ASPECTE TEORETICE SI PRACTICE PRIVIND CONSTATAREA TEHNICO-STIINTIFICA SI EXPERTIZA CRIMINALISTICA

ASPECTE TEORETICE sI PRACTICE PRIVIND CONSTATAREA TEHNICO-sTIINŢIFICA sI EXPERTIZA CRIMINALISTICA

Parchetul de pe lānga Tribunalul Suceava

l Sav rsirea celor mai multe infractiuni, si n special cele ndreptate mpotriva integritatii corporale sau vietii unei persoane,

este nsotita de producerea unor modificari materiale n mediul nconjurator, a caror examinare este de natura sa dezvaluie

organelor judiciare cele mai semnificative aspecte legate de fapta si faptuitor.

Daca sensurile unor atare schimbari intervenite n configuratia locului faptei se dezvaluie ochiului format al organului de urmarire penala, semnificatia altora, data fiind marea diversitate a fenomenelor n prezenta carora iau nastere urmele, scapa si organele(lor) judiciare. Se stie nsa ca, nici un element av nd legatura cu infractiunea sau cu infractorul, oric t de nesemnifica­tiv ar parea, nu poate ram ne nevalorificat, deoarece de rezultatele exeminarii sale c t mai rapide depind nsasi rezultatele cercetarii cauzei.

De aici necesitatea pentru organele de urmarire penala de a se adresa celor cu pregatire adecvata, de profil, specialistilor si tehnicienilor, adica celor ale caror cunostinte n diverse domenii ar putea contribui la dezvaluirea adevaratei semnificatii a urmelor si mijloacelor materiale de proba aflate la fata locului.

Dispozitiile legale ce reglementeaza constatarea tehnic-stiintifica permit definirea acesteia ca fiind un procedeu de probati-une tehnico-stiintifica ce consta ntr-o examinare speciala a mijloacelor materiale de proba, efectuata la cererea organelor de urmarire penala, de catre specialisti sau tehnicieni din cadrul acestora, ori care functioneaza pe l nga institutia de care apartine organul de urmarire penala n vederea obtinerii unor date cu relevanta probatorie, n cauze ce nu sufera am nare, concluzii materializate n raportul de constatare.

Prin mijlocirea acestui procedeu se determina semnificatia urmelor si obiectelor ce au servit la sav rsirea infractiunii, sau care sunt un produs al acesteia. Finalitatea urmarita prin efectuarea constatarii tehnico-stiintifice este de a evidentia rolul unor stari de fapt, situatii, n lamurirea unor mprejurari legate de comiterea infractiunii.

Ca mijloc de investigare realizat cu concursul unei categorii aparte de participanti la proces - specialisti si tehnicieni - con­statarea tehnico-stiintifica face posibila exacta cunoastere a valorii probante a celor mai variate mijloace de proba care, altfel, nu ar putea fi valorificate de catre organele judiciare.

Asemanari si deosebiri ntre constatarea tehnico-stiintifica si expertiza criminalistica

Astfel cum vom vedea din expunerea pe care o vom face n continuare, constatarea tehnico-stiintifica nu se suprapune unui alt mijloc de proba - expertiza criminalistica - cu care prezinta unele elemente de apropiere, deoarece fiecare dintre aceste mijloace de proba este chemat sa serveasca unei finalitati proprii.

Dintre elementele comune acestor mijloace de proba, semnalam urmatoarele:

□ sub raportul obiectului, at t constatarea tehnico-stiintifica c t si expertiza, constituie activitati de interpretare si cercetare stiintifica a urmelor si mijloacelor materiale de proba, care presupun utilizarea unor anumite metode, mijloace tehnice si tehnici de lucru comune, n scopul identificarii persoanelor si obiectelor aflate n anumite raporturi cu infractiunea;

□ at t constatarea c t si expertiza criminalistica se dispun pe baza acelorasi forme procedurale - rezolutia motivata a organului de urmarire penala ori a instantei;

□ sunt efectuate de persoane cu pregatire de specialitate, ntr-un anumit domeniu al tehnicii sau stiintei;

□ at t operatiile si concluziile la care ajung specialistul sau tehnicianul c t si expertul, se materializeaza ntr-un raport de expertiza, respectiv de constatare tehnico-stiintifica, pentru care practica judiciara merge pe linia asimilarii acestuia cu raportul de expertiza

□ at t constatarea tehnico 20420u203u -stiintifica c t si expertiza criminalistica constituie mijloace de proba cu valoare de sine statatoare. Cele doua mijloace de proba, pornind de la dispozitiile legale care le reglementeaza, prezinta si suficiente elemente de

diferentiere care le confera individualitate si finalitate proprii.

Astfel, sub raportul ratiunii care le justifica, daca pentru efectuarea expertizei este suficient ca organul judiciar, n interesul aflarii adevarului, sa constate necesitatea lamuririi unor fapte sau mprejurari de fapt de catre o persoana cu pregatire de spe­cialitate ntr-un domeniu dat, pentru a se dispune efectuarea unei constatari, pe l nga realizarea acestei conditii, organul judi­ciar trebuie sa constate potrivit art. 112 Cod procedura penala pericolul de disparitie a unor mijloace de proba, fie primejdia schimbarii situatiei de fapt, precum si necesitatea lamuririi urgente a unor fapte sau mprejurari ale cauzei.

Exista de asemenea, importante deosebiri ntre constatarea tehnico-stiintifica si expertiza criminalistica si sub raportul momentului din care pot fi dispuse. Yn timp ce constatarea tehnico-stiintifica este chemata sa raspunda unor nevoi urgente, sa valorifice fapte si mprejurari ce nu ngaduie am nare, ea poate fi dispusa din momentul imediat urmator nceperii urmaririi penale, n tot cursul urmaririi penale, p na la finalizarea acesteia.

Potrivit art. 120 Cod procedura penala organul de urmarire penala si mai ales instanta de judecata, atunci c nd dispun efec-

tuarea unei expertize, fixeaza un termen, citeaza partile carora le aduce la cunostinta obiectul expertizei si ntrebarile la care tre­buie sa raspunda expertul, deci momentul din care se poate dispune efectuarea unei asemenea lucrari, este ulterior punerii n miscare a actiunii penale.

De aceasta deosebire se leaga o alta, aceea a pozitiei procesuale a subiectelor activitatii la efectuarea constatarii tehnico-stiintifice si a expertizei. Daca efectuarea expertizei presupune cunoasterea si chemarea partilor, la efectuarea constatarii partile nu participa n nici un fel. Faptul īsi gaseste o ndoita explicatie. Din moment ce constatarea tehnico-stiintifica este dictata toc­mai de necesitate nlaturarii primejdiei disparitiei unor mijloace materiale de proba si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau mprejurari ale cauzei, fixarea unui termen si chemarea partilor ar zadarnici finalitatea urmarita

Cazurile īn care se poate dispune efectuarea constatarilor tehnico-stiintifice

Efectuarea constatarilor tehnico-stiintifice este subordonata unor conditii, din care unele sunt prevazute expres n dispoziti­ile legii, iar altele decurg din nsasi natura acestui procedeu de probatiune.

Potrivit art. 112 Cod procedura penala, organele de urmarire penala pot dispune efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice atunci c nd sunt realizate urmatoarele conditii:

a) exista pericolul de disparitie a unor mijloace d eproba sau de schimbare a unor situatii de fapt;

b) apare necesitatea lamuririi urgente a unor fapte sau mprejurari ale cauzei;

c) se impune necesitatea folosirii cunostintelor unor specialisti sau tehnicieni, conditie care, fara sa fie prevazuta expres n lege, deriva din termeni utilizati de legiuitor si din natura acestui procedeu de probatiune.

Prin pericol de disparitie a unor mijloace de proba trebuie sa se nteleaga nu numai primejdia distrugerii intentionate, n sub­stanta sa, a unui mijloc de proba, nu numai posibilitatea nlaturarii sale din c mpul infractional, ci si situatia n care mijloacele de proba pot suferi modificari care sa le altereze nsusirile ce le individualizeaza si care le-ar face improprii cercetarii.

Prin pericol de schimbare a unor situatii de fapt se ntelege posibilitatea intervenirii, ulterior sav rsirii infractiunii, a oricarui nou element ce ar putea modifica aspecte semnificative n configuratia locului infractiunii, care ar avea drept consecinta ngre-unarea cercetarii n sensul tergiversarii acestuia, ori conducerea acesteia pe cai false si chiar imposibilitatea aflarii adevarului.

Potrivit celei de-a doua conditii, efectuarea constatarii tehnico-stiintifice se dispune atunci c nd se iveste necesitatea lamuririi urgente a unor fapte sau mprejurari de fapt. Urgenta efectuarii constatarii este impusa nu at t de pericolul disparitiei unor mijloace de proba ci de necesitatea de a asigura, chiar de la nceputul urmaririi penale, o justa orientare a acestei activitati. O astfel de lucrare efectuata chiar la nceputul investigatiilor poate indica directia ce trebuie imprimata cercetarilor sau categoria de persoane din r ndul carora se poate recruta faptuitorul, ori,sa se identifice din capul locului autorul faptei.

ntre cele doua conditii ce trebuiesc realizate pentru dispunerea constatarii tehnico-stiintifice, poate exista un raport de dependenta deoarece, uneori, ceea ce justifica urgenta lamuririi unor mprejurari este tocmai pericolul de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt.

Alteori, necesitatea lamuririi urgente a unor fapte sau mprejurari ale cauzei nu e dictata de pericolul disparitiei unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt. Aceasta nu nseamna nsa ca nu se poate recurge la constatarea tehnico-stiintifica deoarece efectuarea ne nt rziata a acesteia este chemata sa asigure justa orientare a investigatiilor.

Atunci c nd nu este realizata conditia urgentei, dar subzista necesitatea clarificarii unor aspecte ce reclama cunottinte de specialitate dintr-un domeniu sau altul, organele de urmarire penala pot dispune efectuarea unei expertize.

Expertizele criminalistice

Efectuarea unei expertize criminalistice este subordonata realizarii cumulative a urmatoarelor conditii:

1) existenta unor fapte sau mprejurari ale cauzei care, pentru a sta la baza convingerii organelor judiciare, impun necesi­tatea unor precizari, clarificari (determinarea cauzelor mortii unei persoane, pentru a vedea daca n cauza respectiva sunt date elementele constitutive ale unei infractiuni de omor sau este vorba numai de o moarte patologica

2) lamurirea semnificatiei acestora reclama cunostinte de specialitate dintr-un domeniu sau altul de activitate ( n exemplul de mai sus se solicita opinia unui medic si nu din orice specialitate, ci a unui medic legist).

Nu se poate dispune efectuarea unor expertize criminalistice pentru precizarea unor mprejurari ce ar putea fi lamurite prin administrarea altor probe sau pe baza cunostintelor de ordin profesional, a experientei, au fost administrate toate probele exis­tente n cauza si cu toate acestea reclama cunostinte de specialitate, numai n aceste conditii organul judiciar poate dispune efectuarea unei expertize.

mprejurarea ca cei ce ndeplinesc atributiile organelor judiciare au cunostinte de specialitate n domeniul criminalisticii nu nlatura necesitatea dispunerii unei expertize. Asadar, ori de c te ori se iveste necesitatea lamuririi unui aspect al cauzei ce reclama cunostinte dintr-un domeniu sau altul se va recurge la concursul specialistilor, independent de faptul ca organele judi­ciare poseda asemenea cunostinte. Efectuarea unei examinari de specialitate de catre nsasi organele judiciare, excede atributi­ile conferite prin lege acestora, datorita incompatibilitatii existente ntre functiile procesuale pe care trebuie sa le exercite organul de urmarire penala, instanta de judecata si expertul pe de alta parte si ar fi de natura a se repercuta negativ asupra unei reguli de baza n procesul penal si anume aflarea adevarului.

Pentru toate aceste considerente, ori de c te ori n cursul urmaririi penale sau judecarii unei cauze se ivesc aspecte a caror lamurire reclama cunostinte de specialitate n alt domeniu dec t cel judiciar, organele judiciare vor ordona efectuarea unei exper­tize criminalistice.

Forma procesuala de dispunere a expertizei, potrivit art. 203 Cod procedura penala este ordonanta, iar n cursul judecatii unei cauze este ncheierea de sedinta

Fie ca se dispune prin ordonanta, fie prin ncheiere, aceste acte procedurale trebuie sa cuprinda n principiu, urmatoarele date:

□ precizarea obiectul! expertizei, adica natura examinarii careia urmeaza a fi supuse anumite mijloace de proba

ntrebarile la care urmeaza sa raspunda expertul pe baza cunostintelor de specialitate;

□ descrierea pieselor de compasatie si a celor n litigiu;

□ precizari asupra situatiei de fapt n care a fost comisa fapta.

Majoritatea infractiunilor de omor se comit n mprejurari ce fac dificila descoperirea infractorului si a aspectelor legate de fapta sau chiar a identitatii victimei, iar pentru aceste probleme este uneori necesara recurgerea la expertizele criminalistice si medico-legale, care pot furniza o multitudine de date referitoare la identificarea cadavrului, stabilirea cauzei mortii si a mpre­jurarilor n care a survenit.

Acest fapt implica cercetarea operativa si completa a oricarei urme, prin metode stiintifice, adecvate fiecarui caz, ncep nd de la modul de culegere a datelor, stabilirea problemelor a caror clasificare se impune, formularea ntrebarilor si continu nd cu interpretarea informatiilor obtinute sau verificarea acestora prin alte probe. Utilizarea acestor metode este cu at t mai mult nece­sara n unele cazuri n care pot aparea fenomene care se desfasoara inconstant, sau interactiuni multiple si instabile de n atura biologico-atmosferica

Un caz de acest fel s-a constatat n infractiunea de omor deosebit de grav, privind pe minora M. Adriana, n v rsta de 9 ani, al carei cadavru a fost gasit la 12 zile dupa comiterea faptei, complet descarnat, oasele fiind mprastiate pe o suprafata de teren, ntr-o zona ce nu prezenta factori de mediu care sa justifice descompunerea rapida

Minora a disparut n seara zilei de 16 iunie 1992, n timp ce se juca n fata blocului mpreuna cu surorile ei si cu alti copii. Politia a fost alertata n aceeasi noapte, stabilindu-se ca un t nar n v rsta de cea. 20 de ani a atras-o pe minora si pe sora sa M.I., de 12 ani, la distanta de cea 100 m de locul unde se jucau sub pretextul ca nu stie unde se gaseste blocul turn din cartier. Din cauza inexistentei iluminatului public n zona si a tangentei reduse pe care a avut-o cu ceilalti copii, nu a fost posibil sa se stabileasca semnalmentele acestuia. Singurul fapt cert era ca ducea n brate un balot cu cea. 30 perechi tenisi care au fost gasiti abandonati n apropierea altui bloc, stabilindu-se ulterior ca au fost sustrasi n aceeasi seara din portbagajul unui autoturism par­cat n apropiere.

Sora fetitei disparute relata ca t narul a invitat-o initial pe ea sa-l nsoteasca n blocul turn, pentru a gasi un prieten, iar c nd l-a refuzat a luat-o de m na pe Adriana, care nu s-a opus categoric, urc nd n lift.

Nu s-a stabilit nici o legatura ntre locatari si t nar, presupun ndu-se ca a iesit cu fetita pe la scara de la capatul opus, care avea legatura cu prima prin intermediul pasarelelor de la etajele superioare. n ziua urmatoare a fost corelat acest caz cu afir­matia facuta de un t nar n sensul ca a auzit de existenta cadavrului unei fete n casa numitului Cosmin E. din Deva.

Efectu ndu-se imediat o descindere la domiciliul acestuia, s-au descoperit c teva urme infime asemanatoare celor de s nge, pe un scaun, tocul usii, asternutul patului si pe o coala de h rtie de pe dusumea. n cada s-au mai gasit o fata de perna nveli-toarea unei plapume, un cearsaf, o camasa si o pereche de blugi, fiind ridicate toate acestea n vederea expertizarii, mpreuna cu un esantion de apa

S-a constatat ca s ngele de pe obiectele din camera si de pe cele din vana este de natura umana, reusindu-se nsa deter­minarea grupei numai n cazul s ngelui recoltat de pe tocul usii, de pe fata de plapuma si de pe cele doua bucati de h rtie.

n asternutul patului si pe dusumea au fost gasite doua fire de par n lungime mai mare dec t a nvinuitului, presupun ndu-se ca provin de la victima n vederea efectuarii examinarilor comparative, au fost ridicate fire de par de la locuinta acesteia, din pat, de pe o caciulita, de pe perie, pieptan si de pe un sapun cu care se spalase n zilele anterioare. Pe baza acestora s-a deter­minat grupa sanguina si s-a stabilit ca exista asemanari morfologice ntre firele de par gasite n locuinta inculpatului si cele recoltate din patul si de pe peria apartin nd victimei.

Numitul Cosmin E. disparuse de la domiciliu n dimineata de 7 iunie, iar bunica sa a declarat ca n noaptea precedenta i-a spus ei si altui nepot ca a ucis o fata, fapt pentru care acesta din urma s-a speriat si a plecat imediat spre autogara. Ulterior a recunoscut ca a facut curatenie n camera, pun nd la spalat Unele haine fara a observa nsa pe ele urme de s nge care sa-i creeze certitudinea unei crime.

Investigatiile n privinta lui Cosmin E. au relevat ca avea comportamente stranii, cu tenta de violenta, afirm nd ca se antre­neaza pentru a deveni superman", fiind dispus sa gaseasca angajamente de killer" n tara si strainatate. Suspiciunile n priv­inta vinovatiei lui s-au accentuat c nd s-a aflat ca mai fusese condamnat pentru furturi din autoturisme n perioada satisfacerii stagiului militar ntr-un alt oras, fac ndu-se legatura cu sustragerea tenisilor din seara rapirii fetitei.

A fost dat imediat n urmarire locala, iar n urmatoarele zile i-a fost semnalata prezenta pe strazile apropiate si pe Cetate, de unde supraveghea casa, fiindu-i confirmat de catre un prieten faptul ca este urmarit. ntr-o noapte a profitat de modul defectuos de amplasare a dispozitivului de paza a casei, reusind sa ia legatura cu bunica sa, care i-a dat bani si alimente prin gemuletuil

dinspre curtea nvecinata

Dupa aflarea rezultatului expertizei cu privire la urmele de s nge din casa, a fost emis mandat de arestare, iar la data de 29.06.1992 s-a reusit prinderea inculpatului n podul unui imobil, unde se adapostise fara stirea locatarilor. Inculpatul se gasea n stare de soc toxico-septic din cauza ranilor auto-provocate cu o lama, iar pe un caiet facuse nsemnari cu un betisor nmuiat n propriul s nge n contextul unei stari depresive cu tenta de suicid.

A recunoscut comiterea faptei, motiv nd ca a rapit-o pe fetita pentru a o viola iar dimineata a ucis-o n apropierea caii ferate, aplic ndu-i multiple lovituri cu o piatra n zona capului.

n locul respectiv s-au gasit nsa numai oseminte descarnate si dispersate, cu aspect mult mai vechi dec t ar fi trebuit sa fie dupa perioada de numai 13 zile ce s-a scurs de la disparitia fetitei. Osemintele erau amplasate ntr-un sant de scurgere a apei de pe terasament si n vegetatia abundenta din jur, fara respectarea ordinii anatomice. Yn epicentru au fost gasite claviculele, omoplatii, 18 coaste, craniul, mandibula, o parte din oasele mari ale membrelor, o parte din stern, cinci fragmente de bazin si 24 vertebre, iar la distanta de 5 m s-au mai depistat un femur si o tibie introduse sub o conducta de termoficare din zona. Fauna cadaverica era foarte redusa, iar oasele mari ale bazinului nu s-au gasit, desi a fost cercetata o mare suprafata de teren.

Inculpatul a declarat ca a dezbracat fetita dupa survenirea decesului, gasindu-se ntr-adevar hainele la distanta de cea 10 m de oseminte, sub conducta de termoficare. A mai relatat ca a comis primul viol la distanta de 500 m de locul rapirii fetitei, pe un teren viran din apropierea soselei de centura, unde au fost gasiti ulterior adidasii acesteia.

Pe hainele si ncaltamintea victimei au fost relevate urme de s nge uman, cantitatea de pe tricou si pantaloni fiind suficien­ta pentru determinarea grupei sangvine. At t hainele, c t si ncaltamintea au fost recunoscute de mama minorei, care a indicat unele detalii relevante, inclusiv obiectele pe care obisnuia sa le poarte n buzunar. Sub polita dulapului din camera inculpatului a fost gasita o pereche de cercei, care au fost de asemenea recunoscuti de mama, indic nd defectul pe care l aveau la tortita de prindere. Aceste aspecte pledau n sensul vinovatiei inculpatului, nsa nu era posibila explicarea deteriorarii rapide a cadavru­lui, formul ndu-se versiunea existentei unor complici si a utilizarii substantelor chimice de natura caustica

Pentru a clarifica aceste aspecte s-a reluat cercetarea imobilului descoperindu-se n baie o sticla de 2 litri care continea un lichid cu aspect lesios. n acest context, desi au existat opinii n sensul clarificarii aspectelor numai prin audierea inculpatuliu si a predarii imediate a osemintelor spre a fi nhumate, s-a ordonat efectuarea unei expertize osteologice n cadrul institutului de criminalistica al Inspectoratului General de Politie. La dispozitia expertilor au fost puse toate osemintele, hainele, ncaltamintea, esantioane de sol si din lichidul descoperit n baie, nsa nu au fost descoperite urme de substante chimice caustice pe nici una din acestea. Lesia din sticla era slab concentrata, cu efecte.corozive foarte reduse, fara posibilitatea de a produce macerarea tesuturilor.

n vederea clarificarii fenomenului expertii au solicitat informatii suplimentare n privinta locului gasirii cadavrului, inclusiv pro­cesul verbal, planse fata si fisa medicala. Dupa evaluarea tuturor datelor, au concluzionat ca deteriorarea tesuturilor s-a datorat actiunii unor animale de conformatie mica si a rozatoarelor, combinata cu factorii biologici. n acest sens pledau urmele asemanatoare celor de roadere cu lipsa de substanta, existente la extremitatile a 8 oase, precum si modul de dispersare a aces­tora, specific transportarii de catre animale.

Cu privire la aspectele antropologice s-a concluzionat ca v rsta victimei se situa ntre 8-10 ani, fara a fi posibila stabilirea sexului din cauza negasirii oaselor bazinului. O parte din dantura era intacta, malformatiile corespunz nd cu cele descrise de parinti si consemnate n fisele de evidenta de la Policlinica stomatologica n cadrul expertizelor au mai fost valorificate c teva smocuri de par gasite n apropierea osemintelor, care erau asemanatoare cu ale victimei, fara a prezenta nici acestea urme de substante caustice.

S-a apreciat ca aceste probe sunt suficiente pentru stabilirea identitatii victimei, renuntāndu-se la reconstituirea portretului prin metoda supraproiectiei craniului.

Inculpatul sustine n continuare ca nu a actionat n nici un mod asupra cadavrului, fara a explica nsa din ce cauza l-a dezbracat dupa survenirea decesuli si de ce a spus bunicii si verisorului sau ca are o fetita moarta n camera. Nu este elucidata nici posi­bilitatea deplasarii fetitei pe distanta de oda. 2 km dintre locuinta inculpatului si linia ferata n stare de soc psihic si fizic ce a urmat violului si a actelor de agresiune din aceasta faza, probate prin existenta urmelor de s nge pe hainele ei si n casa

Efectuarea expertizelor enumerate a oferit nsa suportul stiintific necesar combaterii unor supozitii nefundamentate si demon­strarii adevarului prin investigarea tanatologica complexa

La data de 4 noiembrie 1992, c nd a nceput procesul inculpatului Cosmin E., majoritatea aspectelor pareau elucidate. Acesta si-a mentinut declaratia preciz nd ca a hotar t sa o ucida pe fetita pentru a nu se afla ca a violat-o.

ntre timp, bunica fetitei aflase nsa de la o prezicatoare ca aceasta traieste si va veni n cur nd acasa n consecinta famil­ia a avut rezerve n privinta apartenentei osemintelor, solicit nd efectuarea unei noi expertize pentru a se stabili grupa de s nge n raport de firele de par gasite sub craniu si pentru a se preciza daca era posibila dezintegrarea unui cadavru n numai 12 zile. Procurorul s-a opus si a depus un material documentar din care rezulta ca o t nara de 19 ani, ucisa n anul 1986 n judetul Covasna a suferit acelasi proces de degradare rapida n decurs de c teva zile, din cauza actiunii animalelor carnivore.

Expertiza a fost admisa si s-a dispus trimiterea dosarului la I.M.L. Bucuresti care prin lucrarea efectuata a confirmat con­cluziile primului raport medico-legal, at t n ce priveste natura si provenienta osemintelor, c t si a procesului de degradare.

n cele din urma inculpatul a fost condamnat la pedeapsa detentiei pe viata, solutie mentinuta n recurs si de Curtea Suprema de Justitie.

Concluziile rapoartelor de expertiza si aprecierea valorii probante a acestora

Concluziile la care ajunge expertul n urma examenului de specialitate, nu comporta n toate situatiile acelasi grad de certi­tudine. Astfel, daca n majoritatea cazurilor, concluziile expertului prezinta un caracter de certitudine, exista situatii c nd datorita unor multitudini de cauze, expertul nu poate formula dec t concluzii incerte, probabile, dupa cum, alteori, acesta se poate afla n situatia de a nu putea solutiona chestiunea supusa examinarii.

Din punct de vedere al gradului de certitudine pe care se ntemeiaza concluziile expertului, n literatura de specialitaet si practica activitatii de expertiza se face distinctia ntre urmatoarele categorii de concluzii:

1) concluzii categorice sau certe;

2) concluzii probabile sau incerte;

3) concluzii de imposibilitate a solutionarii chestiunii supuse examinarii.

1) Concluzii categorice sau certe

Concluzia expertului este certa atunci c nd este o concluzie adevarata n nteles obiectiv, c nd contine o sentinta categorica, fie n sens afirmativ, fie n sens negativ, de unde si cele doua forme pe care le poate mbraca: concluzie categorica afirmativa si concluzie categorica negativa

n cazul expertizelor al caror obiect l constituie identificareia persoanelor sau obiectelor, prin formularea unei concluzii certe pozitive sau negative expertul conchide asupra existentei sau inexistentei identitatii.

Expertul trebuie sa formuleze concluzii ori de c te ori n cazul expertizei de identificare, n urma examenului comparativ, con­stata coincidenta caracteristicilor identificatoare ale obiectului ce trebuie identificat cu cele ale obiectului ce serveste la identifi­carea celui dint i, adica atunci c nd este exclusa posibilitatea repetarii lor la alte persoane sau obiecte. Asadar, n cazul concluziilor categorice, complexul caracteristicilor persoanelor sau obiectelor a caror coincidenta se constata, prezinta valoare absoluta, conduce la o deplina certitudine, deoarece este exclusa posibilitatea repetarii lor la alte persoane sau obiecte.

n functie de forma pozitiva sau negativa pe care o pot mbraca, prin concluzii categorice se stabileste fie identitatea, fie nei-dentitatea unei persoane sau unui obiect. Concluziile exprimate sub forma de certitudine, fie ele pozitive sau negative, sunt deopotriva importante deoarece n cazul expertizei criminalistice intereseaza n aceeasi masura at t stabilirea identitatii c t si a lipsei de identitate.

n activitatea de expertiza concluziile pozitive pot primi formulari cum ar fi: proiectilul gasit n corpul victimei cu arma model... seria...; tubul de cartus gasit la fata locului nu a fost tras cu arma ce se prezinta spre examinare; s ngele vic­timei apartine gupului A.B. IV" etc.

2) Concluziile probabile

Dispunerea efectuarii unei expertize, fie ea criminalistica, fie de alta natura, este dictata de nevoia de a pune la ndem na organelor judiciare concluzii certe, categorice, care sa excluda orice ndoiala n privinta chestiunii supuse examinarii de specialitate. Asadar formularea unor concluzii categorice reprezinta un deziderat n vederea realizarii caruia se dipspune orice expertiza. Ar fi ideal ca orice examinare de specialitate n cadrul expertizei sa conduca la un astfel de rezultat.

Realitatea invedereaza nsa, existenta unor situatii c nd expertul este nevoit sa exprime rezultatul examinarilor ntreprinse ntr-o forma incerta, eventuala, sub forma unor concluzii probabile.

Concluziile cu caracter de probabilitate nu stabilesc certitudinea, ci probabilitatea, posibilitatea, eventualitatea existentei sau inexistentei unui fapt oarecare. Concluziile probabile constituie o ipoteza a expertului cu privire la chestiunea supusa examinarii, ntr-adevar, efectuarea expertizei presupune, de multe ori, elaborarea mai multor ipoteze posibile menite a furniza explicatii plauzibile faptelor supuse cercetarii. Atunci c nd n urma procesului de analiza si comparatie se verifica o singura presupunere a expertului aceasta nceteaza a mai fi o ipoteza, dob ndests o alta calitate, devine categorica, certa

Sunt nsa si situatii c nd pe fondul suprapunerilor caracteristicilor generale ale obiectelor supuse examinarii se constata coin­cidenta doar a unui numar redus de caracteristici particulare, care daca ar fi mai numeroase sau corespunzatoare din punct de vedere calitativ ar fi ngaduit expertului sa formuleze o concluzie categorica. Existenta si altor divergente, pune expertul n imposibilitatea de a formula o concluzie cu caracter de certitudine. Deoarece ansamblul caracteristicilor generale si particulare ale obiectelor supuse examinarii nu prezinta o valoare identificatoare absoluta, expertul se afla n situatia de a nu putea emite dec t o concluzie cu caracter de probabilitate.

Concluzia cu caracter de probabilitate - indiferent de gradul de probabilitate - constituie o ipoteza care nsa nu are caracter arbitrar si nu e lipsita de temei, deoarece expertul īsi fundamenteaza presupunerile pe elemente obiective si nu pe impresiile sale subiective.

Cauzele care pun expertul n situatia de a nu putea formula, n anumite situatii, dec t concluzii cu caracter de probabilitate, sunt at t de natura obiectiva c t si subiectiva

Din prima categorie mentionam conditiile n care se prezinta obiectul supus examinarii; mai exact volumul redus al acestuia, adica insuficienta at t sub raport calitativ c t si sub raport cantitativ a particularitatilor individualizante. Asa se prezinta situatia

n cazul expertizei traseologice c nd urma ce se prezinta conserva un numar redus de particularitati ale obiectului creator, c nd o pata de s nge contine o cantitate insuficienta determinarii grupului sau naturii s ngelui, c nd o urma contine prea putine ele­mente de identificare pentru a putea determina persoana care a creat-o.

Un alt factor de natura obiectiva ce conduce la formularea unor concluzii probabile rezida n inexistenta unei metodici adec­vate de cercetare sau n limitele cunoasterii, la un moment dat, ale stiintei si tehnicii.

Din cea de-a doua categorie, a factorilor subiectivi, mentionam ignorarea sau aplicarea defectuoasa a regulilor recomandate de tehnica criminalistica referitoare la descoperirea, fixarea, ambalarea si transportarea materialului probator, care a avut drept consecinta deteriorarea sau distrugerea caracteristicilor existente, aparitia unor noi caracteristici etc.

Chestiunea utilitatii pentru organele judiciare a concluziilor probabile, a aportului lor n procesul de probatiune prilejuieste exprimarea n literatura, cel putin, a unor pozitii diferite.

Contestarea utilitatii concluziilor ipotetice, sustinerea potrivit careia expertul trebuie sa formuleze numai concluzii cu caracter de certitudine nu poate fi acceptata fara rezerve. At t literatura de specialitate, c t si majoritatea practicienilor sustin admisi­bilitatea si utilitatea ne ndoielnica a concluziilor probabile. A contesta expertului posibilitatea de a formula n anumite situatii concluzii cu caracter de probabilitate nseamna a ignora realitatea, acele situatii n care specialistul, datorita unor mprejurari mai presus de vointa sa nu poate da o rezolvare certa, categorica, chestiunii supuse cercetarii, ci numai una probabila

Este adevarat ca expertizele cu concluzii probabile nu solutioneaza de o maniera categorica chestiunea supusa examinarii, ca acestea, nseprijinite de alte elemente de probatiune nu pot sustine o hotar re sau alta a organelor judiciare dar tot at t de adevarat este si faptul ca n urma efectuarii acestora se stabileste, n mod obiectiv, un ansamblu de caracteristici ce formeaza baza unei presupuneri stiintifice asupra identitatii sau asupra situatiei reale a obiectului supus examinarii. Cu alte cuvinte, con­cluziile probabile se ntemeiaza ntotdeauna pe date stabilite n mod obiectiv. Daca o asemenea concluzie are numai un carac­ter probabil, aceasta se datoreste faptului ca datele aflate la ndem na expertului nu sunt ndestulatoare pentru a transa chestiunea n mod categoric.

3) Concluzii de imposibilitate a solutionarii chestiunii supuse examinarii

Practica activitatii de expertiza invederaza existenta unor situatii c nd expertul, n urma examinarii materialului, afl ndu-se n imposibilitatea de a formula concluzii certe sau probabile, nu poate raspunde la ntrebarile adresate de organul judiciar

De cele mai multe ori, datorita starii n care se prezinta materialul supus examinarii, expertul nu poate statua cu caracter de certitudine si nici cu probabilitate asupra identitatii sau lipsei de identitate deoarece particularitatile caracteristice ale obiectuli cercetat sustin at t ipoteza identitatii c t si a neidentitatii. n prezenta unei atari situatii, singura concluzie ce poate fi desprinsa īn urma studiului ntreprins este cea de imposibilitate a solutionarii chestiunii supuse examinarii.

Daca n urma examinarii ntreprinse expertul constata ca nu poate da un raspuns cert, si nici probabil la ntrebarile formu­late de organul judiciar, acesta poate alege una din urmatoarele alternative:

□ restituie materialul organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei, iar n adresa ce l nsoteste precizeaza cauza care mpiedica efectuarea expertizei;

□ redacteaza un raport de expertiza ale carui concluzii de imposibilitate a solutionarii chestiunii supuse examinarii trebuie sa fie temeinic motivate.

Ca si n cazul rapoartelor de expertiza ale caror concluzii mbraca un caracter de certitudine sau de probabilitate si concluziile de imposibilitate a solutionarii chestiunii supuse examinarii, asa cum s-a subliniat, sa fie temeinic argumentate. Aceasta nseam­na ca n cuprinsul unui atare raport trebuie sa se descrie, n succesiunea lor, etapele ntregului proces de cercetare cu precizarea mprejurarii care n cauza data exclude posibilitatea formularii unei concluzii certe sau probabile. O argumentare temeinica a unei asemenea concluzii va fi de natura a convinge organul judiciar, precum si partile, asupra justetei concluziei.

e) Aprecierea valorii probante a concluziilor raportului de expertiza

Practica judiciara ilustreaza, pe alocuri, doua tendinte n legatura cu aprecierea concluziilor rapoartelor de expertiza crimi­nalistica, pe de o parte, tendinta de atribuire acestui mijloc de proba o valoare superioara celorlalte, de supraevaluare a aces­tora, iar pe de alta parte tendinta de a i se atribui o valoare inferioara, de subestimare. At t una, c t si cealalta dintre atitudini sunt daunatoare aflarii adevarului, ideii de promovare a justitiei.

Tendinta de supraestimare a concluziilor raportului de expertiza īsi afla sursa n caracterul pronuntat stiintific al cercetarii de specialitate, n mprejurarea ca expertiza criminalistica reprezinta prin excelenta o cercetare de laborator, ca se efectueaza n institutii de specialitate iar concluziile acesteia, rezultat al aplicarii unor teze ale stiintei si tehnicii, al aplicarii unor tehnici si metodologii de lucru verificate, reprezinta avizul unor specialisti a caror calificare, experienta si probitate profesionala nu pot fi puse la ndoiala. Primind fara rezerve concluziile rapoartelor de expertiza, cojnsiderate hotar ri stiintifice, acele organe judicia­re care le acorda un credit nelimitat, renuntānd uneori la verificarea continutului concluziilor, iar n urma operatiei de confruntare cu celelalte probe, acestea sunt interpretate n lumina rezultatelor la care ajunge examinarea de specialitate. A acorda o ncredere exagerata rapoartelor de expertiza criminalistica nseamna a nesocoti principiul liberei aprecieri a probelor, cu con­secinte dintre cele mai grave asupra aflarii adevarului, ce pot conduce chiar la erori judiciare.

Tendinta n sensul opus, mai rar semnalata n activitatea judiciara, a subestimarii concluziilor expertizei criminalistice, īsi afla explicatia n atitudinea ndoielnica a unor organe judiciare n ce priveste eficienta acestui gen de expertiza ntr-o atitudine sceptica

fata de fundamentarea stiintifica a metodologiei expertizei criminalistice. Constatarea n orientarea la care ne referim a unei neconcordante ntre concluziile expertizei si celelalte date ale cauzei poate explica nlaturarea acesteia, fara a se dispune o n oua examinarea de specialitate.

Asa cum s-a subliniat, concluziile expertizei nu trebuie nici supraapreciate, nici subapreciate. Acestora trebuie sa li se acorde ponderea cuvenita n ansamblul probelor, potrivit convingerii inteime a organelor judiciare. Garantia unei corecte aprecieri a con­cluziilor expertizei criminalistice rezida n cunoasterea de catre organele judiciare a posibilitatilor, a limitelor probatiunii prin mijlocirea probelor stiintifice n narmarea organlor judiciare gu temeinice cunostinte n domeniul criminalisticii, pentru a le pune astfel la adapost de pericolul supraevaluarii acestui frecvent mijloc de proba

Privita n raport cu celelalte surse de informare aflate la ndem na organelor judiciare, expertiza criminalistica prezinta o seama de elemente particulare, care i confera o fizionomie proprie n ansamblul celorlalte mijloace de proba

Astfel, daca este sa nu ne referim la probele numite orale (declaratii ale persoanelor care n calitate de parti sau martori au perceput mprejurari legate de comiterea unei infractiuni) informatiile comunicate organelor judiciare constituie rezultatul per­ceptiei nemijlocite, al participarii ntr-o calitate sau alta la sav rsirea infractiunii. Alte surse de informare cum sunt mijloacele materiale de proba, datorita str nselor raporturi n care se afla cu fapta sav rsita, contin sau poarta urme ale infractiunii sav rsite. Atunci c nd asemenea mprejurari de fapt materializate n mijloace materiale de proba pot fi valorificate nemijlocit de organele judiciare, acestea dob ndesc valoare de proba prin ncorporarea lor ansamblului de probe, fara a mai face obiectul unei examinari de specialitate. C nd valorificarea informatiilor pe care le contin mijloacele materiale de proba depasesc posibil­itatile aflate la ndem na organului judiciar, se iveste necesitatea efectuarii unor examinari de specialitate care mbraca fie forma unei constatari tehnico-stiintifice, fie forma expertizelor. Asadar, n cadrul acestui gen de examinari, probele, concluziile la care ajunge expertul, nu constituie rezultatul perceptiei nemijlocite a unor fapte sau mprejurari de fapt legate de comiterea infractiu­nii, ci rezultatul unei examinari cu carcter stiintific, tehnic, etc, a urmelor si mijloacelor materiale de proba. Constatarile la care ajunge specialistul n urma examinarii ntreprinse dob ndesc caracterul unui aviz de specialitate. La aceasta adaugam mpreju­rarea ca activitate ce mbraca forma constatarilor tehnico-stiintifice si a expertizelor criminalistice se efectueaza n cadrul unor institutii de specialitate cu aplicarea unor mijloace tehnico-stiintifice si a unor metode adecvate, faptul ca aprecierea unor atare concluzii reclama, din partea organelor judiciare chemate sa le evalueze, cunostinte de specialitate ntr-un domeniu sau altul. Toate acestea confera expertizelor criminalistice un loc aparte n contextul celorlalte mijloace de proba

Asa fiind, concluziile specialistului nu au forta probanta absoluta si nici prioritara, cu alte cuvinte nu prevaleaza asupra celor­lalte mijloace de proba, nu se impun ca o hotar re stiintifica" ci au valoarea unui mijloc obisnuit de informare, fara a se face dis­tinctie dupa cum concluziile reprezinta avizul de specialitate al unui singur expert sau al mai multor experti ale caror opinii realizeaza un consens. Constatarile specialitului materializate sub forma concluziilor pot justifica o hotar re sau alta a organului judiciar numai n masura n care i formeaza convingerea ca sunt expresia adevarului.

n urma operatiei de apreciere organul judiciar, motivaat, poate retine concluziile raportului de expertiza n ntregime sau n parte atuncfi c nd considera ca acestea constituie expresia adevarului, dupa cum, de asemenea, le poate respinge n total sau n parte, atunci c nd considera ca nu reflecta adevarul.