Datorita recesiunii economice, statele au tendinta de a ajuta financiar întreprinderile, regiunile sau sectoarele industriale în care exista probleme. Dar aceste ajutoare de stat, în permanenta crestere reprezinta o "sabie cu doua taisuri": benefice pe termen scurt sau lung, câteodata esentiale, aceste ajutoare prezinta însa riscul de a afecta libera concuren 12212q168m ta. Tratatul a trebuit sa realizeze un echilibru între dorinta de a interzice de principiu si acordarea de derogari largi, însa din nou sub controlul sever al Comisiei.
Interdictia de principiu
Potrivit Articolului 87 alin.1 din Tratatul CE, "Cu exceptia derogarilor prevazute de prezentul tratat, sunt incompatibile cu piata comuna ajutoarele acordate de state sau cele acordate sub orice forma prin intermediul resurselor statului care distorsioneaza si ameninta cu distorsionarea concurentei, prin favorizarea anumitor întreprinderi sau productii, în masura în care afecteaza schimburile comerciale dintre statele membre."
Art. 87(1) TCE interzice în principiu acordarea de catre Statele Membre de ajutoare financiare agentilor economici, indiferent de forma acestora, în masura în care aceastea distorsioneaza concurenta, favorizând anumiti agenti economici sau activitati productive si astfel afectând negativ comertul dintre Statele Membre. În acelasi timp, art. 87(3) TCE enumera o serie de circumstante în care asemenea masuri de ajutor financiar pot fi, în mod exceptional, aprobate de catre Comisia Europeana.
Art. 87 TCE nu contine o definitie exacta a notiunii de ajutor de stat. Notiunea de ajutor de stat este legata nu de forma pe care o imbraca interventia statului, ci de efectele economice ale acesteia. Comisia defineste foarte larg ajutorul de stat, iar Curtea insista asupra faptului ca ajutorul trebuie sa constituie o o masura guvernamentala care implica folosire resurselor publice.[1]
O masura de sprijin adoptata de stat va fi calificata drept "ajutor de stat" potrivit art. 87(1) TCE daca îndeplineste în mod cumulativ urmatoarele patru conditii:
implica folosirea (directa sau indirecta) de resurse publice;
confera un avantaj beneficiarului;
este selectiva;
distorsioneaza concurenta, cu efecte negative în comertul dintre statele membre.
Natura publica a unui ajutor determina ca acest ajutor sa fie inclus în domeniul de aplicare al Articolului 87: poate fi furnizat în mod direct de catre stat la nivel central, regional, departamental, comunal, poate fi acordat de o organizatie publica sau chiar de catre o organizatie privata, daca a fost mandatata de stat sa acorde acest ajutor. Gama ajutoarelor ce este acoperita de dispozitiile art.87 este extrem de larga: include toate avantajele, indiferent de forma concreta în care se manifesta: pozitiva (plati, contributii la capital sau împrumuturi) sau negativa (reduceri sau scutiri de obligatii, avantaje fiscale, etc.), iar beneficiarii pot fi întreprinderi private sau publice, diferite sectoare de activitate, etc.
Iata câteva exemple: ajutoare fiscale, ajutoare sau subventii pentru export;[2] ajutoare financiare (credite fara dobânda, cu dobânda redusa ori privilegiata, etc.); ajutoare acordate investitiilor, ori pentru îmbunatatirea echipamentelor sau retehnologizare; contributii sociale diminuate; ajutoare regionale neesentiale; diferite exonerari (contributii ale angajatorilor catre sectorul de constructii etc.).
C 280/00, Altmark Trans and Regierungsprasidium Magdeburg
În litigiul national privind acordarea privind acordarea de licente pentru transportul în comun cu autobuzul si ajutor de stat pentru cei care furnizeaza acest tip de servicii, Curtea Federala Administrativa germana a solicitat interpretarea dreptului comunitar în mai multe domenii, inclusiv daca ajutorul de stat include subventiile publice pentru a permite servicii de transport urban, suburban si regional. Curtea a examinat initial daca este îndeplinita conditia afectarii comertului dintre statele membre, aratând ca aceasta nu depinde de caracterul local sau regional al transportului. Curtea a mentionat si jurisprudenta sa anterioara prin care descria ajutorul de stat ca un avantaj acordat unei întreprinderi, avantaj pe care nu l-ar fi obtinut în conditii normale de piata si a subliniat faptul ca subventiile nu intra sub incidenta art. 87 (1) TCE, atunci când sunt acordate ca o compensare pentru servicii furnizate publicului larg de catre întreprindere. Curtea a stabilit patru conditii pentru a considera ca ne aflam în prezenta unei astfel de compensatii:
întreprinderea care beneficiaza de ajutor trebuie sa execute o obligatie de a furniza un serviciu public, iar obligatia trebuie sa fie bine definita,
parametrii pe baza carora se calculeaza compensatia trebuie sa fie stabiliti anterior într-o maniera obiectiva si transparenta,
compensatia nu trebuie sa depaseasca costurile necesare pentru efectuarea serviciului public, în întregime sau în parte si un profit rezonabil, toate fiind însotite de documentele care sa ateste acest lucru,
atunci când întreprinderea care este obligata sa efectueze un exercitiu public nu este aleasa printr-o procedura de achizitii publice, nivelul compensatiei trebuie determinat pe baza unei analize a costurilor si a unui profit rezonabil de care o întreprindere obisnuita, bine condusa si cu mijloace de transport adecvate pentru a îndeplini cerintele unui serviciu public ar avea nevoie.
Derogari
Alineatului 2 din Art.87 Tratatul CE prevede ca sunt compatibile cu piata comuna si cu Tratatul:
ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor;
ajutoarele destinate remedierii unor daune cauzate de calamitati naturale sau de alte evenimente extraordinare;
ajutoare acordate anumitor regiuni din Germania afectate prin divizarea Germaniei, etc.
Aceste derogari opereaza de plin drept, însa nu înlatura obligatia statelor membre de a notifica proiectele destinate ajutorarii. Anumite ajutoare pot fi compatibile cu Tratatul (alin.3):
ajutoare destinate regiunilor supuse unor dificultati serioase;
ajutoare destinate unor proiecte importante, de interes european;
ajutoare destinate remedierii unor distorsiuni importante în economia unui stat membru;
ajutoare destinate promovarii dezvoltarii anumitor activitati sau regiuni;
ajutoare destinate sa promoveze cultura si conservarea patrimoniului national.
Aceste ajutoare nu sunt în mod automat compatibile si de aceea sunt supuse unei autorizari prealabile din partea Comisiei. Comisia analizeaza si determina masura în care se aduce atingere liberei concurente si schimburilor precum si asupra necesitatii reale, a duratei estimate, a întinderii si cuantumului etc.
La cererea unui stat membru, Consiliul poate decreta compatibilitatea ajutorului în cazul unor "împrejurari exceptionale" (Art. 88 alin.2 si 3), cum ar fi:
ajutoare acordate industriei de automobile, monitorizata strict;
în situatia unei supra-productii într-un anume sector, ajutoarele sunt menite reconversiei si nicidecum pentru a creste productia (cum ar fi cazul anumitor textile);
ajutoare pentru cercetare (spre exemplu, pentru promovarea tehnologiilor cu laser, care aduce anumite beneficii si proiectului Eureka, deci în interesul Europei);
ajutoare pentru industria de IT în Europa;
ajutoare regionale (spre exemplu, decizia de a interveni în favoarea regiunii Mezzogiorno, din Italia).
Controlul ajutoarelor
Comisia exercita activitatea de control, de la început si pâna la sfârsit:
monitorizeaza si examineaza, alaturi de state, într-o maniera continua, ajutoarele existente si stabileste masurile utile pentru dezvoltarea Pietei Unice;
daca a constatat ca un ajutor este incompatibil sau abuziv decide masura în care statul trebuie sa anuleze sau sa modifice ajutorul, într-un anumit interval de timp;
daca statul nu se conformeaza, Comisia sau orice alt stat membru interesat poate sa apeleze în mod direct la Curtea Europeana de Justitie.
Mai mult decât atât, statele sunt obligate sa tina la curent Comisia cu orice intentie sau proiect de a institui sau modifica ajutoarele. Statul este obligat sa înceteze executarea oricarui proiect, pâna la pronuntarea deciziei finale.
Comisia, avizata asupra unor ajutoare semnificative, poate sa le controleze usor. Totusi, chiar si ajutoarele "mai discrete", acordate fara permisiunea sa si care sunt ilicite ajung sa fie descoperite (spre exemplu, întreprinderi concurente care nu au beneficiat de un astfel de ajutor se vor plânge inevitabil Comisiei).
Procedura care se declanseaza poate fi sintetizata în felul urmator: sesizarea Comisiei cu o plângere, în urma careia Comisia declanseaza o ancheta, care este finalizata printr-o decizie: ajutorul fie este compatibil, fie incompatibil, ori trebuie modificat. Daca statul membru nu respecta decizia Comisiei, aceasta poate aplica sanctiuni; în mod sistematic, Comisia solicita returnarea ajutoarelor ilegale, cu dobânda, ce este calculata începând cu data de la care ajutorul a fost acordat, iar statul este obligat sa ceara organizatiei beneficiare returnarea sumei primite ilegal (si care de întâmpla câteodata sa fie returnata la multi ani dupa acordarea ajutorului).
BIBLIOGRAFIE:
GOUEDJ, Pratique du droit de concurrence nationale et communautaire, Litec, Paris, 2000.
JONES & VAN DER WOUDE, EC Competition Law Handbook, Sweet & Maxwell, London, 1999/2000.
RITTERS, EC Competition Law: a practitioners guide, Kluwer, London, 2000.
ROSE, BELLANY & CHILDS, Common Market Law of Competition, Sweet & Maxwell, London, 2001.
WHISH, Competition Law, Butterworth, London, 2001.
WYATT & DASHWOOD, European Community Law, Sweet & Maxwell, London, 1993.
RODGER-MACCULLOCH, Competition Law and Policy in the EC and UK, Cavendish Publishing, 2004,
FAULL and NIKPAY, The EC Law of competition, Oxford University Press, 1999,
FAIRHURST, Law of the European Union, Pearson Education Limited, 2006
ROSS, State aids and national courts: definitions and other problems, Common Market Law Review vol. 37, pp. 401-423, 2000.
|
