Abuzul de pozitie dominanta

Abuzul de pozitie dominanta

Dominatia este în sine legala, chiar si daca permite doar o concurenta slabita sau reziduala. Tratatul sanctioneaza si interzice utilizarea abuziva a unei pozitii dominante.

Interdictia este subsumata îndeplinirii a trei conditii (Art.82 din Tratatul CE):

Existenta unei pozitii dominante: Potrivit Curtii Europene de Justitie si Comisiei, se presupune existenta unei situatii de "monopol", alaturi de puterea de a se manifesta într-o maniera independenta, fara sa se tina seama de competitorii existenti pe piata. Desigur ca un factor cheie este cota de piata detinuta, însa definirea si estimarea pietei pe care se manifesta pozitia dominanta a devenit dificila: într-un binecunoscut exemplu (United Brands, cazul C-276, hot&# 353f55d 259;rârea din 16 februarie 1978) o întreprindere ce domina piata de banane a sustinut ca nu domina piata fructelor.

Abuzul de pozitie dominanta Tratatul enumera doar o lista exemplificativa de abuzuri: impunerea de preturi inechitabile, restrângeri ale productiei, reduceri de preturi, dezvoltari tehnice, aplicarea de conditii inegale partenerilor, conditionarea contractelor principale de alte forme de prestatii suplimentare, care nu au nici un fel de legatura cu obiectul contractului principal, etc.

Obstacole în calea schimburilor comerciale dintre statele membre sau simpla eventualitate ori posibilitate a unei asemenea încalcari. Nu este prevazuta nici o exceptie, fie ea individuala sau pe categorie, notiunea de abuz însasi fiind antonimica cu ideea de a concura spre progres economic.

Abuzul de pozitie dominanta.

O analiza economica este necesara înainte de a aplica liniile directoare ale Comisiei si CEJ. Practic, trei domenii trebuie examinate înainte ca dominanta sa fie stabilita: definitia pietei relevante, stabilirea puterii sau cotei pe piata si analiza posibilelor bariere în calea concurentei.

Piata relevanta

Înainte de a stabili dominanta este necesar sa definim ceea ce constituie piata, pentru a detecta dominanta în raport cu concurentii actuali sau potentiali. Importanta definirii este indicata de cauza Continental Can[3], în care decizia Comisiei a fost anulata de catre Curte datorita faptului ca nu a fost indicata piata relevanta.

Pentru a identifica piata, Curtea prefera testul "substituirii", în timp ce Comisia prefera testul monopolului ipotetic. Cel al Comisiei este întemeiat pe descoperirea nivelului de substituire a cererii existent pe piata, respectiv usurinta cu care consumatorii folosesc un alt produs, atunci când pretul produsului folosit anterior creste.

Testul consta în cresterea ipotetica a pretului unui produs, în mai multe etape, de obicei cu 5 -10%. Initial cresterea este aplicata produselor companiei investigate, dar daca exista dovezi conform carora consumatorii ar schimba produsul datorita scumpirii celui în discutie, produsul original si cele care îl pot schimba sunt considerate ca apartinând aceleiasi piete. Calculul este facut pâna când nu mai exista produse care pot fi schimbate, care sa corespunda acelorasi nevoi ale consumatorilor. Daca o singura întreprindere manufactureaza aceste produse, nu mai poate fi concurata si devine monopol ipotetic. Un astfel de test implica studii econometrice si de marketing si folosirea altor surse (opinii ale consumatorilor si concurentei), ce nu pot fi identificate usor în cazul pietelor noi, de exemplu.

Testul Curtii implica o examinare a produselor pe care un consumator le priveste ca fiind capabile sa se substituie unul altuia. Pentru aceasta un numar de criterii au fost avute în vedere de catre CEJ.

Caracteristicile fizice ale produselor

Daca produsele sunt similare din punct de vedere fizic, consumatorii vor considera mult mai usor ca se pot substitui unul altuia. Exemplul clasic în acest sens este cazul United Brands[4]. Comisia a sustinut ca piata pentru banane este separata de piata pentru fructe proaspete în general. Comisia s-a concentrat pe faptul ca bananele sunt disponibile pe piata întregul an, pe aspectul exterior, moliciune, lipsa de seminte, ceea ce înseamna ca vor satisface cerintele tinerilor, batrânilor si celor bolnavi. Pe baza acestei analize si a altor argumente, Curtea a acceptat ca bananele trebuie diferentiate de alte fructe proaspete.

Pretul

Pretul unui produs poate afecta piata relevanta. Un autoturism Ferrari nu concureaza pe aceeasi piata cu un autoturism Dacia. Desi îndeplinesc aceeasi nevoie, transportul personal, consumatorii nu considera ca se pot substitui unul altuia.

Scopul folosintei

Un produs poatea fi folosit pentru diferite scopuri, fiecare formând o piata diferita. În Michelin[5], Curtea a examinat piata pentru cauciucurile rotilor vehiculelor. Datorita naturii diferite a cererii, Curtea a considerat ca acelea care sunt originale si sunt destinate echiparii vehiculelor în timpul fabricarii reprezinta o piata separata de cea a cauciucurilor de înlocuit, folosite în timpul reparatiilor. Producatorii de autovehicule le cumpara pe cele originale en gros, iar cele destinate înlocuirii sunt comandate numai atunci când este nevoie.

Alt mod în care acest criteriu poate determina piata este demonstrat în cauza Commercial Solvents.[6] O filiala a Commerial Solvents furniza companiei Zoja o substanta (nitropropan), pe care Zoja o procesa într-un medicament anti-tuberculoza. În momentul în care Commercial Solvents au încetat furnizarea substantei, Zoja a declarat ca furnizorul se afla în pozitie dominanta. Commercial Solvents a argumentat ca si alte substante chimice de pe piata pot fi folosite pentru fabricarea medicamentului. Curtea nu a fost de acord cu acest argument si a subliniat faptul ca procesul de productie al Zoja depindea în întregime de furnizarea de nitropropan si nu era posibil sa fie folosita alta materie prima.

Capacitatea de substituire a ofertei

Pe lânga factorii de substituire ai cererii, ce se refera la perceptia consumatorilor si oferta poate influenta piata relevanta. Un exemplu în acest sens îl constituie productia de hârtie: este posibil ca un consumator sa nu considere ca diferite tipuri de hârtie se pot substitui unul altuia, dar pentru un producator poate fi relativ usor sa îsi modifice procesul de productie, în timp scurt, în vederea manufacturarii unor noi tipuri de hârtie. În Continental Can (precitata), Curtea a anulat decizia Comisiei pentru ca nu a fost luat în considerare faptul ca si alti producatori de conserve, în special de forma cilindrica, pot intra pe piata conservelor de peste si carne.

Piata geografica relevanta

A fost definita de Curte în United Brands: "zona în care conditiile obiective ale concurentei ce se aplica uni produs trebuie sa fie aceleasi pentru toti comerciantii". Piata geografica este dependenta de mai multi factori, în sensul ca poate fi limitata de restrictii ce tin de transport, masuri legislative, natura produsului, care fac putin probabila existenta unei piete la nivelul întregii Comunitati ( nu exista o piata comunitara a pâinii, de exemplu).

Criteriul timp

O piata poate fi diferita în timp, datorita variatiunilor în timp ale productiei. În United Brands, natura sezoniera a productiei de fructe proaspete a fost luata în consideratie.

Dominanta

Curtea a definit pozitia dominata în United Brands: "pozitia dominanta este o pozitie de putere economica de care se bucura o întreprindere, care îi permite sa previna concurenta efectiva pe piata relevanta, si care îi permite un comportament independent, într-o masura foarte mare, de ceilalti concurenti, clienti si, în ultima instanta, consumatori".

Testul indicat de curte cuprinde doua criterii pentru analiza pozitiei dominante: primul se refera la faptul ca actiunile întreprinderii nu sunt afectate de concurenti, iar al doilea la prevenirea concurantei, prin împiedicarea concurentilor sa intre pe piata.

Pozitie dominanta - sublinierea pietei de referinta[7]

Corsica Ferries este o companie guvernata de legislatia italiana, iar rolul ei de întreprindere de transporturi navale presupune efectuarea unui serviciu regulat între portul Genova si diferite porturi din Corsica, folosind doua nave înregistrate în Panama si purtând pavilionul acestui stat. Numai vasele sub pavilion italian puteau obtine licenta pentru cabotaj maritim. În acest context, intreprinderea Corpului de Piloti a portului Genova (Corpo dei Piloti del porto di Genova) a fost investita de autoritatile publice cu dreptul exclusiv de a efectua servicul de pilotaj obligatoriu în portul Genova.

Curtea Europeana de Justitie a apreciat ca o piata locala de acest tip trebuie considerata ca o parte importanta a pietei comune, datorita volumului traficului din portul Genova, cât si importanta acestui trafic, din perspectiva tuturor operatiunilor de import - export desfasurate în statul membru în cauza.

Puterea economica pe piata

Procentul de piata controlata de 100% exista foarte rar în practica, desi unele întreprinderi s-au apropriat destul de mult de acesta.[8] În Hoffman La Roche , Curtea a indicat ca o proportie mare de piata controlata conduce la o prezumtie de dominanta, numai daca nu ne aflam în prezenta unor circumstante exceptionale. O proportie de 50 % din piata detinuta conduce la o prezumtie puternica de dominanta. Când proportia este sub 50% este necesar sa se compare si portiunea de piata controlata de concurenti. În United Brands, întreprinderea investigata, UBC, controla piata în proportie de 41 %, dar concurentul imediat urmator detinea doar 16% din piata, ceea ce a condus la concluzia ca UBC are pozitie dominanta.

Bariere la intrare pe piata

În general, acestea sunt reprezentate de costurile care sunt mai mari pentru întreprinderea ce încearca sa intre pe o piata existenta, spre deosebire de întreprinderile care sunt active de mai mult timp pe piata.

a.      Prevederile legale.

Legislatia nationala în domeniul protectiei proprietatii intelectuale, ce acorda exclusivitate detinatorului unei licente poate conduce la o pozitie dominanta[11].

Resursele financiare

Întreprinderea dominanta ce are acces la resurse mari de capital, îl va folosi pentru a se proteja de noii intrati pe piata, întrucât accesul la pietele de capital este unul dintre obstacolele cele mai mari pentru întreprinderile mici si mijlocii (Continental Can, United Brands).

Integrarea verticala.

O întreprindere este integrata vertical atunci când controleaza procesul din amontele si din avalul productiei marfurilor în cauza, ceea ce îi permite sa controleze modul în care un produs ajunge pe piata. În United Brands, pentru ca bananele sa ajunga pe piata europeana, trebuiau sa treaca prin mai multe etape: crestere, culegere, transport, coacere si sistemul de distributie. UBC controla cercetarea în domeniul cultivarii bananelor, plantatiile, vapoarele cu capacitati frigorifice, spatiile de coacere si sistemul de distributie. O întreprindere care ar fi încercat sa intre pe piata ar fi trebuit sa investeasca foarte mult pentru a avea posibilitatea de acces la aceasta piata.

Diferentierea produsului

Atunci când consumatorul percepe, datorita publicitatii sau loialitatii fata de marca, produsele similare ca fiind diferite, diferentierea apare ca bariera la intrarea pe piata. În acest caz, consumatorul nu va considera produsul nou intrat pe piata ca fiind unul substituibil.

Unele din bananele produse de United Brands erau comercializate pe piata sub marca "Chiquita", le erau atasate etichete mici albastre si vândute la un pret premium, mai mare cu 10% decât pretul pentru celelalte banane. În fata Curtii s-a demonstrat ca nu exista o diferenta de calitate între produsele marcate si cele nemarcate. Consumatorul era cel care dorea sa plateasca mai mult, chiar daca perceptia sa era eronata.

Abuzul pozitiei dominante

1. Strategii ale preturilor

Reduceri si discounturi

În cauza Hoffman La Roche[12], o astfel de strategie a fost analizata, alaturi de alte probleme. Strategia consta în oferirea de reduceri pentru loialitate în conexiune cu asa numita "clauza engleza" ce permitea clientilor sa cumpere produse de la alte întreprinderi, care practicau preturi mai mici, daca clientii informau Hoffman La Roche de existenta acestor preturi. Aceasta cunoastere a preturilor concurentilor prin intermediul clientilor, permitea H. La Roche sa reactioneze si sa îsi mentina cota de piata. De asemenea, H. La Roche practica si reduceri across the board, care se acordau atunci când clientul cumpara marfuri din toata gama de produse ale furnizorului. Acest tip de reduceri sunt de natura sa descurajeze consumatorii de la negocierea cu diferiti furnizori ai unor produse diferite.

Nu toate reducerile sunt abuzive. Daca acestea sunt întemeiate în mod obiectiv pe reducerea costurilor de productie sau economisirea de resurse, Curtea   le va accepta ca fiind justificate si nu va sanctiona abuzul.

Preturi fortate sau "pradatoare"

În cauza Tetra Pak II,[14]grupul Tetra Pak, care detine peste 90% din piata ambalajelor aseptice, destinata în special laptelui si produselor din fructe, se afla într-o pozitie dominanta, atât pe aceasta piata, cât si 95% din piata echipamentelor de umplut cartoanele aseptice. În consecinta Tetra Pak era un cvasi-monopol.

În acelasi timp, pe pietele învecinate, ale ambalajelor non-aseptice, Tetra Pak detinea 55% din piata ce avea caracteristicile unui oligopol. Urmatorul concurent, grupul norvegian Elopak, detinea 27% din piata, iar restul era detinut de alte trei companii.

Pentru a acoperi si piata detinuta de Elopak, prin cartoanele Pure Pack, Tetra Pack si-a vândut propriile cartoane, Tetra Rex, la preturi situate în aproprierea costurilor de productie.

La data de 24 iulie 1991, grupul a fost sanctionat cu o amenda de 75 milioane Euro, confirmata de Curte în anul 1994 pentru ca s-a angajat într-un numar de practici abuzive: preturi discriminatorii sau fortate conexate cu alte tipuri de abuzuri: vânzari interconectate, refuzuri de a vinde etc.

Preturile fortate sunt cele situate la nivelul costurilor sau sub acestea. Întreprinderea dominanta, datorita puterii economice de care dispune, va fi capabila sa sustina pierderile pentru o perioada de timp, iar concurentul cu o putere economica mai mica, având acces la mai putine resurse, va fi scos de pe piata.

b. Refuzul accesului la facilitatea esentiala

Este refuzul furnizarii de bunuri sau servicii unui competitor nou care ar putea concura cu întreprinderea dominanta pe o alta piata.

Primul caz în considerarea unui astfel de refuz drept abuz de pozitie dominanta este reprezentat de London -European/Sabena [15]. London European Airways PLC, o companie aviatica britanica privata a dorit sa opereze pe ruta Londra - Bruxelles. Sabena a refuzat sa acorde acces la sistemul de rezervare computerizata a biletelor Saphir, în scopul de a impune preturi minime ale biletelor sau nu dorea sa permita intrarea pe piata.

În 1987, Sabena era o companie aviatica, al carei capital majoritar era detinut de statul belgian. În afara de activitatea principala de transport aerian, Sabena furniza si alte servicii care implicau transportul. Unul dintre servicii consta în gestionarea transportului la sol al bagajelor. Altul era de a gestiona un sistem computerizat care permitea agentiilor de calatorie sa consulte lista zborurilor, locurile libere si sa faca rezervari la liniile de transport aerian incluse în sistem. Sabena avea competenta de a acorda permisiunea de acces sau sa refuze accesul la sistem, ce era operat pe principiul reciprocitatii. Accesul la sistem era gratuit, cu conditia ca toate companiile sa asigure gratuitatea. Atunci când nu era posibila reciprocitatea, ca în cazul London European, Sabena încasa o taxa.

Întrucât pretul biletelor practicat de London European pe ruta Bruxelles -Londra reprezenta jumatate din suma ce o solicita Sabena pentru aceeasi ruta, Sabena a conditionat accesul la sistemul computerizat de rezervare, în afara de taxa de accesare, fie de un pret minim al biletelor (apropiat de cel al sau), fie de acordarea exclusivitatii la transportul bagajelor companiei London European.

Curtea a clarificat doctrina facilitatii esentiale în cauza Oscar Bronner[16].

Detinatorul unui cotidian austriac, Bronner, a cerut acces la sistemul de livrare la domiciliu al ziarelor detinut de o companie rivala, aflata în pozitie dominanta. Curte a precizat conditiile necesare pentru ca doctrina facilitatii esentiale sa poata fi invocata:

Facilitatea trebuie sa fie indispensabila pentru afacerea concurentului ce intra pe piata, în sensul ca nu exista potentiale produse sau servicii substituibile;

Trebuie sa existe obstacole tehnice, juridice sau economice care fac imposibila sau foarte dificila replicarea unei noi facilitati.

În cazul Bronner, Curtea a considerat ca nu exista asemenea obstacole în elaborarea unui sistem alternativ de distribuire a ziarelor.