ASPECTE PENALE sI PROCESUAL PENALE
REGLEMENTAREA PROCESUAL PENALĂ sI PENALĂ
A MARTORILOR
Īn conformitate cu art. 78 C proc. pen. , martorul este persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau vreo īmprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal.
Unii autori considera ca proba testimoniala in procesul penal are un caracter de proba fireasca , inevitabila , de instrument necesar de cunoastere a imprejurarilor savārsirii infractiunilor avānd īn vedere ca declaratiile martorilor au o contributie esentiala īn solutionarea cauzelor penale. Īn doctrina s-a precizat ca martorii sunt ,,ochii si urechile justitiei"
Īn procesul penal martorul are obligatii si drepturi .
Potrivit unei opinii martorul are doua obligatii principale : sa se īnfatiseze la locul , ziua si ora indicata īn citatie si sa declare tot ceea ce stie cu privire la faptele cauzei. Potrivit altei opinii martorul are trei obligatii si anume :
a) Obligatia de a se prezenta la chemare ( art. 83 C proc.pen.)
Martorul poate fi sanctionat cu amenda īn cazul īn care lipseste nejustificat (art. 199 C proc. Pen.) iar daca refuza sa se prezinte īn fata organului judiciar poate sa fie īnfatisat silit.
b) Obligatia de a depune marturie . Martorul nu are dreptul sa
refuze sa dea declaratie decāt īn anumite cazuri prevazute de lege.
c) Obligatia relatarii adevarului . Atunci cānd martorul nu este
sincer īn declaratii savārseste infractiunea de marturie mincinoasa (art.260 C proc. pen.) . Astfel martorul este obligat sa spuna tot ceea ce stie cu privire la īmprejurarile esentiale si sa nu faca afirmatii mincinoase. Potrivit art. 260 C pen. martorul are posibilitatea sa-si retraga marturia , care nu este sincera īnainte de pronuntarea hotarārii sau arestarea inculpatului , iar astfel nu va mai fi pedepsit.
Martorul nu are printre obligatii si pe aceea a informarii organului judiciar din proprie initiativa . Calitatea de martor se dobāndeste atunci cānd o persoana este chemata si ascultata de organul judiciar īn conformitate cu procedura legala. Organul judiciar poate fi sesizat prin denunt sau plāngere . Īn cazul unei fapte penale grave , persoanele care au cunostinta de savārsirea acestora au obligatia sa īncunostinteze organele competente , īn caz contrar savārsesc infractiunea de nedenuntare prevazuta de art. 170 C. pen. si art.263 C pen.
Martorul are urmatoarele drepturi :
a) Martorul este protejat prin lege īmpotriva violentelor si amenintarilor sau constrāngerilor , ca orice alta persoana care da declaratii īntr-un proces penal ( art. 68 C pr. pen. )
b) Martorul are dreptul sa ceara consemnarea declaratiei date asa cum o considera reala si dreptul de a nu raspunde la īntrebarile care nu au legatura cu cauza.
c) Martorul are drepturi de ordin patrimonial care vizeaza cheltuielile judiciare , adica cheltuieli de transport , cazare īntretinere etc., precum si dreptul la venitul de la locul de munca datorita lipsei de la serviciu.
Exista anumite categorii de persoane care nu pot fi ascultate ca martor sau care nu sunt obligate sa depuna ca martor.
Conform art. 79 C proc. pen. , nu pot fi ascultate ca martor
persoanele obligate sa pastreze secretul profesional. Astfel sunt obligati sa pastreze secretul profesional avocatii , notarii publici, medicii preotii,etc . Personele care divulga secretul de stat , de serviciu sau cel profesional savārsesc infractiuni conform art.298 C pen. (divulgarea secretului economic)si art.196 C pen.(divulgarea secretului profesional )
Potrivit art. 79 al.1 C proc. pen. cei care detin asemenea secrete pot fi ascultati ca martori doar īn cazul īn care persoana fata de care exista obligatia pastrarii secretului profesional este de acord cu divulgarea secretelor respective. Aceasta dispozitie nu opereaza īn cazul savārsirii unei infractiuni contra statului sau contra pacii si omenirii
Conform art. 79 al. 2 C proc. pen. o persoana care are cunostinta de anumite fapte sau īmprejurari nu poate sa devina aparator sau reprezentant al uneia dintre parti , calitatea de martor avānd īntāietate fata de cea de aparator.
Potrivit art. 82 C proc. pen. partea vatamata sau partea civila nu poate fi ascultata ca martor īn procesul penal.
Art. 80 C proc. pen. arata ca sotul si rudele apropiate ale īnvinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori. Aceasta prevedere are īn vedere sentimentele de afectiune existente īntre sot sau rudele apropiate si īnvinuit sau inculpat. Daca aceste persone doresc sa fie ascultate ca martori vor avea aceleasi drepturi si obligatii ca orice martor.
Īn calitate de martor poate fi chemata orice persoana fizica ,
indiferent de situatia sociala, vārsta , sex , religie , cetatenie. Minorii pot fi ascultati ca martori. Īn cazul cānd acestia nu au īmplinit vārsta de 14 ani ascultarea se face in prezenta unuia dintre parinti sau a tutorelui sau a persoanei careia īi este īncredintat minorul spre crestere si educare. Pot fi martori si persoane care au anumite infirmitati senzoriale (orbi , surzi) sau psihice , dar se va tine seama de aceste infirmitati īn momentul ascultarii . Astfel orbii nu pot fi īntrebati despre faptele vazute , surzii despre fapte auzite , etc.
Potrivit art. 84 alin. 1 C. proc. pen. īnainte de a fi ascultat , martorul este īntrebat despre nume , prenume ,etate , adresa si ocupatie. Apoi este īntrebat daca este sot sau ruda apropiata cu partile ( caz īn care i se va comunica ca nu are obligatia sa dea declaratie ) , īn ce raporturi se afla cu acestea precum si daca a suferit pagube de pe urma infractiunii.
Art. 85 C. proc.pen. prevede ca martorul trebuie sa depuna juramānt īnainte de a fi ascultat. Juramāntul are urmatoarea formula: ,,Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu !" . Īn timpul depunerii juramāntului, martorul va tine māna pe o cruce sau biblie. Referirea la divinitate se schimba īn functie de credinta religioasa a martorului . Martorii care din motive de confesiune sau constiinta refuza sa depuna juramāntul vor rosti urmatoarea formula : ,, Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu ''. Minorul sub 14 ani nu depune juramānt dar i se atrage atentia sa spuna adevarul. Dupa depunerea juramāntului , martorului i se aduce la cunostiinta obligatia de a spune numai adevarul , īn caz contrar va savārsi infractiunea de marturie mincinoasa.
Īn cazul īn care sunt mai multi martori īn cursul urmaririi penale , fiecare este ascultat fara sa fie de fata ceilalti (art.86 alin. 3 si art. 71 alin 2 C. proc.pen.)
Martorului i se aduce la cunostinta obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele si īmprejurarile despre care trebuie sa declare tot ce stie. Dupa ce martorul a facut declaratia , i se pot pune īntrebari cu privire la faptele si īmprejurarile care trebuie constatate īn cauza , cu privire la persoana partilor , precum si modul īn care a l 16516h710q uat cunostinta despre cele declarate (art.86 alin.2 C. proc.pen).
Declaratiile martorilor pot servi la aflarea adevarului īn mod neconditionat , astfel condamnarea se poate face datorita declaratiei unui singur martor.
Martorii asistenti . Martorul asistent este peroana care participa īn calitate de martor īn cadrul unui act procesual . Acesti martori nu cunosc cauza , ei trebuind sa confirme ca modul si rezultatul activitatii procesuale este cel consemnat īn actele īntocmite. De exemplu īn cazul unei perchezitii , martorii asistenti pot confirma daca perchezitia a decurs īn conditiile consemnate īn procesul verbal. Numarul martorilor asistenti este de minim doi. Nu pot fi martori asistenti minorii sub 14 ani , persoanele interesate īn cauza si cei care fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul procedural.
Procedee speciale de ascultare a martorilor
Confruntarea . Confruntarea are ca obiect lamurirea cauzei atunci cānd exista contradictii īn declaratiile persoanelor ascultate (art.87 C. proc.pen). Persoanele care se confrunta vor da declaratii una īn prezenta celeilalte , fiind ascultate numai asupra faptelor si īmprejurarilor care se contrazic īn declaratiile date anterior (art.88C.proc.pen.). Este posibil ca persoanele confruntate sa-si puna singure īntrebari , iar declaratiile date prin confruntare se consemneaza intr-un proces- verbal.
Īn urma reaudierii , persoanele pot reveni asupra declaratiilor anterioare iar daca contradictiile persista si dupa confruntare , organul judiciar poate cere o noua evaluare a probelor existente sau administrarea de probe suplimentare.
PROGRAMUL DE PROTECŢIE A MARTORILOR
Legea privind protectia martorilor reglementeaza asigurarea protectiei si asistentei martorilor a caror viata , integritate corporala sau libertate este amenintata ca urmare a detinerii de catre acestia a unor informatii ori date cu privire la savārsirea unor infractiuni grave , pe care le-au furnizat sau au fost de acord sa le furnizeze organelor judiciare si care au un rol determinant īn descoperirea infractorilor si īn solutionarea unor cauze ( art.1 Lg. nr.682/ 2002 ).
Pentru o colaborare cāt mai buna cu martorul , anchetatorul , īn cadrul ascultarii, trebuie sa discute cu acesta despre importanta prevederilor Lg. nr. 682/2002. Aceasta lege are scopul sa-i īncurajeze pe martori de a spune adevarul fara sa se teama de eventuale pericole care urmeaza ca urmare a declaratiilor date organelor judiciare.
Martorului trebuie sa i se aduca la cunostinta despre existenta Oficiului National pentru Protectia Martorilor (O.N.P.M) care functioneaza īn cadrul Ministerului de Interne si sub ordinea Inspectoratului General al Politiei Romāne.
Potrivit alineatului 2 , articolul 3 din prezenta lege , O.N.P.M are urmatoarele atributii :
primeste propunerile de includere īn program ;
ia toate masurile necesare īn vederea includerii Programului si urmareste realizarea acestuia īn cele mai bune conditii ;
desemneaza o persoana de legatura īntre martorul protejat si O.N.P.M. , precum si o alta persoana care sa asigure aceasta legatura īn situatii critice;
īncheie Protocolul de protectie cu fiecare martor protejat si īntocmeste si include schema de sprijin a acestuia ;
organizeaza o baza de date proprie;
asigura confidentialitate deplina a informatiilor si datelor gestionate ;
gestioneaza , cu aprobarea ministrului de interne, fondurile banesti necesare includerii Programului , primite de la bugetul de stat, precum si din programele de finantare externa;
persoana sa fie inclusa īn Program trebuie īndeplinite cumulativ urmatoarele conditii :
a) sa aiba calitate de martor sau sa fie membru de familie sau persoana apropiata cu martorul iar informatiile trebuie sa se refere la infractiuni grave sau la recuperarea unor prejudicii deosebite (peste 50.000 euro);
b) persoana se afla īn stare de pericol , adica viata , integritatea corporala sau libertatea este amenintata ca urmare a informatiilor furnizate organelor judiciare ;
c) exista o propunere motivata din partea organelor abilitate
Protocolul de protectie care se īncheie īntre O.N.P.M. si martorul protejat va cuprinde : obligatiile martorului protejat , obligatiile O.N.P.M., persoanele de legatura si situatiile īn care protectia si asistenta īnceteaza.
Potrivit art. 11 din prezenta lege , martorul protejat are , īn principal , urmatoarele obligatii :
a) sa furnizeze informatiile si datele pe care le detine , cu caracter determinant īn aflarea adevarului īn cauza ;
b) sa se conformeze masurilor stabilite īn schema de sprijin;
c) sa se abtina de la orice activitate care l-ar putea pune īn pericol sau care ar putea compromite punerea īn aplicare a programului ;
d) sa nu contacteze nici o persoana cunoscuta sau persoana din medii infractionale , īn cazul aplicarii masurilor de protectie de la art. 12 alin.(2) lit. e)-h) si a masurilor de asistenta prevazute la art. 12 alin. (3) ;
e) sa informeze imediat O.N.P.M. cu privire la orice schimbare aparuta īn viata personala si īn activitatile pe care le desfasoara īn perioada aplicarii Programului , precum si īn cazul intrarii involuntare īn contact cu persoanele prevazute la lit. d) ;
Potrivit art. 12 ,O.N.P.M. are obilgatia de a īntocmi o schema
de sprijin pentru fiecare martor protejat care sa cuprinda masuri de protectie si asistenta , precum si obligatia de a le implementa.
Alineatul (2) enumera masurile de protectie ce pot fi prevazute , singure sau cumulat , īn cadrul schemei de sprijin si anume :
a) protectia datelor de identificare ale martorului protejat ;
b) protectia declaratiei acestuia;
c) ascultarea martorului protejat de catre organele judiciare sub o alta identitate decāt cea reala sau prin modalitati speciale de distorsionare a imaginii si vocii ;
d) protectia martorului aflat īn stare de retinere , arestare preventiva sau īn executarea unei pedepse privative de libertate , īn colaborare cu organele care administreaza locurile de detinere;
e) masuri sporite de siguranta la domiciliu , precum si de protejare a deplasarii martorului la si de la organele judiciare ;
f) schimbarea domiciliului ;
g) schimbarea identitatii;
h) schimbarea īnfatisarii;
Masurile de asistenta sunt prevazute īn alin (3) si anume :
a) reinsertia īn alt mediu social;
b) recalificarea profesionala;
c) schimbarea sau asigurarea unui loc de munca;
d) asigurarea unui venit pāna la gasirea unui loc de munca;
Includerea īn program se face prin propunere care poate fi
adresata procurorului de catre organul de cercetare penala (īn faza urmaririi penale ) sau judecatorului de catre procuror (īn faza de judecata) - (art. 5) . Īn termen de maxim 5 zile de la primirea propunerii instanta sau procurorul (dupa caz) se va pronunta asupra propunerii (art. 7) . Atunci cānd fata de martorul aflat īn stare de pericol se impun masuri imediate de protectie , se pot lua masuri urgente de catre unitatea de politie sau , dupa caz , de organul care administreaza locul de detinere , masuri care trebuie comunicate procurorului īn termen de 24 de ore (art.15)
Martorul poate fi avertizat ca dupa ce se vor lua masurile de protectie iar martorul va induce īn eroare organul de urmarire penala sau instanta de judecata prin datele si informatiile prezentate se sanctioneaza cu īnchisoare de la 5 la 10 ani
3. REGLEMENTAREA PENALĂ A CALITĂŢII DE
PERSOANĂ VĂTĂMATĂ
Dupa modul īn care sunt implicati īn savārsirea infractiunii ,
subiectii infractiunii se īmpart īn subiecti activi si subiecti pasivi.
Subiectul activ al infractiunii este persoana care a savārsit fapta, īn calitate de autor , sau a participat la savārsirea infractiunii īn calitate de instigator sau complice.
Īn doctrina penala subiectul pasiv este definit ca fiind persoana fizica sau juridica titulara a valorii sociale ocrotite si care este vatamata ori periclitata prin infractiune. Subiectul pasiv special al infractiunii este persoana fizica sau juridica , titulara a valorii sociale impotriva careia s-a īndreptat infractiunea si care a suportat raul cauzat prin savārsirea infractiunii . De regula , subiectul pasiv al infractiunii este persoana pagubita (furt , distrugere, etc.) dar exista situatii cānd subiectul pasiv al infractiunii este o alta persoana decāt cea pagubita ca de exemplu īn cazul infractiunii de omor (subiectul pasiv este victima iar subiectul pagubit este persoana īntretinuta de victima ).
Exista conditii speciale cu privire la subiectul pasiv care se gasesc īn continutul unor infractiuni . Potrivit art.239 C.pen.īn cadrul infractiunii de ultraj subiectul pasiv trebuie sa fie un functionar care īndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat. Subiectul pasiv general este reprezentat de stat care este titularul actiunii penale , pe care o exercita īn numele societatii , garantānd astfel ocrotirea personei vatamate. Dualitatea subiectilor pasiv general si pasiv special īsi are rezonanta sa particulara īn planul tacticii criminalistice.
Exista situatii cānd o persoana nu-si mai poate determina īn mod liber vointa si savārseste o fapta prevazuta de legea penala. Acesta este cazul constrāngerii fizice si morale , una dintre cauzele care īnlatura caracterul penal al faptei , caz īn care fapta celui constrāns nu este infractiune , deoarece faptuitorului īi lipseste vinovatia.
Prin intermediul unei tactici specifice pot fi solutionate multe infractiuni , mai des in ceea ce priveste latura obiectiva , care sunt savārsite prin violenta sau īn urma carora ramān victime. De exemplu infractiuni īmpotriva vietii , infractiuni de vatamare corporala (art.181 si art.182 C. pen.) , infractiunea de tālharie (art. 239 C. pen.) , violul (art.197 C.pen.) etc.
4. REGLEMENTAREA PROCESUAL PENALĂ
A PERSOANEI VĂTĂMATE
Art. 24 C. proc.pen prevede ca persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica , morala ori materiala , daca participa īn procesul penal , se numeste parte vatamata.
Īn literatura de specialitate s-a sustinut ca īncalcarea prin infractiune a unor drepturi personale nepatrimoniale ale unei persoane nu poate fi compensata printr-o reparatie materiala. Īn prezent doctrina si practica judiciara au admis obligarea la plata unor despagubiri pentru daune morale provenite īn urma unor infractiuni. Atunci cānd partea vatamata solicita pretentii materiale trebuie sa se constituie ca parte civila (art.24 C.proc.pen.)
Īn doctrina juridica18 se face distinctie īntre persoana vatamata si parte vatamata. Persoana vatamata este persoana care a suferit un prejudiciu ca urmare a savārsirii unei infractiuni . Atunci cānd persoana vatamata participa īn procesul penal se numeste parte vatamata. Astfel, ambele calitati pot sa apartina unei singure persoane dar raporturile juridice sunt diferite. De asemenea exista distinctie īntre notiunea de persoana vatamata si victima. Deosebirea se refera la faptul ca persoana vatamata poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica iar victima nu poate sa fie decāt o persoana fizica.
Constituirea ca parte vatamata. Potrivit Codului de procedura penala, oricarei persoane care a suferit o vatamare materiala fizica sau morala prin savārsirea unei infractiuni i se recunoste calitatea de parte vatamata.
Pentru ca persoana vatamata sa poata deveni parte vatamata trebuie sa īndeplineasca , cumulativ, trei conditii :
a) sa aiba vocatie la dobāndirea calitatii de parte vatamata.
Potrivit unei opinii 20 o astfel de vocatie are numai persoana fizica ; se argumenteaza ca functia īndeplinita de partea vatamata depaseste scopul pentru care sunt īnfiintate persoanele juridice. Īntr-o alta opinie , vocatia la calitatea de parte vatamata o au atāt persoanele fizice cāt si persoanele juridice. Se sustine ca art.24 alin.1 C.proc.pen. nu face distinctie īntre persoana fizica si cea juridica.
b) manifestarea de vointa . Persoana vatamata trebuie sa-si manifeste vointa , implicit sau explicit , pentru a fi considerata parte vatamata. Manifestarea de vointa exista atunci cānd persoana vatamata efectueaza acte specifice sustinerii laturii penale a procesului ca de expemplu introducerea de cereri la organele judiciare , solicitarea de a fi ascultate anumite persoane , etc.
c) termenul . Potrivit acestei conditii manifestarea de vointa trebuie sa se produca īn termenul prevazut de lege . Acest termen este diferit tinānd cont de faptul ca actiunea penala se poate pune īn miscare la plāngerea prealabila a personei vatamate sau din oficiu.
Īn cazul infractiunilor cercetate īn urma plāngerii prealabile, termenul este de doua luni atunci cānd persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul (art.284 alin.1 C.proc.pen.). Īn cazul minorilor sau incapabililor termenul curge de la data cānd persoana īndreptatita a reclama pentru persoana vatamata , a cunoscut cine este faptuitorul (art.284 alin.2 C.proc.pen) .
Īn cazul infractiunilor care se pun īn miscare din oficiu , constituirea ca parte vatamata se poate face īn cursul urmaririi penale, īn momentul punerii īn miscare a actiunii penale sau īn faza de judecata , īn prima instanta , pāna la citirea rechizitoriului. Conform art.76 alin.2 si art.320 alin.1 C.proc.pen. organele judiciare au obligatia sa īncunostinteze persoana vatamata ca are dreptul sa dobāndeasca calitatea de parte vatamata.
Drepturile partii vatamate. Drepturile pe care le dobāndeste persoana vatamata pot fi grupate īn doua categorii :23
a) drepturi procesual penale īn cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune īn miscare din oficiu :
dreptul de a participa la efectuarea unor acte de urmarire penala , care se poate face direct sau prin reprezentant
dreptul la asistenta juridica ( art.173alin.1 C.proc.pen.).
Instanta de judecata este obligata sa desemneze un aparator atunci cānd partea vatamata nu se poate apara singura (art.173 alin.3 C.proc.pen). Potrivit art.173 alin.2 C.proc.pen. , īn cursul judecatii aparatorul exercita drepturile partii pe care o asista. Printre altele aparatorul are dreptul sa asiste la ascultarea partii pe care o apara (art.173 alin.1 C.proc.pen).
dreptul de a fi citat. Potrivit art. 291 alin.1 C.proc.pen. judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este īndeplinita.
dreptul de a fi ascultata īn calitate de parte vatamata (art.76 C.proc.pen.). Organul de urmarire penala are obligatia sa asculte persoana care a suferit o vatamare prin savārsirea unei infractiuni. Īnainte de a fi ascultata persoana vatamata trebuie sa fie īncunostintata despre faptul ca poate participa īn proces ca parte vatamata si despre termenul pāna la care poate dobāndi aceasta calitate īn procesul penal (art.76 alin.2 si 320 alin.1 C.proc.pen.). Potrivit art.64 si 75 C.proc.pen. , declaratia persoanei vatamate constituie mijloc de proba.
Daca persoana vatamata doreste sa participe īn proces ca parte vatamata , va fi ascultata īn aceasta calitate.
Deoarece partea vatamata are un anumit interes īn cauza (tragerea la raspundere penala a inculpatului ), legea prevede ca declaratiile sale facute īn cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai daca sunt coroborate cu fapte sau īmprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente īn cauza ( art.75 C.proc.pen.)
Persoana vatamata va fi ascultata , īn mod obligatoriu , si īn faza de judecata (art.326 C.proc.pen.) si va avea cuvāntul īn cadrul dezbaterilor ( art.340 C.proc.pen), fiind īn masura sa utilizeze de caile ordinare de atac.24
b) drepturi procesual penale ale partii vatamate, īn cazul infractiunilor pentru care punerea īn miscare a actiunii penale se face la plāngerea prealabila .
dreptul de a sustine īnvinuirea. De obicei īnvinuirea este sustinuta de procuror. Īn anumite cazuri, cānd procurorul nu este prezent īn instanta, partea vatamata poate sa sustina singura īnvinuirea ca de exmplu īn cazul infractiunilor de ,,lovire sau alte violente "( art.180 C.pen.) ,,insulta " (art.205 C.pen.), ,,calomnie"(art.206C. pen), ,,amenintare" (art. 193 C.proc.pen) etc.
Organul judiciar are obligatia sa cheme si sa asculte persoana vatamata (art.76 C.proc.pen.). Neaudierea partii vatamate duce la desfiintarea sentintei, deoarece potrivit art.75 C.proc.pen. declaratia , īn masura coroborarii cu alte probe īn cauza, costituie mijloc de proba.25
Ascultarea ca martor a persoanei vatamate nu poate avea loc cānd acesta , dupa ce s-a constituit parte civila a renuntat la despagubiri, dar a continuat sa participe īn proces ca parte vatamata.26
Ascultarea partii vatamate se face potrivit acelorasi reguli procedurale care se aplica īnvinuitului sau inculpatului (respectiv prevederile art.70-74 C.proc.pen.)
Astfel īnainte de a fi ascultata partea vatamata este īntrebata cu privire la nume, prenume , data si locul nasterii, adresa, ocupatie, cetatenie, studii, situatie militara sau alte date pentru stabilirea situatiei personale.
Partii vatamate i se va aduce la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei si i se va pune īn vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta , iar apoi i se vor pune īntrebari.
Declaratiile partii vatamate se consemneaza īn scris.
Ţinānd cont ca partile sunt interesate īn cauza, declara-
tiile fac dovada īn masura īn care se colaboreaza cu ansamblul probelor existente īn cauza. Din aceleasi considerente ascultarea partilor nu poate avea loc sub prestare de juramānt.27
PROBLEMATICA PSIHOLOGICĂ A MĂRTURIEI
JUDICIARE sI A MARTORULUI
ASPECTE INTRODUCTIVE
Definind marturia , din perspectiva psihologiei judiciare ,
Marturia trebuie cercetata distinct de martor sub toate aspectele pe care le implica, implicit din perspectiva psihologica, aceasta fiind logica cercetarii. Astfel, Enrico Altavilla īn lucrarea ,,Psichologia giudiziaria ", insista asupra faptului ca ,, fenomenul psihologic al marturiei are un dublu aspect, subiectiv si obiectiv : capacitatea psihologica a individului de a depune marturie, proprietatea obiectului sau evenimentului de a forma obiectul marturiei.
Astfel, trebuie avute īn vedere urmatoarele aspecte :
a) testimoniabilitatea. Este acea trasatura a evenimentului judiciar de a putea forma obiect al probatiunii, avānd īn vedere ca anumite chestiuni sunt exceptate de la probatiunea testimoniala ;
b) memorabilitatea. Consta īn capacitatea obiectului de a putea fi memorat ;
c) fidelitatea . Consta īn capacitatea individului de a-si aminti evenimentul judiciar si a depune marturie ;
d) sinceritatea. Consta īn disponobilitatea subiectiva a individului de a spune adevarul.
parte de depozitiile martorilor. Aceste probe indica un anumit numar de probleme , īntre care : erorile involuntare pe care martorii le comit īn mod frecvent , retinerile unor martori de a depune marturie, de teama consecintelor pe care le-ar putea suferi īn urma declaratiilor facute , afacerile judiciare aranjate , publicitatea audierii , instructiunile pe care avocatii le dau martorilor pentru a depune īntr-un fel , etc. 30
Studiile criminologilor Vidal si Magnol au scos īn evidenta anumite carente de fidelitate ale marturiei judiciare si anume : o marturie integral fidela este o exceptie ; un martor sincer se poate afla īn eroare ; īntinderea si fidelitatea unei marturii judiciare se diminueaza proportional cu vechimea faptelor destainuite ; valoarea depozitiilor nu este proportionala cu numarul martorilor , iar o minoritate poate avea dreptate īmpotriva unei puternice majoritati ; un numar mare de anormali , necunoscuti ca atare sunt ascultati ca martori si deformeaza adevarul ca urmare a tulburarilor si handicapurilor personale .
Privita sub raport psihologic , marturia constituie rezultatul interactiunii dintre īnsusirile psihice ale celui ce comunica informatia si realitatea faptului perceput. Astfel , critica stiintifica a marturiei impune cunoasterea celui de la care emana marturia īn lumina contradictorie a personalitatii : principalietatea , onestitatea , corectitudinea , modestia si generozitatea īn fata necinstei, nesinceritatii, egoismului, lasitatii, egocentrismului , iar pe de alta parte cunoasterea subiectului sub raportul conditiilor fiziopsihice, a raporturilor acestuia cu ambianta, adica cu pricina judiciara si cu participantii la proces. Īn general aceasta este problematica psihologica a marturiei judiciare , marturie pe care studiile de psihologie juridica si de criminologie o scot īn evidenta , oferind solutii care sa permita evaluarea legala si temeinica a probelor testimoniale.
Īn ceea ce priveste forta probanta a marturiei īn doctrina au existat mai multe opinii. Astfel proba cu martori fiind simplu de administrat si de evaluat a fost privita uneori cu o doza de neīncredere , de scepticism , astfel īncāt credibilitatea acestei probe a fost diminuata.
Īntr-o opinie asemanatoare s-a afirmat ca proba testimoniala este aparent fragila , uneori īnselatoare si cu o valoare destul de aleatorie .
Īn doctrina exista concluzia potrivit careia, marturia reprezinta o trecere a realitatii prin filtrul subiectivitatii martorului , dar si prin cel al organului judiciar care apreciaza valoarea probanta a declaratiilor martorului , avānd īn vedere ca exista anumite cauze ale relativitatii marturiei printre care cele mai importante sunt :imperfectiunea organelor de simt, procese psihice distorsionate, convingerea cvasi-generala (potrivit careia declaratiile martorilor trebuie sa fie o reproducere fidela a realitatii ).
2. RELAŢIA MARTOR - MAGISTRAT DIN PUNCT DE
VEDERE PSIHOLOGIC
Īn cazul procesului depunerii marturiei se creaza relatia procesuala ,,martor - magistrat'', care desi este o relatie juridica, este si o relatie psihologica de comunicare intercerebrala īntre martor si magistrat, cu respectarea regulilor procesuale.
Relatia juridica ,, martor -magistrat '' sta la baza activitatilor procesual juridiciare de identificare, administrare, apreciere si valorificare a probelor īn scopul solutionarii cauzelor judiciare , indiferent de natura lor. Conditia esentiala a intercomunicarii cerebrale dintre martor si magistrat este aceea ca martorul sa fie de buna-credinta , sa-si īnvinga teama , interesul sau indiferenta , iar magistratul sa-l ajute pe martor sa cāstige curaj si responsabilitate , necesare pentru stabilirea adevarului.
Articolul 62 din C.proc.pen. prevede ca ,,Īn vederea aflarii adevarului , organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele , pe baza de probe .'' Relatia ,, martor-magistrat'' īl intereseaza nemijlocit pe magistrat , deoarece īn procesul penal modern , magistratul este ultimul īnsarcinat cu verificarea temeiniciei si legalitatii administrarii si aprecierii probelor īn cursul urmaririi penale , trebuind sa corecteze si eventualele erori ale organului de urmarire penala īnainte de pronuntarea unei hotarāri judecatoresti. De asemenea , este posibil ca sarcina primei audieri sa revina magistratului atunci cānd apararea propune audierea unor persoane care nu au fost audiate īn faza de urmarire penala.
Audierea īn fata instantei este deosebita de audierea din faza de urmarire penala, deoarece aceasta se realizeaza īn contradictoriu, martorul trebuind sa raspunda īntrebarilor apararii si acuzarii care reprezinta interese opuse , magistratului revenindu-i dificila sarcina de a asigura conditiile unei audieri obiective, prevenirea stresarii sau sugestionarii martorilor , chestiuni psihologice esentiale.
Exista situatii īn practica īn care martorii schimba continutul depozitiilor date īn faza de urmarire penala. De obicei , martorii motiveaza prin incorectitudine īn faza de urmarire penala (constrāngeri , intimidari) sau prin actiuni abuzive astfel īncāt martorul nu poate relata adevarul. De asemenea , exista situatii īn care martorul , desi a relatat adevarul īn faza de urmarire penala , revine īn faza de judecata cu alte declaratii ca urmare a sfaturilor avocatilor sau la insistenta partilor. Īn aceste situatii, magistratul are obligatia de a stabili cānd martorul a spus adevarul, motivānd retinerea unei depozitii precum si īnlaturarea celei opuse. Magistratul are posibilitatea de a restitui cauza organelor de urmarire penala , pentru ca acestea sa stabileasca motivele revenirii , recomandat fiind sa se trimita catre un alt organ de urmarire penala, martorii fiind astfel protejati de eventuale abuzuri.
Īntr-o opinie (Tudorel Butoi ) , cea mai eficienta solutie de testare a martorului care revine asupra depozitiei este tehnica de detectie ,, POLIGRAF '', testarea putānd fi efectuata chiar īn fata instantei, cu acordul acesteia. Probabil , īn viitor , se va sustine folosirea unei tehnici noi, aparuta īn anul 2003 , care foloseste un calculator (laptop) prevazut cu o camera digitala si studiaza miscarea muschilor fetei , acest sistem fiind mai performant decāt orice alta tehnica de detectie. Astfel, se considera ca īn acest fel s-ar transa īn mod definitiv disputa existenta īn doctrina straina si nationala cu privire la o insuficienta exigenta īn practica judecatoreasca de a asigura deplina egalitate īntre aparare si acuzare si frecventele casari de solutii motivate pe revenirile martorilor la propriile depozitii.
Īn doctrina se mentioneaza ca : ,, Judecatorii sunt convinsi ca numarul martorilor mincinosi este imens , dar rare sunt condamnarile pentru marturie mincinoasa '' .
Īn concluzie consider ca relatia ,,martor-magistrat '' are o mare importanta , īn special pentru magistrat , stapānirea fenomenelor psihologice ajutāndu-l sa descopere adevarul īn cauza respectiva.
3. PROBLEMATICA PSIHOLOGICĂ A MĂRTURIEI
JUDICIARE DE BUNĂ CREDINŢĂ
Psihologia judiciara ofera metode si criterii care permit justitiei sa depisteze anumite marturii false sau eronate , dar de buna credinta , dar si marturiile mincinoase , de rea credinta.
Marturia de buna credinta este acea marturie care , depusa sub prestare de juramānt , nu este mincinoasa , nu izvoraste din reaua credinta a martorului si astfel nu intra sub incidenta legii penale. O parte din marturiile de buna credinta pot avea īnsa aceleasi urmari ca si marturiile de rea credinta , adica acele marturii eronate . Analizarea acestor marturii din punct de vedere psihologic , are o mare importanta pentru practicienii din sistemul judiciar.
,, Cauzele marturiilor judiciare bazate pe buna credinta , dar false īn continutul lor esential (adica cel care produce efecte juridice ), nu sunt de natura criminologica si de natura fiziologica sau psihologica neintentionala " .
Potrivit legii procesual penale magistratul are obligatia de a cerceta si stabili ,, cauzele alterarii marturiilor judiciare " prin experimente , expertize , biodetectie , testari intersubiective , etc.
Potrivit unei opinii , ,, Erorile si denaturarile care apar īn reletarile subiectilor - sau īn depozitiile martorilor , cānd este vorba de depozitii īn justitie - pot sa fie consecinta fie a unei perceptii eronate ori lacunare , fie a unei atitudini care poate orienta atāt perceptia cāt si reproducerea īntr-o anumita directie , fie a unui interval mai lung de la perceptie la relatare , fie a unor īntrebari sugestive , la care conditii se mai pot adauga si altele ( de exemplu , discutiile dintre ,, martori ")"
Īntr-o alta opinie , īn categoria cauzelor alterarii marturiilor este inclus si ,, unghiul de deviere ". Prin acesta īntelegem ca marturia sincera reprezinta doar o reflectare a realitatii , din punct de vedere subiectiv īn ceea ce īl priveste pe martor iar ,, īntre realitatea obiectiva si reflectarea ei subiectiva , exista un unghi de deviere " .
Īn ceea ce priveste cauzele ,, unghiului de deviere ", experimente psihologice au stabilit numeroase exemple īn legatura cu particularitatile generale ale psihicului (subiectivismul , subiectivitatea, constructivismul , activismul ). Acestea afecteaza capacitatea omului de a reda realitatea iar printre cauze mentionez : existenta pragurilor minime si maxime de receptie ; capacitatea redusa a senziorialitatii umane de a receptiona toate informatiile din jur ; incapacitatea creierului uman de a prelucra toate informatiile primite ; adausul la informatiile initiale , etc. Daca dorim sa cunoastem cauzele ,, unghiului de deviere " este necesar sa studiem procesul de formare a marturiei. Acest proces are un moment initial , adica evenimentul judiciar , care este independent de viitorul martor , si momentul final , adica marturia.
Īntre cele doua momente au loc patru etape , pe care am sa le analizez īn continuare ; esential este sa retinem ca evenimentul este obiectul marturiei, iar marturia este reflectata īn fata autoritatilor prin depozitia martorului care s-a aflat īn contact cu evenimentul.
PROCESUL PSIHOLOGIC DE FORMARE A MĂRTURIEI
realitatii obiective este format din patru faze si anume :
receptie senzoriala a informatiilor ;
prelucrarea sau decodarea informatiilor ;
memorarea sau stocare informatiilor ;
reactivarea informatiilor (reproducerea sau recunoasterea);
Īntr-o alta opinie 42 acest proces este īmpartit īn doar trei
faze si anume : perceperea , memorarea si reproducerea .
Procesul de cunoastere a realitatii depinde , īn esenta , de capacitatea fiecarei persoane de a receptiona informatiile primite , de a le prelucra , dar si de subiectivismul si de selectivitatea sa psihica , cu alte cuvinte de o multime de factori.43 Acesti factori pot influenta si modul de redare sau recunostere a faptelor si persoanelor.
RECEPŢIA SENZORIALĂ
Receptia senzoriala este prima faza a procesului de formare a
marturiei si se caracterizeaza prin obtinerea de catre martor a informatiilor despre eveniment , acesta devenind obiect de receptie senzoriala. Receptia cuprinde doua procese psihice : senzatiile si perceptiile.
3.1.1.1 SENZAŢIA.TIPURI DE SENZAŢII sI ROLUL ACESTORA ĪN FORMAREA MĂRTURIEI
,,Senzatiile sunt procese psihice senzoriale elementare de cunoastere a īnsusirilor concrete, luate separat, ale obiectelor ,cānd acestea stimuleaza receptorul unui singur organ de simt ".44 Īn alta opinie , ,,senzatiile reprezinta cele mai simple procese psihice si constau īn reflectarea īn creierul omului a īnsusirilor obiectelor si fenomenelor lumii reale , care actioneaza nemijlocit asupra receptorilor".
Senzatiile apar īn functie de intensitatea stimulilor care actioneaza asupra analizatorilor. Senzatia se naste doar atunci cānd stimulul atinge un prag minim care sa poata produce senzatia iar cu cāt analizatorul este mai sensibil senzatiile se produc prin stimuli mai putin intensi. De asemenea , exista si o intensitate maxima a stimulilor, iar cānd aceasta este depasita , senzatiile nu se mai produc. Intensitatea minima sau maxima prin care stimulii pot produce o senzatie poarta denumirea de ,, pragurile senzatiei " iar aceasta variaza de la o persoana la alta sau la o aceeasi persoana dar īn anumite momente (vārsta). Magistratul trebuie sa aprecieze īn fiecare caz īn parte limitele posibilitatilor de perceptie ale unui martor. 46
Cunosterea pragurilor senzatiilor are un rol important īn procesul formarii depozitiilor martorilor, astfel organele judiciare vor putea aprecia daca faptele relatate de martor se situeaza īn limitele posibilitatilor sale de perceptie , daca faptul putea fi perceput integral sau numai īn parte, sa deosebeasca declaratiile exacte de cele inexacte, sa explice de ce un anumit fapt a fost perceput de anumiti martori īn vreme ce altii, aflati īn aceleasi conditii , nu l-au perceput. Cunoasterea pragurilor senzatiilor este de asemenea utila la alegerea , la selectionarea , īn functie de īmprejurarile proprii cauzei date , a martorilor , īn raport de activitatea organelor lor de simt si la diferentierea procedeelor tactice de audiere , īn raport de sensibilitatea martorilor.
Analizatorul este definit ca fiind sistemul sau aparatul organismului uman , alcatuit din receptori (organe de simt) , centrii nervosi (situati, īn general ,pe scoarta cerebrala) si cai nervoase de transmitere īntre receptori si centrii nervosi. Exista mai multe tipuri de analizatori astfel īncāt exista cinci grupe de senzatii si anume : senzatii auditive , senzatii vizuale , senzatii cutanate , senzatii olfactive si senzatii gustative. Dintre acestea cele mai importante sunt senzatiile auditive si vizuale deoarece prin intermediul acestora obtinem cele mai multe informatii cu privire la mediul īnconjurator .
Exista si alte categorii de senzatii care au un rol important pentru organismul uman dar īn ceea ce priveste cercetarea criminalistica au o importanta redusa. Astfel sunt senzatiile organice , care reflecta starea organelor interne , senzatiile kinestezice , ce constituie o reflectare a miscarilor proprii , senzatiile de echilibru, etc.
A. Senzatiile cutanate se produc prin stimularea receptorilor din piele si sunt de mai multe feluri :
a) Senzatii tactile sunt determinate de presiunea
obiectelor cu care intram īn contact iar cu ajutorul lor obtinem informatii despre consistenta, duritatea sau asperitatea obiectelor. Sensibilitatea tactila cea mai ridicata este pe vārful degetelor, buze si suprafata limbii iar cea mai scazuta este pielea de pe spate. Sensibilitatea tactila este mai mare la anumite persoane lipsite de vreun analizator sau la anumite peroane care exercita anumite meserii sau profesii īn care simtul tactil este foarte solicitat.
,,Afectata īnsa de imperfectiunile acestui organ de simt si expusa iluziilor , marturia īntemeiata pe senzatiile tactile va trebui supusa unei cenzuri riguroase din partea organelor judiciare".
b) Senzatiile termice se produc datorita unor stimuli
termici (de rece sau de cald) prin diferentierea dintre temperatura corpului si cea din mediu. Senzatiile termice se produc atunci cānd obiectele aflate la o anumita temperatura vin īn contact direct cu pielea sau atunci cānd stimularea termica se produce de la distanta.
,,La aprecierea marturiei a carei sursa o constituie senzatiile termice va trebui sa se tina seama de fenomenul de adaptare senzoriala, adica de modificarea sensibilitatii analizatorilor , īn functie de intensitatea stimularii care are drept rezultat o crestere a sensibilitatii īn conditiile unor stimuli slabi si o descrestere a acesteia īn conditiile unor stimuli puternici ." Acest fenomen are o importanta practica atunci cānd martorul trebuie sa aprecieze temperatura īn cazul trecerii bruste dintr-un mediu cu o temperatura ridicata īn altul cu o temperatura scazuta sau viceversa.
c) Senzatiile de durere (sau algice) sunt determinate
de anumiti stimuli (mecanici , termici , chimici ) prin vatamarea tesuturilor organismului.
B. Senzatiile olfactive (osmice) sunt determinate de substante
aflate īn stare gazoasa sub forma de vapori prin stimularea receptorilor olfactivi. Simtul mirosului difera de la o persoana la alta. De asemenea persoanele care au lipsa unul sau mai multi analizatori (auditiv , vizual,etc.) , sunt foarte sensibile la senzatiile olfactive.
,, Marturia īntemeiata exclusiv pe senzatiile olfactive nu poate oferi decāt informatii asupra naturii obiectului, fara posibilitatea de localizare īn spatiu a stimulilor si cu atāt mai putin de a identifica persoane sau obiecte . De asemenea , trebuie sa se tina cont si de fenomenul de adaptare olfactiva deoarece din momentul intervenirii adaptarii , senzatiile nu mai sunt percepute . " Astfel ,daca patrundem īntr-o īncapere cu un miros puternic (fum de tutun , parfum) vom observa ca dupa cāteva minute de adaptare senzatia va fi simtita mult mai usor īn comparatie cu momentul initial .
C. Senzatiile gustative sunt produse prin stimularea
receptorilor gustativi situati pe suprafata limbii prin dizolvarea diverselor substante īn saliva. Omul percepe patru senzatii de gust : dulce, amar , acru si sarat.
Īn practica exista putine situatii īn care marturia se
bazeaza pe senzatiile gustative dar se poate īntālni īn situatii de otravire, intoxicatii alimentare ,etc. Īn cazul marturiei bazate pe senzatiile gustative, martorii pot furniza informatii despre natura senzatiei gustative (dulce , amar , etc. ), pot sa īncerce sa faca o asemanare cu o substanta cunoscuta, pot sa aprecieze daca senzatia de gust este placuta sau neplacuta.
Trebuie sa se tina cont de faptul ca aprecierea gustului (de exemplu gust placut si gust neplacut) difera de la o persoana la alta. De asemenea, temperatura are un rol foarte important īn receptie prin punerea īn evidenta a gustului. Senzatia de gust poate fi influentata si de situatia īn care se amesteca anumite substante, si astfel se poate schimba sau nu, aspectul sau culoarea (de exemplu un aliment poate fi amestecat cu
o substanta toxica).
D. Senzatiile auditive (Receptia auditiva
a) amplitudinea , care da intensitatea sunetului (mai tare
sau mai slab) ;
b) frecventa , care da īnaltimea sunetului (mai gros sau mai ascutit) ;
c) forma undei , care da timbrul (astfel persoana poate fi localizata īn spatiu si identificata);
Īn raport cu īmprejurarile asupra carora martorul este
chemat sa redea cuvintele sau vorbirea, am putea distinge urmatoarele situatii frecvent īntālnite la ascultarea martorului :53
a) Martorul care a receptionat vorbirea, este chemat sa recunoasca , sa identifice pe baza vocii si vorbirii persoana de la care emana aceste emisiuni verbale ;
b) Martorului i se cere sa reproduca fidel cuvinte, termeni, expresii, numere, cifre rostite, percepute de acesta īn diferite īmprejurari (adrese, numere de telefon, nume de persoane sau localitati ) ;
c) In alte cazuri martorului i se va cere sa reproduca sensul convorbirii si sa nu reproduca fidel termenii care alcatuiesc o fraza ;
Īn cazul perceptiei vorbirii este important modificarea
tonului cu care sunt rostite cuvintele, frazele, etc., care pune īn evidenta anumite cuvinte īn detrimentul altora.
Īn ceea ce priveste aprecierea distantei dintre sursa sonora si organul de receptie , aceasta se afla īntr-un raport direct cu intensitatea sau cu taria sunetului , īnsa aprecierea se face si īn functie de natura sunetului , adica daca martorul este familiarizat sau nu cu sunetul respectiv , īn cazul īn care martorul nu este familiarizat cu un sunet, posibilitatea determinarii distantei fiind exclusa. Aprecierea distantei poate fi influentata si de fenomenele atmosferice.
Alti factori care pot perturba aprecierea directiei si a distantei sunt fenomenele acustice de ecou si reverbatie. Ecoul se produce īn cazul interpunerii īntre sursa sonora si organul de simt a unui obstacol reflectator acustic (situat la o distanta de cel putin 17 m ).
Ecoul este provocat de reflexia undelor sonore astfel īncāt dupa un anumit interval de timp se percepe un sunet asemanator. Reverbatia este fenomenul caracteristic spatiilor īnchise prin care sunetele sunt prelungite si amplificate imediat dupa ce au fost rostite, datorita unor reflexii multiple si succesive pe peretii si obstacolele acelui mediu . 54
Exista anumite categorii de martori care poseda o sensibilitate ridicata a organului auditiv datorita unei profesii care rafineaza auzul dar exista si categorii de martori care au o sensibilitate scazuta (persoane care lucreaza īn medii zgomotoase) iar īn plus de asta, sensibilitatea acustica scade odata cu īnaintarea īn vārsta.
E. Senzatiile vizuale (Receptia vizuala
Marturia care se īntemeiaza pe senzatiile vizuale este cel mai fecvent īntālnita deoarece, astfel, poate fi identificat si delimitat locul savārsirii unei infractiuni ca punt īn spatiu, localizarea īn spatiu a unor obiecte legate de savārsirea infractiunii , precizarea unor raporturi īntre obiecte (distanta , marime, forma , culoare) , dintre obiecte si persoane sau anumite aspecte dinamice sau de miscare. Principalele obiective ale marturiei vizuale sunt reprezentate de īnsusirile spatiale si cromatice ale obiectelor.
Receptia cromatica presupune identificarea culorilor din mediul īnconjurator , deoarece obiectele apar colorate diferit.
Fidelitatea marturiei īn ceea ce priveste receptia cromatica poate fi influentata de anumiti factori :55
a) conditiile de iluminare īn care are loc receptia , deoarece exista diferente īntre lumina naturala si cea artificiala. Īn timpul noptii si īn spatiile īntunecoase culorile nu pot fi percepute si doar diferite nuante de cenusiu. Intensitatea luminii este un alt factor care determina perceperea culorilor.
b) trecerea dintr-un mediu cu o anumita intensitate a luminii īntr-un mediu cu o intensitate scazuta (sau mediu īntunecos). Astfel, īn momentul schimbarii bruste a mediului , ochiul omului este incapabil sa sesizeze, sa discearna obiectele si cu atāt mai putin sa deosebeasca culorile. Vederea devine eficienta doar dupa ce intervine fenomenul de adaptare.
c) contrastul simultan apare atunci cānd un obiect este īnvecinat cu alte obiecte de culori diferite.
d) cauze(vicii) care afecteaza organul vizual (de exemplu daltonismul)
Raportul de distanta dintre martor si locul infractiunii conditioneaza fidelitatea marturiei. Pragurile perceptiei vizuale sunt cuprinse īn mod normal , īntre 10 cm -450 m . Pragul superior poate sa creasca la anumite categorii de persoane pāna la 1200-1300 m. Pragul inferior creste si el odata cu vārsta. La aprecierea marturiei care are ca obiect precizarea distantei , organele judiciare trebuie sa tina cont si de conditiile atmosferice, ca de exemplu densitatea aerului. Īn cazul unei atmosfere īncarcate (fum , ceata, etc.) obiectele par mai īndepartate ca īn cazul unei atmosfere rarefiate (dupa ploaie , etc.) obiectele par mai apropiate.
Īn depozitiile martorilor o pondere ridicata o detin referirile la marime, la dimensiunile obiectelor si la formele obiectelor. Aceste referiri au un caracter subiectiv, astfel ca organele judiciare trebuie sa tina cont de acest lucru . Subiectivismul poate fi usor determinat prin mici teste ca de exemplu martorului i se cere sa aprecieze distanta de la el pāna la un zid , pom, etc.
Uneori īn cadrul marturiei , martorului i se va cere sa faca referiri cu privire la receptia miscarii īn special aprecierea vitezei. Aprecierea vitezei se face de obicei īn cazurile de accidente rutiere. La aprecierea vitezei organele judiciare trebuie sa tina cont de distanta la care se afla martorul īn raport cu obiectul de miscare. De asemenea īn cazul accidentelor rutiere cu urmari grave, martorii au tendinte de a supraevalua viteza , astfel ca organele judiciare trebuie sa tina seama de anumite criterii obiective ca de exemplu lungimea urmei de frānare.
PERCEPŢIA
Perceptia este procesul psihic senzorial prin care cunostem
obiectul , īn totalitatea īnsusirilor concrete , cānd acesta actioneaza asupra organelor de simt.56
Procesul perceptiei poate fi definit drept un act de organizare a senzatiilor , implicit a informatiilor pe care un martor le-a receptat īn functie de diferiti factori : interes , experienta , necesitate , etc.
Asupra calitatii perceptiei subiectului influenteaza numerosi factori , īn sens negativ sau pozitiv.
A. Factori de distorsionare (bruiaj). Acesti factori sunt determinati de legitatile generale ale senziorialitatii , cu influenta directa asupra modului de receptionare , proprii fiecarei persoane. Dintre aceste legitati mentionam :
a) Modul de organizare al informatiilor la nivelul
cortexului . Īn procesul receptiei senzoriale, creierul organizeaza si structureaza orice informatie primita de la organele de simt. Īn cadrul unei perceptii la īnceput va fi perceput īntregul iar apoi detaliile elementelor componente . Rapiditatea cu care sunt sesizate elementele componente ale īntregului variaza de la o persoana la alta.
b) Constanta perceptiei . Īn ochiul uman imaginile apar
inversate , potrivit legilor opticii , īntrucāt cristalinul este o lentila convexa. Constanta perceptiei este un fenomen de ,,corectare a imaginii '' si are loc pe traiectoria dintre lentila si cortex, astfel īncāt obiectele sunt ,,reinversate ". Fenomenele de constanta a perceptiei se vor manifesta asupra martorului īn functie de gradul de obisnuinta , astfel , martorul īn mod involuntar va distorsiona realitatea, fie omitānd, fie adaugānd informatii.
c) Fenomenul de expectanta . Expectanta este o stare
de pregatire pentru a receptiona anumite stimulari si a filtra altele . Astfel , individul anticipeaza aparitia unor fenomene sau fapte si tinde sa interpreteze orice ambiguitate īn sensul asteptarii. Starea de expectanta este utilizata frecvent īn activitatea de identificare a unor infractori care actioneaza īn zone stabilite (hoti de buzunare , etc.)
d) Efectul ,, halo''. Acesta consta īn tendinta de a
extinde un detaliu asupra īntregului . De exemplu īn cazul unei persoane īmbracata distins si cu o exprimare corecta vom avea tendinta sa-i credem afirmatiile iar īn cazul unei persoane neglijent īmbracate si cu o exprimare incorecta nu-i vom acorda īncrederea noastra.
e) Fenomenul de iluzie. Prin acest fenomen apar perceptii eronate prin deformarea subiectiva a unui continut perceptiv obiectiv, cele mai frecvente fiind iluziile optico-geometrice.
B. Clasificarea factorilor de distorsiune a marturiei, īn literatura de specialitate , se face potrivit specificului procesului judiciar Īn cazul ascultarii a unui martor se va tine cont de faptul ca exista doua categorii de factori (obiectivi si subiectivi ) care pot sa influenteze procesul de perceptie astfel :
Factorii de natura obiectiva sunt determinati de
īmprejurarile īn care are loc perceptia si sunt independenti de cel ce percepe.
a) Vizibilitatea variaza īn functie de distanta de la care se face perceptia , conditiile de iluminare (īntuneric , soare puternic , lumina naturala sau artificiala, etc. ), conditiile meteorologice ( ceata , ninsoare , ploaie , etc.) , anumite obstacole.
b) Audibilitatea este influentata de distanta , de conditiile de propagare a sunetelor specifice fiecarui loc īn parte , de conditiile meteorologice (vānt, ploaie , furtuna , etc.)de anumite obstacole care creeaza fenomenele de ecou sau reverbatie , sau de unghiul de perceptie .
c) Disimularea īnfatisarii . Acest factor este determinat de infractor , prin īncercari de disimulare care au rolul de a īndrepta cercetarile pe o pista falsa cu scopul de a īngreuna identificarea acestora.
d) Durata perceptiei. Intervalul de timp īn care este
posibila peceptia poate fi īn functie de perioada īn care se desfasoara o actiune , de viteza de deplasare sau de tipul de iluminare.
e) Gradul de complexitate al fenomenului perceput . Cānd
fenomenul este mai complex , acesta comporta o succesiune rapida
īntr-o unitate scurta de timp sau faptele se produc instantaneu, iar perceptia va fi mai fragmentara.
2. Factori de natura subiectiva desemneaza acele stari sau situatii legate de conditia psihofiziologica si personalitatea celui ce percepe, care pot sa influenteze perceptia īntr-un sens favorabil sau defavorabil.
a) Calitatea organelor de simt . Fiind un factor psiho-
fiziologic esential poate sa reduca substantial posibilitatile perceptive ale persoanei prin anumite deficiente ale sistemului de perceptie sau ale organelor de simt.
b) Personalitatea si gradul de instruire a individului are
un rol important īn situatiile īn care martorul , prin meseria, profesia sau experienta sa , este mai apropiat de specificul faptei la care asista.
c) Vārsta si inteligenta martorului , astfel , atāt experienta
de viata cāt si calitatile intelectuale au un rol deosebit īn receptarea faptelor sau īmprejurarilor unui eveniment.
d) Temperamentul si gradul de mobilitate al proceselor de gāndire. Prin acesti factori se face diferenta īntre un individ sau altul cu privire la capacitate si modul de a rationa si de a distinge fapte sau date.
e) Starile de oboseala sau consumul de alcool, droguri sau medicamente au ca rezultat scaderea acuitatii senzoriale.
f) Fenomenele afectiv-emotionale influenteaza inhibitor perceptia. Aceste situatii sunt īntālnite la persoanele care asista la fapte cu un caracter socant (accidente grave, omoruri etc.). Emotivii percep realitatea īn mod deformat iar starea lor emotiva poate provoca si o disfunctie īn stocarea imaginilor percepute.
g) Atentia (intensitatea si calitatea receptiei ). Atunci cānd o persoana este atenta la un fapt sau eveniment , informatiile receptionate au un grad diferit de receptare , unele ramān īn centrul vigilent , altele sunt retinute prin filtraj , altele sunt atenuate astfel īncāt subiectul nici nu-si da seama de aceste procese subiacente. Concentrarea, este acea īnsusire atentiei care consta īn urmarirea constienta si concomitenta a mai multor obiecte, persoane sau activitati īntr-un anumit spatiu. Atentia are si alte calitati cum sunt stabilitatea, mobilitatea si distributia ei. Exista doua tipuri de atentie : voluntara si involuntara.
h) Tipul perceptiv. Martorul cu receptie de tip analitic (specifica, īn general femeilor) are capacitatea de a retine mai multe amanunte, mai multe detalii, iar tipul sintetic retine īntregul iar apoi caracteristicile sale generale.
Anumite caracteristici suplimentare ale factorilor obiectivi si subiectivi le-am descris si īn subcapitolul anterior motiv pentru care nu mai revin cu detalii.
PRELUCRAREA SAU DECODAREA INFORMAŢIILOR
Prin senzatii nu se poate recepta imaginea lucrurilor si
fenomenelor , ci doar lumini , sunete , mirosuri etc. , care numai la nivelul cortical, vor fi sintetizate, integrate īn ansambluri si, totodata, vor fi prelucrate si decodate. Asadar, a doua etapa importanta a formarii declaratiilor martorilor consta īn decodarea informatiilor receptionate senzorial. Aceasta etapa este legata de receptia informatiilor si este tratata īn cadrul acestei etape īn mai multe lucrari de specialitate, factorii care influenteaza calitatea receptiei , influenteaza si decodarea informatiilor.
Fata de momentul receptiei, īn cel al prelucrarii informatiilor intervine o completare logica si semantica a posibilelor goluri īn perceptie. Datorita ,,activismului nostru psihic'', informatiile receptionate sunt decodate īn constiinta noastra, ele capatānd un anumit sens. Dintre factorii meniti sa influenteze direct calitatea prelucrarii, cei mai importanti sunt experienta de viata a martorului, gradul de cultura, profesia, capacitatea de apreciere a spatiului, timpului sau vitezei etc.
Odata cu actul perceptiv noi reflectam obiectele si fenomenele nu numai denumindu-le, ci si ca desfasurare a lor īn timp, īn spatiu si īn miscare. Putem considera īnsa ca abia īn procesul de decodare se constientizeaza pe deplin calitatiile spatio-temporare si se estimeaza valoarea lucrurilor, fiintelor, deplasarea lor, etc. Īn acest moment pot sa apara o serie de distorsiuni involuntare. Īn psihologie se face diferenta īntre timpul obiectiv (care se masoara cu cronometru) si timpul subiectiv (care pare mai lung cānd participam la evenimente neplacute si mai scurt īn clipele de fericire), spatiul real (care poate fi masurat) si cel ideal (cosmic, care poate poate fi doar gandit).
Īn cadrul unei depozitii, aprecierea timpului, a distantelor, a vitezelor, etc. este decisiva deoarece de astfel de aprecieri poate sa depinda īncadrarea juridica a faptei .
A. Aprecierea spatiului si a dimensiunilor este un proces care presupune o experienta de viata, un anumit exercitiu sau desprinderi intālnite la anumite categorii de profesii. Organul judiciar trebuie sa testeze capacitatea de receptie a celui ascultat, punāndu-l sa aprecieze anumite distante astfel vor fi descoperite tendintele de subapreciere sau supraapreciere .
B.Perceptia timpului sau a duratei de desfasurare a unui eveniment variaza īn functie de experienta sau deprinderile formate prin exercitarea unor activitati de o serie de factori si anume :
a)Localizarea īn timp a unui eveniment devine dificila odata cu trecerea timpului dintre momentul perceptiei si momentul redarii dar depinde si de īnsusirile subiective ale martorului .
b)Durata īn timp a infractiunii depinde de timpul subiectiv, tendintele de comprimare a timpului īntālnindu-se īn starile afective pozitive, spre deosebire de starile negative unde timpul ,, se dilata '' W.Stern arata ca aprecierea timpului poate fi distorsionata , astfel o durata sub 5 minute este subapreciata iar o durata mai mare de 10 minute va fi supraapreciata.
c)Succesiunea īn timp a unor īmprejurari care au legatura cu infractiunea sau cu faptuitorul acesteia.
d) Ritmul sau viteza de desfasurare īn timp a unor astfel de fenomene.
C. Aprecierea vitezei . Viteza se determina prin spatiul pe care un anumit corp īl parcurge īntr-o unitate de timp. Aprecierea vitezei poate fi influentata de distanta si de gradul de specializare a martorului, a timpului sau a spatiului. Se impune sublinierea ca acest proces apare ca rezultat al colaborarii dintre organele de simt si gāndire , memorie , ceea ce explica influenta proceselor asociative asupra receptiei si prelucrarii informatiilor.64
STOCAREA SAU MEMORAREA INFORMAŢIILOR
( Stocarea memoriala)
Memorarea informatiilor prelucrate se efectueaza prin procese de īntiparire si pastrare a elementelor de informatie referitoare la actiunea la care a participat martorul.
Īntr-o opinie 65 formarea marturiei este strāns dependenta si de calitatea proceselor de memorare, desfasurate īn trei etape succesive : achizitia , conservarea (retinerea) si reactivarea .
Memoria are trei caractere fundamentale si anume : 66
a) Caracterul selectiv. Omul memoreaza mai repede iar informatiile sunt mai fidel reproduse si mai greu uitate daca evenimentul prezinta o anumita importanta.
b) Caracterul activ. Reflectarea experientei din trecut se reflecta īn oricare din procesele memoriei . Astfel, pe masura ce sunt dobāndite noi informatii faptele anterioare vor fi modificate .
c) Caracterul inteligibil. Faptele memorate vor fi mai bine pastrate īn memorie si mai fidele cu cāt aceste procese se īntemeiaza pe īntelegerea celor percepute .
Memoria este conditionata de mai multi factori si anume :
1. Rapiditatea si durata stocarii memoriale difera din cauza uitarii si de tipul de memorie . Durata stocarii variaza si īn functie de tipul de material care se retine, vārsta subiectului , capacitatile sale intelectuale.
Informatiile care patrund prin canalele senzoriale sunt pastrate pentru o vreme scurta īn memoria de scurta durata. Daca īn aceasta perioda vom repeta aceste informatii ele vor trece īn memoria de lunga durata de unde pot fi usor recuperate.
Stocarea informatiilor mai este influentata de interesul pentru o anumita categorie de fapte. Astfel, exista martori cu o perceptie rapida, dar īn memoria carora datele receptionate se pastreaza un timp scurt. O alta categorie de martori au o perceptie si fixare care se produce mai lent, dar informatiile sunt stocate mai mult timp dar cu anumite lacune.
Īn ceea ce priveste lacunele memoriale exista tendinte din partea martorului de ,,completare logica'' astfel ca informatiile vor fi distorsionate.69
2.Tipul de memorie a martorului. Memoria poate fi īmpartita dupa mai multe criterii. Dupa existenta sau inexistenta scopului si a intentiei de a memora , memoria poate fi voluntara sau involuntara (care are un caracter deformat, lacunar)
Exista anumiti martori care pot sa aiba o memorie dominant vizuala, auditiva etc. .
Mai exista si alte tipuri de memorie si anume :
Memorarea logica si mecanica
Memorarea motrica - consta īn dispozitia subiectului de a memora fapte cu privire la miscare.
Memorarea plastic-intuitiva, presupune īntiparirea īn memorie a reprezentarilor concrete ale faptelor si obiectelor percepute anterior.
Memoria emotionala , consta īn retinerea unor fapte sau evenimente legate de sentimente traite anterior (teama , frica , durere , bucurie , etc.)
Memoria profesionala , este specifica celor care exercita constant o anumita profesie sau meserie
3. Uitarea. Este un fenomen natural care determina denaturarea
treptata a informatiilor percepute de martor. Uitarea este deteminata de anumite procese inhibitive de la nivelul scoartei cerebrale dar si de anumiti factori de natura afectiva : 71
Timpul scurs din momentul receptiei senzoriale
Interesul pentru memorarea celor percepute
Temperamentul martorului
Starea afectiva (stari de natura psihofiziologica, stari de stres, depresie , etc.)
Īn doctrina de specialitate se considera ca nu exista nimeni cu o
memorie foarte buna īncāt sa nu uite absolut nimic si nu exista nici o persoana care sa uite absolut tot ceea ce a stiut cāndva.
3.1.4. REACTIVAREA INFORMAŢIILOR (REACTIVAREA MEMORIALĂ)
Reactivarea informatiilor se refera fie la recunoasterea obiectelor, persoanelor sau a situatiilor receptate, fie la reproducerea (descrierea , relaterea ) verbala sau scrisa a lor . Asadar, reactivarea poate fi īntālnita īn doua forme : reproducerea si recunosterea .
A. REPRODUCEREA
Īn cadrul marturiei , depozitiile martorilor se obtin prin reproducerea orala , adica prin forma relatarii (evocarii) libere a faptelor percepute si prin forma raspunsurilor la īntrebarile adresate de organul judiciar (interogatoriul). Depozitia mai poate avea si o forma scrisa personal de catre martor. Memoria reproductiva consta īn informatii conectate , care īn momentul receptionarii lor au fost legate īntre ele prin contiguitate cronologica . 72
Fidelitatea unei marturii depinde de anumiti factori specifici momentului audierii si anume :
a)Priceperea cu care este condusa ascultarea. Reproducerea poate fi influentata de emotivitatea martorului care poate fi sporita de ambianta īn care are loc comunicarea faptelor. Emotivitatea are un caracter inhibitor putānd sa apara anterior prezentarii īn fata organului judiciar.
b) Crearea unei admosfere propice marturiei, evitāndu-se aditudinile sau conditiile stresante.
c)Adaptarea audierii la personalitatea martorului. Organul judiciar trebuie sa tina cont de gradul de cultura al martorului, de inteligenta sa, temperament, vārsta, profesiune, experienta de viata deorece se īntālnesc foarte rar persoane care care sa vorbeasca inteligibil, folosind elemente relevante, de mare acuratete.
d) Atitudinea martorului fata de anchetator. Un anchetator care stie sa creeze simpatii spontane va putea sa colaboreze mai bine cu martorul.
e) Fenomenul psihosocial numit ,,schimbare de rol ''. Īn anumite cazuri martorul de conditie modesta care participa la un anumit eveniment important, simte ca odata cu acest eveniment a devenit o persoana importanta, ca prin noua pozitie poate influenta cursul evenimentelor.
f) Fenomenul de repetitie. Prin repetitie (la rude, prieteni) informatiile trec din memoria de scurta durata īn memeoria de lunga durata, astfel ca informatiile vor putea fi reproduse mai usor.
g) Sugestibilitatea martorului. Aceasta poate fi de lunga durata sau temporara (boala, consum de alcool, droguri sau medicamente). Astfel , pot fi sugestibili copiii sau adultii cu un nivel de inteligenta scazut sau conformistii. Sugestibilitatea de statut se īntālneste la persoanele cu un nivel socio-cultural scazut care sunt de acord cu tot ceea ce spune anchetatorul. Acest fenomen poate fi īnlaturat prin relatarea neāntrerupta a martorului si nu prin interogatoriu. Sugestia este resimtita mai ales atunci cānd perceptia a fost mai lacunara sau cānd faptele au fost mai slab memorate .
Īntrebarile ce pot sugera martorului un anumit raspuns sunt denumite ,, tendentios sugestive " iar acestea fie insinueaza, fie provoaca un anumit raspuns scontat si dorit de cel ce efectueaza ascultarea, fie īngradesc libertatea de optiune a martorului la una sau alta din alternativele pe care īnsasi īnrebarea le indica.
Fidelitatea unei marturii variaza īn functie de forma acesteia. Astfel , relatarea libera este mai fidela si mai demna de īncredere dar marturia optinuta pe aceasta cale are un numar de aspecte mai redus . Marturia obtinuta prin interogatoriu este mai ampla dar este mai putin exacta si mai putin fidela. Asemenea constatari au fost facute si īn doctrina veche : ,, Daca voiti marturii abundente , interogati. Daca voiti īnsa marturii fidele , nu va īncredeti īn interogatoriu".
B. RECUNOAsTEREA
Recunoasterea presupune existensa unei imagini sau
reprezentari care reactivata poate fi comparata cu obiectul , persoana sau locul aratat martorului. Cānd reprezentarea sau imaginea contine mai multe informatii , recunoasterea va fi mai usoara.
Recunoasterea se realizeaza mai usor decāt reproducerea. Recunoasterea este un proces memorial īntemeiat pe actualizarea legaturilor nervoase anteriore , actualizare care se produce īn prezenta obiectelor si fenomenlor percepute anterior (prin comparare).
Prin recunoastere se pote ajunge la false identificari datorita elementelor de ordin subiectiv ale martorilor , aptitudinilor variabile de perceptie si memorare ale acestore si de conditiile improprii īn care este savārsita infractiunea . Recunoatterea mai poate fi influentata si de durata perceptiei initiale , de asemanarea dintre persoane sau obiecte , de tulburari psihice sau emotii care apar la savārsirea unor fapte grave , de atentie , etc.
C. APLICAREA PRACTICĂ A RECUNOAsTERII
C.1. Recunoasterea persoanelor
Īn general martorii trebuie sa recunosca infractorul a carui identitate nu este cunoscuta sau este īndoielnica , dar martorului i se poate cere sa recunoasca si victima infractiunii .
1. Recunoasterea persoanei dupa īnfatisare se bazeaza pe conservarea īn memoria martorului a semnalmentelor individuale ale persoanei ( talia persoanei , conformatia corpului , trasaturile si expresia fetei sau a privirii , culoarea parului , pigmentatia pielii , particularitati anatomice , īmbracaminte , obiecte aflate asupra sa , etc.). Datorita exersarii profesionale anumite categorii de persoane pot descrie mai bine obiectele de īmbracaminte sau īncaltaminte iar femeia observa mai bine decāt barbatul caracteristicile obiectelor vestimentare.
2. Recunoasterea persoanei dupa voce si vorbire se foloseste īn anumite cazuri practice cānd se tine cont de conditiile savārsirii infractiunii. Cuvintele pot fi rostite pe un anumit fond afectiv , datorita unei emotivitati cauzate de starea de tensiune īn care se afla infractorul si astfel se poate modifica intonatia sau timbrul vocal.
3. Recunoasterea persoanei dupa mers este importanta atunci cānd martorul nu a reusit sa-i perceapa trasaturile fetei infractorului care era īn mers sau alerga. Īn cazul deplasarii se realizeaza miscarea īntregului corp , capul si māinile aflāndu-se īntr-o anumita pozitie. Anumite persoane prezinta particularitati specifice de deplasare īn baza carora pot fi usor recunoscute .
C.2.Recunoasterea cadavrelor78
Spre deosebire de recunoasterea persoanelor care are la baza semnalmentele statice , dinamice sau functionale, recunoasterea cadavrelor se īntemeiaza exclusiv pe trasaturile statice, fiind importante trasaturile fetei, talia, constitutia, semnalmante particulare, īmbracamintea sau alte obiecte .
Recunoasterea unui cadavru īntāmpina anumite dificultati :pozitia orizontala a cadavrului , rigiditatea fetei , lividitatea cadaverica , procesul de descompunere , mediul si timpul īn care a fost gasit , etc.
Literatura de specialitate recomanda realizarea ,,toaletarii cadavrului '' care este o metoda de tratare a cadavrului prin care se urmareste ,, īnsufletirea cadavrului '', adica crearea unui aspect cāt mai apropiat de cel anterior.
Recunoasterea poate fi influentata si de sugestia colectiva, deoarece exista tendinta ca cei mai multi subiecti fac o recunoastere eronata atunci cānd aceeasi recunoastere a fost formulata de mai multe persoane care se bazeaza pe existenta unei cicatrici sau alt semn fara sa se tina seama de totalitatea semnalmentelor constituiente.
Recunoasterea este mai sigura cand este facuta de cei care au cunoscut mai bine victima adica rude, prieteni, vecini etc.
C.3. Recunoasterea dupa fotografii
Recunoasterea dupa fotografii se face atāt pentru persoane cāt si pentru cadavre si este o modalitate īntālnita frecvent īn practica. Fotografiile au dezavantajul ca redau imaginea inanimata , statica a persoanei si nu pot īnlocui niciodata ,,realitatea vie'' indiferent de calitatea fotografiei.
Recunoasterea se practica pe trei genuri de fotografii si anume :
a. Fotografiile de identificare aflate īn evidenta organelor operative. Acestea prezinta avantajul ca ca redau semnalmentele din fata , cāt si pe cele din profil , imaginile fiind mai fidele.
b. Fotografiile artistice prezinta avantajul ca redau cu mare claritate imaginea persoanei dar au dezavantajul ca sunt supuse operatiilor de retusare.
c. Fotografiile executate de amatori pot usura recunoasterea cānd surprind persoana īn atitudini caracteristice si o pot īngreuna cānd surprind persoana īn ipostaze surprinzatoare.
Natura si numarul surselor de lumina , intensitatea si pozitia acestora īn raport cu subiectul fotografiat pot provoca denaturari astfel īncāt fotografii ale aceleiasi persoane par absolut diferite iar fotografiile unor persoane diferite par a reprezenta aceiasi persoana.
4. PROBLEMATICA PSIHOLOGICĂ A MĂRTURIEI
DE REA - CREDINŢĂ
4.1. ASPECTE INTRODUCTIVE
Īn cadrul unui proces penal martorii pot sa faca diferite depozitii care nu corespund cu relitatea , adica marturii mincinoase care fac deservicii justitiei. Cu ajutorul psihologiei judiciare se pot depista marturiile false , dar de buna - credinta dar si marturiile mincinoase care īncalca principiul bunei credinte , al onestitatii.
Marturia mincinoasa este incriminata de art. 260 C.pen. īmpreuna cu infractiunile care īmpiedica īnfaptuirea justitiei.
,, De obicei , retragerea marturiei mincinoase este provocata si, īn rarisime cazuri , ea este rezultatul autodenuntarii celui care a depus mincinos , deci o initiativa voluntara. Din practica organelor judiciare īn aceasta materie rezulta ca promovarea retragerii marturiei mincinoase este rezultatul unor activitati procesuale de analiza si apreciere a marturiei incriminate , care pun īn evidenta concluzii logice cu privire la faptul ca marturiei nu i se poate acorda credibilitate , fiind suspectata de neadevar.
Obiectul marturiei mincinoase este constituit de "īmprejurarile esentiale" pe care martorul nu le-a declarat sau a facut afirmatii neadevarate cu privire la acestea ( art. 260 C. pen. ) . Codul penal nu defineste conceptul de ,, īmprejurari esentiale '' acestea fiind stabilite īn raport de obiectul fiecarei marturii si nu īn raport de obiectul fiecarei cauze . Īmprejurarile esentiale vor fi analizate īn mod concret pentru ca elementul psihologic al intentiei de a declara mincinos poarta asupra unei īmprejurari esentiale de care depinde existenta sau inexistenta culpabilitatii, a unor circumstante agravante sau atenuante sau a unor cauze care īnlatura caracterul penal al faptei etc.
Īn doctrina de specialitate se apreciaza īn mod corect ca trasatura de īmprejurara esentiale este data de eficienta probatorie a acestora , de pertinenta si concludenta lor īn cercetarea si solutionarea cauzei respective. Cerinta esentiala privitoare la conditia ca asupra īmprejurarii esentiale , martorul , expertul sau interpretul - sa fi fost īntrebat - , constituie o a doua limitare a obiectului marturiei mincinoase , restrāngānd sfera īmprejurarilor esentiale numai la acelea asupra carora s-au pus īntrebari.
4.2. CRITERII DE VERIFICARE A VERIDICITĂŢII MĂRTURIEI JUDICIARE SUSPICIONATE DE A FI DE REA- CREDINŢĂ
Exista mai multe criterii dupa care se verifica veridicitatea unei marturii . Aceste criterii au un anumit grad de relativitate iar cu ajutorul acestora organele judiciare īsi īndeplinesc obligatiile de a verifica marturiile īn legatura cu care apar suspiciuni de nesinceritate si nefidelitate .
4.2.1. CRITERIUL APRECIERII MĂRTURIEI ĪN RAPORT CU SURSA DIN CARE PROVINE
Doctrina si practica juridica tin cont de raporturile dintre cel prin mijlocirea caruia faptele sunt aduse la cunostinta orgamelor judiciare (martorul ) si punctul de plecare al marturiei .
Astfel , se face distinctie īntre :
a) Marturia nemijlocita sau imediata are ca sursa perceptia imediata si originara a faptelor si īmprejurarilor de fapt, adica acele informatii dobāndite personal de catre martor prin organele de simt (ex propriis sensibus).
b) Marturia mijlocita sau mediata . Īn acest caz martorul furnizeaza informatii indirect , dintr-o sursa derivata sau mediata .
c) Marturia ,, din auzite '' , ,, din zvonul public '' sau ,, din ce spune lumea '' consta īn referiri la fapte auzite, la zvonuri de o acuta notorietate, iar provenienta acestora nu poate fi precizata, fiind mai nesigura cu cāt numarul verigilor intermediare este mai mare consta īn referiri la fapte auzite, la zvonuri de o acuta notorietate, iar provenienta acestora nu poate fi precizata, fiind mai nesigura cu cāt numarul verigilor intermediare este mai mare deoarece informatiile vor fi denaturate sau transformate.
Cānd marturia mijlocita provine din sursa primara, veridicitatea acesteia este conditionata de modul īn care s-au petrecut perceptia si memorarea initiala, de conditiile si modul transmiterii informatiilor de la sursa primara la cea derivata sau de modul īn care au fost percepute, memorate si comunicate aceste informatii de catre martor organului judiciar. Dupa identificarea sursei primare se vor verifica depozitiile prin confruntarea informatiilor provenite din ambele surse .
4.2.2. CRITERIUL POZIŢIEI MARTORULUI ĪN RAPORT CU PĂRŢILE DIN PROCES sI CU PRICINA
Īn cadrul procesului judiciar martorul poate sa devina impartial datorita raporturilor dintre acesta si pricina , pe de o parte , si dintre acesta si participantii īn proces , pe de alta parte.
Īn ce priveste pozitia martorului īn raport cu pricina trebuie sa avem īn vedere īn primul rānd interesul material sau moral al acestuia ca pricina sa fie solutionata īntr-un anumit fel, deoarece depozitia inspirata de un interes material sau moral este suspectata de nesinceritate sau de partialitate .
Īn ceea ce priveste raporturile dintre martor si ceilalti participanti, intereseaza pozitia subiectiva a martorului fata de īnvinuit sau inculpat, partea vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente . Astfel , pot sa existe raporturi de rudenie , amicitie , dusmanie , afectiune , razbunare , teama , simpatie sau antipatie . Exista situatii īn care victima renunta la calitatea de parte si la pretentiile civile si poate sa apara īn proces īn calitate de martor deoarece poate sa redea mai amplu informatii cu privire la infractiunea comisa asupra sa, dar pot sa existe situatii cānd tocmai acest aspect provoaca deformari chiar si cānd victima este de buna - credinta. Explicatia consta īn faptul ca perceptia si memorarea se desfasoara pe un fond afectiv-emotional, existānd numeroase lacune cu privire la fapte .
Desi fata de unii martori exista prezumtia de nesinceritate bazata pe anumite interese , depozitiile acestora nu sunt excluse definitiv .
4.2.3. CRITERIUL CONDIŢIEI SOCIO- MORALE sI PSIHOTEMPERAMENTALE86
Īn practica credibilitatea unui martor ecte bazata pe cunoasterea sub raportul trasaturilor cu privire la caracterul si moralul acestuia, a reputatiei, a mediului social īn care s-a format, a educatiei primite dar si sub raportul trasaturilor sale temperamentale.
Conform caracterului sau se considera ca martorul are un mod relativ constant de manifestare. De aceea este bine sa se cunoasca īnclinatiile martorului catre sinceritate, onestitate, corectitudine, modestie, generozitate sau catre egoism, lasitate, nesinceritate etc. .
Cunoastere martorului sub aspectul trasaturilor sale este o conditie necesara dar insuficienta, deoarece depozitiille martorilor pot fi neadevarate chiar daca provin de la oameni cu o puternica moralitate.
Un alt element de credibilitate īl constituie apartenenta sa la unul din tipurile psihologice, fidelitatea marturiei fiind dependenta de acest tip psihologic de care apartine martorul.
Conform tipului intelectual martorul poate fi : descriptiv, observator, emotional , erudit si imaginativ. Ulterior aceste tipuri au fost reduse doar la tipul descriptiv si imaginativ.
Īn functie de orientarea particulara a inteligentei īn marturie tipurile psihologice sunt : descriptiv, superficial, inteligent sau armonios, interpretator si ambitios.
Tipurile comportamentale se grupeaza īn : observatorii pozitivi, interpretatorii, inventivii, armonicii si emotivii.
Conform tipurilor psihotemperamentale martorul poate fi : subiectiv si obiectiv, senzitiv si apatic, martorul care observa si martorul care descrie, īncapatānatul si volubilul, timidul, mincinosul , mitomanul etc. .
Examinarea martorilor īn raport cu tipul psihologic , a dus la concluzia ca exista doua tipuri fundamentale : obiectivi si subiectivi.
Martorul care apartine tipului obiectiv este un martor precis , un bun observator, ce descrie lucrurile dupa īnsusirile lor exterioare, nefiind preocupat de semnificatia scenei la care a fost prezent iar perceptia se desfasoara īn absenta unei participari afectiv-emotionale. Martorul care apartine tipului subiectiv este preocupat de semnificatia, de sensul situatiei la care este prezent, de cauza ce se afla la originea ei, perceptia producāndu-se pe un puternic fond afectiv-emotional iar martorul este mai expus sugestiei.
4.2.4.CRITERIUL INTERESULUI MANIFESTAT DE MARTOR FAŢĂ DE PROBLEMATICA PROBAŢIUNII91
Veridicitatea depozitiilor unui martor depinde de modul īn care acesta percepe faptele si īmprejurarile legate de savārsirea unei infractiui .
Astfel , daca martorul se afla īntāmlator īn cāmpul infractional exista posibilitatea ca din cauza neatentiei anumite aspecte sa nu fie percepute īn mod corespunzator. Daca martorul era interesat īn legatura cu persoana sau īmprejurarea respectiva acesta retinea aproape īn īntregime toate amanuntele .
4.2.5. CRITERIUL CONDUITEI MARTORULUI92
Declaratiile unui martor de rea- credinta sunt caracterizate printr-o emotivitate sporita din partea acestuia .
Atitudinea loiala (cinstita) , privirea deschisa , relatarea fluenta a faptelor , dispozitia de a raspunde la īntrebari , regretul martorului de a nu putea raspunde la anumite īntrebari , motivarea potrivit careia daca ar fi stiut ca astfel de īmprejurari sunt importante ar fi depus staruinta sa le retina , expunerea riguroasa , precisa , īnsotita de o mimica si gestica ce se armonizeaza cu continultul afirmatiilor sau caracterul emotiv al amintirilor , constituie , īn general , expresia sentimentului de sinceritate din partea martorului .
Nesinceritatea sau minciuna poate fi depistata , de obicei, prin atitudinea de prudenta exagerata, rezervat , expunerea lipsita de fermitate īn miscari, īn actiuni sau atitudini, expunerea obscura, contradictiile, tulburarea, roseata fetei, intensificarea activitatii glandelor sudoripare, gestica fortata, imprecizia īn raspunsuri , vocea coborāta , ezitarile, etc.
Aceste aspecte nu trebuie privite ca o regula, deoarece un martor de rea-credita care este decis sa depuna mincinos va face toate eforturile sa-l convinga pe anchetator ca declaratiile sale sunt adevarate, iar astfel va īncerca sa fie cāt mai elocvent. Cānd atitudinea de nesinceritate a acestuia este demascata acesta va fi deconcentrat se tulbura, se īncurca īn raspunsuri .
Exista anumite tipuri temperamentale care prin īntreaga conduita par sa spuna adevarul , fara nici un dubiu , desi afirma fapte de care nu sunt siguri . Exista si temperamente sovaielnice care par nesigure chiar si atunci cānd afirma fapte de care sunt deplin siguri.
Modificarea fonatiei se manifesta, de regula, sub forma tremuratului vocii, datorita reducerii salivatiei si dereglarii sistemului respirator. Cānd vocea nu se armonizeaza cu starea emotionala, cu continutul a ceea ce exprima, tonul poate constitui un indiciu al simularii nereusite a unei anumite stari.
4.2.6. CRITERIUL ASCULTĂRII REPETATE A MARTORULUI93
Īn cadrul urmaririi penale martorii pot fi audiati de mai multe ori. Exista mai multe cauze care determina reascultarea martorului. Astfel, martorul poate sa faca precizari cu privire la īmprejurari care nu au fost clarificate īn cadrul ascultarii initiale.
Reascultarea se impune si īn cadrul martorilor emotivi care sunt ascultati imediat dupa perceperea faptelor , starea de emotivitate fiind amplificata de natura faptelor, depozitiile fiind astfel imprecise.
Ascultarea repetata este necesara pentru īnlaturarea unor contradictii care exista īntre depozitia initiala si celelalte probe administrate ulterior dar si atunci cānd declaratiile martorului sunt suspecte de a fi de rea-credinta .
Martorul are tendinta de conformare fata de prima ascultare , mai ales īn cazul martorului de rea-credinta. Explicatia consta īn faptul ca martorul mincinos este constient de faptul ca orice neconcordanta īntre prima depozitie si cele urmatoare poate sa scoata la iveala atitudinea de rea-credinta.
Īn cazul confruntarii depozitiilor succesive ale unui martor pot exista patru situatii si anume :
a) depozitiile ulterioare coincid cu cele initiale, inclusiv detaliile. Īn acest caz daca nu exista motive de a suspecta reaua-credinta va fi luata īn considerare depozitia initiala.
b) depozitiile coincid dar īn cazul depozitiilor ulterioare martorul va face referiri cu privire la aspecte care nu au fost comunicate initial sau revine asupra unor explicatii. Īn acest caz organul judiciar nu trebuie sa manifeste neīncredere fata de martor deoarece este posibil ca la prima audiere acesta sa fi fost reticent, sau nu a comunicat anumite fapte deoarece a considerat ca acestea sunt neimportante, sau poate ca anchetatorul nu a condus interogatoriul īn directia precizarii lor.
c) depizitiile coincid īn ansamblu dar exista anumite contradictii cu privire la anumite īmprejurari.
d) martorul revine asupra declaratiilor initiale si face depozitii diferite , adica retracteaza prima marturie. De obicei aceasta revenire se face īn faza de judecata, organele judiciare trebuind sa cunoasca īmprejurarile si motivele de retractare a declaratiilor .
Cunoasterea īmprejurarilor este necesara pentru a stabili daca schimbarea declaratiilor s-a produs spontan , fara existenta unor influente exterioare sau au existat anumite influente straine. Motivul retractarii poate fi datorat unor cauze de natura afectiva sau unor presiuni exercitate asupra martorilor.
Sinceritatea sau nesinceritatea schimbarii depozitiilor se poate aprecia pe de o parte īn urma confruntarii sub raportul factorilor de credibilitate a celor doua declaratii , iar pe de alta parte , īn urma confruntarii depozitiilor cu celelalte probe.
SUBCAPITOLUL II
PROBLEMATICA PSIHOLOGICĂ A PERSOANEI VĂTĂMATE
ASPECTE INTRODUCTIVE
Īn doctrina noastra , psihologia victimei infractiunii este
descrisa mai pe scurt in comparatie cu psihologia martorului sau a inculpatului. De asemenea , victimei i s-a acordat mai putina atentie chiar si din partea legiuitorului.
Prin victima se īntelege ,,orice persoana umana care sufera direct sau indirect consecintele fizice , materiale sau morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale ''
Studierea persoanei vatamate din punct de vedere psihologic permite elaborarea stiintifica a regulilor si procedeelor tactice de ascultare a victimei infractiunii , reprezentānd totodata o sursa potentiala īn descoperirea infractorului . De asemenea , este posibila cercetarea mai exacta a īmprejurarilor īn care a fost savārsit un fapt penal si astfel se poate afla adevarul īn cauza .
Procesul psihic de formare al declaratiilor persoanei vatamate este format, ca si cazul martorului, din patru faze si anume : receptia (perceptia) senzoriala a informatiilor, prelucrarea si decodarea informatiilor, memorarea si reactivarea. Astfel, procesul psihologic de formare al declaratiilor persoanei vatamate este asemanator cu cel al martorului, dar exista anumite particularitati specifice care sunt importamte in ceea ce priveste tactica de ascultare .
Spre deosebire de depozitiile martorului , depozitiile persoanei vatamate prezinta tendinta de supraapreciere a faptelor si īmprejurarilor, datorita dorintei ca inculpatul sau īnvinuitul sa primeasca o pedeapsa cāt mai mare .
2. PARTICULARITĂŢI ALE PSIHOLOGIEI VICTIMEI
2.1. RECEPŢIA SENZORIALĂ
Declaratiile victimei au ca punct de pornire momentul īn care persoana este supusa unei infractiuni care poate sa produca suferinte fizice sau morale .
Īn ceea ce priveste receptia auditiva prezimta importanta urmatoarele īmprejurari (detaliate īn capitolul anterior) : distata aproximativa dintre persoana care percepe si sursa sonora , directia de propagare a undelor sonore, determinarea fenomenelor acustice , observarea unor fenomene de tipul ecoului sau reverbatie, etc.
Īn ceea ce priveste receptia vizuala , respectiv senzatiile vizuale, precum si particularitatile celorlalte categorii de senzatii (gustative, cutanate , olfactive, nu mai revin cu detalii, acestea fiind detaliate īn capitolul anterior (Repeptia senzoriala a martorului). De asemenea, ca si īn cazul martorului, receptia victimei este influentata de factori de distorsiune care pot fi obiectivi sau subiectivi (vezi capitolul anterior ).
2.2 PRELUCRAREA sI DECODAREA INFORMAŢIILOR
Aceasta este a doua etapa importanta īn cadrul formarii declaratiilor persoanei vatamate. Decodarea informatiilor īn cazul persoanei vatamate are un rol semnificativ datorita existentei unor ,,diferite trairi afective trezite de obiectul perceput care place, displace, intereseaza sau īnspaimānta ''
Īn ceea ce priveste aprecierea timpului, dimensiunilor sau a miscarii nu exista deosebiri īntre persoana vatamata si martor (vezi capitolul anterior).
2.3. STOCAREA (MEMORAREA) INFORMAŢIILOR
Aceasta etapa presupune conservarea informatiilor pentru o perioada mai lunga de timp a informatiilor receptionate. Din punct de vedere juridic nu intereseaza cantitatea de date memorate si redate , importanta fiind corectitudinea acestora .
Persoana vatamata va percepe mai lacunar si tot astfel va memora deoarece receptia si fixarea unor fapte se produc mai lent .
Calitatea si durata stocarii memoriale influenteaza atitudinea persoanei vatamate fata de faptele al caror subiect pasiv a fost. Audierea persoanei vatamate se face , de obicei , la un interval de timp relativ semnificativ fata de momentul producerii infractiunii , stocarea memoriala implicānd reorganizari ale informatiei. Acest caracter este specific persoanei vatamate īn comparatie cu ceilalti participanti īn proces.
Starile afective, emotionale existente atāt īn momentul savārsirii infractiunii dar si īn timpul audierii , distorsioneaza informatiile memorate , datorita resentimenului fata de agresor.
Organul judiciar care audiaza persoana vatamata trebuie sa tina cont de faptul ca aceasta are instinctul de a reface logic activitatea infractionala care este lacunar perceputa, cu ajutorul unor substituiri logice. Procesul memorarii poate fi puternic influentat de sugestiile celor din jur iar īn locul faptelor percepute se substituie , fapte sugerate de martorii oculari sau alte persoane.
2.4. REACTIVAREA MEMORIALĂ
si īn cazul victimei, aceasta etapa este īntālnita sub forma reproducerii sau recunoasterii .
REPRODUCEREA
Cu ajutorul reproducerii se actualizeaza informatiile
memorate de persoana vatamata. Īn cazul reproducerii se manifesta anumiti factori care au influentat procesul de formare al declaratiilor sau care pot sa influenteze decisiv acest lucru.
Ca si īn cazul martorului , reproducerea poate sa fie sub forma orala prin evocare libera , interogatoriu sau sub forma scrisa.
Īn cazul unei persoane vatamate pot sa apara numeroase cauze de distorsionare a faptelor datorita existentei sentimentului de furie, de mānie, indignare, care apare īn momentul savārsirii infractiunii. Denaturarea faptelor este influentata si de alti factori astfel īncāt organele judiciare trebuie sa utilizeze procedee tactice care au rolul de a diminua consecintele acestora. Denaturarile involuntare se datoreaza starilor emotionale existente īn momentul perceptiei faptelor. Astfel, persoana vatamata prezinta tendinta de exagerare asupra faptelor, consecintelor sau prejudiciului suferit .
Īn audierea victimei trebuie sa se tina cont de urmatoarele aspecte :
a) Īn cazul sentimentului de teama , de frica se manifesta inconstient tendinta de ,, umflare a faptelor ''. Astfel, īn cazul infractiunilor savārsite cu violenta a existat tendinta de supradimensionare a taliei, a constitutiei, a numarului infractorilor sau a diferitelor instrumente de care acestia s-au folosit , precum si aprecieri gresite asupra timpului .
b) Pe fondul afectiv emotional pot sa apara erori de perceptie a faptelor care apar si datorita lipsei atentiei .
c) Tendinta de supraevaluare se manifesta si īn cazul aprecierii distantei īn cazul īn care persoana vatamata este privata de libertate .
Denaturarile mincinoase de rea - credinta , se datoreaza dorintei de razbunare , precum si dorintei de a obtine avantaje materiale mai mari decāt prejudiciul real . De asemenea pot sa existe denaturari prin existenta fenomenului ,, schimbare de rol ''.
Declaratiile victimelor aflate īn stari de agonie prezinta anumite particularitati deoarece momentele de luciditate alterneaza cu cele de tulburare a facultatilor psihice. De asemenea , o persoana care este constienta ca va deceda , are sentimentul de razbunare si astfel poate sa indice ca autor al infractiunii o alta persoana nevinovata.
2.4.2. RECUNOAsTEREA
Recunoasterea consta īn actualizarea impresiilor anterioare īn conditiile contactului repetat cu persoanele si obiectele , īn compararea acestora cu imaginea pastrata īn memorie a persoanelor si obiectelor percepute anterior .
Recunoasterea reprezinta modalitatea de comunicare a informatiilor , existānd doua īmprejurari care au un final distinct :
a) Recunoasterea reprezinta un mijloc de individualizare a unor persoane sau obiecte aflate īn anumite raporturi cu infractiunea savārsita sau cu infractorul ;
b) Recunoasterea reprezimta un procedeu tactic de reamintire a unor fapte temporar uitate ;
Recunoasterea este bazata pe elemente de ordin subiectiv , pe aptitudinile variabile ale persoanei vatamate de a percepe si de a memora , acele īnsusiri de natura sa individualizeze obiectul sau persoana si astfel pot sa apara erori.
Recunoasterile eronate pot avea drept cauze :
Durata redusa a perceptiei ;
Existenta unor elemente asemanatoare ;
Tulburari psihice ;
Gradul de atentie , etc.
3. ASPECTE PRIVIND TIPOLOGIA ĪN VICTIMOLOGIE
Prin victima īntelegem ,, orice persoana umana care sufera direct sau indirect consecintele fizice , materiale sau morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale '' . Victima este persoana care ,, fara sa-si fi asumat constient riscul , deci fara sa vrea , ajunge sa fie jertfita īn urma unei actiuni sau inactiuni criminale '' .
Īn doctrina juridica exista numeroase clasificari ale victimei īn functie de mai multe criterii . Īn functie de categoria infractionala deosebim : victime ale infractiunii de furt , ale infractiunii de tālharie , de viol , etc.
Dupa gradul de implicare si responsabilitate al victimei īn comiterea infractiunii exista urmatoarele categorii de victime :
Complet inocente ;
Avānd o vinovatie minora ;
La fel de vinovate ca si infractorul ;
Mai vinovate decāt infractorul ;
Cel mai vinovat , responsabilitate totala īn comiterea infractiunii ;
Simulant ;
Potrivit lui Hans von Hentig - ,, parintele victimologiei ''-
exista victime īnnascute si victime ale societatii , astfel ca exista treisprezece categorii de victime :102
Victimele nevārstnice ;
Femeile ca victima ;
Vārstnicii ;
Consumatorii de alcool si stupefiante ;
Imigrantii ;
Minoritatile etnice :
Indivizii normali ,dar cu o inteligenta redusa ;
Indivizii (temporar) deprimati ;
Indivizii achizitivi (care au tendinta de a-si mari averea ) ;
10) Indivizii destrabalati (imorali ) ;
11) Indivizii singuratici ;
12) Chinuitorii (care supun la chinuri prelungite anumite
persoane ) ;
13) Indivizii ,, blocati '' (care au datorii ) si cei ,, nesupusi'
(nu se lasa usor victimizati) ;
Īn doctrina straina victimele sunt studiate īn functie de gradul lor de responsabilitate īn comiterea infractiunilor, precum si de relatia sociala īn raport cu aceste. Astfel, victimele sunt īmpartite īn doua mari categorii :
1. Victime acuzate - sunt acele victime īmpotriva carora sunt dovezi ca ele īmpart raspunerea īn forme diferentiate cu infractorul , fiind vinovate pentru facilitare , precipitare sau provocare īn raport cu actiunea sau inactiunea faptuitorului.
2. Victime aparate - sunt acele victime īmpotriva carora nu exista nici un fel de dovada sau argument ca ar avea vreo vina sau ar fi avut vreo legatura cu infractorul īnainte de comiterea infractiunii.
O alta clasificare importanta , din punct de vedere stiintific, are drept criteriu gradul de participare si stabileste urmatoarele categorii de victime :
Victime care anterior faptului infractional nu au avut nici o legatura cu faptasul ;
Victime provocatoare ;
Victime care precipita declansarea actiunii raufacatorului ;
Victime slabe sub aspect social si biologic ;
Victime autovictimizante ;
Victime politice ;
4. CUNOAsTEREA PSIHOLOGIEI VICTIMEI -SURSĂ IMPORTANTĂ ĪN DESCOPERIREA INFRACTORILOR105
Dupa cum am observat īn cadrul clasificarii victimelor este foarte greu sa facem diferentiei īn ceea ce priveste responsabilitatea victimei si infractorului īn comiterea infractiunii .
Din punct de vedere juridic , precizarea statutului victimei si infractorului se face atāt īn baza stabilirii initiativei īn a comite o fapta antisociala cāt si īn baza efectelor acestea .
Avānd īn vedere ca exista cazuri īn care īntre infractor si victima nu a existat o legatura anterioara din punct de vedere psihologic, victima poarta o anumita raspundere legata de actul infractional. De exemplu, o femeie care umba singura noaptea la ore tārzii īntr-o zona necirculata, este vinovata deoarece ignora posibilele pericole, devenind astfel victima unei infractiuni de viol sau tālharie. O persoana poate fi vinovata si atunci cīnd afirma ca poseda anumite sume de bani sau bunuri, devenind victima unei infractiuni contra patrimoniului .
Īn cazul īn care victima decedeaza, iar īntre victima si infractor exista anumite legaturi anteriore, se poate identifica infractorul, pornindu-se de la cunoasterea victimei (modul sau de viata, preferinte, trasaturi psiho-morale si psihocomportamentale) si astfel se poate ,,reconstitui'' fizionomia particulara a relatiei interpersonale infractor-victima.
Īn cazul īn care victima nu decedeaza , exista posibilitatea ca aceasta sa aiba anumite retineri cu privire la datele care pot sa-l identifice pe infractor. Astfel, victima se poate teme de consecintele (razbunarii, etc.) pe care le poate suferii īn urma demascarii infractorului. Īn asemenea situatii victima poate sa evite complet demascarea infractorului , poate sa conduca organele judiciare pe o pista gresita, sau poate sa nege comiterea infractiunii. Dar cu toata staruinta victimei, prin modul de reactie al acesteia din punct de vedere psihologic, pot fi identificate anumite caracteristici psihice si comportamentale ale infractorului.
Īn doctrina s-au facut referiri asupra datelor care prezinta interes īn cunoasterea victimelor, date care au o semnificatie importanta īn procesul identificarii autorilor si anume:
- date referitoare la determinarea naturii juridice a infractiunii (omor , sinucidere ,accident ) ;
- date privind stabilirea celui mai plauzibil mobil al savārsirii infractiunii ;
- date relative la precizarea circumstantelor esentiale ale evenimentului , alte īmprejurari semnificatice (tentative de alarmare sau de aparare a victimelor ) ;
- date care definesc personalitatea victimelor ;
- date cu privire la cercul de relatii al victimei , mediile si
locurile sau localurile publice frecventate ;
-informatii privind miscarea īn timp si spatiu a victimei ;
- date privind bunurile detinute de victima , īn special al celor de valoare si cele privind disparitia unora dintre acestea ori a unor documente ;
- informatii privind antecedentele morale, medicale, penale si contraventionale ale victimei ;
Īn relatia infractor-victima exista mai multe variante posibile, mai ales īn cazul infractiunilor cu violenta. Ţinānd cont de pozitia si situatia victimei dupa comiterea infractiunii, exista mai multe variante posibile si anume :
1. Victime disparute. Īn acest caz sesizarea este facuta de persoane cunoscute, uneori chiar de infractori .
2. Victime decedate ca urmare a agresiunii. Īn acest caz se pot obtine informatii despre infractor respectiv modul īn care a procedat acesta .
3. Victime care supravietuiesc agresiunii dar nu pot identifica autorul din motive obiectve (fapta s-a comis pe īntuneric, infractorul era mascat).
4. Victime care supravietuiesc agresiunii si care cunosc infractorul īnsa nu-l denunta de teama ca acesta sau persoane apropiate acestuia sa nu se razbune , mai ales daca exista amenintari.
5. Victime care supravietuiesc agresiunii , care cunosc infractorul dar nu-l denunta din motive ce tin de viata lor particulara.
6. Victime care supravietuiesc agresiunii , care cunosc infractorul dar care, īn loc sa-l denunte, īncearca sa ofere alte explicatii protejāndu-l astfel pe infractor. Īn aceste situasii pot sa existe anumite sentimente ( de iubire , de dragoste , etc. )
7. Victime care supravietuiesc agresiunii si care desi cunosc infractorul adevarat acuza o alta persoana pe care doresc sa se razbune.
8. Victime care supravietuiesc agresiunii, care cunosc infractorul , dar profitānd de situatie , īncearca sa puna īn seama acestuia si fapte pe care nu le-a comis (de exemplu : victima poate sa reclame disparitia mai multor lucruri , īn cazul unui furt)
9. Victime care profita de o anumita situatie reclamānd o ,,infractiune'' comisa asupra sa cu intentia de a sanctiona o persoana sau de a profita de pe urma ei (de exemplu : o relatie sexuala este transformata īn viol) .
ASCULTĂRII MARTORILOR sI PERSOANELOR
VĂTĂMATE
SUBCAPITOLUL I
SECŢIUNEA 1
ASCULTAREA PROPRIU- ZISĂ A MARTORILOR
IMPORTANŢA sI PREGĂTIREA ASCULTĂRII MARTORILOR
Depozitiile martorilor , desi nu reproduc īntotdeauna realitatea
ocupa un loc important īn categoria mijloacelor de proba , fiind de cele mai multe ori necesare la stabilirea adevarului.
Importanta pe care o au declaratiile martorilor pentru
cercetarea criminalistica rezida, īn aceea ca, aproape īntotdeauna, infractiunea este perceputa de persoane neinteresate īn cauza si īn faptul ca ele, prin natura lor, īmbraca ,, forma cea mai vie, mai expresiva de a prezenta , reproduce faptul infractiunii īn toata realitatea sa, cu tot zbuciumul sau si īn aspectele sale complexe fiziopsihice ". Dar, aceasta importanta a declaratiilor martorilor ramāne doar īn sfera abstractului , daca sunt ignorate conditiile obiective si subiective īn care ele se formeaza īn constiinta subiectului, precum si posibilitatea denaturarii intentionate a realitatii de catre persoana audiata ca martor.108
Cunoasterea infractiunii , constituie o necesitate obiectiva pentru alegerea tacticii ce urmeaza a fi aplicata īn procesul ascultarii persoanelor. Cānd se cunoste natura infractiunii , modul si conditiile īn care a fost comisa , organul judiciar studiaza datele existente la dosar, stabileste persoanele care trebuie ascultate , obtine informatii despre personalitatea acestora dar si despre starea lor sufleteasca din momentul ascultarii ,natura relatiilor dintre subiectii infractiunii, stabileste locul, momentul si modul de citare, dar si materialele pe care trebuie sa le foloseasca cu aceasta ocazie.
Daca organul judiciar considera ca martorul ar avea motive ca intentionat sa ascunda adevarul , trebuie sa descopere īn prealabil cauza, pe care sa o īnlature īn procesul ascultarii, folosind metodele tactice adecvate, tināndu-se seama de natura cauzei si de personalitatea martorului.
STUDIEREA DOSARULUI CAUZEI
Organele judiciare vor studia materialul cauzei cu scopul de
a stabili faptele si īmprejurarile ce pot fi clarificate pe baza declaratiilor martorilor si stabilirea cercului de persoane care cunosc aceste fapte, astfel fiind selectate persoanele care vor depune ca martori. De asemenea, se vor studia toate datele, informatiile existente īn caz, alte probe, fiind stabilite astfel unele aspecte de ordin tehnic care nu fac parte din cadrul judiciar, dar care pot servi indirect la stabilirea unor īmprejurari esentiale.
1.2. STABILIREA MARTORILOR CARE POT FI AUDIAŢI
Stabilirea persoanelor care pot fi ascultate īn calitate de martori, de catre organul de urmarire penala se va face pe baza criteriilor procesuale penale si criminalistice.
Astfel, vor fi identificate persoanele care au perceput direct faptele si īmprejurarile cauzei dar si acela care au cunoscut indirect date despre fapte si īmprejurari, cu ajutorul unor surse sigure, capabile sa reflecte adevarul īn cauza.
Īn cazul īn care exista mai multe persoane care detin asemenea informatii, se va face o selectare a martorilor care vor participa īn procesul penal. Aceasta selectare se va face īn functie de calitatea datelor, de personalitatea martorului, obiectivitatea, pozitia fata de cauza cercetata sau alte cauze de natura colaterale, lipsite de semnificatie ori care pot deruta ancheta.
De asemenea se va tine cont de relatiile care exista īntre martori si celelalte persoane implicate īn proces deoarece anumite sentimente de prietenie , de dusmanie fata de inculpat sau persoana vatamata conduc la depozitii care nu corespund īn totalitate adevarului sau la marturii mincinoase .
1.3. CUNOAsTEREA PERSONALITĂŢII MARTORILOR
Organul judiciar, dupa ce a cunoscut datele despre fapta si personalitatea fiecarei persoane ce urmeaza a fi ascultata , are posibilitatea sa planifice īntreaga succesiune de ascultari, prin care sa-si deschida un vast cāmp de observatie asupra īntregului proces al comiterii infractiunii si al particularitatilor sale .
Cunoasterea personalitatii presupune obtinerea de date cu privire la profilul psihologic, la pregatirea si ocupatia, la natura unor posibile relatii cu partile, la anumite preocupari extraprofesionale, la caracterul si temperamentul martorului, etc. De obicei, aceste date sunt obtinute dupa stabilirea datelor personale .
Datele referitoare la persoana martorului pot fi obtinute direct de la martor, din studierea materialelor cauzei, din audierea altor persoane ascultate īn cauza respectiva , colegi de serviciu , vecini .
ELEMENTE TACTICE APLICATE ĪN PREGĂTIREA ASCULTĂRII MARTORILOR
Īn vederea aflarii adevarului , organul judiciar stabileste anumite obiective ale anchetei si anumite activitati necesare īn solutionarea acestea , astfel īncāt pregatirea ascultarii martorului se face īn functie de aceste obiective. Astfel , organul judiciar trebuie sa stabileasca o anumita ordine de audiere , momentul audierii iar apoi sa pregateasca audierea propriu-zisa .
STABILIREA ORDINII DE AUDIERE 112
Īn vederea solutionarii unei cauze , organul judiciar , dupa ce
a stabilit aspectele care trebuie clarificate sau verificate, va stabili o anumita ordine de ascultare a martorilor .
Potrivit doctrinei si practicii judiciare, ordinea de ascultare a martorilor depinde de informatiile pe care le detin acestia cu privire la savārsirea infractiunii. Astfel, martorii care au perceput direct (nemijlocit) faptele, adica martorii principali , vor fi ascultati īnaintea martorilor care au perceput faptele indirect prin mijlocirea altor persoane, sau din ,,zvonul public " sau ,, din auzite ".
Ordinea de ascultare se mai stabileste si īn functie de natura relatiilor dintre martori si parti pe de o parte si a pozitiei martorului īn raport cu pricina. Astfel martorii care sunt īn anumite relatii cu partile (de prietenie, de dusmanie) sau au anumite interese īn cauza (financiare, sentimentale , etc.) vor fi ascultati dupa ceilalti martori care nu au nici un interes īn cauza, declaratiile lor nefiind influentate de anumite sentimente sau interese .
De asemenea, īn functie de comlexitatea sau specificul anchetei, ascultarea martorilor se poate efectua, fie īnainte, fie dupa ascultarea īnvinuitului sau a persoanei vatamate.
Cānd se stabileste ordinea de audiere a persoanelor se tine cont si de posibilitatea verificarii declaratiilor īnvinuitului, ale altor martori si ale persoanei vatamate .
STABILIREA MOMENTULUI sI LOCULUI AUDIERII
Stabilirea momentului si locului audierii este un element
tactic, aflat īn strānsa corelatie cu ordinea de ascultare. Momentul ascultarii unui martor , este ales īn functie de mai multi factori si anume :113
a) Evitarea posibilei īntelegeri īntre martori dar si influentarea celui care va fi audiat de catre diverse persoane interesate īn cauza sau prieteni, rude ale acestor persoane. Citarea martorului trebuie sa se faca cāt mai repede , īn zile sau ore diferite astfel īncāt sa nu existe posibilitatea īntālnirii martorilor la sediul organului judiciar iar īn cazul īn care martorii se īntālnesc sa nu existe timp suficient pentru a discuta despre declaratiile facute sau despre īntrebarile puse de anchetator. Astfel, nu vor mai exista declaratii ,, identice " sau asemanatoare, organul judiciar avānd posibilitatea de a observa anumite contradictii īn declaratiile martorilor. Este indicat , atunci cānd este posibil , ca martorii sa fie citati īn aceeasi zi la intervale mici de timp si invitati īn īncaperi diferite .
b)Cānd se stabileste momentul audierii, trebuie sa se tina cont de programul de activitate si profesia persoanei care urmeaza sa fie ascultata, numai daca este posibil. Martorii pot fi ascultati īn afara orelor de program īn cazul unor infractiuni minore iar īn cazul unor infractiuni flagrante sau care prezinta un grad ridicat de pericol social, nu se mai tine cont de acest lucru, martorii fiind obligati sa se prezinte pentru audiere la data si ora fixata de organul judiciar.
c) Locul de audiere nu este prevazut expres de lege, audierea avānd loc de regula , la sediul organului judiciar. Īn cazul unor infractiuni minore organul judiciar poate sa mearga la serviciul martorului pentru obtinerea unei declaratii , fara sa-l mai citeze pe martor sa se prezinte la sediul acestuia. Pentru informatii suplimentare audierea se poate face la locul savārsirii faptei. De asemenea , audierea se poate face si īn spital, domiciliul sau resedinta, de obicei īn acele cazuri īn care martorul are probleme de deplasare datorita unei boli sau alte cauze .
Audierea nu este recomandata la sediile unor persoane juridice, institutii , etc.
2.3. PREGĂTIREA AUDIERII. ELABORAREA PLANULUI
DE ASCULTARE
Pregatirea audierii martorilor presupune īntocmirea unui plan de ascultare, pentru fiecare persoana īn parte, īn special īn cauzele complicate .
Acest plan va cuprinde : 114
Precizarea cercului de persoane;
Problemele ce urmeaza a fi clarificate ;
Īntrebarile si ordinea de adresare a lor ;
Eventualele date desprinse din materialele aflate īn dosar pe care anchetatorul le poate folosi īn timpul ascultarii ;
Īntrebarile se bazeaza pe principiul mobilitatii si dinamismului, ele putāndu-se completa sau reformula īn functie de particularitatile si de evolutia audierii , a īntregii anchete penale.
De asemenea , pot fi pregatite īnscrisuri , fotografii , mijloace materiale de proba care se considera necesare a fi prezentate martorului pentru lamurirea unor īmprejurari , verificare de date , sau īn scop tactic. Astfel, martorul este ajutat sa-si reaminteasca despre faptele si īmprejurarile la care a asistat si sa dea declaratii cāt mai aproape de adevar.
Elaborarea planului de ascultare , fiind o activitate umana si avānd īn vedere conduita uneori imprevizibila si posibilitatea adoptarii īn functie de o seama de īmprejurari , a unei atitudini sau alta va avea valoarea unui cadru ale carui coordonate pot si trebuie modificate īn raport de unele situatii survenite .
REGULI sI PROCEDEE TACTICE CRIMINALISTICE APLIATE ĪN ASCULTAREA PROPRIU-ZISĂ A MARTORILOR
Ascultarea primara a martorului, adica prima ascultare efectuata īn fata organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata, parcurge trei etape (faze) principale, stabilite dupa reguli tactice criminalistice si reguli procesuale penale, si anume : etapa de identificare a martorului , etapa relatarii libere si etapa formularii de īntrebari si de ascultare a raspunsurilor .
CONDUITA TACTICĂ ĪN ETAPA DE IDENTIFICARE A MARTORULUI
Īn anumite lucrari de specialitate , aceasta prima etapa
este extinsa si asupra unor discutii prealabile purtate cu martorul īnainte de relatarile libere pe care acesta le face . Prin intermediul acestor discutii , organul judiciar cāstiga īncrederea martorului si are posibilitatea sa-si formeze o imagine despre conceptiile morale ale martorului , nivelul de cultura , pasiuni , temperament , caracter , etc.
Etapa de identificare a martorului cuprinde si depunerea juramāntului potrivit art. 85 C.pr.pen. . Īnainte de a depune juramāntul martorului i se vor adresa anumite īntrebari prealabile referitoare la nume, prenume, etate, adresa si ocupatie. Cānd exista īndoieli asupra identitatii martorului aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba. Martorul va fi īntrebat daca este sot sau ruda cu partile, despre raporturile existente cu acestea si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii (art.84 C.pr.pen.). Dupa depunerea juramāntului urmeaza discutii prealabile care pot sa se refere la diferite activitati profesionale, literare, artistice , tehnice , sportive , etc.
Organul judiciar este obligat sa tina cont de cāteva regili tactice necesare crearii unui climat psihologic adecvat obtinerii de declaratii complete si sincere si anume :
a) Primirea martorului īntr-o maniera corecta si civilizata
necesara din momentul asteptarii pāna īn momentul audierii propriu-zise. Martorului nu trebuie sa i se creeze impresia ca este neglijat de organele judiciare, uitat sau ca nimeni nu se ocupa de el .119 Astfel , sub aspect psihologic , martorul va avea tendinta sa creada ca declaratiile sale au o importanta redusa īn solutionarea cauzei .
b) Crearea unui cadru de ascultare sobru , caracterizat de
seriozitate, lipsit de factori stresanti , care pot distrage atentia martorului , ca de exemplu prezenta unor persoane straine sau obiecte, aparate sau instalatii care pot stārni curiozitate sau teama. Dupa ce organul judiciar īncepe sa cunoasca pasiunile martorului , poate sa coordoneze discutiile prin īntrebari subtile, care sa stārneasca interesul acestuia, pe teme care martorul este competent sa discute ca un om cunoscator īn materie, astfel fiind exteriorizata īntreaga personalitate.
c) Comportarea organului judiciar intr-un mod calm ,
īncurajator care are scopul sa-l destinda pe martor. Atitudinea de aroganta , de sfidare , de raceala , nu este indicata deoarece conduce la inhibarea martorului iar acesta poate sa dea declaratii incomplete . Un comportament necivilizat determina pe un martor sa nu declare tot ce stie cu privire la faptele si īmprejurarile cauzei sau sa refuze sa raspunda la īntrebari , desi este de buna - credinta.
Discutii prealabile , purtate cu martorul pe teme cu totul diferite de scopul ascultarii , dar familiare acestuia au drept consecinta crearea unei īncrederi reciproce a interlocutorilor. Uneori, chiar daca martorul a venit la audieri cu intentia de a prezenta denaturat faptele , este posibil ca acesta sa-si schimbe hotarārea si sa fie sincer īn relatarile sale. Din discutiile purtate , organul judiciar are posibilitatea sa descopere parti mai sensibile ale martorului , emotiile sau teama de care este stapānit , uneori deducānd si cauzele care le-au determinat si le mentin īn continuare. Acestea fiind cunoscute , pot fi anihilate prin discutii , prin argumente , organul judiciar putānd astfel sa cāstige īncrederea martorilor. Astfel , se poate crea un climat psihologic favorabil confesiunii.121
Prin discutiile prealabile organul judiciar poate sa descopere ca martorului īi este frica sau teama sa depuna declaratii īmpotriva unor persoane , preferānd sa dea declaratii incomplete sau eronate , īncercānd astfel sa se salveze singur de eventualele razbunari asupra sa , a rudelor sau a persoanelor apropriate. Īn aceasta situatie organul judiciar trebuie sa discute cu martorul despre programul de protectie prevazut īn Legea nr. 682 /18 decembrie 2002. Īn aceste conditii martorului īi va disparea sentimentul de teama si se va simti protejat de organele judiciare , martorul putānd sa faca declaratii complete care conduc la solutionarea cauzei . ( vezi cap.I)
FAZA RELATĂRILOR LIBERE sI CONDUITA TACTICĂ DIN ACEASTĂ FAZĂ
Īn aceasta etapa martorului i se face cunoscut obiectul
cauzei si i se arata care sunt faptele sau īmprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor , cerāndu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea (art. 86 C.proc.pen.) . Faza relatarilor libere consta īn initiativa organului judiciar de a-i permite martorului sa prezinte prin ,,viu grai " , prin cuvintele sale , tot ce cunoaste despre infractiune si persoanele implicate īn savārsirea ei .
Spre deosebire de interogatoriu , atunci cānd martorul este supus īntrebarilor organului judiciar , relatarea libera prezinta avantaj datorita spontaneitatii sale, faptele fiind prezentate asa cum au fost percepute si memorate de martor .
Īn doctrina se sustine ca o depozitie libera prezinta garantia unei mari fidelitati , daca martorul nu are nimic de ascuns sau pe cineva de protejat . Astfel , conduita organului judiciar trebuie sa tina cont de urmatoarele reguli :
a) Ascultarea martorului cu rabdare si calm, fara a fi īntrerupt, desi acesta relateaza faptele foarte amanuntit , unele nefiind importante pentru solutionarea cauzei, dar exista si altele foarte importante īn solutionarea cauzei. Īntrebarile se pot pune atunci cānd martorul denatureaza realitatea prin amanunte nesemnificative īn cauza.
b) Evitarea gesturilor de aprobare sau dezaprobare sau alte reactii sau expresii, īn special cele ironice, care pot sa-l deruteze pe martor. De exemplu limbajul ironic, īncruntarea, lipsa de atentie, gesturile de nervozitate , diferite expresii cum ar fi : ,, hai , fii serios '' , ,,nu mai spune ? '' , pot sa-i creeze martorului neāncredere īn organul judiciar, neāncredere caracterizata prin efecte negative asupra declaratiilor.
c) Ajutarea cu tact a martorului, apare mai ales īn situatia īn care vocabularul redus al martorului influenteaza relatarea libera. Important este ca martorul sa nu fie sugestionat prin acest ajutor . Exista si situatii īn care intelectualii pot fi martori incoerenti , putānd face diferite greseli īn declaratii.
d) Daca martorul se pierde īn amanunte sau se abate īn mod deliberat de la subiectul relatarii , organul judiciar trebuie sa intervina ferm , dar civilizat , īn reorientarea relatarii spre obiectul marturiei. Martorul va fi īndreptat sa se concentreze asupra problemelor care fac obiectul cauzei , dar declaratia acestuia va trebui sa ramāna spontana.
e) Organul judiciar va retine aspectele mai semnificative sau eventualele contraziceri sau neclaritati din expunere dar nu va īntrerupe martorul pentru a repeta o anumita idee sau sa fie mai explicit.
REGULI TACTICE APLICATE ĪN ETAPA FORMULĂRII ĪNTREBĂRILOR sI ASCULTĂRII RĂSPUNSURILOR
Aceasta etapa urmeaza dupa relatarea libera iar īn anumite
cazuri nu este necesara deoarece martorul a expus suficient de clar informatiile detinute , cu ajutorul relatarii libere. Īn majoritatea cazurilor, organul judiciar trebuie sa intervina cu īntrebari pentru a clarifica unele aspecte sau pentru a īnlatura o declaratie de rea- credinta. Īn doctrina 125 aceasta etapa mai este denumita ,,ascultare dirijata " sau īn alte lucrari ,, Interogarea martorilor '' , ,, Relatarea ghidata '' , ,, Depozitie-interogatoriu '' , sau ,, Interogatoriu ''.
Īn doctrina (C.Suciu) se sustine ca īntrebarile ce urmeaza a fi adresate martorului trebuie pregatite īnainte de a īncepe ascultarea . Alti autori nu sunt de acord cu acest lucru si motiveaza prin urmatoarele trei argumente :
Organul judiciar nu stie ce cunoaste martorul despre fapta cercetata si īn ce anume circumstante a perceput si pastrat īn memorie infractiunea .
Prin relatarea libera martorul poate sa lase fara obiect multe din aceste īntrebari .
Exista numeroase īntrebari care se nasc īn functie de declaratiile martorului .
Īn ciuda acestor argumente , personal , consider ca anumite
īntrebari referitoare la aspecte importante trebuie pregatite īnainte de ascultare pentru a nu fi uitate , dar īn acelasi timp consider ca formarea unui plan de īntrebari amanuntite este inutil .
Folosirea de īntrebari si raspunsuri īn urma relatarii libere are multe avantaje dar si unele dezavantaje . Avantajele constau īn faptul ca :
Īnlatura confuziile si contrazicerile create īn expunerea libera
Ajuta martorul sa-si aminteasca unele īmprejurari sau secvente din procesul savārsirii infractiunii
Corecteaza unele relatari de rea-credinta
Contribuie la cunoasterea din partea organului judiciar a personalitatii martorului si a atitudinii sale fata de faptuitor
Dezavantajul consta īn faptul ca prin īntrebarile puse,
martorul este limitat īn raspunsurile sale iar īntrebarile respective pot sa-l sugestioneze.
DIFERITE TIPURI DE ĪNTREBĂRI
A. ĪNTREBĂRI ĪN FUNCŢIE DE MOMENTUL SĂVĀRsIRII INFRACŢIUNII
Īntrebarile adresate martorului pot fi grupate īn trei
categorii īn functie de momentul savārsirii infractiunii si anume :129
Prima categorie de īntrebari se refera la raporturile
anterioare comiterii infractiunii dintre persoanele participante īn proces si la starea generala a organismului sau din momentul perceperii evenimentului infractional. Astfel, martorul este īntrebat daca īn momentul perceptiei faptei era sanatos ori bolnav, obosit sau odihnit, īnainte de munca sau dupa terminarea orelor de serviciu. Martorul mai poate fi īntrebat daca a consumat bauturi alcoolice si īn ce cantitate. Aceste īntrebari sunt necesare deoarece au rolul de a stabili daca perceptia a avut loc īn conditii normale.
A doua categorie de īntrebari se refera la savārsirea
propriu-zisa a infractiunii si trebuie sa stabileasca activitatile din procesul evenimentului infractional si sa precizeze circumstantele de loc si de timp īn care s-a produs. Martorului i se poate cere sa arate din ce moment a perceput evenimentul cu indicarea primei si ultimei secvente din ceea ce a vazut. Īn concluzie , aceasta categorie de īntrebari se refera la receptia informatiilor de catre martor.130
Īntrebarile din a treia categorie se refera la
activitatile unor persoane dupa comiterea infractiunii iar astfel se descopera raporturile create de catre persoanele interesate īn cauza.
B. ĪNTREBĂRI REFERITOARE LA DEPOZIŢII
CARE CONŢIN DENATURĂRI
Denaturarile constituie o degradare , o deviere de la forma
originara a informatiilor iar dupa cum acestea se rasfrāng asupra laturii esentiale sau secundare a marturiei , fidelitatea acesteia se va resimti īntr-o masura mai mult sau mai putin īnsemnata.
Denaturarile pot fi de natura obiectiva sau subiectiva si se īmpart īn patru categorii si anume :
Denaturari prin aditie (adaugare) . Acestea constau īn
adaugarea la faptele real percepute a unor informatii imaginare , care nu au fost percepute īn realitate , fie prin exagerari a faptelor reale , fie prin imaginarea totala a unor fapte. De obicei, aceste denaturari pot fi determinate de perceptii incomplete , fragmentare.
Denaturari prin omisiune - atribuie marturiei un caracter
incomplet care nu acopera integral sfera faptelor real percepute. Astfel , martorul afirma mai putin decāt ceea ce a perceput īn mod real. Cauza acestor denaturari consta īn uitarea unor fapte percepute , ignorari pe care martorul le considera lipsite de importanta sau reaua - credinta.
Denaturari prin substituire - produc modificari īn
structura informatiilor detinute de martor fiind determinate de analogia, de asemanarile existente īntre faptul perceput si fapte anterior percepute datorita carora anumite elemente , īnsusiri sau calitati sunt atribuite altor persoane sau obiecte decāt cele aflate īn raporturi reale cu faptul asupra caruia martorul urmeaza a face depozitia . Astfel , faptelor real percepute li se substituie fapte care de cele mai multe ori īsi au punctul de plecare īntr-un act de perceptie anterioara.
Denaturari prin transformare - se produc datorita
caracterului dinamic si selectiv al pastrarii si reproducerii astfel ca datele memorate sunt supuse unei neāntrerupte reorganizari si restructurari. Asemenea denaturari produc modificari īn sensul deplasarii īn timp si spatiu a unor detalii , inversarea succesiunii faptelor , īmpreunarea unor elemente care īn momentul reproducerii lor aveau o existenta de - sine-statatoare , descompunerea īn parti a acelor laturi care initial formau un tot , etc.
Denaturarile amintite pot fi īntālnite si la martorii de buna credinta care doresc sa reproduca fidel faptele. Chiar si atunci cānd martorul denatureaza realitatea , acesta poate fi sincer daca , datorita unor īmprejurari involuntare, mai presus de vointa sa, nu poate deosebi adevarul de neadevar . Datorita unor asemenea cauze, martorul care īn mod involuntar denatureaza realitatea e sincer convins ca depozitia sa este conforma cu adevarul.
Pentru īnlaturarea acestor denaturari si pentru stabilirea corectitudinii sau exactitatii depozitiei , organul judiciar va trebui sa intervina cu īntrebari care se īmpart īn mai multe categorii , īn ceea ce priveste tactica criminalistica , si anume :
Īntrebari de completare - se refera la aspectele omise din
declaratie sau care contin detalii insuficiente pentru stabilirea īmprejurarilor de fapt.
Īntrebari de precizare ; sunt necesare , de exemplu pentru
determinarea cu exactitate a circumstantelor de loc , timp si mod de desfasurare a unui eveniment , precum si pentru stabilirea surselor din care martorul a obtinut date despre fapta.
Īntrebari ajutatoare ; sunt destinate reactivarii memoriei
si pentru īnlaturarea denaturarilor prin substituirea sau prin transformare, prin referiri la aspecte ce privesc evenimente importante din viata martorului , evenimente desfasurate concomitent cu faptele despre care este ascultat, etc.
Īntrebari de control ; au rolul de verificare a afirmatiilor
si sunt bazate pe date certe . Ele mai au rolul de a īnlatura anumite denaturari , de a descoperi depozitiile de rea -credinta sau sursele din care provin informatiile precum si de a īnlatura contradictiile dintre declaratiile existente si alte mijloace de proba.
Aceste īntrebari vor fi īn concordanta cu planul de audiere , dar formularea lor , succesiunea īn care vor fi puse , depinde de relatarea libera a martorului , sau din coroborarea acestora cu celelalte mijloace de proba detinute de organul judiciar.
C. ĪNTREBĂRI REFERITOARE LA TACTICA CRIMINALISTICĂ
Īn formularea si adresarea īntrebarilor potrivit doctrinei si
practicii judiciare , este necesar sa se respecte urmatoarele reguli :133
Īntrebarile trebuie sa fie clare , precise , concise si
exprimate īntr-o forma accesibila persoanei ascultate, potrivit vārstei, experientei , pregatirii si inteligentei sale.
Īntrebarile vor viza strict faptele percepute de catre martor
si nu punctul sau de vedere referitor la natura acestora sau la probleme de drept. Īntrebarile nu vor avea ca destinatie alte fapte care nu au legatura cu solutionarea cauzei.
Īntrebarile nu vor contine elemente de intimidare , de
punere īn dificultate a martorului sau promisiuni pe care organul judiciar nu le poate respecta .
Raspunsul nu trebuie sugerat prin modul de adresare a
īntrebarilor si tonul acestora.
Aceste reguli sunt foarte importante pentru obtinerea de declaratii sincere si complete iar organul judiciar trebuie sa tina cont de acest lucru.
D. ĪNTREBĂRI CARE AU UN ANUMIT GRAD DE SUGESTIBILITATE
Īntrebarile sugestive conduc la denaturarea adevarului ,
reprezentānd o parte din vointa anchetatorului , care nu corespunde īn toate cazurile realitatii .1
Astfel , sugestia reprezinta o cauza de denaturare a depozitiilor martorului care poate sa apara atāt īn cazul relatarilor libere dar īn special īn cazul interogatoriului .
Influenta sugestiei este cu atāt mai mare cu cāt perceptia a fost mai fragmentara , mai lacunara , cu cāt faptele au fost mai slab memorate si mai greu amintite , etc. Sugestia poate fi mai mare atunci cānd martorul este influentat de rude , prieteni , colegi de serviciu , īnainte ca acesta sa se prezinte la audieri.
Īntrebarile ce pot sugera martorului un anumit raspuns sunt denumite īn doctrina ,, tendentios sugestive ''
Caracterul sugestiv al īntrebarilor tendentioase rezida īnainte de toate , īn forma īntrebarii care conduce la raspunsul asteptat si dorit. Valoarea unui raspuns depinde de forma īntrebarii care l-a provocat , raspunsul si īntrebarea formānd īntr-un sistem indivizibil un adevarat cuplu ale carui elemente se conditioneaza reciproc .136
Sugestive sunt atāt īntrebarile prin care organul judiciar doreste sa obtina un raspuns cāt si acele īntrebari nedorite cānd nu se urmareste obtinerea unui anumit raspuns .
Nu numai forma si continutul īntrebarii pot fi sugestive dar si locul pe care īl ocupa īn succesiunea īntrebarilor , raporturile , corelatia īn care se afla īntrebarea data cu īmrejurarile ce au fost sau nu expuse de martor . Astfel una si aceeasi īntrebare poate sa fie uneori sugestiva iar alteori nu . Astfel , pot sa existe mai multe tipuri de īntrebari si anume :137
Īntrebari determinative ; sunt īntrebari care nu sunt
sugestive si pot fi de forma : ,, Avea īnvinuitul un cutit īn māna ? '' sau ,,Avea victima o geanta asupra ei ?''
Īntrebari determinative cu pronume interogativ . Nici aceste īntrebari nu sunt sugestive si pot fi de forma : ,, Ce culoare avea geanta victimei ?''
Īntrebari incomplet disjunctive . Īn cazul acestor īntrebari
influenta sugestiei este mai redusa fiind īntrebari de tipul ,, da sau nu ''.
De exemlpu : ,, Avea victima o geanta ?''
Īntrebari complet disjunctive . De exemplu : ,, Geanta era
de culoare albastra sau neagra ? ''. Aceste īntrebari sunt destul de periculoase . Īn exemplul dat martorului i se sugereaza sa aleaga īntre culoarea neagra sau albastra , desi īn realitate este posibil ca geanta sa aiba o alta culoare decāt cele sugerate.
Īntrebari de tipul ,,da - nu'' ; au un grad redus de
sugestibilitate . De exemplu : ,, Avea victima o geanta de culoare albastra ?''
Īntrebari expectative ,,da'' ; acestea sugereaza martorului
sa raspunda afirmativ . De exemplu : ,, Geanta era poate albastra ?''
Īntrebari expectative ,, nu'' ; acestea sugereaza martorului
sa raspunda negativ . De exemplu : ,, Geanta poate nu era albastra ?''
Īntrebari ipotetice sau implicative . Sunt cele mai
periculoase īntrebari deoarece se presupune ca martorul a perceput o anumita fapta desi īn realitate nu s-a īntāmplat acest lucru. De exemplu : ,, Care este culoarea gentii ?''. Sugestivitatea acestei īntrebari consta īn faptul ca organul judiciar considera ca martorul a observat prezenta gentii, dar īn realitate poate ca martorul nu a perceput acest lucru . Sugestia este si mai categorica atunci cānd īntrebarea īncepe cu o expresie de tipul : ,, Este adevarat ca ..?'', ,, Nu este asa ca ... ?''
Martorului i se mai poate sugera sa raspunda la īntrebari prin intonatia cu care sunt rostite acestea , accentul pus pe unul din termenii īntrebarii, mimica sau gesturile celui care efectueaza ascultarea (īncredere, nemultumire , dezamagire , aprobare , dezaprobare , etc.).
Rezistenta la sugestie variaza īn functie de personalitatea martorului si de vārsta acestuia . Astfel , personele tinere sau timide sunt mai sugestionabile decāt celelalte persone mature care au un simt critic mai dezvoltat .
3.3.2. ASCULTAREA RĂSPUNSURILOR LA ĪNTREBĂRI
Atunci cānd anchetatorul asculta raspunsul la īntrebarile pe care le adreseaza martorului trebuie sa respecte o conduita tactica specifica. Astfel, anchetatorul trebuie sa aiba aceeasi atitudine ca īn momentul relatarii libere , dar si anumite particularitati tactice deoarece, īn aceasta faza , dialogul cu martorii este mai complex , īn special din punct de vedere psihic. Prin acest dialog organul judiciar are posibilitatea sa observe daca martorul este nesincer īn declaratii . Regulile tactice specifice ascultarii raspunsurilor sunt , īn general , urmatoarele :
Ascultarea martorului cu toata atentia si seriozitatea si
evitarea mimicii , expresiilor sau gesturilor care pot sa-l influenteze pe martor , a plictiselii , a diferitelor stari nervoase , etc.
Īn situatia īn care exista contradictii īntre raspunsurile
martorului sau īntre raspunsuri si alte probe īn cauza , organul judiciar nu trebuie sa reactioneze imediat si sa nu-si manifeste nemultumirea sau surprinderea si trebuie sa īncerce o clarificare ulterioara a acestora, pastrānd o atitudine calma , care sa-l ajute pe martor sa-si aminteasca exact faptele percepute .
Anchetatorul trebuie sa urmareasca cu atentie modul īn
care reactioneaza martorul la īntrebari . Astfel , poate sa descopere indicii de posibila nesinceritate .
Īn cazul īn care martorul īncearca sa minta , organul judiciar va recurge la anumite procedee tactice ca de exemplu repetarea audierii, reformularea si diversificarea īntrebarilor , confruntarea cu alti martori sau cu partile din proces , insistāndu-se asupra unor amanunte pe care martorul mincinos nu se asteapta sa faca declaratii asupra lor , si astfel nu are ,, pregatite '' raspunsuri pentru asemenea īntrebari iar spontaneitatea cu care va raspunde poate sa-l tradeze .
Daca un martor īsi reaminteste mai greu anumite date , el poate fi ajutat prin īntrebari de referinta dar fara sa i se sugereze raspunsul . Este posibil mai ales la īnceputul audierii ca martorul sa aiba anumite manifestari emotionale dar nu īntotdeauna aceste reactii reprezinta un indice de nesinceritate .
Martorii, ca si persoanele vatamate , au posibilitatea sa completeze sau sa schimbe declaratiile din audierea primara , ori de cāte ori e necesar pentru buna desfasurare a urmaririi penale .
Organul judiciar are un rol activ īn ultima etapa a ascultarii deoarece trebuie sa completeze , sa clarifice sau sa verifice afirmatia . Īn cazul unor declaratii nesincere sau contradictorii martorul poate fi reaudiat iar conduita tactica este aceiasi ca si la audierile anterioare . Īn cazul īn care martorul face o declaratie mincinoasa poate fi determinat sa revina prin prezentarea altor probe.
3.3.3. VERIFICAREA sI APRECIEREA DECLARAŢIILOR
MARTORILOR
Verificarea declaratiilor martorilor este necesara pentru stabilirea veracitatii acestora si pentru aprecierea corecta a marturiei . Verificarea se efectueaza cu ajutorul altor probe sau date existente la dosar, prin īntrebari referitoare la modul de percepere a faptelor , sau daca este cazul , prin efectuarea de reconstituiri .
Un martor de rea - credinta poate fi urmarit penal si trimis īn judecata numai daca magistratul are ,, convingerea intima '' ca a facut tot ceea ce i-a stat īn putinta , prin folosirea tuturor mijloacelor legale , pentru a determina martorul sa nu-si mentina declaratiile nesincere .
Aprecierea declartiilor consta īntr-o operatie de analiza si se efectueaza īn cadrul examinarii si aprecierii īntregului material de proba , printr-un studiu comparativ al faptelor stabilite cāt si un studiu al calitatii surselor directe sau indirecte , din care provin datele.
Evaluarea conditiilor martorilor impune o analiza de continut , pe baza careia organul de urmarire penala sau instanta de judecata interpreteaza si evalueaza materialul informativ comunicat de martor , pentru a stabili īn ce masura acesta serveste , coroborat cu alte date , la aflarea adevarului . De asemenea , evaluarea marturiilor , obtinute īntr-un anumit moment serveste si la luarea deciziei de audiere, a noi martori , de administrare a altor mijloace de proba.
SECŢIUNEA 2
TACTICA ASCULTĂRII MARTORULUI DE
REA - CREDINŢĂ
1. MOTIVELE CARE CONDUC LA MĂRTURIE MINCINOASĂ
Īn practica judiciara exista numeroase cazuri īn care martorii nu sunt sinceri īn declaratii conducānd ancheta īntr-o directie gresita . Prin cunoasterea motivelor care conduc la adoptarea atitudinii de rea- credinta pot fi aplicate cele mai eficiente procedee tactice de ascultare a martorilor mincinosi .
Īn doctrina au fost enumerate principalele motive care conduc la marturie mincinoasa si anume :
1. Martorul trece sub tacere īmprejurari esentiale pentru a convinge organul judiciar de inutilitatea chemarii sale si ca declaratiile sale sunt irelevante , īn scopul de a se elibera de obligatia de a depune marturie. Potrivit acestei obligatii martorul trebuie sa se prezinte īn fata organului judiciar ori de cāte ori este chemat .
Un asemenea martor trebuie convins de importanta declaratiilor sale pentru aflarea adevarului si pentru īnfaptuirea justitiei . Anchetatorul poate sa-i propuna martorului ca daca va declara tot ceea ce stie nu va mai fi chemat la audieri.
2. Martorul trece sub tacere sau denatureaza anumite īmprejurari datorita sentimentelor (de afectiune , de ura , de invidie) pe care le are fata de parti . O asemenea pozitie poate fi observata din īntreaga atitudine a martorului din momentul ascultarii sau din cunoasterea , īnainte de ascultare , a raporturilor dintre martori si parti. Īn asemenea situatii , anchetatorul trebuie sa-l determine pe martor sa fie sincer reamintindu-i , pe un ton calm si ferm , de obligatia de a spune adevarul si de consecintele penale ale nerespectarii acestei obligatii .
3. Martorul nu este sincer deoarece ar putea fi implicat ca īnvinuit sau inculpat īn cauza , sau ar putea fi tras la raspundere pentru o fapta anterioara. Īn aceste cazuri organul judiciar trebuie sa-l convinga ca mai devreme sau mai tārziu faptele vor fi oricum descoperite , iar ajutorul acordat organelor judiciare pot sa-i usureze situatia .
4. Martorul poate sa faca declaratii mincinoase datorita sentimentului de antipatie pe care īl are fata de organul judiciar , datorita unor raporturi anterioare dintre acestia . Īn aceste situatii , organul judiciar trebuie sa adopte o atitudine calma , plina de respect si de consideratie . Īmprejurarile anterioare , care au dus la deteriorarea raporturilor dintre martor si organul judiciar , nu trebuie reactualizate inutil . Daca totusi se ajunge īn aceasta situatie martorului trebuie sa i se explice neīntelegerile anterioare .
5. Martorul poate sa faca decaratii mincinoase datorita sentimentului de teama , de frica , datorita presiunilor si amenintarilor exercitate īmpotriva sa . Astfel , martorul nu este convins ca organele judiciare īl vor putea apara . Īn asemenea situatii organul judiciar trebuie sa-l convinga pe martor ca nu i se poate īntāmpla nimic rau , discutānd īn acest sens si despre Programul de protectie al martorilor (Legea nr. 682/2002) .
6. Martorul este interesat material sau moral īn rezultatul cauzei datorita raporturilor īn care se afla cu partile , cu rudele acestora sau cu pricina. Īn asemenea cazuri , organul judiciar trebuie sa precizeze ca are cunostiinta despre asemenea raporturi .
De obicei , atitudinea de rea-credinta a martorului este descoperita dupa momentul ascultarii , dupa verificarea declaratiilor si aprecierea acestora īn raport cu celelalte probe.
Motivele care pot determina marturia mincinoasa pot fi cunoscute anterior si astfel , din punct de vedere tactic , se recomanda ca prin cunoasterea acestora sa fie preīntāmpinata marturia mincinoasa deoarece , atunci cānd martorul a facut declaratii mincinoase va fi foarte greu sa mai revina asupra acestora , fie datorita sentimentului de rusine, fie de teama ca va fi tras la raspundere pentru marturie mincinoasa.
2. PROCEDEUL TACTIC ĪN VEDEREA DEMASCĂRII
CARACTERULUI MINCINOS A DEPOZIŢIILOR MARTORILOR143
Acesta presupune adresarea unor īntrebari abile cu privire la īmprejurari de detaliu , accesorii , referitoare la fapte , actiuni , activitati , persoane , obiecte , etc. , care se afla īntr-un anumit raport cu infractiunea savārsita sau cu faptuitorul acesteia .
Astfel, īmprejurarile savārsirii unei infractiuni pot fi grupate īn īmprejurari esentiale care sunt mai importante deoarece se refera la activitatea materiala si īmprejurari secundare care sunt accesorii ale celor esentiale.
Īn cazul unei marturii mincinoase , martorii care urmeaza a fi ascultati se pot pune de acord sa faca declaratii identice īn favoarea unei parti . Astfel, chiar daca asupra īmprejurarilor esentiale vor avea o ,, declaratie comuna '' īn ceea ce priveste īmprejurarile secundare vor avea contradictii deoarece nu au existat īntelegeri īn acest sens . Astfel, oricāt de bine ar fi pregatita depozitia mincinoasa, īntotdeauna vor exista īmprejurari accesorii care depasesc prevederea celor ce s-au pus de acord. Īn aceste cazuri este recomandat ca organul judiciar sa adreseze īntrebari abile cu privire la aspecte de detaliu , imprevizibil , cu privire la care nu a putut interveni o īntelegere .
SECŢIUNEA 3
PARTICULARITĂŢI TACTICE APLICATE ĪN ASCULTAREA
UNOR CATEGORII SPECIALE DE MARTORI
ASCULTAREA MARTORILOR MINORI
1.1. ASPECTE PROCESUAL PENALE sI TACTICE ALE
AUDIERII
Persoanele care nu au īmplinit 18 ani pot fi ascultate ca martori īn conformitate cu prevederile art. 81 C.proc. pen. . De asemenea, legea nu stabileste o limita de vārsta de la care un minor poate fi ascultat ca martor. Ascultarea minorului se face īn prezenta unui parinte, tutorelui sau persoanei careia īi este īncredintat spre crestere si educare .
Potrivit art. 85 C.proc.pen. , minorul sub 14 ani nu depune juramānt dar anchetatorul are obligatia sa-i atraga atentia sa spuna adevarul.
Tactica ascultarii minorului este diferita īn functie de vārsta acestuia . Cu cāt vārsta minorului este mai mica cu atāt tactica de ascultare a acestuia difera mai mult de tactica de ascultare a majorului.
Declaratiile minorului pot fi influentate de anumiti factori cum ar fi : vārsta , dezvoltarea sa psihosomatica , mediul din care provine, conditiile de audiere si tactica adoptata de organul judiciar . De asemenea , procesul de formare al declaratiilor va fi influentat de factori cum sunt : emotiile, lipsa experientei de viata, nivelul redus de cunostinte, subiectivitatea , etc.
Ascultarea martorului minor este formata din aceleasi etape principale, respectiv : pregatirea ascultarii, identificarea persoanei, relatarea libera a acesteia, adresarea de īntrebari si ascultarea raspunsurilor.
1.2. PREGĂTIREA ASCULTĂRII MINORILOR
Īnainte de ascultare , anchetatorul trebuie sa obtina informatii despre minori cu privire la comportament , īnvatatura , pasiuni , cerc de prieteni , etc. dar si despre persoana care urmeaza sa-l asiste pe minor la audiere.
Ascultarea se poate face la sediul organului judiciar dar este recomandat sa se faca īn locuri familiare minorului .
Anchetatorul va tine cont de eventualele interese īn cauza ale minorului sau ale persoanei care-l asista. Citarea minorului se poate face īn timp foarte scurt pentru a reduce posibilitatile de influentare , eventual putānd fi ascultat fara anuntarea lui prealabila .
1.3. AUDIEREA PROPRIU-ZISĂ A MINORILOR
1. Īn faza identificarii minorului , anchetatorul va trebui sa īi cāstige īncrederea minorului printr-o atitudine calma, blānda, prietenoasa. Discutiile prealabile pot fi mai lungi si pot avea diferite teme familiare vārstei lui. Astfel, poate fi descoperit nivelul intelectual, temperamentul, modul de exprimare , diferite deficiente psihice , etc.
2. Īn faza relatarii libere exista anumite particularitati. Astfel , minorul va fi ascultat cu multa rabdare , fara a fi bruscat , speriat sau īntrerupt , cu exceptia cazurilor īn care se abate de la subiect. Calitatea informatiilor obtinute prin reletarea libera este redusa datorita factorilor subiectiv corespunzatori vārstei , asupra procesului psihologic de formare a declaratiilor, sau datorita sentimentelor de teama, neīncredere sau influentarii de catre anumite persoane.
3. Īn faza adresarii de īntrebari si ascultarii de raspunsuri , se vor adresa īntrebari formulate clar si īntr-un limbaj accesibil copilului astfel īncāt acesta sa īnteleaga ceea ce i se cere . De asemenea , se vor evita elementele de sugestie deoarece minorii pot fi usor influentati.
1.4. PARTICULARITĂŢI TACTICE APLICATE ĪN
CADRUL ASCULTĂRII MINORILOR
Tactica ascultarii minorului difera īn functie de vārsta si dezvoltarea psihosomatica a acestora.
Īn doctrina au fost enumerate ciclurile de dezvoltare a minorului si anume :
Perioada de la 1 -3 ani . Acesti copii nu pot fi ascultati ca martori
Perioada prescolara ( 3 -6 ani )
Perioada scolara ( 6 - 10 ani )
Perioada scolara , mijlocie , sau a pubertatii (10 - 14 ani )
Perioada adolescentei ( 14 - 18 ani )
Īn doctrina straina se sustine ca fetele se dezvolta mai
repede decāt baietii , astfel ca exista patru etape de dezvoltare si anume :
Prima copilarie - dureaza pāna la 7 ani īn cazul baietilor si 6 - 7 ani la fete ;
Copilaria a doua - corespunde vārstei de 7-12 ani la baieti si 7-10 ani al fete ;
Adolescenta - corespunde perioadei de 12-15 ani la baieti si 10-13 ani la fete ;
Pubertatea - dureaza de la 15-16 ani la baieti si 13-14 ani īn cazul fetelor ;
Aceasta clasificare este contestata de alti autori straini. Un alt
autor strain149 sustine urmatoarea clasificare :prima copilarie (primele 7 luni) , a doua copilarie (7luni-2 ani) , a treia copilarie (2-7 ani), adolescenta (7-15 ani) si pubertatea (15-20 ani)
Prescolarii (perioada 3-6 ani) trebuie audiati numai daca este absolut necesar, deoarece acestia percep inegal īnsusirile obiectelor, spatiul si timpul , fiind foarte usor sugestionati.
Este recomandat ca ascultarea sa se faca cu ajutorul unui specialist īn psihologia copilului,īn locuri familiare copilului.
Īn cazul minorilor de la 6-10 ani perceptia spatiului si timpului creste considerabil si se dezvolta memoria si capacitatea de redare, astfel ca acesta poate sa faca relatari libere despre fapta.
Desi īn aceasta perioda minorul poate sa faca distinctie īntre adevar si minciuna , exista cazuri īn care declaratiile sunt nesincere datorita fricii astfel ca anchetatorul trebuie sa īnlature eventualele cauze care produc acest fenomen. De asemenea , īn aceasta perioada minorul poate fi usor sugestionat si influentat de parinti sau alte persoane interesate īn cauza.
Perioda de la 10-14 ani este caracterizata prin modificari biologice si psihice. Posibilitatile de orientare īn spatiu si timp cresc semnificativ iar memoria se dezvolta prin aparitia componentelor logice si a tendintelor de interpretare. Afectivitatea si excitabilitatea au o dezvoltare specifica pubertatii. Atfel , se dezvolta discernamāntul , sentimentele morale dar pot sa apara defecte de vointa si de educatie. Datorita atractiei spre faptele senzationale minorii exagereaza , īsi dau prea multa importata si discuta cu oricine despre faptele percepute, putānd fi usor influentabili, astfel ca se recomanda ascultarea lor imediata.
Periada de la 14 la 18 ani este caracterizata prin stabilirea unor relatii sociale īntre minori si societate.
Dezvoltarea sensibilitatii creste semnificativ fiind caracterizata si prin ,,erotizarea'' 151 acesteia.
Tactica ascultarii acestor minori se aseamana foarte mult cu ascultarea majorilor deoarece perceperea , memorarea si redarea informatiilor au un grad ridicat de acuratete, iar sugestia are o influenta redusa.
ASCULTAREA ALTOR CATEGORII DE MARTORI
2.1 ASCULTAREA VĀRSTNICILOR
Īn cazul ascultarii persoanelor īn vārsta, regulile tactice de ascultare trebuie adaptate la particularitatile psihologice ale acestora. Īn doctrina 152 se precizeaza ca procesul de īmbatrānire devine evident , de obicei , dupa vārsta de 65 de ani si se accentueaza dupa vārsta de 70 -75 de ani . Aceste limite difera de la o persoana la alta .
Asa cum am aratat īn capitolul anterior , īn cazul vārstnicilor, scade posibilitatea de receptie , mai ales cea vizuala si auditiva, posibilitatea de prelucrare , de memorare si de reactivare a informatiilor.
Īn cazul īnaintarii īn vārsta la unele persoane īsi face aparitia ,,sindromul de depersonalizare '' , īnsotit uneori de ,, dezordine psihotica '' care se manifesta prin isterie , ipohondrie. Astfel , vārstnicii devin ,, susceptibili , egoisti , ranchiunosi , nervosi , traiesc cu sentimentul de frustrare ''.
Īn cazul acestor categorii de martori , anchetatorul trebuie sa stabileasca corect un contact psihologic cu martorul, printr-o atitudine sobra, politicoasa si respectuasa. Anchetatorul nu trebuie sa manifeste sentimente de nemultumire, de iritare fata de declaratiile vārstnicilor, avānd īn vedere ca pot sa apara fecvent erori, amnezii, distorsiuni, contradictii, greseli de exprimare, etc. Declaratiile vor fi verificate si apreciate īn raport cu celelalte probe existente mai ales daca exista anumite interese ale martorului .
2.2. ASCULTAREA MARTORILOR HANDICAPAŢI15
Īn anumite situatii organele judiciare trebuie sa asculte martori care au anumite deficiente de receptie a informatiilor iar tactica de ascultare a acestor martori prezinta particularitati importante .
Īn cazul ascultarii martorilor surdo-muti se va tine cont de nivelul dezvoltarii psihice si pregatirea intelectuala , datorita posibilitatii reduse de comunicare , unii martori avānd nevoie de interpreti. Relatarea libera este mai dificila si este indicat adresarea de īntrebari precise la care martorul sa raspunda cāt mai scurt. Martorul surdo-mut nu va putea sa faca declaratii cu privire la informatii receptionate auditiv dar poate sa faca declaratii cu privire la alte informatii . Ascultarea trebuie sa se faca cu mult calm si rabdare deoarece surdo-mutii devin repede nervosi. Īnsa magistratul trebuie sa observe daca starea de nervozitate si comportamentul este firesc sau ascunde o marturie mincinoasa.
Martorii nevazatori nu pot face declaratii cu privire la informatii vizuale decāt īn cazul īn care deficienta vizuala nu este mare.
De asemenea, se va tine cont ca aceasta categorie de martori are celelalte simturi mai dezvoltate decāt celelalte persoane .
2.3. ASCULTAREA PERSOANELOR CARE NU CUNOSC LIMBA ROMĀNĂ155
O persoana straina , care nu cunoaste limba romāna poate sa faca declaratii despre anumite fapte si īmprejurari cu ajutorul unui interpret. Īn cazul ascultarii se va tine cont de nivelul de dezvoltare psihica si intelectuala , profesia , nationalitatea sau tara de origine.
Anchetatorul trebuie sa aiba o atitudine sobra si calma deoarece cetatenii straini pot avea stari de nervozitate (deoarece nu sperau sa ajunga sa fie audiati), de neliniste sau de superioritate (fata de anchetator) . Asemenea stari pot fi īnlaturate prin discutii prealabile, prin explicatii cu privire la importanta lor īn solutionarea cauzei si la drepturile si obligatiile pe care le au īn calitate de martori.
Īntrebarile vor fi precise si clare si se va tine cont de zona de provenienta a martorului precum si de particularitatile sistemului judiciar din tara lor, dar fara sa se faca abateri de la sistemul nostru de drept. Interpretul are aceleasi obligatii ca si martorul , respectiv sa traduca corect si fidel si sa pastreze secretul informatiilor, īn caz contrar savārsind infractiunea de marturie mincinoasa.
2.4. ASCULTAREA HANDICAPAŢILOR PSIHIC
Īn anumite situatii exista posibilitatea ca declaratiile unor persoane cu handicap (afectiuni psiho-patologice) sa fie necesara īn solutionarea unei cauze. Ascultarea acestor persoane va fi pregatita si efectuata cu multa precautie, ajutorul unui medic specialist fiind absolut necesar. Īn cadrul ascultarii martorul nu trebuie sa fie stresat iar anchetatorul trebuie sa fie calm , cāstigānd astfel īncrederea martorului. Este recomandat ca , pentru obtinerea declaratiilor organul judiciar sa se deplaseze la domiciliul sau locul de internare al martorului .
Regulile tactice de ascultare sunt, īn principiu cele aplicate copiilor si vārstnicilor. Īn cazul mitomanilor, adica acele persoane care au tendinta de a denatura adevarul si a inventa fapte nereale, se vor verifica mai bine informatiile .
SECŢIUNEA 4
CONSEMNAREA DECLARAŢIILOR MARTORILOR sI ALTE METODE TEHNICE DE FIXARE
CONSEMNAREA DECLARAŢIILOR MARTORILOR
Conform normelor procesuale, declaratiile martorilor se
comunica īn scris . Declaratia cuprinde mai multe parti si se scrie pe formulare tip . De regula , declaratia este scrisa la masina de scris , dar este posibil ca martorul sa-si scrie singur declaratia, īn cabinetul de ancheta, dar i se va atrage atentia sa raspunda la toate problemele care fac obiectul marturiei , iar pentru clarificarea unor aspecte sau pentru completarea cu raspunsuri la anumite īntrebari , declaratia va fi citita de anchetator.
De obicei, declaratia este scrisa dupa relatarea libera a faptelor si īmprejurarilor de catre martor , dupa ce organul judiciar a retinut aspectele importante care urmeaza a fi clarificate ulterior .
Depozitia martorului trebuie consemnata cāt mai fidel si mai precis, adica cāt mai aproape de modul de exprimare al martorului, īnlocuirea si modificarea cuvintelor acestuia fiind interzisa, cu exceptia cuvintelor vulgare sau triviale . Īn practica , exista tendinta de reformulare a expresiilor martorului , de sintetizare a relatarilor , aspect de natura sa altereze obiectivitatea declaratiei sau sa dea un alt īnteles declaratiilor .
Dupa fixarea declaratiilor, vor fi consemnate īntrebarile si raspunsurile date de martor. Declaratia va fi citita persoanei ascultate si semnata pe fiecare pagina si la sfārsit , de catre organul judiciar, de martor si de interpret (dupa caz ), iar daca ramān locuri libere, se bareaza. Daca martorul doreste sa revina asupra declaratiilor sale, sau doreste sa faca completari, rectificari sau precizari acestea vor fi consemnate īn conditii identice .
FIXAREA DECLARAŢIILOR PRIN MIJLOACE TEHNICE CRIMINALISTICE
Organele judiciare folosesc tot mai frecvent fixarea declaratiilor pe banda magnetica sau videomagnetica , deoarece acest procedeu tehnic are numeroase avantaje si anume :
1.Asigura o deplina obiectivitate si fidelitate īn īnregistrarea declaratiilor , a īntrebarilor si a raspunsurilor.
2.Aceste procedee sunt absolut necesare īn ascultarea impusa de unele īmprejurari limita , īn special īn cazul victimelor aflate īn stare grava, a muribunzilor, a copiilor, a persoanelor handicapate si a celor care necesita prezenta unui interpret.
3.Anchetatorul are posibilitatea sa analizeze cu atentie afirmatiile celui ascultat, sa-i surprinda cu exactitate expresiile, reactiile, ezitariile, etc., acestea fiind importante īn aprecierea sinceritatii martorului.
4.Asigura corectitudine si continuitatea ascultarii, deorece anchetatorul nu mai trebuie sa ia note , sa-l īntrerupa pe cel audiat sau sa scrie īntrebarile si raspunsurile. Astfel, se īnlatura posibilitatea ca martorul sa-si pregateasca raspunsurile īn intervalul de timp īn care sunt scrise īntrebarile si raspunsurile.
La īnceputul ascultarii , martorului i se aduce la cunostinta, ca declaratia va fi īnregistrata, īn parte, sau īn īntregime. Īnregistrarea īncepe cu indicarea datei si locului de īnregistrare, a numelui si calitatii organului judiciar. Daca exista pauze īn timpul audierii acestea vor fi mentionate īnainte si dupa reluarea īnregistrarii, care va īncepe cu repetarea ultimelor cuvinte rostite de martor, īnainte de pauza.
La sfārsit, banda este audiata sau vizionata īn īntregime, martorul fiind īntrebat daca īnregistrarea a fost efectuata īn mod corect, atāt īntrebarea cāt si raspunsul fiind si ele īnregistrate, precum si mentiuniile despre ora la care s-a terminat ascultarea si despre aparatura folosita.
Capatul benzii va fi sigilat iar caseta va fi īmpachetata si sigilata, fiind semnata de organul judiciar si de martor, aceste operatii fiind mentionate īn declaratia scrisa.
Īnregistrarile efectuate īn momentul ascultarii persoanelor, pot servi ca mijloc de proba, īmpreuna cu declaratia scrisa, numai daca se realizeaza īn conformitate cu regulile procesual penale precum si cele tehnico-tactice criminalistice.
Īn prezent, nu mai exista retineri fata de avantajele acestui mijloc de fixare, deoarece īn trecut exista suspiciunea ca o īnregistrare poate fi falsificata, mijloacele tehnice criminalistice actuale, putānd sa depisteze usor aceste falsuri.
SUBCAPITOLUL II
1. IMPORTANŢA DECLARAŢIILOR PERSOANEI VĂTĂMATE sI PREGĂTIREA ASCULTĂRII
Īn majoritatea cauzelor penale ascultarea persoanei vatamate reprezinta o sursa importanta de informatii īn vederea stabilirii adevarului. Anchetatorul trebuie sa tina cont ca persoana vatamata are anumite interese īn proces si astfel are tendinta de a exagera, īn defavoarea īnvinuitului sau inculpatului. Tendintele de exagerare pot avea drept cauze dorinta de razbunare, obtinerea unor despagubiri sau ascunderea vinovatiei cu privire la savārsirea infractiunii. De asemenea, este posibil ca procesul savārsirii infractiunii sa fie cunoscut partial sau fragmentar.
Cu toate aceste inconveniente nu trebuie sa ajungem la concluzia ca declaratiile persoanei vatamate sunt lipsite de importanta īn stabilirea adevarului. Īn situatia īn care victima a perceput nemijlocit fapta, este aproape īntotdeauna īn masura sa descrie modul si īmprejurarile īn care a fost comisa , trasaturile autorului sau instrumentele utilizate de acesta .
STUDIEREA DOSARULUI CAUZEI
Anchetatorul trebuie sa stabileasca persoanele ce urmeaza a
a fi ascultate īn calitate de parte vatamata, parte civila sau parte responsabila civilmente precum si sa stabileasca ordinea si folosirea datelor si probelor ce urmeaza a fi folosite īn ascultare sau a aspectelor ce urmeaza a fi lamurite. Anchetatorul trebuie sa stabileasca daca persoana ce urmeaza a fi ascultata are calitate procesuala .
CUNOAsTEREA PERSOANELOR CE URMEAZĂ A FI ASCULTATE
Din punct de vedere tactic este important ca organul judiciar sa obtina informatii despre personalitatea victimei ce urmeaza a fi audiata īn calitate de parte vatamata.
Astfel , datele pot fi cu privire la identitate , pregatire, profesie, locul de munca , nivelul de cultura generala, īnclinatii pentru anumite activitati practice, spiritul de colegialitate, comportarea persoanelor vatamate īnainte si dupa savārsirea infractiunii , profil psihologic, natura unor posibile relatii cu inculpatul , anumite vicii de care este atrasa , etc. Asemenea informatii pot fi obtinute de la locul de munca, de la colegi, prieteni , membrii familiei , etc.
ELABORAREA PLANULUI DE ASCULTARE
Elaborarea unui plan de ascultare are scopul de a stabili
problemele ce urmeaza a fi clarificate , alte mijloace de proba care pot fi folosite īn timpul ascultarii , mijloace la care se raporteaza declaratiile victimei , precum si ordinea īn care vor fi folosite acestea .162
Continutul planului de ascultare variaza īn functie de natura infractiunii iar , īn principal , ca si īn cazul ascultarii martorilor va urmari :
Problemele de clarificat
Īntrebarile si ordinea de adresare a lor
Conditiile īn care partile au luat cunostinta despre fapte sau īmprejurari
Pozitia partii vatamate fata de celelalte parti , īn special fata de inculpat
Eventualele probe ce urmeaza a fi folosite īn ascultare
ASCULTAREA PROPRIU-ZISĂ A PERSOANEI VĂTĂMATE
2.1. ETAPA DE IDENTIFICARE A PERSOANEI VĂTĂMATE
Potrivit art. 84 C.proc.pen. anchetatorul va īntreba persoana vatamata despre nume ,prenume , vārsta , adresa si ocupatie . Pe lānga aceste īntrebari sunt recomandate si alte īntrebari independente de cauza care au rolul de a familiariza victima cu admosfera īn care se desfasoara audierea, astfel ca victima va capata īncredere īn anchetator si va depasi eventualele sentimente de teama dar totodata se va convinge ca organul judiciar are posibilitatea cunoasterii unor date referitoare la anumite momente din viata sa , ocupatii anterioare , diverse pasiuni , raporturile cu alte persoane , petrecerea timpului liber, etc..
Tot īn aceasta etapa persoanei vatamate i se aduce la cunostinta faptele si īmprejurarile despre care va fi ascultata, posibilitatea de a se constitui ca parte vatamata, parte civila sau de a renunta la acest drept sau posibilitatea de a fi ascultata ca martor, reglementari prevazute de Codul de procedura penala (vezi capitolul 1).
ETAPA RELATĂRII LIBERE
Relatarea libera consta īn expunerea faptelor si īmprejurarilor , prin cuvintele victimei, recomandabil fiind ca la īnceput , organul judiciar sa-i adreseze o īntrebare referitoare la fapta.
Regurile tactice de ascultare sunt asemanatoare cu cele ale martorului si anume :
1. Ascultarea persoanei vatamate se va face cu rabdare, calm si fara īntreruperi , cu exceptia situatiilor īn care persoana vatamata se abate de la subiect.
2. Evitarea unor gesturi, reactii, expresii, mimica , concretizate prin manifestari de nerabdare, nervozitate, nemultumire, gesturi de aprobare sau dezaprobare.
3. Īn cazul īn care persoana vatamata are un nivel intelectual care īngreuneaza coerenta relatarii libere, trebuie ajutata cu mult tact, dar fara sa fie sugestionata.
4. Nu este recomandat īntocmirea unui proces-verbal de ascultare dar anchetatorul trebuie sa-si noteze pe scurt aspectele importante.
Prin relatarea libera pot fi descoperite si alte fapte penale savārsite de īnvinuit sau inculpat iar organul judiciar are posibilitatea sa observe comportarea victimei, respectiv mimica , pauzele īn vorbire sau graba īn expunerea unor situatii , precum si ridicarea sau coborārea tonului vocii, astfel putānd sa evalueze sinceritatea, buna-credinta, dorinta de razbunare, completarea unor lacune datorate perceptiei deficitare etc. .
2.3. ETAPA FORMULĂRII DE ĪNTREB RI
Formularea de īntrebari este necesara īn scopul lamuriri unor aspecte neclare, completānd astfel relatarea libera. Veracitatea si claritatea raspunsurilor este conditionata de modul de comunicare dintre organul judiciar si persoana audiata , de modul de adresare a īntrebarilor si de succesiunea acestora.
Ca si īn cazul martorului , īntrebarile trebuie sa fie formulate astfel īncāt sa nu deruteze persoana vatamata , sa nu fie sugestive, sa nu se solicite aprecieri asupra calificarii infractiunii sau a gradului de vinovatie.
DIFERITE TIPURI DE ĪNTREBĂRI
Īntrebarile adresate persoanei vatamate se aseamana cu cele
adresate martorului. Astfel, pot exista diferite categorii de īntrebari si anume :167
1. Īntrebari de completare - sunt necesare atunci cānd īn urma relatarii libere declaratiile ramān incomplete datorita unor cauze obiective sau subiective cum ar fi deficiente de receptie, memorare sau redare, atitudinea de rea credinta, cauze care conduc la anumite omisiuni.
2. Īntrebari de precizare - se refera la anumite aspecte care necesita detalii fata de relatarea libera sau aspecte secundare ale faptei.
3. Īntrebari ajutatoare - au rolul de a ajuta persoana vatamata sa-si aminteasca evenimentele la care a asistat.
4. Īntrebari de control -au rolul de a verifica afirmatiile īn ceea ce priveste exactitatea si veracitatea.
Īn functie de momentul la care se refera , īntrebarile pot fi
clasificate īn trei grupe si anume : 168
1. Prima grupa de īntrebari - se refera la raporturile anterioare dintre victima si infractor sau la conduita anterioara savārsirii infractiunii.
2. A doua grupa de īntrebari - se refera la momentul comiterii infractiunii. Victima trebuie sa se refere la īmprejurarile īn care s-a comis infractiunea, particularitatile locului faptei, persoanele care au mai fost de fata, desfasurarea evenimentului infractional, mijloacele utilizate de infactor, rezultatele care s-au produs. De asemenea trebui clarificata starea victimei īn timpul savārsirii infractiunii, respectiv daca a fost sanatoasa, bolnava, odihnita, emotionata, etc.. Apoi, trebuie clarificat modul cum a īceput comiterea infractiunii, respectiv momentul declansator, si alte aspecte secundare referitoare la instrumentele utilizate, numarul si succesiunea de lovituri, īmbracamintea faptuitorului etc. .
3. A treia grupa de īntrebari - se refera la amanunte care au avut loc dupa momentul comiterii infractiunii . Astfel , persoana vatamata va face afirmatii cu privire la obiectele care au fost miscate, persoanele care au patruns īn perimetrul locului savārsirii infractiunii, etc. Persoana vatamata mai poate fi īntrebata asupra cercului de suspecti sau asupra cuantumului pagubelor cauzate .
Regulile tactice de adresare a īntrebarilor sunt asemanatoare ca si īn cazul martorilor . Astfel , īntrebarile trebuie sa fie clare , precise , exprimate astfel īncāt sa fie accesibile persoanei ascultate , nu vor contine elemente de sugestie sau intimidare , etc.
2.3.2. ASCULTAREA RĂSPUNSURILOR LA ĪNTREBĂRI
Conduita tactica din momentul ascultarii raspunsurilor la īntrebari presupune respectarea unor reguli tactice si anume :
victima trebuie ascultata cu atentie si seriozitate si se vor evita gesturile de enervare , aprobare sau dezaprobare ;
se vor evita reactiile bruste , īn cazul contradictiilor sau incoerentelor si reactiile de surprindere sau nemultumire ;
anchetatorul va observa cu atentie modul īn care reactioneaza persoana vatamata īn cazul raspunsurilor la īntrebarile care au rolul de a descoperi declaratiile mincinoase ;
ASCULTAREA PĂRŢII VĂTĂMATE ĪN CONDIŢII SPECIALE
Exista situatii cānd persoana vatamata se afla īn stare grava
fie datorita unor boli , fie datorita unor leziuni suferite ca urmare a savārsirii infractiunii . Īn aceste conditii organul judiciar trebuie sa se informeze despre starea victimei , īn anumite cazuri ascultarea acesteia fiind posibila numai cu acordul medicului .
Īn asemenea situatii ascultarea presupune doar relatari sumare, īntrebarile fiind scurte , la obiect si putine ca numar . Īntrebarile vor avea un caracter general , referitor la faptuitor si la relatiile pe care le-a avut cu acesta , sau se pot referi la fapta savārsita , respectiv modul de comitere , circumstante , contributia la declansarea infractiunii , daca au mai fost prezente alte persoane , etc.
3. VERIFICAREA sI APRECIEREA DECLARAŢIILOR PERSOANEI VĂTĂMATE
Declaratiile persoanelor vatamate trebuie verificate , astfel se va stabili veracitatea lor si se va aprecia corect depozitia.171
Ca si īn cazul martorilor, verificarea se va face prin compararea declaratiilor persoanei vatamate cu celelalte probe existente īn cauza. Operatia de analiza a unei declaratii se efectueaza īn cadrul examinarii si cāntaririi īntregului probatoriu, acesta presupunānd un studiu comparativ al faptelor stabilite prin intermediul persoanei vatamate, cāt si un studiu al calitatii surselor directe sau indirecte din care provin datele. Evaluarea declaratiei victimei impune, totodata, o analiza de continut, pe baza careia organul de urmarire penala sau instanta de judecata interpreteaza īn mod stiintific materialul informativ adunat, pentru a stabili īn ce masura acesta serveste la aflarea adevarului.
CONCLUZII
Din prezenta lucrare se poate trage concluzia ca ascultarea persoanelor reprezinta o operatie complexa care trebuie analizata foarte atent , īn vederea stabilirii adevarului .
Desi este considerata ca fiind una dintre cele mai importante mijloace de proba , īn doctrina si practica exista o pozitie sceptica fata de aceasta proba . Pozitia sceptica fata de aceasta proba se sprijina pe existenta unor martori sau persoane vatamate de rea-credinta dar si pe existenta unor date subiective care provin de la persoane sincere care īsi manifesta dorinta de a face depozitii exacte. Astfel, ne aflam īntr-un domeniu īn care trebuie sa facem delimitarea īntre eroare si minciuna , fidelitate si sinceritate, deoarece orice greseala va avea repercusiuni asupra celui ce urmeaza a fi supus raspunderii penale . Din acest punct de vedere exista diferentieri īntre depozitiile martorilor de buna-credinta , chiar daca au perceput informatiile īn conditii identice .
Evaluarea probei testimoniale din punct de vedere psihologic presupune rezultatul interactiunii dintre īnsusirile psihice ale persoanei care comunica informatia si realitatea faptelor percepute, cunoasterea particularitatilor psihologice avānd ca rezultat stabilirea adevarului . Astfel, trebuie reconstituit procesul de formare a marturiei cu toate etapele sale iar factorii obiectivi si subiectivi trebuie analizati cu multa atentie deoarece influenteaza fidelitatea marturiei .
Regulile tactice care se aplica īn cadrul ascultarii persoanelor trebuie respectate cu multa strictete pentru o solutionare cāt mai corecta a cauzei. Astfel ,persoana care depune marturie trebuie sa fie cunoscuta , īn ceea ce priveste personalitatea sa (onestitate, corectitudine, nesinceritate, lasitate , etc.) , precum si īn ceea ce priveste cunoasterea sub raportul conditiilor fiziopsihice, respectiv a raporturilor acestuia cu mediul īnconjurator (pricina juridica , participantii la proces , etc.)
Regulile tactice si normele penale si procesual penale trebuie respectate cu severitate , iar astfel organele judiciare vor avea posibilitatea sa obtina adevarul , sa īnlature erorile atunci cānd acestea apar īn mod inevitabil sau sa preīntāmpine producerea lor.
EMILIAN STANCU , ,, Tratat de Criminalistica ", Ed. Universul Juridic, Bucuresti , 2002 ;
ION MIRCEA , ,, Criminalistica " , Editia a II-a , Ed. Lumina Lex , Bucuresti , 2001 ;
AUREL CIOPRAGA, ,, Evaluarea probei testimoniale īn procesul penal", Ed. Junimea , Iasi , 1979
AUREL CIOPRAGA , ,, Criminalistica - Tratat de tactica " , Ed. Gama, Iasi , 1996
VASILE BERCHEsAN , I.E. SANDU , ,, Tratat de tactica criminalistica" Ed. Carpati , Craiova , 1992 ;
NICOLAE MITROFAN ; VOICU ZDRENGHEA ; TUDOREL BUTOI , ,, Psihologie judiciara " , Ed. sansa , Bucuresti , 2000 ;
TIBERIU BOGDAN, ,,Probleme de psihologie judiciara", Ed. stiintifica, Bucuresti, 1973 ;
TIBERIU BOGDAN ; IOAN SANTEA ; RODICA DRĂGAN-CORNIANU, ,,Comportamentul uman īn procesul judiciar" , Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti ,1973;
IOSIF MĂRCUsANU, ,,Psihologie", Ed. Carminis, Pitesti, 2001 ;
ALEXANDRU ROsCA, ,,Metodologie si tehnici experimentale īn psihologie'', Ed. stiintifica, Bucuresti, 1971 ;
EDOUARD CLAPAREDE, ,,Psihologia copilului si pedagogia experimentala",Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975;
A.BOROI ; s.G. UNGUREANU ; N.JIDOVU ; I. MĂRGUREANU, ,,Drept procesual penal", Ed. All Beck, Bucuresti, 2001;
NICOLAE VOLONCIU, ,, Tratat de procedura penala", Volumul I , Editia a III-a, Ed. Paideia, 1999;
ION NEAGU, ,,Drept procesual penal-Tratat ", Ed. Global Lex, Bucuresti, 2002;
CONSTANTIN MITRACHE, ,,Drept penal romān", Ed. sansa, Bucuresti, 2002;
CODUL PENAL ROMĀN
CODUL DE PROCEDURĂ PENLĂ
MONITORUL OFICIAL, Nr. 964/ 28 decembrie 2002-Legea privind protectia martorilor.
CUPRINS
CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE
CAPITOLUL I
ASPECTE PENALE sI PROCESUAL PENALE
CAPITOLUL II
CONSIDERAŢII PSIHOLOGICE
SUBCAPITOLUL I
PROBLEMATICA PSIHOLOGICĂ A MĂRTURIEI
JUDICIARE sI A MARTORULUI
Procesul psihologic de formare a marturiei
Receptia senzoriala
Senzatia. Tipuri de senzatii si rolul acestora īn formarea marturiei
A. Senzatiile cutanate
B. Senzatiile olfactive
C. Senzatiile gustative
D. Senzatiile auditive
E. Senzatiile vizuale
Perceptia
A. Factori de distorsiune
B. Calificarea factorilor de distorsiune
Prelucrarea sau decodarea informatiilor
Stocarea sau memorarea informatiilor
A. Rapiditatea si durata stocarii memoriale
B. Tipul de memorie a martorului
C. Uitarea
Reactivarea informatiilor
A. Reproducerea
B. Reconoasterea . Aplicarea practica a recunoasterii.
Recunoasterea persoanelor
Recunoasterea cadavrelor
Recunoasterea dupa fotografii
Aspecte introductive ;
Criterii de verificare a veridicitatii marturiei judiciare suspicionate de a fi de rea-credinta ;
A. Criteriul aprecierii marturiei īn raport cu surse din care provine ;
B. Criteriul pozitiei martorului īn raport cu partile din proces si cu pricina ;
C. Criteriul conduitei socio-morale si psihotemperamentale ;
D. Criteriul interesului manifestat de martor fata de problematica probatiunii ;
E. Criteriul conduitei martorului ;
F. Criteriul ascultarii repetate a martorului ;
SUBCAPITOLUL II
PROBLEMATICA PSIHOLOGICĂ A PERSOANEI
VĂTĂMATE
Aspecte introductive ;
Particularitati ale psihologiei victimei ;
Receptia senzoriala;
Prelucrarea si decodarea informatiilor ;
Stocarea informatiilor ;
Reactivarea memoriala ;
A. Recunoasterea
B. Reproducerea
CAPITOLUL III
REGULI TACTICE APLICATE ĪN CADRUL ASCULTĂRII MARTORILOR sI PERSOANELOR VĂTĂMATE
SUBCAPITOLUL I
ASCULTAREA MARTORILOR
SECŢIUNEA 1
ASCULTAREA PROPRIU- ZISĂ A MARTORILOR
1. Importanta si pregatirea ascultarii martorilor ;
Studierea dosarului cauzei ;
Stabilirea martorilor care pot fi audiati ;
Cunoasterea personalitatii martorilor ;
2. Elemente tactice aplicate īn pregatirea ascultarii martorilor ;
Stabilirea ordinii de audiere ;
Stabilirea momentului si locului audierii ;
Pregatirea audierii .Elaborarea planului de ascultare ;
Reguli si procedee tactice criminalistice aplicate īn ascultarea propriu zisa a martorilor ;
Conduita tactica īn etapa de identificare a martorului ;
Faza relatarilor libere si conduita tactica din aceasta faza ;
Reguli tactice aplicate īn etapa formularii īntrebarilor si ascultarii raspunsurilor ;
Diferite tipuri de īntrebari ;
A. Īntrebari īn functie de momentul savārsirii infractiunii ;
B. Īntrebari referitoare la depozitii care contin denaturari ;
C. Īntrebari referitoare la tactica criminalistica ;
D. Īntrebari care au un anumit grad de sugestibilitate;
Ascultarea raspunsurilor la īntrebari ;
Verificarea si aprecierea declaratiilor martorilor ;
SECŢIUNEA 2
TACTICA ASCULTĂRII MARTORULUI DE
REA - CREDINŢĂ
SECŢIUNEA 3
PARTICULARITĂŢI TACTICE APLICATE ĪN ASCULTAREA UNOR CATEGORII SPECIALE DE MARTORI
Ascultarea martorilor minori ;
Aspecte procesual penale si tactice ale audierii ;
Pregatirea ascultarii minorilor ;
Audierea propriu-zisa a minorilor ;
Particularitati tactice aplicate īn cadrul ascultarii minorilor
Ascultarea altor categorii de martori ;
Ascultarea vārstnicilor ;
Ascultarea martorilor handicapati ;
Ascultarea persoanelor care nu cunosc limba romāna ;
Ascultarea handicapatilor psihic ;
SECŢIUNEA 4
CONSEMNAREA DECLARAŢIILOR MARTORILOR sI
ALTE METODE TEHNICE DE FIXARE
Consemnarea declaratiilor martorilor ;
Fixarea declaratiilor prin mijloace tehnice criminalistice ;
SUBCAPITOLUL II
ASCULTAREA PERSOANELOR VĂTĂMATE
Imporanta declaratiilor persoanei vatamate si pregatirea ascultarii ;
Studierea dosarului cauzei ;
Cunoasterea persoanelor ce urmeaza a fi ascultate ;
Elaborarea planului de ascultare ;
Ascultarea propriu - zisa a persoanelor vatamate ;
Etapa de identificare a persoanei vatamate ;
Etapa relatarii libere ;
Etapa formularii de īntrebari ;
Diferite tipuri de īntrebari ;
Ascultarea raspunsurilor la īntrebari ;
Ascultarea partii vatamate īn conditii speciale ;
Verificarea si aprecierea declaratiilor persoanei vatamate ;
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Aurel Ciopraga - ,, Evaluarea probei testimoniale īn procesul penal'' , Ed. Junimea , Iasi,1979 , p 10
R. Bentham - ,, Traite des preuves judiciers '' , Paris , 1823 - N. Volonciu ,, Tratat de procedura
penala '' , p.364 - A. Boroi si colab. , p. 144
R. Merle, A. Vitu- ,, Traite de droit criminel" , Paris 1967- N. Volonciu , ,,Tratat de procedura penala" ,
p. 364
A. Boroi , s.G.Ungureanu , N. Jidovu , I. Margureanu - " Drept procesual penal " , Ed. All Beck , Bucuresti 2001 , p. 145
A. Boroi, s.G.Ungureanu , N. Jidovu, I. Margureanu - ,, Drept procesual penal " , Ed. All Beck , Bucuresti 2001 , p. 145
C.Bulai , ,,Drept penal romān " , Ed. Sansa ,1992, p. 149- C. Mitrache , ,,Drept penal romān" , Ed. sansa,
2000 , p. 88
Gh.Elian, ,,Persoana vatamata īn procesul penal" ,1961 , p. 13 - A.Boroi si colab., op.cit.,2001, p.67
V. Dongoroz si colab. , ,, Explicatii teoretice ale Codului de Procedura penala romān "" , p. 98 - A. Boroi si colab., 2001, op. cit. , p. 68
Trib. Judetean Bacau , Dec.pen. nr. 351/ 1970 , R.R.D. nr. 8/ 1971 , p. 161 -N.Volonciu, op.cit.,p.363
N.Mitrofan , V. Zdrenghea , T. Butoi , ,,Psihologie Judiciara '' , Ed. sansa , Bucuresti , 2000, p. 137
H.E. Sutherland , R.D. Cressey , ,,Principii de criminologie ,'' Paris , 1996 - V.Zdrenghea si colab. , op. cit.,2000, p.138
Revue de Droit Penal et de Criminologie , nr. 6 , 1976 - V.Zdrenghea si colab., op.cit., 2000 , p.138
Aurel Ciopraga , ,,Evaluarea probei testimoniale īn procesul penal '' Junimea , Iasi , 1979 , p. 5-6
Rosca A. , ,, Metodologie si tehnici experimentale īn psihologie " , Ed. stiintifica Bucuresti , 1971,p.186
Tiberiu Bogdan , ,,Probleme de psihologie judiciara " , op. cit. , p. 179
N.Dan ,, Rolul senzatiilor si perceptiilor īn procesul formarii declaratiilor martorilor si informatorilor " ,
1965 - I.Mircea ,,Criminalistica " , 2001 , p. 254
43 T.Bogdan , I.Santea , R.D.Cornianu , ,, Comportamentul uman īn procesul judiciar " , M.I., Bucuresti ,
1983 , p. 92
Aurel Ciopraga , ,, Evaluarea probei testimoniale īn procesul penal " , Junimea , Iasi , 1979 , p. 21
I.Mircea , ,, Criminalistica " , op. cit. 2001, p. 256-257; A.Ciopraga , op. cit. , p. 94-95 ;E.Stancu , op. cit . 2002, p. 366-367
V.Dongoroz si colectivul , ,, Explicatii teoretice ale Codului penal romān '' - V.Zdrenghea si colab. , op. cit., p. 174
Alfred Binet, ,,La description d'un objet'', Paris,-N.Mitrofan si colab., op. cit., p. 178 ; A. Ciopraga, op. cit.,p. 188
Helene Lelesz , ,, L'orientation d' esprit dans le temoignage'', 1914 - A. Ciopraga, op. cit. , p.189; N. Mitrofan si colab., op. cit. 179
Francois Gorphe, ,,La critique du temoignage'', Paris, 1927 - N.Mitrofan si colab. , op. cit., 2000 , p. 179;A.Ciopraga, op.cit , 1979, p. 189
Enrico Altavila, ,,Psihologia giudiziaria'', 1955 - A.Ciopraga, op., cit., 1979 , p. 189 ; N. Mitrofan , op. cit., 2000 , p. 179.
T.Bogdan , I.Santea , R.D.Cornianu , ,, Comportamentul uman īn procesul judiciar " , op. cit. , p. 93
T.Bogdan , ,, Curs introductiv īn psihologia judiciara " , 1957 - E.Stancu , op. cit. , 2002 , p. 402
T.Bogdan , I.Santea , ,,Analiza psihosociala a victimei .Rolul ei īn procesul judiciar '' - N.Mitrofan , op. cit., p. 96-97
A. Karmen, ,,Crime Victims. An introduction to Victimology''California, 1990, N. Mitrofan si colab.,op. cit., 2000, p. 98-100
T. Bogdan , I. Santea, ,,Analiza psihosociala a victimei. Rolul ei īn procesul judiciar'' - N.Mitrofan si colab., op. cit. , 2000, p. 131-132.
E.Stancu , op. cit. , p.373 : A. Ciopraga , ,, Criminalistica -Tratat de tactica " , Ed. Gama , Iasi , 1996,p. 208
V.Berchesean ; T.Stanica , ,, Tactica criminalistica " , M.I. Bucuresti 1989 , p. 100-103 - I.Mircea , op.cit. , 2001 , p. 262 si urm. ; E.Stancu , op. cit. , 2002 , p.374 si urm.
Rene Lechat , ,, La technique de l'enquette criminelle " , Bruxelles , 1960 - E.Stancu , op.cit. ,2002, p.375
C.L. Yescke ,, The art of investigative interviewing " , Boston , S.U.A. 1997 - E.Stancu , op.cit. , 2002, p.375
A.Ciopraga , op.cit. , 1979 , p.139 ; R.Lechat; M.Le Clere; T.Bogdan - E.Stancu ,op. cit. , 2002, p.376
A.Ciopraga ; I.Iacobuta , ,, Criminalistica " , Iasi , 1997 , p. 310-311 - I.Mircea , op. cit. , 2001, p. 265
E.Stancu , op. cit. ,2002 ,p.377; A.Ciopraga , ,, Criminalistica - Tratat de tactica " , op. cit. ,1996,p.219-222
I.E.Sandu ; V.Berchesan ; C.Suciu ; R.Lechat ;M.Le Clere ; I.Mircea- E.Stancu , op. cit. ,2002,p.377
Paul Ravier , ,, Formularea īntrebarilor si investigarea raspunsurilor " - E.Stancu , op. cit. , p.378
Edmond Locard , ,, L' Enquete criminelle et les methodes scientifiques " , Paris , 1920 - A.Ciopraga op.cit., p.146
Ana Bogdan - Tucicov , S.Chelcea , M.Golu , P.Golu , C.Mamali , ,, Dictionar de psihologie sociala " , 1981 - E.Stancu , op. cit . ,p.380
A.Ciopraga , ,, Criminalistica -Tratat de tactica " , op. cit. , 1996 , p. 225- ,, Notatie de ordin psihologic si criminalistic pe marginea marturiei mincinoase "
Edouard Claparede , ,,Psihologia copilului si pedagogia experimentala " , Bucuresti , 1975, p.50 si urm.
G.Gudjonsson , ,, The psychology of interrogations , confession and testimony " , S.U.A. , 1998 - E.Stancu , op. cit. , 2002 , p. 384
E.Locard , ,, L enquete criminelle et les Methodes scientifiques" , Paris , 1925 - E.Stancu , op.cit. ,2002, p.386
I.E.Sandu ; V.Berchesan , op.cit. , 1992 , p.145 ; C.Suciu , I.Mircea , P.Ravier - E.Stancu , op.cit. , 2002, p. 386
|
