ASPECTE DE DREPT PROCESUAL sI CADRUL JURIDIC
În vederea rezolvarii cauzelor penale, organele judiciare au nevoie de date sau informatii care sa conduca la concluzia existentei sau inexistentei infractiunii, vinovatiei sau nevinovatiei faptuitorului.
Organele judiciare, în scopul aflarii adevarului, trebuie sa cunoasca realitatea obiectiva a împrejurarolor cauzei, operatiune care se realizeaza prin administrarea probelor, adica deducerea în fata organului judiciar a faptelor si împrejurarilor faptice care configureaza orice proba, astfel încât sa se formeze o reprezentare exacta a celor petrecute.
Procesul de informare a organului judiciar se realizeaza exclusiv pe baza surselor admise de lege si numai în formele prescrise în normele juridice. Administrarea probelor nu se poate face decât cu evitarea oricarei atingari care ar putea nesocoti demnitatea umana si prestigiul justitiei. Potrivit art.68 din Codul de procedura penala, este interzisa folosirea mijloacelor de constrângere, a promisiunilor false, a provocarilor ori viclenia pagubitoare atât pentru demnitatea umana cât si pentru cea a justitiei.
Admninistrarea probelor presupune a da eficacitate juridica aspectelor concrete cuprinse în probe, astfel încât sa permita solutionarea cauzei.
Ca activitate procedurala admninstrarea probelor este desfasurata de catre organele judiciare în colaborare cu partile si consta în îndeplinirea drepturilor si obligatiilor prevazute de lege cu privire la procurarea, verificarea si prelucrarea, cu piese ale dosarului pricinii, a dovezilor prin prisma carora urmeaza sa fie elucidate faptele si solutionata cauza.[1]
Prin obiect al probatiunii (thema probandum) se întelege ansamblul faptelor si împrejurarilor de fapt ce trebuie dovedite în vaderea solutionarii cauzei penale.
În obiectul probatiunii sunt incluse numai faptele si împrejurarile de fapt, precum si existenta normelor juridice, rezumându- se ca ele sunt cunoscute atât de organele judiciare, cât si de catre justitiabili.
Fac parte din obiectul generic al probatiunii faptele care privesc incriminarea, împrejurarile referitoare la agravarea sau atenuarea raspunderii penale, precum si aspecte privind urmarile infracti 727x239h unii.
Prin sarcina probatiunii (onus probandi) se întelege obligatia administrarii probelor în procesul penal.
Potrivit art. 202 din Codul de procedura penala, administrarea probelor pentru organelor de urmarire penala presupun, în primul rând, strângerea probelor necesare pentru aflarea adevarului si lamurirea cauzei sub toate aspectele.
Probele sunt definite ca fiind elemente de fapt, cu relevanta informativa asupra tuturor laturilor cauzei penale. Proba nu poate fi confundata cu mijlocul de proba, acesta fiind o cale legala prin care proba este administrata în procesul penal.
În conformitate cu art. 64 Codul de procedura penala (modificat prin legea nr. 141/14.11.1996) sunt considerate mijoace de proba: declaratiile învinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, înscrisurile, înregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico stiintifice, constatarile medico- legale si expertizele.
Înscrisurile constituie mijloace de proba în masura în care cuprinde în continut fapte sau mijloace de natura sa contribuie la aflarea adevarului (art. 89 Cod de procedura penala). Sunt considerate mijloace de proba scrise numai acele înscrieri care în continutul lor materializeaza un act de gândire si vointa cu relevanta asupra faptelor sau împrejurarilor de fapt ce intra în cadrul obiectivului probatiunii într-o anumita cauza penala.
Intra în sfera înscrisurilor ca mijloace de proba numai acele obiecte pe care sunt marcate semnele înscrierii fonetice. Scrierea fonetica este reprezentarea prin semne grafice (litere, cifre, semne de punctuatie) a semnelor si cuvintelor dintr-o limba. În sensul legii penale, prin înscris nu se întelege orice exprimare a gândirii într-un obiect material ci numai exprimarea prin scris.
Notiunea de înscris poate avea doua sensuri: un sens larg, prin înscris se întelege orice act scris, cuprinzându-se aici si formele scrise în care se consemneaza celelalte mijloace de proba; un sens restrâns, înscrisul ca mijloc de proba este reprezentat numai acele acte care prin continutul lor contribuie la aflarea adevarului, fara sa reprezinte forma scrisa de manifetare a celorlalte mijloace de proba.
Potrivit art. 63 (2) din Codul de procedura penala, înscrisurile nu au o valoare probatorie dinainte stabilit ele fiind egale, ca putere de dovada, cu celelalte mijloace de proba ce pot fi administrate în procesul penal.
Daca înscrisurile care pot servi ca mijloace de proba în procesul penal se afla în posesia unor persoane fizice sau juridice, organele judiciare trebuie sa le ridice pentru folosirea lor la solutionarea cauzelor penale. În conformitate cu dispozitiile art. 96 din Codul de procedura penala, organele de urmarire penala sau de judecata au obligatia sa ridice obiectele sau înscrisurile ce pot servi ca mijloace de proba în procesul penal. Actul procedural al ridicarii de înscrisuri se deosebeste de perchezitie pentru ca presupune cunoasterea înscrisurilor care au legatura cu cauza penala si a locului unde acestea se gasesc.
Obligatia organelor judiciare de a ridica înscrisurile care sunt mijloace de proba este dublata de cea de predare a unor asemenea de înscrisuri de catre cei care le detin conform art. 97 din Codul de procedura penala.
Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie de pe un înscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia- art. 97 (2) Codul de procedura penala. Atunci când obiectul sau înscrisul are caracter secret, prezentarea sau predarea se face în conditii care sa asigure pastrarea secretului- art.97 (3) Codul de precedura penala.[2]
Când exista opunere la predarea înscrisurilor, organul de urmarire penala dispune ridicarea lor silita potrivit dispozitiilor art. 99 Codul de procedura penala.
Ridicarea de înscrisuri se face de catre organul de cercetare penala între orele 6-20 în timpul noptii putând efectuate de catre procurori. Ridicarea de înscrisuri se permite dupa ora 20, daca aceasta a început anterior. Organele de cercetare penala ridica înscrisurile numai în prezenta unor asistenti.
Înscrisurile supuse ridicarii se identifica, se pastreaza, conserva sau valorificaconform art. 107, art.109 si art.110 din Cod de procedura penala. Înscrisurile se prezinta persoanei de la care se ridica si celor care asista, cu scopul de a fi recunoscute si însemnate pentru a nu putea fi schimbate, dupa care se eticheteaza si se sigileaza.
În
numarul 5/2003 din "Revista de drept comercial", in articolul semnat de dr.
Ioan Lascu, Prim Procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria Medias, judetul
Sibiu se face o analiza a spalarii banilor, care are ca obiectiv deghizarea
originii ilicite a banilor obtinuti din comiterea unor infractiuni, infractiuni
puternic dezvoltate si diversificate, pe fondul propice al revolutiilor din
centrul si din estul Europei, al greselilor din perioada de tranzitie, al
globalizarii, al crizelor de autoritate statala, al crizei morale, al coruptiei
si al crimei organizate.Romania,
ca subiect de drept international a semnat conventiile privind prevenirea si
combaterea spalarii banilor, precum Conventia asupra coruptiei si spalarii de
bani, elaborata de Consiliul Europei in 1996 sau Proiectul modelului de lege
asupra coruptiei si spalarii banilor, elaborat de O.N.U. Pentru combaterea
acestor fenomene negative, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 21/1999
pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, care prin Legea nr. 656 din
7 decembrie 2002 a fost abrogata si sau adoptat noi reglementari din cauza
dispozitiilor inadecvate ce creau confuzii in practica. Acesta constituie
motivul putinelor condamnari din domeniul spalarii banilor, singurul caz
notabil fiind cel al cetateanului turc K.M.F., proprietar al mai multor
societati comerciale, care a prejudiciat statul roman cu 860 de miliarde de
lei.
In doctrina s-a discutat aprins, formulindu-se
obiectii, despre denumirea legii si anume "de prevenire si combatere a spalarii
banilor", sugerandu-se ca ar fi mai nimerit sa se numeasca "de prevenire si
combatere a spalarii produsului unor infractiuni". Aceste discutii isi au
temeiul in faptul ca Franta a reglementat, prin legea nr. 627 din 1987 din
Codul Sanatatii Publice, infractiunea de spalare a banilor proveniti din
traficul de stupefiante si, prin Legea din 13 mai 1996, fapta de spalare a
produsului crimei sau delictului. Autorul apreciaza ca legiuitorul roman a
folosit un termen larg, facand referire la bani, bunuri sau drepturi. Potrivit
art.30 din lege, actul normativ intra in vigoare la data publicarii in M.O.
Stabilirea datei are o mare importanta deoarece faptele considerate infractiuni
prin art.23 si 24 sunt incriminate prin legea veche, si atunci actioneaza
principiul legii mai favorabile, si este incident principiul neretroactivitatii
legii penale.
Legea a instituit o procedura prealabila, cu
natura administrativa, prin care salariatul unei persoane juridice sau una
dintre persoanele prevazute in art.8, daca are suspiciuni ca o operatiune ce urmeaza
sa fie efectuata are drept scop spalarea banilor, va informa persoana
desemnata, care la randul ei va sesiza Ogiciul National de Prevenire si
Combatere a Spalarii Banilor. Art.9 stabileste obigativitatea persoanelor
juridice si a persoanelor mentionate in art.8 de stabilire a identitatii
clientilor. In analiza infractiunii se arata ca : Obiectul juridic este unul complex care
cuprinde relatiile sociale, prin ocrotirea carora se apara provenienta licita a
banilor si circulatia corecta a acestora in operatiunile financiar - bancare,
si relatiile sociale, privind apararea valorilor corporale si necorporale,
precum si la actele juridice care apara sau atesta proprietatea acestora,
produs al anumitor infractiuni. Obiectul material il constituie valorile, banii,
bunurile de orice fel, inscrisuri cu informatii, etc. Subiectul activ, de
regula, poate fi oricine, mai putin in cazul infractiunii prevazute in art.24
care cere o anumita calitate a infractorului.
Subiectul pasiv poate sa fie statul, anumite persoane fizice, institutii de
stat sau alte persoane juridice. Elementul material se realizeaza prin actiuni sau inactiuni cum ar fi :
schimbarea, transferul, ascunderea, disimularea, dobandirea, detinerea sau
folosirea de bunuri.
Aceste infractiuni se savarsesc intotdeauna cu intentie, directa sau
indirecta.
Tentativa este posibila la toate infractiunile
incriminate, dar legea pedepseste doar tentativa la modalitatile incriminate in
art.23 alin. 1 si 2. Infractiunea prevazuta in art. 23, ali.1 se pedepseste cu
inchisoare de la 3 la 12 ani, cea reglementata in alin. 2, cu inchisoare de la
5 la 15 ani, iar cea incriminata in art. 24 cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
Privitor la aspectele procesuale, autorul
remarca mai multe teme de discutii. Astfel, art. 26 prevede ca "secretul bancar
si profesional nu sunt opozabile oraganelor de urmarire penala, dupa inceperea
de catre procuror a urmaririi penale, si nici instantelor de judecata". Se pune
problema daca prin aceste dispozitii nu se incalca secretul bancar, daca nu au
fost abrogate implicit prevederile din Legea nr. 58/1998 care prevede ca datele
solicitate se fac numai la cererea scrisa a parchetului sau a instantei si cand
este pusa in miscare actiunea penala. Art. 27 prevede, ca in scopul strangerii
de probe, procurorul poate dispune de accesul la sistemele de telecomunicatii
sau informatice.
Potrivit articolului 268 alin, 1 C.penal :
a) schimbarea sau transferul de bunuri , cunoscând ca provin din savârsirea de infractiuni, în scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite a acesor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a savârsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei.;
b) dobândirea, detinerea sau folosirea de bunuri cunoscând ca acestea provin din savârsirea de infractiuni.
Obiectul infractiunii
a) obiectul juridic special este complex si consta , pe de o parte, în relatiile sociale de ordin patrimonial care sunt lezate prin spalarea banilor, iar, pe de alta parte , din relatiile sociale referitoare la înfaptuirea justitiei.
b) Obiectul material. Delictul de spalarea banilor are ca obiect material bunurile schimbate , transferate, ori antrenate în savârsirea infractiunii;
Subiectii infractiunii:
a) subiectul activ al delictului de spalare a banilor poate fi orice persoana fizica, care raspunde penal.
b) Subiectul activ poate fi si o persoana juridica (art.270 C. pen). Acesta va raspunde penal daca fapta a fost savârsita în numele sau în interesul persoanei juridice , de catre organele sau reprezentantii acesteia
Participatia este posibila sub oricare din formele sale.
c) subiectul pasiv, în cazul delictului de spalare a banilor , subiectul pasiv este persoana fizica sau juridica privata sau publica fata de care s-a savârsit fapta prevazuta de legea penala din care provine bunul material al infractiunii în discutie.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva
a)elementul material în cazul acestei infractiuni consta în una din urmatoarele actiuni:
schimbarea sau transferul de bunuri:
ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, situarii, dispozitiei, circulatiei sau proprietatii bunurilor sau a dreptului asupra lor;
dobândirea , detinerea sau folosirea de bunuri;
A spala sau a albi fonduri înseamna a cauta, prin procese împrumutate sau nu din lumea afacerilor sa se acopere originea ilicita a profiturilor, în scopul de a le investi ulterior, fara probleme, în circuite financiare sau economice
Schimbarea unui bun presupune înlocuirea acestuia cu un alt bun de acelasi natura. Prin transferul de bunuri se intelege mutarea acestora dintr-un loc în altul sau de la o persoana la alta.[3]
Potrivit art. 268 alin. 2 C. pen prin "bunuri" se întelege bunurile corporale, necorporale, mobile, imobile, precum si actele juridice sau documentele care atesta un titlu ori un drept cu privire la acestea.
Pentru ca schimbarea sau transferul de bunuri sa constituie infractiune în sensul art.268 C.pen. trebuie ca autorul sa cunoasca faptul ca bunurile provin din savârsirea unei infractiuni. De asemenea legea cere ca schimbarea sau transferul sa se faca cu un scop , respectiv pentru a se ascunde sau disimula originea ilicita a bunurilor sau pentru a ajuta persoana care a savârsit infractiunea sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei.
Prin disimularea provenientei bunurilor înseamna transmiterea , schimbul de bunuri sau transformarea bunurilor în bani sau a bunurilor în bunuri; de pilda , vinderea unui bun provenit dintr-o infractiune si investirea banilor obtinuti într-o afacere legala.
Daca originea ilicita a bunurilor nu este cunoscuta, atunci nu se va retine delictul de spalare a banilor.
Urmarea imediata în cazul delictului de spalare a banilor , urmarea imediata, consta în trecerea bunului ce provin dintr-o fapta prevazuta de legea penala în alta sfera patrimoniala pentru a se ascunde provenienta lui ilicita si pentru a se crea o aparenta de legalitate.
Legatura de cauzalitate dintre actiune si consecinte rezulta, în principiu, din însasi materialitatea faptei.
Latura subiectiva
Elementul subiectiv consta în intentie directa sau indirecta.
Forme. Delictul de spalare a banilor este susceptibil de acte pregatitoare , cât si de tentativa. Daca actele pregatitoare nu se pedepsesc, tentativa în schimb este incriminata.
Consumarea infractiunii are loc în momentul executarii oricarei dintre actiunile specifice: schimbarea, transferul, ascunderea, ascunderea, disimularea, dobândirea , detinerea sau folosirea, faptuitorul cunoscând provenienta acelui bun.
Spalarea banilor se poate comite în forma infractiunii continuate atunci când ea vizeaza un complex de bunuri provenite din aceeasi fapta prevazuta de legea penala sau din diferite fapte sau în varianta în care transferul de bunuri presupune mai multe activitati ce pot fi executate la diferite intervale de timp cu aceeasi rezolutie delictuoasa.
Delictul de spalare a banilor se prezinta sub forma mai multor modalitati normative:schimbarea, transferul, ascunderea, disimularea, dobândirea, detinerea sau folosirea de bunuri, faptuitorul cunoscând provenienta acelui bun. Acestor modalitati normative pot sa le corespunda numeroase modalitati de fapt.
Textul incriminator prevede pentru persoana fizica o pedeapsa fizica o pedeapsa de la 3 la 12 ani închisoare stricta.
Pentru faptele prevazute în art.268 C.pen persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa între 10 milioane si 5 miliarde , la care se pot adauga una sau mai multe din pedepsele complementare prevazute în art. 59 alin. 3 C. pen.
Romania, ca subiect de drept international a semnat conventiile privind prevenirea si combaterea spalarii banilor, precum Conventia asupra coruptiei si spalarii de bani, elaborata de Consiliul Europei in 1996 sau Proiectul modelului de lege asupra coruptiei si spalarii banilor, elaborat de O.N.U. Pentru combaterea acestor fenomene negative, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, care prin Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 a fost abrogata si sau adoptat noi reglementari din cauza dispozitiilor inadecvate ce creau confuzii in practica. Acesta constituie motivul putinelor condamnari din domeniul spalarii banilor, singurul caz notabil fiind cel al cetateanului turc K.M.F., proprietar al mai multor societati comerciale, care a prejudiciat statul roman cu 860 de miliarde de lei.
In doctrina s-a discutat aprins, formulandu-se obiectii, despre denumirea legii si anume "de prevenire si combatere a spalarii banilor", sugerandu-se ca ar fi mai nimerit sa se numeasca "de prevenire si combatere a spalarii produsului unor infractiuni". Aceste discutii isi au temeiul in faptul ca Franta a reglementat, prin legea nr. 627 din 1987 din Codul Sanatatii Publice, infractiunea de spalare a banilor proveniti din traficul de stupefiante si, prin Legea din 13 mai 1996, fapta de spalare a produsului crimei sau delictului. Autorul apreciaza ca legiuitorul roman a folosit un termen larg, facand referire la bani, bunuri sau drepturi.
Potrivit art.30 din lege, actul normativ intra in vigoare la data publicarii in M.O. Stabilirea datei are o mare importanta deoarece faptele considerate infractiuni prin art.23 si 24 sunt incriminate prin legea veche, si atunci actioneaza principiul legii mai favorabile, si este incident principiul neretroactivitatii legii penale. Legea a instituit o procedura prealabila, cu natura administrativa, prin care salariatul unei persoane juridice sau una dintre persoanele prevazute in art.8, daca are suspiciuni ca o operatiune ce urmeaza sa fie efectuata are drept scop spalarea banilor, va informa persoana desemnata, care la randul ei va sesiza Ogiciul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor. Art.9 stabileste obigativitatea persoanelor juridice si a persoanelor mentionate in art.8 de stabilire a identitatii clientilor
Avand in vedere obligatiile ce
revin Romaniei ca urmare a angajamentelor asumate in cadrul Tratatului de
aderare la Uniunea Europeana si necesitatea de a transpune in legislatia
interna Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 26
octombrie 2005 privind prevenirea utilizarii sistemului financiar in scopul
spalarii banilor si finantarii terorismului, publicata in Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, seria L nr. 309 din 25 noiembrie 2005, si Directiva
2006/70/CE a Comisiei Europene din 1 august 2006 de stabilire a masurilor de
punere in aplicare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European si a
Consiliului in ceea ce priveste definitia "persoanelor expuse politic"
si criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate de precautie
privind clientela, precum si de exonerare pe motivul unei activitati financiare
desfasurate in mod ocazional sau la scara foarte limitata, publicata in
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 214 din 4 august
2006, intrucat termenul-limita de implementare pentru toate statele membre
a fost 15 decembrie 2007, neexistand derogari pentru noile state membre,
vazand si necesitatea adoptarii unor masuri privind aplicarea
Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului nr. 1.781/2006 din 15
noiembrie 2006 cu privire la informatiile privind platitorul, care insotesc
transferurile de fonduri, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
seria L nr. 345 din 8 decembrie 2006, se impune modificarea in regim de
urgenta a cadrului legal, fiind vorba de o situatie extraordinara a carei
reglementare nu poate fi amanata.
Articolul 1 prevede lit.c ca " prin tranzactie
suspecta se intelege operatiunea care aparent nu are un scop economic sau legal
ori care, prin natura ei si/sau caracterul neobisnuit in raport cu activitatile
clientului uneia dintre persoanele prevazute la art. 8, trezeste suspiciunea de
spalare a banilor sau de finantare a actelor de terorism",iar la lit. d "prin
transferuri externe in si din conturi se intelege transferurile
transfrontaliere, astfel cum sunt acestea definite potrivit reglementarilor
nationale in materie, precum si operatiunile de plati si incasari efectuate
intre rezidenti si nerezidenti pe teritoriul Romaniei;".
Concluzii
Deschiderea României în toate planurile , realizate în ultimii ani , nu putea sa nu fie speculata de exponentii lumii criminale. Un lucru cu atât , daca o reasezare a structurilor statului presupune schimbari de natura legislativa, de mentalitate, cere timp mafiile care se conduc dupa un singur criteriu- cel al eficientei- se adapteaza rapid oricaror situatii în tendinta realizarii - unanim recunoscute-a unei "internationale a crimei".
Crima organizata este considerata a fi un adevarat pericol planetar, numeroase personalitati politice si specialisti în combaterea crimei organizate tragând semnele de alarma în acest sens. Astfel, Pino Arlacchi, sociolog italian, sustinea : " injectarea zilnica pe piata eurodolarilor a banilor negri generati de activitatile economice ilegale ale crimei organizate si sporirea valorii banilor spalati prin operatiuni speculative- iata scenariul financiar general care constituie cauza destabilizarii globale".
În România fenomenul spalarii banilor sau a altor venituri de provenienta ilicita a cunoscut în ultimii ani o raspândire ilicita a cunoscut în ultimii ani o raspândire larga în societate. Practic toate gruparile criminale dispun de un mecanism financiar-economic aproape perfect , bine reglat si mobil , pe care îl aplica nu numai la comiterea infractiunilor economice, infractiuni care aduc un prejudiciu considerabil economiei în întregime, dar si pentru spalarea banilor proveniti din infractiuni.
În România sunt raspândite aproape toate metodele de spalare a banilor si de comitere a altor numeroase infractiuni financiar-bancare .
În România, cadrul legislativ de stopare si contracarare a infractiunilor economice nu corespundea cerintelor actuale deoarece nu se putea controla fenomenul de dezvoltare a economiei subterane si de apalare a banilor, fapt care punea în pericol implementarea resurselor necesare pentru trecerea la economia de piata.
Drept consecinta , legiuitorul român a incriminat prin legi speciale infractiunile financiar-bancare în vederea prevenirii si combaterii lor, ceea ce a dus la aliniarea legislatiei române la legislatia europeana în mai multe privinte.
Bibliografie
ACTE NORMATIVE
Constitutia Romaniei
Codul Penal al Romaniei
Codul de procedura penala al Romaniei
Legea nr. 656/2002
Legea bancara nr. 58/1998
Legea 87/1994 privind evaziunea fiscala , republicata în Monitorul Oficial al României 2003
OUG nr. 53/2008 privind modificarea si completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 333 din 30 aprilie 2008.
AUTORI, LUCRARI, PUBICATII
Achim Gheorghe - Manual de criminalistica- editura Omnia, Uni S.P.A.S.T.- Brasov 2001
Aionitoaie C. , Sandu I. E., Berchesan V. , Botoc I., Butoi T.Marciu I., Palanceanu E. , Pletea C., Stancu M. - Tratat de tactica criminalistica, Editura Carpati, Craiova 1992
Aionitoaie C. , Berchesan, V. - Tratat de metodica criminalistica, Editura Carpati Craiova, 1992
Aionitoaie C. - Curs de criminalistica - Anexa, Academia de politie A.I. Cuza, Bucuresti,1985
Atanasiu O. - Formele principale ale evaziunii fiscale , Cartea Româneasca , 1932
Beauchamp Andre - Guide mondial des Paradis Fiscaux, Editura Bernard Grasset, Paris, 1995
Brunet Roger- Zones Fanches at Paradis Fiscaux, Fayard-Reclus ed. , Paris , 1986
Ciopraga A. - Criminalistica, Elemente de tactica, Universitatea "Al. I. Cuza", Facultatea de Drept, Iasi, 1986
Ciopraga A. - Criminalistica, Tratat de tactica, Editura Gama, Iasi, 1996
Caraiani Gheorghe, Cazacu Cornel - Zonele libere, Editura Economica, Bucuresti, 1995
Cordescu Virgil, Evaziunea fiscala în România, Cartea Româneasca, 1936
Cunningham Steavean R. - Operatiuni cu si fara acoperire la bursa de valori, Revista BUSINESS TECH INTERNATIONAL Nr.12
Diaconu Paul - Evaziunea fiscala , Lucrare de Diploma sustinuta în anul 1997
Dupuis, M. "Finance ciminelle" Presses Universitaires de France, 1998
Fratila A., Vasilescu A.- Concluzia raportului de expertiza criminalistica, Editura Continent XXI,Bucuresti,2001
Gherasim Traian- Cercetarea criminalistica a unor infractiuni financiar-bancare, teza de doctorat sustinuta în anul 2003
Hines James R. Jr., Rice Enric M. - Fiscal Paradise : foreign tax heavens and amercan business, The Quarterly jurnal of Economist
Ionas Alexandru- Drept Penal Român-Partea Speciala-volumul I, Editura Romprint, Brasov, 2005
Ionescu L., Sandu D.- Identificarea criminalistica, Editura stiintifica, Bucuresti, 1990
Korten David - Corporatiile condus lumea , Editura Antet, 1998
Loghin O., Toader T.- Drept penal român, partea speciala, editie revazuta si adaugita, Editura sansa-SRL, Bucuresti, 1996
Mihaila Camelia- Evaziunea Fiscala - lucrare de diploma , anul sustinerii 1995
Mircea I. - Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1978
Murgu N. , Lazar C. , Isarescu M., în zgomotul bursei, Editura Lumina Lex 1982
Neagu I. - Drept procesual penal, Editura Academia Române, Bucuresti, 1988
Stancu Emilian , Tratat de criminalistica, Editura All Beck, 2005
Suciu C.- Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972
saguna D.D.- Drept Fiscal si financiar, Oscar Print, Bucuresti , 1994
saguna D.D. , Tutungiu Mihaela - Evaziunea fiscala, Oscar Print, Bucuresti, 1995
Turcu Ion- Operatiuni si contracte bancare, Editura Lumina Lex, 1982
Voicu Costica - Criminalitatea afacerilor , Tipografia I.G.P. , 1997
Voicu Costica - banii murdari si Crima organizata, Editura Artprint, 1995
Voicu Costica- Frauda în domeniul financiar-bancar si al pietei de capital , Editura Trei, Bucuresti , 1998
STUDII sI ARTICOLE
Studii si articole diverse, Internet
Revista "Trustes and estates" februarie 1993
Revista The Economist
|
