"Orice osteneala care tinde sa opreasca un om sa savârseasca o infractiune este ceva mai de 727j924h pret decât pedepsirea unui om care a savârsit o infractiune"
(Ben B. Lindsey)
La rezolvarea problemelor pe care le ridica delincventa juvenila se contureaza doua conceptii: unii pun accentul pe ocrotirea tineretului, datorita vulnerabilitatii sale, ca o consecinta a slabirii structurilor traditionale - familia - în care este în mod necesar integrat; altii înteleg sa acorde protectia lor tineretului doar daca este în pericol, traieste în familii tulburate sau în medii nocive din punct de vedere moral si social.
Cât priveste reactia sociala se înfrunta tot doua conceptii: unii resping sistematic recurgerea la judecatorii si tribunale, întelegând sa încredinteze pe simplii devianti si pe delincventi grijii administratiei; altii preconizeaza recurgerea sistematica la justitia pentru minori, ca o garantie eficace a drepturilor sale fundamentale.
În cadrul masurilor profilactice unii autori includ urmatoarele grupe mai importante:
1. masuri psihosociologice si psihopedagogice - ce urmaresc, pe baza depistarii si înlaturarii timpurii a unor factori negativi, disfunctionali, realizarea unor relatii interpersonale adecvate pentru o insertie sociofamiliala pozitiva
2. masuri socioprofesionale - care sa previna riscurile de esec adaptativ prin alegerea - de exemplu - a unei profesii ce nu concorda cu "echipamentul" psihologic al tinerilor sau prin plasarea lor într-o profesie pentru care nu manifesta nici interes si nici aptitudini reale.
|
