Analiza infractiunilor contra autoritatii

Subsectiunea I. Ofensa adusa unor însemne

1. Continutul legal

Constituie infractiune, potrivit art. 236 alin. (1) C. pen., orice manifestare prin care se exprima dispret pentru însemnele României.

Fapta prezinta un pericol mai redus, conform alin. (2) C. pen., daca mani­fes­tarea de dispret se refera Ia emblemele sau semnele de care se folosesc autoritatile.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al acestei infractiuni îl constituie relatiile sociale referitoare la atributul autoritatii, care implic 353j95d a respect fata de însem­nele României, cât si fata de emblemele si semnele de care se folosesc autoritatile.

Potrivit Constitutiei, simbolurile nationale sunt: drapelul României - art. 12 pct. 1, ziua nationala a României - art. 12 pct. 2, imnul national al României - ­art. 12 pct. 3, stema tarii si sigiliul statului - art. 12 pct. 4. Emblema este obiectul sau imaginea care re­prezinta în mod simbolic un organ de stat, de exemplu: emblemele care se poarta la uniformele Ministerului de Interne ori ale Ministerului Apararii Nationale.

Din categoria semnelor la care se refera art. 236 alin. (2) fac parte semnele (ste­mele) judetelor si municipiilor ori semnul distinctiv al organelor de justitie prin insigna purtata de magistrati, constând într-un cod deschis pe care este imprimat cuvântul "LEX".

O cerinta a legii este aceea ca emblemele sau semnele sa faca parte din cate go­ria acelora de care se folosesc autoritatile.

Nu intra în categoria semnelor ocrotite prin prevederile de mai sus emblemele, semnele folosite de partidele politice ori de diferite asociatii sportive, artistice etc., deoarece acestea nu apartin organelor de stat si nu reflecta autoritatea acestor organe.

b) Obiectul material al infractiunii consta în însesi însemnele, emblemele sau semnele asupra carora se rasfrânge manifestarea faptuitorului prin care se exprima dispret. Manifestarea se realizeaza printr-o actiune care priveste însemnul, emblema sau semnul în materialitatea sa (de exemplu, faptuitorul distruge sau degradeaza însemnul, emblema sau semnul). În celelalte cazuri infractiunea este lipsita de obiect material.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana care îndeplineste conditiile generale pentru a raspunde penal. Participatia penala este posibila sub oricare dintre formele sale (coautorat, instigare sau complicitate).

b) Subiect pasiv este organul de stat ale carui embleme, însemne au fost dis­pre­tuite (subiect pasiv secundar); subiect pasiv principal este statul.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material se realizeaza printr-o actiune prin care se exprima dispret pentru însemnele (simbolurile) României sau fata de emblemele ori semnele folosite de autoritati. Aceasta actiune poate fi savârsita prin orice mij­loa­ce: verbal (cuvinte, expresii, cântece cu continut ofensator, batjocoritor), în scris (scrieri, afise, texte scrise pe pereti, garduri, desene etc.), prin acte materiale (distru­gerea, degradarea, murdarirea însemnelor etc.), prin gesturi (gesturi obscene) care exprima desconsiderare, lipsa de respect, batjocura la adresa autoritatii pe care o simbolizeaza acele însemne.

b) Urmarea imediata rezulta din însasi savârsirea faptei, producându-se o stare de pericol pentru autoritatea statului si a organelor sale. Uneori urmarea imediata poa­te sa constea si într-o leziune, când emblemele au fost distruse, degradate, dete­riorate.

c) Legatura de cauzalitate. Corespunzator urmarii imediate, legatura de cauza­litate poate fi implicit realizata prin savârsirea faptei ori prin produ­cerea vatamarii efective a obiectului.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de ofensa adusa unor însemne include intentia ca forma de vinovatie. Intentia poate fi directa sau indirecta, dupa cum faptuitorul, dân du-si seama de caracterul actiunii sale, a urmarit sau numai a acceptat produ ce­rea rezultatului ei ofensator. Savârsirea din culpa a unei manifestari prin care se ex­pri­ma dispret pentru însemnele României sau pentru emblemele ori semnele de care se folosesc autoritatile nu constituie infractiune. Nu intereseaza scopul ori mo­bi­lul ac­tiu­nii, deoarece raspunderea penala opereaza chiar pentru o fapta comi­sa din gluma.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele preparatorii si tentativa, desi posibile la aceasta infrac­tiune, nu sunt incriminate. Fapta se consuma instantaneu, în momentul în ca­re actiunea sau inactiunea cu caracter ofensator fiind savârsita, se produce urmarea periculoasa a faptei, adica starea de pericol pentru autoritatea de stat.

Infractiunea se poate prezenta atât sub forma unei infractiuni continuate (de exemplu, atunci când faptuitorul, în executarea aceleiasi rezolutii, repeta, la diferite intervale de timp, actiunea cu caracter ofensator), cât si în anumite cazuri sub forma unei infractiuni continue (de exemplu, faptuitorul afiseaza un înscris cu continut ofen­sator). Atunci când infractiunea se savârseste în forma continuata, ea se epuizeaza în momentul savârsirii ultimei actiuni (sau inactiuni) cu caracter ofensator, iar în cazul în care este continua, ea se epuizeaza în momentul când aceasta actiune înceteaza.

B. Modalitati. Infractiunea se prezinta sub doua modalitati normative, potrivit celor doua forme incriminate diferentiate, dupa cum manifestarea prin care s-a exprimat dispret priveste însemnele (simbolurile) statului sau însemnele autoritatii.

În situatia când fapta a fost comisa în prima si cea de-a doua modalitate nor­mativa, dar în realizarea aceleiasi rezolutii, va exista o singura infractiune si nu un concurs de infractiuni. Din punct de vedere faptic, infractiunea prezinta mai multe modalitati, în functie de felul activitatii prin care s-a realizat actiunea (verbal, scris, gest), de locul si timpul în care s-a comis, de numarul participantilor etc.

C. Sanctiuni. Având în vedere titularul valorii ocrotite, ofensa adusa autoritatii este mai grava în primele doua forme ale infractiunii si mai putin grava în cea de-a treia, legiuitorul diferentiind si sanctiunea pe care a prevazut-o. Astfel, în forma tip, preva­zuta în alin. (1) si 2 al art. 236 C. pen., ofensa adusa autoritatii se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar în forma atenuata prevazuta de alin. (3) al art. 236 C. pen. cu închisoare de la 3 luni la 1 ani sau cu amenda.