diferite, presedintele ultimei sectii investite va dispune trimiterea apelului la sectia cea dintai investita (art.290).
Intampinarea
potrivit art.298, se aplica regulile de drept comun - art.115-117
art.291 reglementeaza insa o situatie particulara, aceea a necomunicarii motivelor de apel: daca reclamantul nu a primit in termenul prevazut la art. 114¹alin3 motivele de apel si dovezile invocate el va putea cere un termen pentru a depune intampinare (ca la art.118 alin3);
potrivit art. 291 alin.2 insa " daca intimatul lipseste la prima zi de infatisare si instanta constata ca motivele de apel nu au fost communicate, va dispune amanarea cauzei si efectuarea comunicarii, iar daca motivele nu au fost comunicate in termen instanta va dispune, de asemenea, amanarea cauzei;(diferit de I instanta, daca paratul nu se prezinta, I zi de infatisare este implinita, daca paratul a fost legal citat - explica)
nedepunerea intampinarii- ca la fond (decaderea, cu limitele sale in privinta apararilor -art.170).
Probele in apel
Art.295 alin2: " instanta va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea probelor noi propuse in conditiile art.292, daca considera ca sunt necesare pentru solutioarea cauzei";
Potrivit art.292 alin1 : " Partile nu se vor putea folosi in instanta de apel de alte motive, mijloace de aparare si dovezi decat cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului ori intampinare.
Instanta de apel poate incuviinta si administrarea probelor a caror necesitate rezulta din dezbateri".
Dupa cum se poate observa, principiul devolutiunii este marginit si prin aceste dispozitii din materia probelor.
Din economia reglementarilor in materie rezulta urmatoarele categorii de probe in apel:
probele care au fost invocate la prima instanta, indiferent daca au fost administrate sau nu, fara sa intereseze motivul pentru care nu au fost administrate; (bineanteles ca instanta de apel verifica, la randul sau conditiile de admisibilitate a probelor -art.167); pe de alta parte insa "probele administrate la prima instanta raman dobandite cauzei si chiar simpla lor enuntare este inutila; probele propuse la prima instanta si ramase neadministrate vor putea fi cerute instantei de apel prin cererea de apel sau intampinare (legea trece asadar peste rigorile decaderii - ex- decazut in prima instanta, soliciti proba prin cererea de apel); probele noi si orice mijloc nou de aparare trebuie formulate in scris"(critica - nu incurajeaza diligenta partilor la judecata in prima instanta care, desi ar fi avut posibilitatea sa solicite si sa administreze anumite probe, nu au facut-o);
refacerea sau completarea probelor, desi legea nu o impune, este de dorit sa fie folosita in mod exceptional, doar atunci cand instanta superioara considera ca este absolut necesar.
Desfasurarea judecatii in fata instantei de apel
art.298 deja amintit;
politia sedintei de judecata va fi exercitata de presedintele completului in conditiile analizate deja; probele se vor administra dupa regulile folosite in fata instantei de fond; tot astfel se vor administra si exceptiile de procedura si orice alte incidente survenite in cursul judecatii(incidentul de procedura - orice fel de contestatie care se grefeaza pe cererea principala si care este de natura sa suspende, sa intrerupa sau sa stinga cursul judecatii sau sa modifice solutia): suspendarea, intreruperea, perimarea, actele de dispozitie etc.
Solutiile ce se pronunta de catre instanta de apel
art.255 - decizie;
art. art.296-297:
solutiile pe fondul cererii de apel: admitere. Respingere, admitere in parte: " instanta de apel poate pastra ori schimba in tot sau in parte hotararea atacata":
a. respingerea- motivele invocate de apelant au fost gasite neintemeiate; solutia determina definitivarea sentintei date de prima instanta( Ex:admite.mentine);
b. admiterea sau admiterea in parte- conduce la modificarea sau desfiintarrea hotararii atacate - art.297alin.1: "."; art.297 alin2 - discuta fiecare situatie in parte;
regula: rejudecarea dupa anulare; exceptia: trimitere - necompetenta (implicatii);
caracterul hotararii date in apel: definitiva; rejudecarea dupa trimitere - nedefinitiva; cand instanta de apel se considera ea insasi competenta, decizia de admitere a apelului este definitiva; dar hotararea data in rejudecare este nedefinitiva(explica pe larg);
|
