Actul sexual cu un minor

Actul sexual cu un minor

1. Continutul legal

Constituie infractiune potrivit art. 198 C. pen., actul sexual, de orice natura, cu o per­soana de sex diferit sau de acelasi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani [alin. (1)], precum si actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex între 15 si 18 ani, daca fapta este savârsita de tutore sau curator, ori de catre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosind calitatea sa. Fapta este mai grava daca actul sexual cu persoana care nu împlinise 15 ani a fost savârsit în conditiile art. 197 alin. (2) lit. b), ori daca faptele referitoare la ambele categorii de victime au avut urmarile prevazu 12512k1016m te la art. 197 alin. (2) lit. c).

Fapta este si mai grava când a avut ca urmare moartea victimei.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale refe­ritoare la apararea libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei, indiferent de sex, în perioada minoritatii.

Legiuitorul are în vedere ca la aceasta vârsta persoana nu are suficienta ex­perienta si nici destula rezistenta pentru a se apara împotriva celui care ar încerca sa-i exploateze naivitatea. Pe de alta parte, începerea de timpuriu a vietii sexuale poate avea consecinte grave atât pentru dezvoltarea fizica si morala a minorului, cât si pentru copiii care s-ar naste din aceste raporturi[2].

b) Obiectul material este corpul persoanei minore indiferent de sex, cu care subiectul activ a întretinut un act sexual.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana. Participatia penala este posibila sub toate formele. În cazul actului sexual cu o per­soana având vârsta între 15-18 ani, subiectul activ trebuie sa aiba calitatea de tutore, supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor, educator (subiect activ calificat).

b) Subiect pasiv nu poate fi decât o persoana care nu a împlinit vârsta de 15 ani sau o persoana între 15-18 ani si care se afla în anumite relatii speciale cu subiectul activ al infractiunii (subiect pasiv calificat).

Desi legea nu arata limita minima de la care persoana este susceptibila sa devina subiect pasiv al infractiunii, se admite ca aceasta limita este în legatura cu momentul când victima dobândeste capacitatea de a avea o relatie sexuala[3].

Daca victima, datorita vârstei fragede, nu avea posibilitatea de a-si exprima vointa, fapta va constitui viol[4].

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Fapta - ca element material - consta într-un act sexual cu consimtamântul persoanei de acelasi sex sau diferit. Nu intereseaza daca consimtamântul victimei a fost tacit sau expres ori daca aceasta a insistat pentru a întretine un act sexual (vezi explicatiile de la viol).

În cazul modalitatii prevazute de art. 198 alin. (2), este necesar pentru a obtine consimtamântul victimei, ca subiectul sa se foloseasca de calitatea sa de tutore, curator, supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator.

În practica judiciara s-a asimilat calitatea de medic stomatolog[5] cu aceea de medic curant, iar aceea de antrenor de scoala sportiva cu aceea de profesor sau educator .

Asimilarea medicului stomatolog cu medicul curant este justificata, deoarece influenta acestuia asupra minorei poate fi la fel de mare ca si a medicului curant; tot astfel, este justificata asimilarea antrenorului de la scoala sportiva cu profesorul sau educatorul.

Tot în practica judiciara s-a decis ca infractiunea de act sexual cu un minor nu se afla în concurs cu infractiunea de seductie, daca inculpatul a determinat, prin promisiuni nesincere de casatorie, o minora sub 15 ani la raport sexual[7].

b) Pentru existenta infractiunii prevazute în art. 198 este necesar sa se produca urmarea imediata (actul sexual consimtit).

c) Între actiunea faptuitorului si rezultat trebuie sa existe legatura de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Fapta se savârseste numai cu intentie. Pentru a exista intentie se cere ca faptuitorul sa fi cunoscut vârsta victimei ori sa fi acceptat even­tualitatea ca victima ar putea avea vârsta respectiva. Daca victima, având o consti­tutie fizica robusta, un corp dezvoltat si prezentându-se celor din jur ca având o vârsta mai mare, a creat convingerea faptuitorului ca are o vârsta mai mare, vor opera prevederile art. 51 alin. (1) C. pen.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele de pregatire, desi posibile, nu se pedepsesc; tentativa la aceas­ta infractiune se pedepseste. Exista tentativa când actele de executare sunt între­rupte din motive independente de vointa faptuitorului (tentativa imperfecta). Tentativa perfecta nu este posibila. Consumarea infractiunii are loc în cazul în care s-a realizat actul sexual.

Repetarea actului sexual cu aceeasi ocazie constituie o infractiune unica - în forma unitatii naturale. Repetarea în ocazii diferite, dar în realizarea aceleiasi intentii delic­tuoase, constituie o infractiune unica continuata[8].­

B. Modalitati. Infractiunea se comite în doua modalitati normative, dupa cum victima este sub 15 ani sau este o persoana între 15-18 ani, iar fapta este savârsita de tutore sau curator ori de catre supra­veghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosind calitatea sa.

Infractiunea de act sexual cu un minor în modalitatile normative pre­vazute în art. 198 alin. (1) are ca modalitate agravata împrejurarea prevazuta în art. 197 alin. (2) lit. b) (când victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuito­rului). Ambele modalitati normative au o forma agravata comuna, si anume când s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii [art. 198 alin. (3) C. pen.]. De asemenea, ambele modalitati normative au ca agravanta comuna împre­jurarea ca fapta a avut ca urmare moartea victimei [art. 198 alin. (4)].

C. Sanctiuni. Actul sexual cu un minor care nu a îm­plinit vârsta de 15 ani se pedep­seste cu închisoare de la 2 la 7 ani. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si actul sexual cu o persoana între 15-18 ani, care a avut loc în conditiile aratate în
art. 198 alin. (2).

În modalitatile agravate prevazute de art. 198 alin. (3), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani, iar daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani. În toate cazurile se aplica si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi.