AUTORITATILE CENTRALE
Presedintele României
Presedintele României, ca sef al statului, este unul din sefii puterii executive, alaturi
de Guvern, precum si garantul Constitutiei al independentei nationale, al unitatii si
integritatii teritoriale a tarii si mediator între puterile statului, precum si între stat si
societate.
Atributiile Presedintelui României ca sef al Executivului sunt acele prerogative
care nu intra în sfera reprezentarii politice si nici în sfera constitutional-legislativa, dar nici
în sfera raporturilor cu alte autoritati publice, precum Parlamentul, justitia, Curtea
Constitutionala etc., aceste atributii executiv-administrative având temeiul în prevederile
constitutionale, potrivit carora Presedintele României este unul din cei doi sefi ai puterii
executive, dar cu atributii destul de limitate.
Actele Presedintelui României
Se face distinctie între actele politice ale presedintelui (mesaje, declaratii, apeluri
etc.) si actele juridice la care se refera art.100 din Constitutie.
Astfel, potrivit art.100 alin.(1) din Constitutie, în exercitarea atributiilor sale,
Presedintele României emite decrete care se 333e41d publica în Monitorul oficial, nepublicarea
atragând inexistenta lor din punct de vedere juridic.
Decretele prezidentiale au caracter individual când au ca obiect numirea sau de
eliberarea din functii publice, în cazurile prevazute de lege, si au caracter normativ când
reglementeaza situatii privind declararea starii de urgenta sau a starii de asediu si care obliga
autoritatile administrative centrale si/sau locale sa ia masuri de punere în executare.
Decretele emise de Presedintele României sunt supuse controlului instantelor de
contencios administrativ, cu exceptiile enumerate de Legea contenciosului administrativ,
nr.554/2004.
Raspunderea Presedintelui României
În conformitate cu dispozitiile art.84 alin.(2) coroborat cu art.72 alin.(1) din
Constitutie, Presedintele României se bucura de imunitate doar în ceea ce priveste opiniile
politice exprimate în exercitarea mandatului.
Raspunderea Presedintelui României poate fi angajata din punct de vedere politic, în
conditiile art.95 din Constitutie pentru savârsirea unor fapte grave prin care se încalca
prevederile legii fundamentale.
Raspunderea penala a Presedintelui României este statuata de dispozitiile art.96 din
Constitutie.
Potrivit prevederilor art.84 alin.(2), coroborate cu cele ale art.72 alin.(1) din
Constitutie, imunitatea acordata presedintelui este doar pentru faptele care au legatura cu
exercitarea mandatului de
Presedinte al României si ca, pentru celelalte fapte ar trebui sa
7
raspunda, din punct de vedere legal, ca orice cetatean, potrivit principiului înscris în art.16
alin.(1) din Constitutie, conform caruia cetatenii sunt egali în fata legii.
Guvernul
Guvernul este definit ca institutie politica a puterii executive, care functioneaza în
baza votului de încredere acordat de Parlament si organul suprem al administratiei publice
care, potrivit programului sau de guvernare, asigura realizarea politicii interne si externe a
tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice.
Sarcinile Guvernului, din punct de vedere al continutului, sunt sarcini generale,
care privesc toate domeniile de activitate ale vietii sociale, spre deosebire de ministere si
celelalte organe de specialitate din subordinea sa, care îndeplinesc sarcini specifice pentru
realizarea interesului general special din domeniul de activitate în care functioneaza fiecare.
Atributiile Guvernului
În functie de rolul politic si de rolul administrativ, precum si în raport cu sarcinile
sale, Guvernul îsi îndeplineste atributiile legale în scopul realizarii politicii interne si
externe a tarii si al conducerii generale a administratiei publice, potrivit programului sau de
guvernare.
Articolul 11 din Legea nr.90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului
României si a ministerelor, prezinta principalele sale atributii care pot fi grupate în raport cu
rolul si sarcinile Guvernului.
Formarea Guvernului sau procedura de învestitura este reglementata de art.103
si de art.85 alin.(1) din Constitutia din 1991.
Componenta Guvernului este precizata din punct de vedere constitutional de
art.102 alin.(3) din Constitutia din 1991, unde se arata ca Guvernul este alcatuit din primministru,
ministri si alti membri stabiliti prin lege organica.
Statutul membrilor Guvernului este conferit de totalitatea dispozitiilor
constitutionale si a reglementarilor legale referitoare la conditiile pentru functia de membru
al Guvernului, incompatibilitatile acestei functii, durata mandatului si încetarea functiei de
membru al Guvernului.
Functionarea Guvernului este reglementata de Sectiunea a 6-a din Legea
nr.90/2001. Guvernul îsi realizeaza activitatea functionând în sedinte, care sunt convocate si
conduse de primul-ministru, saptamânal sau ori de câte ori este nevoie.
În situatiile în care se dezbat probleme de interes national privind politica externa,
apararea tarii, asigurarea ordinii publice, Presedintele României poate decide sa participe la
sedintele Guvernului, dar poate participa si în alte situatii, fiind invitat de catre primulministru.
În toate situatiile când participa, Presedintele României va conduce sedintele
Guvernului.
Actele juridice ale Guvernului
În activitatea sa, Guvernul se manifesta prin acte politice (programul de guvernare,
asumarea raspunderii, declaratii politice, etc.) si prin acte juridice.
Potrivit art.108 alin.(1) din Constitutie si art. 27(1) din Legea nr. 90/2001, Guvernul
adopta hotarâri si ordonante. Hotarârile sunt adoptate de Guvern pentru organizarea
executarii legilor, în cazul hotarârilor cu caracter normativ, ori pentru executarea în concret
a legilor, în cazul hotarârilor cu caracter individual. Ordonantele sunt adoptate de guvern în
temeiul prevederilor art.115 din Constitutie, fie în baza unei legi speciale de abilitare, fie în
situatii extraordinare a caror reglementare nu comporta sub nici o forma amânarea.
Primul Ministru, potrivit Legii nr.90/2001 - Sectiunea a 4-a, conduce Guvernul si
coordoneaza activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atributiilor care le revin, potrivit
învestiturii acordate de
Parlament.
8
Aparatul de lucru al Guvernului este alcatuit din Cancelaria Primului-ministru,
Secretariatul General al Guvernului, departamente si alte asemenea structuri organizatorice
cu atributii specifice.
Cancelaria Primului-Ministru este o structura cu personalitate juridica, condusa de
seful Cancelariei, care are rang de ministru, fiind coordonata direct de catre primul-ministru.
Atributiile Cancelariei Primului-ministru si ale sefului acesteia, stabilite prin decizie a
primului-ministru, demonstreaza ca aceasta structura organizatorica, care are personalitate
juridica si buget propriu, are toate caracteristicile unui adevarat minister, rolul si atributiile
sale nefiind specifice unei simple cancelarii.
Secretariatul General al Guvernului, ca element de legatura si de stabilitate a
guvernarii, are, ca sarcini principale, asigurarea derularii operatiunilor tehnice aferente
actelor de guvernare si rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice si tehnice
ale activitatii Guvernului, pe de o parte, precum si reprezentarea Guvernului în fata
instantelor judecatoresti, pe de alta parte. Secretariatul General al Guvernului este condus de
un ministru, ajutat de unul sau mai multi secretari de stat si subsecretari de stat, numiti prin
decizie a primului-ministru, si care are calitatea de ordonator principal de credite pentru
aparatul de lucru al Guvernului, cu exceptia Cancelariei Primului Ministru.
Departamentele din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Departamentul
este o structura organizatorica fara personalitate juridica si fara unitati în subordine,
subordonat primului-ministru, având rolul de coordonare si sinteza, în domenii de interes
general, în conformitate cu atributiile Guvernului. Înfiintarea, modul de organizare si
functionare, precum si atributiile departamentului se aproba prin hotarâre a Guvernului,
departamentul fiind condus de un demnitar care, în exercitarea atributiilor ce îi revin, emite
ordine cu caracter individual.
Organele de specialitate din subordinea Guvernului sunt organe de specialitate ca
si ministerele, asemanându-se cu acestea si din punct de vedere al competentei teritoriale,
exercitându-si atributiile pe întreg teritoriul national, fiind, ca si ministerele, organe
nationale sau organe centrale, dupa terminologia legislatiei în vigoare.
Aceste organe de specialitate pot fi înfiintate de Guvern în conditiile art.117 alin.(2)
din Constitutie numai cu avizul Curtii de Conturi si numai daca legea prevede aceasta
competenta.
Numarul si statutul acestor organe de specialitate în subordinea Guvernului au variat
de la un guvern la altul, dupa criterii si reguli greu de identificat.
Structurile consultative si interministeriale ale Guvernului sunt consiliile,
comisiile si comitetele interministeriale.
Ministerele
Ministerele sunt organe centrale care conduc si coordoneaza administratia publica în
diferitele domenii si ramuri de activitate.
Atributiile generale ale ministerelor formeaza, în ansamblul lor, competenta acelui
minister si au ca scop realizarea sarcinilor din domeniul de activitate pentru care ministerul
respectiv este specializat.
Structura organizatorica interna a ministerelor este formata din compartimentele
interne ale ministerelor, care pot fi împartite în compartimente de specialitate,
compartimente functionale sau generale si compartimente auxiliare. Compartimentele
interne sau administratia centrala propriu-zisa a ministerelor sunt: birourile, serviciile,
directiile, directiile generale si departamentele.
Structurile exterioare ale ministerelor se prezinta fie sub forma unor servicii
publice deconcentrate, fie sub
forma unor organe de specialitate, alte institutii publice, sau
9
unitati economice, medicale, tehnice, etc., aflate în subordinea, în coordonarea sau sub
autoritatea ministerelor.
Serviciile publice deconcentrate sunt structurile teritoriale prin care, ca regula
generala, ministerele si celelalte organe centrale îsi realizeaza competenta la nivel national,
pe întreg teritoriu al tarii, îsi îndeplinesc în mod concret atributiile conferite de lege.
Organele de specialitate ale administratiei publice centrale din subordinea
ministerelor sunt înfiintate si functioneaza pentru realizarea unor sarcini concrete din
domeniul/domeniile de activitate ale ministerelor, care le-au fost repartizate prin actul
normativ de înfiintare, organizare si functionare.
Conducerea ministerelor se realizeaza, potrivit art. 46 alin.(1) din Legea
nr.90/2001, în mod exclusiv de ministri. Ministrul este cel care reprezinta ministerul în
raporturile cu celelalte organe,
cu persoanele juridice si fizice din
si in justitie. În activitatea sa ministrul poate fi ajutat de un ministru delegat, dar este ajutat
întotdeauna de unul sau mai multi secretari de stat, numiti prin decizie a primului-ministru.
Ministerele au câte un secretar general si unul sau doi secretari generali adjuncti,
care au rolul de a asigura stabilitatea functionarii ministerului, continuitatea conducerii si
realizarea legaturilor functionale între structurile ministerului, constituind zona de legatura a
actiunii administrative cu vointa politica.
Raspunderea ministeriala cuprinde o responsabilitate politica si o responsabilitate
juridica a membrilor Guvernului, distinctie care se regaseste atât în prevederile
constitutionale, cât si în prevederile Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala.
Raspunderea politica a ministrilor. Potrivit art.109 alin.(1) fraza a II-a din
Constitutie, fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru
activitatea Guvernului si pentru actele acestuia.
Raspunderea juridica a ministrilor, în raport cu faptele comise în exercitiul
functiei lor, poate îmbraca formele raspunderii penale, raspunderii civile, raspunderii
contraventionale si raspunderii disciplinare.
Institutiile administrative autonome
Autoritatile administrative autonome sunt independente fata de Guvern, nefiind în
raporturi de subordonare, de coordonare sau sub autoritatea acestuia, aflându-se astfel în
afara sistemului administratiei ministeriale.
Potrivit art.117 alin.(3) din Constitutie, republicata, autoritatile administrative
autonome se pot înfiinta numai prin lege organica.
Sunt autoritati administrative autonome înfiintate prin Constitutie: Avocatul
Poporului, Consiliul Legislativ, Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii,
Serviciul Român de Informatii, Consiliul Superior al Magistraturii.
Sunt autoritati administrative autonome înfiintate prin legi organice: Consiliul
Concurentei, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a
Asigurarilor, Banca Nationala a României, Consiliul Economic si Social, Consiliul National
de Formare Profesionala a Adultilor, Consiliul National al Audiovizualului, Societatea
Româna de Radiodifuziune, Societatea Româna de Televiziune, Autoritatea Electorala
Permanenta, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale,
Serviciul de Paza si Protectie, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii.
|
