Abuzul de drept
Legislatia noastra civila nu reglementeaza abuzul de drept, iar potrivit unui vechi adagiu, cel care exercita un drept al sau nu poate vatama pe altul. Aceasta ar īnsemna ca dr 10110v218k epturile subiective pot fi exercitate discretionar de catre titularul lor fara nici o īngradire. S-a observat ca, uneori, este posibil ca exercitarea unui drept de catre titularul sau sa cauzeze altuia anumite inconveniente sau chiar prejudicii materiale ori morale. Doctrina a elaborat teoria abuzului de drept, iar jurisprudenta a facut cāteva aplicatii ale acesteia.
Pentru a fundamenta legal teoria abuzului de drept trebuie avute īn vedere doua dispozitii legale:
Dispozitiile art. 54, Constitutia Romāniei: "Drepturile si libertatile trebuie exercitate cu buna credinta astfel īncāt sa nu se īncalce drepturile si libertatile altora"
Dispozitiile Decretului 31/1954, art. 1 si 3: "Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute īn scopul de a se satisface interesele personale materiale si culturale ale acestora", "Drepturile civile pot fi exercitate doar potrivit cu scopul lor economic si social".
Abuzul de drept - Consta īn exercitarea unui drept subiectiv cu rea-credinta si contrar scopului sau economic si social, exercitare care este de natura sa cauzeze unei alte persoane un inconvenient sau un prejudiciu.
Prin rezultatul sau, abuzul de drept se manifesta ca o fapta ilicita si ca urmare, el trebuie sanctionat.
Doctrinar si jurisprudential s-au promovat urmatoarele moduri de sanctionare a abuzului de drept.
Refuzul organului jurisdictional de a acorda ocrotire dreptului exercitat abuziv, īn situatia īn care persoana care se face vinovata de exercitarea abuziva a dreptului este aceea care se adreseaza organului jurisdictional.
Interzicerea exercitarii pe mai departe a dreptului care a fost exercitat abuziv.
Obligatia la plata de daune materiale sau morale a celui ce si-a exercitat abuziv dreptul, atunci cānd rezultatul acestui exercitiu s-a concretizat īntr-o dauna materiala sau morala.
|
