AUTORITATILE CENTRALE

AUTORITATILE CENTRALE

Presedintele Romāniei

Presedintele Romāniei, ca sef al statului, este unul din sefii puterii executive, alaturi

de Guvern, precum si garantul Constitutiei al independentei nationale, al unitatii si

integritatii teritoriale a tarii si mediator īntre puterile statului, precum si īntre stat si

societate.

Atributiile Presedintelui Romāniei ca sef al Executivului sunt acele prerogative

care nu intra īn sfera reprezentarii politice si nici īn sfera constitutional-legislativa, dar nici

īn sfera raporturilor cu alte autoritati publice, precum Parlamentul, justitia, Curtea

Constitutionala etc., aceste atributii executiv-administrative avānd temeiul īn prevederile

constitutionale, potrivit carora Presedintele Romāniei este unul din cei doi sefi ai puterii

executive, dar cu atributii destul de limitate.

Actele Presedintelui Romāniei

Se face distinctie īntre actele politice ale presedintelui (mesaje, declaratii, apeluri

etc.) si actele juridice la care se refera art.100 din Constitutie.

Astfel, potrivit art.100 alin.(1) din Constitutie, īn exercitarea atributiilor sale,

Presedintele Romāniei emite decrete care se 333e41d publica īn Monitorul oficial, nepublicarea

atragānd inexistenta lor din punct de vedere juridic.

Decretele prezidentiale au caracter individual cānd au ca obiect numirea sau de

eliberarea din functii publice, īn cazurile prevazute de lege, si au caracter normativ cānd

reglementeaza situatii privind declararea starii de urgenta sau a starii de asediu si care obliga

autoritatile administrative centrale si/sau locale sa ia masuri de punere īn executare.

Decretele emise de Presedintele Romāniei sunt supuse controlului instantelor de

contencios administrativ, cu exceptiile enumerate de Legea contenciosului administrativ,

nr.554/2004.

Raspunderea Presedintelui Romāniei

Īn conformitate cu dispozitiile art.84 alin.(2) coroborat cu art.72 alin.(1) din

Constitutie, Presedintele Romāniei se bucura de imunitate doar īn ceea ce priveste opiniile

politice exprimate īn exercitarea mandatului.

Raspunderea Presedintelui Romāniei poate fi angajata din punct de vedere politic, īn

conditiile art.95 din Constitutie pentru savārsirea unor fapte grave prin care se īncalca

prevederile legii fundamentale.

Raspunderea penala a Presedintelui Romāniei este statuata de dispozitiile art.96 din

Constitutie.

Potrivit prevederilor art.84 alin.(2), coroborate cu cele ale art.72 alin.(1) din

Constitutie, imunitatea acordata presedintelui este doar pentru faptele care au legatura cu

exercitarea mandatului de Presedinte al Romāniei si ca, pentru celelalte fapte ar trebui sa

7

raspunda, din punct de vedere legal, ca orice cetatean, potrivit principiului īnscris īn art.16

alin.(1) din Constitutie, conform caruia cetatenii sunt egali īn fata legii.

Guvernul

Guvernul este definit ca institutie politica a puterii executive, care functioneaza īn

baza votului de īncredere acordat de Parlament si organul suprem al administratiei publice

care, potrivit programului sau de guvernare, asigura realizarea politicii interne si externe a

tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice.

Sarcinile Guvernului, din punct de vedere al continutului, sunt sarcini generale,

care privesc toate domeniile de activitate ale vietii sociale, spre deosebire de ministere si

celelalte organe de specialitate din subordinea sa, care īndeplinesc sarcini specifice pentru

realizarea interesului general special din domeniul de activitate īn care functioneaza fiecare.

Atributiile Guvernului

Īn functie de rolul politic si de rolul administrativ, precum si īn raport cu sarcinile

sale, Guvernul īsi īndeplineste atributiile legale īn scopul realizarii politicii interne si

externe a tarii si al conducerii generale a administratiei publice, potrivit programului sau de

guvernare.

Articolul 11 din Legea nr.90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului

Romāniei si a ministerelor, prezinta principalele sale atributii care pot fi grupate īn raport cu

rolul si sarcinile Guvernului.

Formarea Guvernului sau procedura de īnvestitura este reglementata de art.103

si de art.85 alin.(1) din Constitutia din 1991.

Componenta Guvernului este precizata din punct de vedere constitutional de

art.102 alin.(3) din Constitutia din 1991, unde se arata ca Guvernul este alcatuit din primministru,

ministri si alti membri stabiliti prin lege organica.

Statutul membrilor Guvernului este conferit de totalitatea dispozitiilor

constitutionale si a reglementarilor legale referitoare la conditiile pentru functia de membru

al Guvernului, incompatibilitatile acestei functii, durata mandatului si īncetarea functiei de

membru al Guvernului.

Functionarea Guvernului este reglementata de Sectiunea a 6-a din Legea

nr.90/2001. Guvernul īsi realizeaza activitatea functionānd īn sedinte, care sunt convocate si

conduse de primul-ministru, saptamānal sau ori de cāte ori este nevoie.

Īn situatiile īn care se dezbat probleme de interes national privind politica externa,

apararea tarii, asigurarea ordinii publice, Presedintele Romāniei poate decide sa participe la

sedintele Guvernului, dar poate participa si īn alte situatii, fiind invitat de catre primulministru.

Īn toate situatiile cānd participa, Presedintele Romāniei va conduce sedintele

Guvernului.

Actele juridice ale Guvernului

Īn activitatea sa, Guvernul se manifesta prin acte politice (programul de guvernare,

asumarea raspunderii, declaratii politice, etc.) si prin acte juridice.

Potrivit art.108 alin.(1) din Constitutie si art. 27(1) din Legea nr. 90/2001, Guvernul

adopta hotarāri si ordonante. Hotarārile sunt adoptate de Guvern pentru organizarea

executarii legilor, īn cazul hotarārilor cu caracter normativ, ori pentru executarea īn concret

a legilor, īn cazul hotarārilor cu caracter individual. Ordonantele sunt adoptate de guvern īn

temeiul prevederilor art.115 din Constitutie, fie īn baza unei legi speciale de abilitare, fie īn

situatii extraordinare a caror reglementare nu comporta sub nici o forma amānarea.

Primul Ministru, potrivit Legii nr.90/2001 - Sectiunea a 4-a, conduce Guvernul si

coordoneaza activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atributiilor care le revin, potrivit

īnvestiturii acordate de Parlament.

8

Aparatul de lucru al Guvernului este alcatuit din Cancelaria Primului-ministru,

Secretariatul General al Guvernului, departamente si alte asemenea structuri organizatorice

cu atributii specifice.

Cancelaria Primului-Ministru este o structura cu personalitate juridica, condusa de

seful Cancelariei, care are rang de ministru, fiind coordonata direct de catre primul-ministru.

Atributiile Cancelariei Primului-ministru si ale sefului acesteia, stabilite prin decizie a

primului-ministru, demonstreaza ca aceasta structura organizatorica, care are personalitate

juridica si buget propriu, are toate caracteristicile unui adevarat minister, rolul si atributiile

sale nefiind specifice unei simple cancelarii.

Secretariatul General al Guvernului, ca element de legatura si de stabilitate a

guvernarii, are, ca sarcini principale, asigurarea derularii operatiunilor tehnice aferente

actelor de guvernare si rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice si tehnice

ale activitatii Guvernului, pe de o parte, precum si reprezentarea Guvernului īn fata

instantelor judecatoresti, pe de alta parte. Secretariatul General al Guvernului este condus de

un ministru, ajutat de unul sau mai multi secretari de stat si subsecretari de stat, numiti prin

decizie a primului-ministru, si care are calitatea de ordonator principal de credite pentru

aparatul de lucru al Guvernului, cu exceptia Cancelariei Primului Ministru.

Departamentele din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Departamentul

este o structura organizatorica fara personalitate juridica si fara unitati īn subordine,

subordonat primului-ministru, avānd rolul de coordonare si sinteza, īn domenii de interes

general, īn conformitate cu atributiile Guvernului. Īnfiintarea, modul de organizare si

functionare, precum si atributiile departamentului se aproba prin hotarāre a Guvernului,

departamentul fiind condus de un demnitar care, īn exercitarea atributiilor ce īi revin, emite

ordine cu caracter individual.

Organele de specialitate din subordinea Guvernului sunt organe de specialitate ca

si ministerele, asemanāndu-se cu acestea si din punct de vedere al competentei teritoriale,

exercitāndu-si atributiile pe īntreg teritoriul national, fiind, ca si ministerele, organe

nationale sau organe centrale, dupa terminologia legislatiei īn vigoare.

Aceste organe de specialitate pot fi īnfiintate de Guvern īn conditiile art.117 alin.(2)

din Constitutie numai cu avizul Curtii de Conturi si numai daca legea prevede aceasta

competenta.

Numarul si statutul acestor organe de specialitate īn subordinea Guvernului au variat

de la un guvern la altul, dupa criterii si reguli greu de identificat.

Structurile consultative si interministeriale ale Guvernului sunt consiliile,

comisiile si comitetele interministeriale.

Ministerele

Ministerele sunt organe centrale care conduc si coordoneaza administratia publica īn

diferitele domenii si ramuri de activitate.

Atributiile generale ale ministerelor formeaza, īn ansamblul lor, competenta acelui

minister si au ca scop realizarea sarcinilor din domeniul de activitate pentru care ministerul

respectiv este specializat.

Structura organizatorica interna a ministerelor este formata din compartimentele

interne ale ministerelor, care pot fi īmpartite īn compartimente de specialitate,

compartimente functionale sau generale si compartimente auxiliare. Compartimentele

interne sau administratia centrala propriu-zisa a ministerelor sunt: birourile, serviciile,

directiile, directiile generale si departamentele.

Structurile exterioare ale ministerelor se prezinta fie sub forma unor servicii

publice deconcentrate, fie sub forma unor organe de specialitate, alte institutii publice, sau

9

unitati economice, medicale, tehnice, etc., aflate īn subordinea, īn coordonarea sau sub

autoritatea ministerelor.

Serviciile publice deconcentrate sunt structurile teritoriale prin care, ca regula

generala, ministerele si celelalte organe centrale īsi realizeaza competenta la nivel national,

pe īntreg teritoriu al tarii, īsi īndeplinesc īn mod concret atributiile conferite de lege.

Organele de specialitate ale administratiei publice centrale din subordinea

ministerelor sunt īnfiintate si functioneaza pentru realizarea unor sarcini concrete din

domeniul/domeniile de activitate ale ministerelor, care le-au fost repartizate prin actul

normativ de īnfiintare, organizare si functionare.

Conducerea ministerelor se realizeaza, potrivit art. 46 alin.(1) din Legea

nr.90/2001, īn mod exclusiv de ministri. Ministrul este cel care reprezinta ministerul īn

raporturile cu celelalte organe, cu persoanele juridice si fizice din tara si strainatate, precum

si in justitie. Īn activitatea sa ministrul poate fi ajutat de un ministru delegat, dar este ajutat

īntotdeauna de unul sau mai multi secretari de stat, numiti prin decizie a primului-ministru.

Ministerele au cāte un secretar general si unul sau doi secretari generali adjuncti,

care au rolul de a asigura stabilitatea functionarii ministerului, continuitatea conducerii si

realizarea legaturilor functionale īntre structurile ministerului, constituind zona de legatura a

actiunii administrative cu vointa politica.

Raspunderea ministeriala cuprinde o responsabilitate politica si o responsabilitate

juridica a membrilor Guvernului, distinctie care se regaseste atāt īn prevederile

constitutionale, cāt si īn prevederile Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala.

Raspunderea politica a ministrilor. Potrivit art.109 alin.(1) fraza a II-a din

Constitutie, fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru

activitatea Guvernului si pentru actele acestuia.

Raspunderea juridica a ministrilor, īn raport cu faptele comise īn exercitiul

functiei lor, poate īmbraca formele raspunderii penale, raspunderii civile, raspunderii

contraventionale si raspunderii disciplinare.

Institutiile administrative autonome

Autoritatile administrative autonome sunt independente fata de Guvern, nefiind īn

raporturi de subordonare, de coordonare sau sub autoritatea acestuia, aflāndu-se astfel īn

afara sistemului administratiei ministeriale.

Potrivit art.117 alin.(3) din Constitutie, republicata, autoritatile administrative

autonome se pot īnfiinta numai prin lege organica.

Sunt autoritati administrative autonome īnfiintate prin Constitutie: Avocatul

Poporului, Consiliul Legislativ, Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii,

Serviciul Romān de Informatii, Consiliul Superior al Magistraturii.

Sunt autoritati administrative autonome īnfiintate prin legi organice: Consiliul

Concurentei, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a

Asigurarilor, Banca Nationala a Romāniei, Consiliul Economic si Social, Consiliul National

de Formare Profesionala a Adultilor, Consiliul National al Audiovizualului, Societatea

Romāna de Radiodifuziune, Societatea Romāna de Televiziune, Autoritatea Electorala

Permanenta, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale,

Serviciul de Paza si Protectie, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii.