ASPECTE COMUNE ALE INFRACTIUNILOR CONTRA INFAPTUIRII JUSTITIEI

ASPECTE COMUNE ALE INFRACTIUNILOR CONTRA INFAPTUIRII JUSTITIEI

CARACTERIZAREA GENERALĂ A INFRACŢIUNILOR CARE ÎMPIEDICĂ ÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEI

1.1.SCURT ISTORIC

Pravilele românesti din secolul al XVII-lea incrimineaza marturia strâmba juramântul mincinos" , cu pedepse foarte aspre "mutilarea".În practica însa , pedeapsa mutilarii nu se aplica. Ea era înlocuita cu "gloaba" , care se platea de regula , în boi[1] .

Codul penal de la 1864 incrimina în art. 287 la 291 marturia mincinoasa ca un delict contra particularilor.Se facea distinctie în lege între marturia mincinoasa savârsita în materie criminala , într-o cauza corectionala , într-o cauza "de politie" sau într-o pricina civila. În art. 291 era 414j91e prevazuta si pedepsita fapta martorului mincinos care beneficia în schimbul delictului de un folos material sau de promisiunea unui astfel de folos.

Unul dintre elementele de baza ale delictului era acela ca fapta sa se fi savârsit în contra acuzatului sau în favoarea sa. De aici asezarea faptei printre infractiunile contra particularilor. În realitate , prin aceasta trasatura esentiala , legiuitorul a vrut sa sublinieze faptul ca marturia trebuie sa aiba legatura cu împrejurarile esentiale ale cauzei. Practica judiciara a vremii a decis în acest sens . Sub acest aspect putem considera ca exista o asemanare si o deosebire între legislatia actuala si cea de la 1864. Codul de la 1864 nu pedepsea marturia mincinoasa facuta în fata judecatorului de instructie , considerându-se ca astfel martorul ar persista în faza de judecata , în atitudinea sa stiind ca delictul sau a fost deja consumat.

Se considera ca se obtine o proteguire mai buna a fazei de judecata, unde de fapt, se solutioneaza cauza .

Codul penal de la 1936 incrimina fapta de marturie mincinoasa în art. 227-279 într-un mod asemanator cu cel din noul Cod penal actual. Fapta considerata delict era asemanatoare aceleia din art. 260 Cod penal actual fiind incriminat în forma sa simpla cu închisoare corectionala de la 1 la 5 ani si interdictie corectionala de la 1 la 4 ani.

Era prevazuta distinct marturia mincinoasa într-o cauza criminala sau într-o cauza corectionala. De aceea într-o cauza disciplinara, corectionala sau civila, sanctiunea era mai putin severa pentru ultimile trei genuri de cauze. În cauza penala, sanctiunea martorului mincinos era agravata daca pedeapsa ce era aplicata inculpatului, ca urmare a marturiei mincinoase era mai mare de 5 ani - art. 277 alin. 2, teza I - sau mai mare de 10 ani - art. 277 alin. 3, teza a II a.

Codul republicat la 1984 incrimina distinct marturia mincinoasa facuta cu ocazia unei anchete disciplinare. Ddepozitiile referitoare la martor se extindeau si asupra expertului, traducatorului si interpretului. Informatorul care comitea fapta era sanctionat cu acceasi pedeapsa ca si martorul mincinos dar redusa la jumatate.

Art.281 Cod penal prevedea ca o anumita categorie de faptuitori nu se pedepseau. Textul se referea la martorul care ar fi facut afirmatii adevarate s-ar fi acuzat pe sine, pe o ruda sau pe o persoana de care este legat print-o temeinica afectiune, de savârsirea unei infractiuni, sau si-ar fi cauzat lui sau acelor persoane un grav prejudiciu în ce priveste onoare sau libertate

În eventualitatea unor situatii tranzitorii, în care fapta ar cadea sub incidenta ambelor coduri, problema se poate pune numai în legatura cu sanctionare - dispozitiile referitoare la incriminare fiind în general aceleasi în ambele coduri, în ce priveste pedeapsa ea este aceeasi.

Prezentul cod penal este însa mai sever în ce priveste pedeapsa pentru marturie mincinoasa în cauzele civile si disciplinare care este sanctionata la fel cu marturia mincinoasa savârsita într- cauza penala.

1.2. EXPLICAŢII PRELIMINARE

Infractiunile care împiedica înfaptuirea justitiei sunt prevazute într-un capitol de sine statator al codului penal fiind o varianta specifica a faptelor penale care aduc atingere activitatii organizatiilor de stat, organizatiilor publice sau altor activitati reglementate de lege si incriminate în titlul IV din codul penal.

Capitolul II din cadrul acestui titlu incrimineaza faptele socialmente periculoase ce se savârsesc pe parcursul desfasurarii activiitatii judiciare prin nesocotirea unor obligatii procesuale sau a unor garantii procesuale, împiedicând astfel înfaptuirea justitiei

Justitia reprezinta o valoare sociala deosebit de importanta, de a carei nestingherita înfaptuire depinde întreaga ordine sociala.

În chiar primul articol al sectiunii consacrate instantelor judecatoresti, Constitutia României, în capitolul VI- Autoritatea judecatoreasca - proclama ca justitia se înfaptuieste în numele legii si statueaza principiul potrivit caruia judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.

Înfaptuirea justitiei în sensul ei cel mai larg, reprezinta activitatea instantelor judecatoresti de a cauta si de a stabili ceea ce este just în spetele pe care aceasta le solutioneaza.

Pentru definirea justitiei este necesar sa precizam ca aceasta se înfaptuieste de o categorie distincta de autoritati publice si anume de instantele judecatoresti.

Activitatea de înfaptuire a justitiei se finalizeaza printr-o manifestare de vointa care îmbraca forma actului jurisdictional, act care se bucura în conditiile legii.

Activitatea de înfaptuire a justitiei se finalizeaza printr-o manifestare de vointa care îmbraca forma actului jurisdictional, act care se bucura în conditiile legii de autoritatea de lucru judecat. Potrivit Constitutiei, justitia se înfaptuieste în numele legii, ceea ce înseamna ca actul de justitie izvoraste din normele legale si forta lui executorie deriva din lege. Deci, asa cum arata Montesquien, actul de justitie este în ultima instanta tot un act de aplicare a legii, însa în scopul solutionarii unui conflict de interes

1.3. OBIECTUL JURIDIC

Obiectul juridic generic al infractiunilor care împiedica înfaptuirea justitiei îl constituie valorile sociale privitoare la înfaptuirea justitiei în tara noastra. Aceste valori sociale, reglementate de norme juridice, vor deveni ele însele raporturi juridice cu un continut complex de drepturi si obligatii conexe, la a caror ocrotire concura si legea penala.

La majoritatea infractiunilor obiectul juridic este complex deoarece alaturi de justitie sunt ocrotite si alte valori sociale cum ar fi libertatea, demnitatea persoanei sau avutul sau (art. 259 - denuntarea calomnioasa , art. 262 - nedenuntarea unei infractiuni, art. 267 - supunerea la rele tratamente si altele din codul penal român[4]) ori relatiile de serviciu.

4. OBIECTUL MATERIAL

În general infractiunile care împiedica înfaptuirea justitiei au un obiect material în masura în care consideram ca facând parte din sfera valorilor concret ocrotite de norma incriminatoare însasi actele materiale pe care le întocmesc sau le efectueaza organele de justitie[5]. Deci acest obiect nu este comun pentru toate infractiunile din aceasta categorie (unele infractiuni din categoria celor mentionate mai sus au obiect material altele nu au )

1.5. SUBIECTUL ACTIV 

Subiectul activ al unora din infractiunile care împiedica înfaptuirea justitiei poate fi orce persoana.

La altele se cere ca subiectul activ sa îndeplineasca o anumita calitate, stabilita explicit sau implicit pentru fiecare infractiune în parte ( exemple : calitatea de expert, de functionar sau salariat pentru infractiunea de -omisiune a sesizarii organelor judiciare -art. 263 din codul penal, martor sau interpret pentru infractiunea de - marturie mincinoasa - art. 260 din codul penal ).

La unele infractiuni, calitatea persoanei constituie o circumstanta agravanta ( de exemplu : persoana cu functie de conducere într-o organizatie publica sau persoana cu atributii de control, art. 263, alin 2[7] cod penal, pesoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel evadat, art.270, alin. 1 si 2 cod penal ).

Infractiunile care împiedica înfaptuirea justitiei sunt de regula susceptibile de a fi savârsite cu participatie.

1.6. SUBIECTUL PASIV

Subiectul pasiv al infractiunilor care împiedica înfaptuirea justitiei este statul ca titular al valorii sociale ocrotite "înfaptirea justitiei".

În afara de subiectul pasiv principal, unele infractiuni au si subiect pasiv secundar, adiacent si anume persoana fizica vatamata prin savârsirea infractiunii în integritatea ei corporala sau în libertatea ori în demnitatea sa.

De regula acest subiect pasiv poate fi orce persoana, totusi la unele infractiuni legea prevede explicit necesitatea existentei unor calitati sau conditii speciale a subiectului pasiv ( de exemplu în infractiunile de "omisiunea de ncunostiinta organele judiciare , arestarea nelegala si cercetarea abuziva, supunerea la rele tratamente ").

Dar, subiectul pasiv secundar poate fi si o organizatie din cele prevazute în art. 145 cod penal ale carei interese sunt vatamate prin savârsirea unei infractiuni care împiedica înfaptuirea justitiei (de exemplu - marturia mincinoasa , retinera si distrugerea de înscrisuri).

1.7. Latura obiectiva

Infractiunile care împiedica înfaptuirea justitiei sunt, în general, infractiuni comisive, elementul lor material realizându-se printr-o actiune. La unele infractiuni însa, elementul material se realizeaza printr-o inactiune (nedenuntarea unor infractiuni ,omisiunea sesizarii organelor judiciare, omisiunea încunostiintarii organelor judiciare).

Urmarea socialmente periculoasa consta în principal în primejduirea bunei desfasurari a activitatii de justitie, fara ca, de regula, sa fie necesar sa se ajunga la un asemenea rezultat.

În subsidiar, poate aparea si o alta urmare constând în periclitarea libertatii, demnitatii persoanei sau a sanatatii si integritatii ei corporale (de exemplu : "supunera la rele tratamente" art. 267 cod penal, "represiunea nedreapta" art. 268 cod penal, "nerespectarea hotarârilor judecatoresti" art.271 cod penal).

Raportul de cauzalitate se naste, de regula, din materialitatea însasi a actiunii sau inactiunii faptuitorului.

1.8. Latura subiectiva

Infractiunile care împiedica înfaptuirea justitiei, fiind în majoritatea lor infractiuni de actiune, se comit de regula cu intentie, fie directa, fie indirecta. O singura exceptie priveste infractiunea de înlesnire a evadarii, care poate fi savârsita si din culpa ( art. 270 al. 4 cod penal ).

La infractiunile de inactiune ( omisiunea, elementul subiectiv, potrivit dispozitiei art. 19 al. Ultim din codul penal, este caracterizat fie prin intentie, cât si din culpa ( nedenuntarea unor infractiuni, omisiunea sesizarii organelor judiciare, omisiunea de a încunostiinta organele judiciare ).

1.9. Forma agravanta si sanctiuni

Tentativa acestor infractiuni este incriminata numai în ceea ce priveste infractiunile de tortura, represiunea nedreapta, evadarea si înlesnirea evadarii.

Legiuitorul a prevazut pentru infractiunile contra justitiei, în general, pedepse cu închisoarea, datorita importantei valorilor sociale ocrotite de normele juridice din acest capitol. Cauze speciale de înlaturare a raspunderii penale exista la infractiunea de marturie mincinoasa, nedenuntarea unor infractiuni, favorizarea infractorului, omisiunea de a încunostiinta organele judiciare.

Circumstante atenuante speciale sunt prevazute pentru denuntarea calomnioasa si marturia mincinoasa. În sfârsit, exista circumstanta personala de atenuare a raspunderii penale ( nedenuntarea unor infractiuni si favorizarea infractorului ) si chiar agravarea acesteia ( omisiunea sesizarii organelor judiciare, înlesnirea evadarii ).