Ancheta
Este metoda cea mai utilizata in cercetarea sociologica, fiind cea mai cunoscuta, fiind uneori identificata cu cercetarea sociologica insasi.
Literatura de specialitate cuprinde numeroase incercari de definire a acestei metode. Prezint mai jos cateva dintre acestea pentru a ilustra varietatea posibilitatilor de abordare.
„O metoda de a aduna informatii de la un numar de indivizi, un esantion, cu scopul de afla informatii despre populatia din care este extras esantionul. „
(Ferber, apud May, 1990, p. 65)
„Ancheta are drept scop cautarea de informatii referitoare la un grup social dat ( un stat, un grup etnic, o regiune, o clasa sociala etc.). Aceste informatii trebuie sa poata fi prezentate sub forma cuantificabila.”
(Javeau, 1970 )
Ancheta – o metoda interogare asupra faptelor sociale (opinii, atitudini, motivatii etc.) la nivelul grupurilor umane, mai mici sau mai mari, de analiza cuantificabila a datelor in vederea descrierii si explicarii lor.
(Cauc, 1997, p. 167)
In cele ce urmeaza vom aborda cateva probleme de clasificare: raporturile metodei cu sondajele de opinie si cu interviul sociologic (ca metoda).
Ancheta sociologica include, ca si categorie, sondajul. Sondajele sunt anchete pur si simplu. Dar trebuie sa fie facute de profesionisti. Nu ajunge sa fii in stare sa extragi un esantion aleator, pentru a putea accepta rezultatele unui sondaj.
Sondajul se ocupa mai ales cu descrierea opiniilor. Sondajele, spre deosebire de majoritatea celorlalte anchete, sunt mai rapide, mai eficiente. Pe de alta parte, ancheta face uz de metode complementare (observatia, analiza documentara)
Ilut si Rotariu (1997) dezbat pe larg relatia dintre ancheta si sondaj? Ei identifica urmatoarele caracteristici ale sondajelor:
Ø centrare pe aspectul opinional
Ø centrare pe probleme de interes public
Ø pronuntat caracter descriptiv
Ø realizate foarte rapid
Ø rezultatele sunt prezentate rapid
Ø se realizeaza la comanda unui beneficiar
Ø fac parte din viata un 535i84f ei societati democratice
De ce si de catre cine se identifica cele doua metode? Metodologul roman Chelcea (1998) precum si multi autori anglo-saxoni opereaza aceasta identificare. Logica lor ar fi urmatoarea: aplicarea chestionarelor presupune adeseori intervievarea (discutia intre un operator si subiect) prin urmare, ancheta ar fi doar o forma a interviului standardizat – iar chestionarul – ghid de interviu standardizat.
De fapt, diferentele sunt esentiale si tin de orientarile metodologice diferite care sustin cele doua metode, de calitatea datelor obtinute, de modalitatea de prelucrare si de finalitatea teoretica si paradigmatica a cercetarii.
Ancheta, tehnici (directa, indirecta) – de ce ii zice directa la cea in care informatia este obtinuta prin intermediar (operatorul de interviu?)
Interviul (individual, de grup)
Caracteristicile anchetei:
Ø metoda cantitativa, accent pe validitatea si fidelitatea masurarilor, prelucrare statistica
Ø rezultatele sunt generalizabile – se lucreaza pe esantioane reprezentative
Ø tine de metodologia pozitivista – empirista
Caracteristicile metodologice ale interviului:
Ø tehnica (metoda) etnografica, calitativa
Ø datele sunt arareori cuantificate si analizate statistic
Ø se lucreaza pe un numar redus de cazuri, pe loturi, grupuri care nu sunt reprezentative
Este adevarat ca uneori se utilizeaza protocoale de interviu pentru a obtine date care vor fi utilizate in analize cantitative. Aceasta se intampla:
in preancheta (cand se exploreaza o problematica mai putin cunoscuta si se experimenteaza constructia unui instrument – chestionar – intr-o tema sau pentru o populatie – putin cunoscuta);
cand cercetatorii au dificultati in operationalizarea anumitor concepte, excluzand situatiile de mai sus, e vorba de cercetatori cam tampitei;
cand protocoalele de interviu sunt folosite pentru analiza secundara – analiza lor de continut.
Faptul ca se foloseste interviul in asociere cu metodele cantitative nu-l face metoda cantitativa in sine. In primele doua situatii interviul este doar o cale spre realizarea unui chestionar, spre desavarsirea unei anchete concrete. In situatia in care interviurile se prelucreaza prin analiza de continut (ceea ce, indeobste, nu se face) pe analist il intereseaza caracteristicile discursului, ale textului, pe care incearca sa le descrie cantitativ. Premisa anchetei este ca datele obtinute se refera la o realitate obiectiva, la ceva care este dincolo de discurs.
Ancheta poate servi la inregistrarea urmatoarelor categorii de caracteristici ale populatiei investigate:
Ø opinii, atitudini, comportamente
Ø aspiratii, trebuinte, motivatii
Ø cunostinte
Ø caracteristici demografice
Ø caracteristici ale mediului sociale
Ø descriere
Ø explorare
Ø explicare (verificare de ipoteze, constructie de modele) – uzand de canonul variatiilor concomitente, pe care Durkheim l-a considerat calea fundamentala a sociologiei (Durkheim, 1974), care poate fi aplicat in forme foarte diversificate disponibile in aplicatiile statistice.
Una dintre momentele importante ale planificarii unei anchete sociologice este alegerea tehnicii care va fi folosita. Modalitatea de administrare defineste tehnicile de ancheta, care sunt urmatoarele:
Ancheta directa
Ancheta indirecta
Diferenta dintre cele doua modalitati consta in modalitatea de colectare a datelor. In cazul anchetei indirecte instrumentul de cercetare, chestionarul, este completat de catre subiect, in timp ce la ancheta directa, operatiunea aceasta ii revine operatorului de ancheta, care poate realiza comunicarea cu subiectul pe diferite cai.
Tehnica de ancheta este aleasa in functie de obiective de reprezentativitate, validitate si fidelitate constranse de tema cercetarii si de populatia cercetarii, pe de o parte, si de considerente de fezabilitate a culegerii datelor.
Exemple:
In cazul unei cercetari care are ca obiect adaptarea adolescentilor la viata scolara, vom alege un esantion stratificat de tip cluster (vom selecta aleator clase de elevi si vom aplica chestionarele la toti elevii claselor selectate) tehnica cea mai fezabila este cea indirecta de tip extemporal.
Anchetele privind incidenta coruptiei in randul agentilor economici recurg cel mai adesea la tehnica autoadministrarii, din motive lesne de inteles.
Ancheta directa are ca variante, definite de modalitatea de comunicare dintre operator si subiect:
fata in fata, la domiciliu, de obicei, dar oriunde unde e potrivit. Cel mai bine este la domiciliul, totusi; De ce – cadrele de esantionare trimit la domicilii (avem de fapt populatii de domicilii din care selectam, apoi din fiecare locuinta trebuie sa alegem persoana). Cand instrumentul este lung, e recomandabil ca interviul sa se realizeze la domiciliu (confort, sentimentul controlului). Se poate face observatie (sa se valideze raspunsurile subiectilor). Are cea mai mica rata de non-raspunsuri partiale datorita prezentei operatorului.
prin telefon, tehnica descrisa mai jos.
Anchetele realizate prin telefon, in care comunicarea intre operator si subiect se realizeaza telefonic este o procedura foarte populara de culegere a datelor in tarile occidentale. Colectarea telefonica a informatiilor este o strategie fezabila in aceste tari deoarece un procent satisfacator de camine dispun de abonament telefonic (peste 90%). In alte contexte, mai deprivate din punct de vedere economic sau al infrastructurii disponibile, aplicarea telefonica a chestionarelor nu este recomandabila datorita problemelor de reprezentativitate. Astfel este situatia si in Romania unde ponderea gospodariilor care au acces direct la reteaua telefonica este de sub 50%. Deoarece detinerea abonamentelor telefonice nu este omogen distribuita in populatie sunt rare situatiile in care prin procedura aceasta se pot constitui esantioane reprezentative.
Americanii au dezvoltat cel mai bine tehnica anchetei telefonice. Aceasta se realizeaza direct prin calculatoare conectate prin modemuri la reteaua telefonica (computer assisted telephone inteviewing), dotate cu microfoane si casti. Calculatorul genereaza aleator numarul de telefon (random digit dialing) iar datele se introduc de catre operator direct in baza de date. Este, in mod cert, cea mai rapida si ieftina modalitate de a realiza o ancheta.
Avantajele anchetelor prin telefon:
Ø rapiditate ( se pot realiza 500 chestionare cu 30 operatori, intr-o zi);
Ø mare arie de actiune (se pot lua esantioane aleatoare din toate localitatile patriei);
Ø cost redus (telefonul e mai ieftin decat deplasare, diurna etc.);
Ø fiabilitate (putine refuzuri, oricum mai putine decat in cazul in care subiectul este solicitat sa primeasca in casa un strain);
Ø studiu pilot in conditii ideale (se poate imbunatati instrumentul pe parcurs, cooperare, coordonare permanenta intre membri echipei de cercetare);
Ø control constant al terenului (intrucat totul se intampla intr-o camera cu telefoane);
Ø introducerea rapida a datelor.
Ø in prezenta operatorului (care ii ofera instructiuni)
Ø aplicarea in grup (tip extemporal)
Ø prin posta
Ø chestionare publicate in presa
Avantaje autoadministrarii sunt multiple:
Ø cost redus;
Ø se inlatura influenta perturbatoare a operatorului;
Ø se inlatura greselile de inregistrare si interpretare ale operatorului;
Ø anonimatul raspunsului este mai bine protejat;
Ø operatorul are timp de gandire;
Ø subiectii pot fi dispersati in teritoriu.
Dezavantaje pot, la randul lor, afecta validitatea cercetarii:
Ø nu stim, in functie de modalitatea de administrare, cine raspunde la chestionar
Ø se pierde spontaneitatea raspunsurilor
Ø se pierde posibilitatea de a se elimina efectul de contaminare a raspunsurilor
Ø multe non-raspunsuri
Ø se pierde multa informatie (oamenii scriu greu)
Ø teama de raspunsuri in scris
Ø apar multe erori datorate chestionarului
Ø nu putem clarifica sensul anumitor raspunsuri.
Metoda de baza in acest caz este distribuirea chestionarelor in cutiile postale. Se introduc in cutiile postale: chestionarul, scrisoare explicativa si un plic timbrat. (in cazul in care introduceti plicuri timbrate platiti si pentru subiectii care nu vor completa chestionarul. Probabil ca exista solutii, negociabile cu Posta Romana, pentru problema asta).
Problema cea mai spinoasa la distribuirea prin posta o constituie rata de retururi – procentul din chestionare care sunt returnate completate cercetatorilor. In cazul de baza, in care se face simpla distribuire, prezentata mai sus, rata obisnuita de retururi nu depaseste 30%, care este arareori satisfacatoare. Suparator este mai ales faptul ca esantionul astfel obtinut nu constituie niciodata un esantion reprezentativ, completarea si returnarea chestionarelor depinzand de diferite caracteristici socio-demografice ale subiectilor.
Esential este de a face completarea si returnarea chestionarului mai usoara imbunatateste calitatea studiului.
Se poate urmari rata retururilor printr-un grafic care va cuprinde, pe zile, numarul de chestionare returnate, ca si frecventa cumulata a acestora. Urmarind curba retururilor va fi mai usor sa stabiliti cand sa interveniti pentru a stimula completarea si expedierea chestionarelor completate.
Chestionarele primite vor primi numere de ordine, corespunzatoare ordinii in care au sosit, chiar daca au fost deja atribuite alte numere de identificare. Aceasta va contribui la evaluarea erorilor induse de non-raspunsuri.
Exemplu
Sa presupunem ca varsta subiectilor este corelata linear negativ cu acest numar de ordine (cei tineri raspund mai greu, nu-I intereseaza, spre exemplu). Este corect sa presupunem ca, dupa utilizarea mai tehnicilor de stimulare a raspunsurilor, cei care nu au raspuns fac parte din categoriile cele mai tinere. Datele pot fi ponderate in consecinta.
Specialistii Universitatii din Hawaii au identificat un model de retururi care transcede, se pare, diferitele specificitati. In primele 2 saptamani se primesc aproximativ 40% din chestionare. La alte doua saptamani de la prima scrisoare de urmarire revin inca 20% din chestionare. Iar in cele doua saptamani care urmeaza expedierii ultimei scrisori de urmarire revin inca 10% din chestionare. Chiar daca realizarea unor cercetari prin cercetari postale ar produce cifre diferite, este evident ca, odata cu trecerea timpului, probabilitatea ca un chestionar sa fie returnat scade.
Rata de retururi spune destul de mult despre reprezentativitatea esantionului obtinut (chiar daca, si asa, nu putem fi siguri cine a completat fiecare chestionar in parte). Nu exista reguli cu privire la evaluarea acuratetii datelor de ancheta postala functie de numarul de chestionare completate si returnate. Totusi se pot face unele evaluari pe baza experientei de cercetare. Babbie noteaza astfel urmatoarele rate de retur:
50% - adecvat
cel putin 60% - bun
cel putin 70% - foarte bun
Calitatea datelor rezultate din anchetele directe depinde in mare parte de operatorii de interviu. astfel, o buna parte din atentia cercetatorilor trebuie sa se indrepte catre solutionarea unor probleme legate de selectia, instruirea, motivarea si supervizarea operatorilor de ancheta.
Rotariu si Ilut (1997, pp. 112-114) trec in revista mai multe tipuri de erori din anchete, care pot fi atribuite operatorilor:
Acestea includ aspecte care variaza de la aspectul fizic, la cel comportamental pana la aspectul moral care determina refuzuri sau erori de completare intentionate sau nu . aici intra si fraudele comise de operatori - cand acestia, in mod deliberat, deformeaza raspunsurile subiectilor sau completeaza de la sine din burta chestionare sau portiuni din instrumente de cercetare.
Asemenea corelatii pot apare in legatura cu temele investigate - operatori puternic partizani vor tinde sa deformeze rezultatele cum ar fi de exemplu operatorul greco-catolicul din Cluj, care avea sistematic, 80-90 din subiecti greco-catolici si votanti ai PNTCD .
Ele pot fi de mai multe tipuri:
Ø anticipatii de structura-atitudine: pe baza raspunsurilor la primele intrebari cercetatorul evalueaza structura atitudinala a subiectului il eticheteaza, clasifica; ex.: stanga, dreapta si va interpreta raspunsurile la intrebarile urmatoare prin prisma acestei clasificari;
Ø anticipatii de rol: operatorii tind sa clasifice subiectii dupa date obiective factuale iar in cazul in care primesc raspunsuri ambigue, vagi, sa decida pentru raspunsul 'adecvat' respectivei categorii rol ;
Ø anticipatii de probabilitate - operatorii au, uneori, supozitii despre distributia anumitor variabile opinii sau factuale in populatia pe care o investigheaza. daca datele din teren nu confirma aceste supozitii, unii operatori tind sa schimbe raspunsurile pentru a le face conforme cu aceste teorii.
Erorile datorate operatorilor pot fi minimizate printr-o selectie riguroasa a operatorilor, motivarea lor, instruire de calitate si control strict, care sa sanctioneze orice abatere. se poate vorbi de incercarea de a construi un portret robot al operatorului ideal ( Rotariu si Ilut, 1997, p. 184 ). operatorul trebuie sa fie placut din punct de vedere fizic, de preferat de sex feminin. din punct de vedere psihologic, se recomanda ca operatorii sa fie extrovertiti, cu abilitati de comunicare si cu un anumit grad de empatie vis-a-vis de subiecti fara a exagera in momente de compasiune, care pot compromite cercetarea pregatirea anchetei directe. Importante sunt si trasaturile de caracter, cinstea, corectitudinea si constiinciozitatea fiind cerinte fara de care nu se poate imagine activitatea de operator.
Experienta firmelor de sondaje si a institutelor de cercetare arata ca operatorii angajati manifesta arareori aceleasi valori dedicate corectitudinii muncii stiintifice pe care le intalnim la savanti. Pentru operatorii angajati, aceasta activitate este la fel ca orice slujba, pe care incearca sa o duca la indeplinire in mod satisfacator. Aceasta inseamna si frauda, daca asta inseamna o strategie satisfacatoare din partea operatorului. Roth (apud Baker, 1994, p. 190) spune ca nu este o problema de caracter, ci este ceea se poate astepta de la orice muncitor. Solutia propusa este de a implica cat mai puternic operatorii de activitatea de cercetare. Daca se simt angajati in planificarea si executarea proiectului de cercetare, operatorii vor fi mai putin tentati sa produca fraude.
Este destul de clar ca, din punctul de vedere al organizarii echipei de operatori, conducatorii au de rezolvat doua probleme fundamentale:
- motivarea operatorilor care, precum in orice activitate organizata
Operatorii trebuie sa fie suficient de instruiti si de inteligenti pentru a indeplini cerintele anchetei, dar sa nu depaseasca anumite praguri superioare deoarece:
operatorii foarte educati sunt greu de motivat – adeseori acestia considera aplicarea chestionarului ca subangajare, ceea ce determina superficialitate in aplicare sau chiar frauda; o alta consecinta este ca operatorii de acest gen se vor plictisi mult mai repede, vor incerca sa produca variatie in desfasurarea interviurilor – modifica formularea intrebarilor, comenteaza si negociaza cu subiectul aspectele surprinse de intrebarile din chestionar etc. ceea ce induce automat erori;
operatorii foarte educati si cei evident eruditi/ inteligenti pot sa inhibe subiectii (reactii de prestigiu, dezirabilitate sociala etc.), ducand la deformarea raspunsurilor;
Realizatorii cercetarii vor elabora un set de instructiuni pentru operatori. Acest material trebuie sa fie prelucrat astfel incat cercetatorii sa se asigure ca prevederile sale sunt intelese iar lamuririle necesare au fost facute. Setul de instructiuni trebuie sa cuprinda toate regulile de baza pe care intervievatul trebuie sa le respecte pentru succesul cercetarii. Acesta cuprinde:
reguli generale privind interactiunea cu subiectii;
reguli privind selectarea subiectilor de interviu – adeseori revine operatorului sarcina de a stabili persoana careia ii va aplica instrumentul (in esantionare pe metoda itinerariilor);
reguli cu privire la completarea chestionarului;
reguli cu privire la interactiunea cu colectivul de cercetare;
In esenta, recomandarile care se pot face operatorilor sunt:
a. Operatorii sa se poarte decent, ceea ce presupune curatenie, modestie si un stil vestimentar si comportamental care nu socheaza subiectii;
b. Operatorii sa fie pur si simplu amabili, relaxati si prietenosi, fara a fi prea familiari ori prea insistenti. Un intervievator bun isi da seama imediat cu ce fel de persoana se simte subiectul confortabil.
c. Operatorul trebuie sa cunoasca instrumentul. Macar pentru ca se pierde timp pretios daca, in momentul aplicarii chestionarului operatorul incearca sa-si dea seama de formularile ori de sensul unor formulari din chestionar.
d. Operatorul sa respecte formularile din chestionar. Cercetarile comparative au aratat ca reformularea intrebarilor poate duce la schimbarea raspunsurilor.
e. Operatorul sa inregistreze precis raspunsurile. Recomandarea este evidenta pentru intrebarile inchise, dar se pune acut si in cazul intrebarilor deschise. Evident, la acest tip de intrebari, daca subiectul incepe sa bata campii, operatorul va fi nevoit sa sintetizeze raspunsul primit. Uneori, va fi nevoit chiar sa intrerupa subiectul.
Este greu de crezut pentru multi dintre cei care nu sunt familiarizati cu cercetarile realizate prin ancheta ca mii de oameni, din diferite categorii sociale, accepta sa primeasca necunoscuti in caminele lor si le ofera informatii de natura personala, pe care le-ar impartasi cu greu altor persoane. Rotariu si Ilut (1997, p. 190) sintetizeaza motivatiile care explica gradul destul de mare de cooperare din partea subiectilor in anchetele sociologice.
Ø reflexul de politete ( e greu sa refuzi)
Ø dorinta de influentare
Ø nevoia de a vorbi
Problemele de securitate din mediul urban, si masurile de securizare a locuintelor ridica dificultati in calea operatorilor.
Remarcarea gradul inalt de colaborare din partea populatiei la realizarea anchetelor sociologice nu inseamna ca refuzurile nu ar constitui, adeseori, o problema serioasa in desavarsirea operatiunilor de colectare a informatiilor in ancheta. Dimpotriva, in functie de momentul realizarii anchetei si de tematica acesteia, rata refuzurilor poate ajunge la valori ingrijoratoare. Un numar mare de refuzuri afecteaza negativ realizarea obiectivele cercetarii in cel putin doua modalitati:
Ø ingreuneaza culegerea datelor, intarzie obtinerea rezultatelor si sporeste costurile;
Ø poate compromite reprezentativitatea esantionului, persoanele care refuza sa colaboreze cu operatorul neconstituind un esantion aleator.
Evitarea unei rate mari de refuzuri subliniaza importanta momentului realizarii contactului cu subiectul. O parte din refuzuri pot fi evitate printr-o atenta pregatire a operatorilor. Cu toate acestea, contactul efectiv cu subiectii depinde de ei, iar cercetatorii trebuie sa urmareasca numarul de refuzuri obtinut de fiecare operator. Aceia dintre operatori care inregistreaza sistematic un numar mare de refuzuri vor trebui exclusi din echipa de cercetare.
Ceea ce diferentiaza ancheta de alte metode de investigare stiintifica este faptul ca este necesara constructia unui instrument de colectare a datelor nou cu ocazia fiecarei investigatii. Acest aspect este neplacut mai ales deoarece face dificila compararea rezultatelor din cercetari diferite. Pe de alta parte, intrucat nu exista instrumente standardizate, cu exceptia unor scale de atitudini care au fost deja scalate pe populatia care urmeaza a fi investigata, trebuie sa se abordeze faza elaborarii instrumentului cu cea mai mare atentie.
Elaborarea instrumentului se bazeaza pe etapa, anterioara, a operationalizarii. In aceasta etapa se construiesc procedeele de masurare a diferitelor concepte care intervin in cercetare.( De exemplu: coeziunea grupului, participarea la activitatile grupului de elevi, motivatia pentru participarea la orele de educatie fizica, bugetul de timp liber, bugetul de timp alocat pentru activitati fizice, etc.). Finalitatea acestei etape este asigurarea unei cat mai bune validitati si fidelitati a masurarilor noastre.
Chestionarul reprezinta o lista de intrebari. Intrebarile corespund indicatorilor identificati pentru conceptele pe care dorim sa le masuram. De exemplu, conceptului de satisfactie fata de orele de educatie fizica poate sa ii corespunda un singur indicator, si deci, un singur item:
Cat de multumit sunteti de orele de educatie fizica?
4. foarte multumit 3. multumit 2. nemultumit 1. foarte nemultumit 9. nu stiu/ NR
Orice intrebare din chestionar are un rost. In mod normal deriva dintr-un set de ipoteze referitoare la fenomenul cercetat. Adeseori, ipotezele nu sunt explicitate, dar ele au orientat, chiar daca nu sistematic si constient constructia instrumentului.
Sa mai mentionam ca regulile de formulare a intrebarilor din chestionar se aplica atat in anchetele indirecte cat si in cele directe. Chiar daca in cazul administrarii cu operatori putem sa ne bizuim pe acestia, care putea adapta formularile la capacitate de intelegere a subiectilor, cel mai bine este ca intrebarile sa fie formulate si in chestionarele din anchetele directe ca si cum ar fi destinate auto-administrarii iar operatorilor sa li se solicite respectarea cat mai stricta a formularilor din chestionar, interventiile idiosincratice ale operatorilor putand provoca erori sistematice.
Un moment care nu poate sa lipseasca din elaborarea instrumentului unei anchete este pretestarea chestionarului. Dupa elaborarea chestionarului intr-o prima forma, acesta este aplicat unui lot de subiecti selectat din populatia cercetarii. Analiza rezultatelor acestei aplicari poate aduce mai multe contributii valoroase la producerea, in final, a unui chestionar cat mai bun:
Identificarea intrebarilor care produc multe non-raspuunsuri sau raspunsuri evazive
Identificarea erorilor de formulare a intrebarilor sau a variantelor de raspuns
Stabilirea variantelor de raspuns la intrebarile inchise prin inregistrarea acestora prin intrebari deschise in pretestare
Indentificarea unor intrebari necesare dar ignorate initial
Aprecierea validitatii si fidelitatii unor instrumente de masurare complexe
Marimea si modul de selectie al esantionului folosit la pretestare variaza in functie de resursele si obiectivele cercetarii. In cazul unui studiu vast, care foloseste multe intrebari inedite, in care precautia metodologica este importanta, este bine sa realizeze pretestarea cu subesantioane aleatoare suficient de mari pentru a se putea aprecia aspecte precum incidenta non-raspunsurilor sau validitatea concurenta a unor instrumente.
De exemplu, in ancheta proiectului „Adolescenti: viitori cetateni” finantat prin grantul CNCSIS A497/2006, am realizat inainte culegerii datelor din esantionul planificat un studiu pilot pe un esantion aleator de 500 de elevi. Aceasta a permis optimizarea instrumentului de cercetare pentru activitatile de culegere de date planificate si indeplinirea obiectivelor cercetarii.
In cazul in care intereseaza doar aspecte de formulare a intrebarilor, loturi mai mici de 40-50 de subiecti sunt suficiente.
La chestionarea cu operatori de ancheta subiectul depinde de operator pentru accesul la intrebarile de chestionar. Prin urmare, operatorul controleaza aplicarea intrebarilor din chestionar, intelegerea lor de catre subiecti si inregistrarea raspunsurilor. In acest caz, discutia trebuie sa se concentreze, in mod evident, pe evitarea erorilor pe care le pot produce operatorii. In cazul anchetelor indirecte, chestionarul se dovedeste foarte important, de vreme ce este interfata prin care subiectii comunica cu echipa de cercetare. Chestionarul trebuie sa fie astfel construit incat datele colectate sa fie valide si fidele, altfel spus, sa aiba acelasi inteles pentru toti subiectii, inteles care sa fie identic cu cel planuit de catre cercetator.
Se pot elabora cateva reguli generale pentru construirea chestionarelor auto-administrate (Baker, 1994, pp. 176-177):
Includeti toate intrebarile care acopera interesele cercetarii si pe care planificati sa le analizati;
Faceti chestionarul cat mai atragator pentru subiecti;
Chestionarul sa fie cat mai scurt, in masura in care se acopera temele care se intentioneaza a fi analizate;
Instructiunile sa fie scurte, dar sa contina toate informatiile necesare pentru completarea corecta a chestionarului;
Luati in considerarea toate problemele pe care le poate intampina un subiect in momentul in care primeste chestionarul. Fiti siguri ca instrumentul construit de voi rezolva aceste probleme.
In afara de chestionar, setul de materiale receptionat de subiect in cazul anchetei indirecte trebuie sa cuprinda si o scrisoare de introducere si un set de instructiuni.
Acesta va prezenta subiectilor obiectivele cercetarii si solicita cooperarea din partea subiectului. Obiectivele studiului trebuie prezentate onest, suficient de simplu pentru a fi intelese de orice subiect si de o maniera care, intr-un fel sau altul, indica importanta cercetarii. Importanta studiului sustine si apelul al participare. Acesta poate fi egoist – cazul in care se subliniaza interesul subiectului in derularea cu succes a cercetarii (fara a se exagera prea mult) sau altruist, cand i se solicita subiectului sa faca un gest de generozitate fata de cercetatori prin completarea chestionarului. Pe langa aceasta, scrisoarea de introducere va include si informatii referitoare la sponsorul cercetarii, la modalitatea de selectie a subiectilor si asigurari privind pastrarea anonimatului raspunsurilor.
Instructiunile trebuie sa contina toate informatiile necesare completarii corecte a formularului. Exemplificam cateva probleme pe care trebuie sa le abordeze aceste instructiuni:
Modul de marcare a raspunsurilor – codurile se incercuiesc, sau se marcheaza in alt fel?
Numarul de variante care pot fi marcate in cazul intrebarilor inchise. Problema este importanta, multe seturi de date fiind compromise de exprimarea unui numar de optiuni mai mare decat cel dorit de cercetatori. De regula se alege o singura varianta, iar acest principiu se afirma de la inceput iar in cazul intrebarilor unde se solicita mai multe raspunsuri se va mentiona expres in formular.
Instructiuni clare pentru abordarea intrebarilor filtru.
Nu insist pe acest capitol al chestionarului din ancheta auto-administrata.
Evident, toate aceste amanunte devin mai putin importante in cazul aplicarii in grup a chestionarului. In astfel de situatii instructajul va fi realizat de un membru al colectivului de cercetare, care va fi la dispozitia subiectilor pe durata completarii instrumentului de cercetare.
a. Factuale: prin care se inregistreaza stari si actiuni ale indivizilor sau ale comunitatilor in care traiesc. Se refera la date direct observabile, dar deoarece observatia ar costa prea mult, preferam sa-i intrebam direct pe subiecti.
Ex. De cate ori ai jucat fotbal in ultima luna? ..
Intrebarile de identificare trebuie plasate la finalul chestionarului pentru a nu permite modificarea raspunsurilor. Oricum, subiectul trebuie asigurat ca aceste informatii socio-demografice sunt solicitate doar datorita rigorilor cercetarii, anonimatul raspunsurilor fiind asigurat.
b. De opinie, prin care se inregistreaza tendinte, date referitoare la universul interior al subiectului, adica pareri, opinii, atitudini, motivatii, credinte. Acestea nu pot fi obtinute prin observatie directa, e nevoie de interogarea subiectilor. Interesul pentru opinii este justificat de presupozitia ca universul „interior” al persoanei explica in mare parte comportamentul acesteia. Masurari valide si fidele ale atitudinilor presupun utilizare scalelor, adica a mai multor intrebari care sa acopere extensiunea conceptului atitudinal si sa elimine erorile sistematice care ne pandesc la fiecare intrebare in parte.
c. Cunostinte: care pot fi utilizate pentru a evalua gradul in care subiectii cunosc anumite subiecte, pentru a evidentia preocuparile intelectuale ale subiectilor ori pentru a verifica onestitatea sau doar simpla tendinta a subiectilor de a oferi raspunsuri dezirabile din punct de vedere social.
Inchise, precodificate – care au variante de raspuns prestabilite;
Deschise, postcodificate – care nu au variantele de raspuns prestabilite. Pe langa acestea apar destul de des urmatoarele variante:
Intrebarile aparent deschise – cand formularea intrebarii este tipica intrebarilor inchise, dar subiectului nu i se cere sa aleaga dintre variantele prestabilite, ci operatorul introduce raspunsul liber primit intr-una dintre variantele prestabilite din chestionar.
Intrebari semi-deschise (sau semi inchise) cand alaturi de variantele prestabilite apare si o varianta deschisa, alta, care..
Chestiunea merita ceva discutie, mai ales in ceea ce priveste alegerea intre intrebarile deschise si cele inchise.
Intrebarile inchise au, bineinteles si dezavantaje:
intrebarile inchise sugereaza raspunsurile (s-a aratat, de pilda, ca la formele inchise, ponderea raspunsurilor pozitive este semnificativ mai mare decat la formularea deschisa);
nu se preteaza la studierea fenomenelor complexe si a celor prea putin studiate.
Am mai afirmat, in alta parte, ca rezultatul operationalizarii il constituie, cel putin in cazul anchetei sociologice, chestionarul. Intrebarile din chestionar reprezinta instrumentul prin care se inregistreaza indicatorii conceptelor si dimensiunilor identificate. O buna parte din chestionarele sociologice sunt alcatuite din scale de atitudine, a caror constructie am abordat-o intr-un curs anterior. Chiar daca par mai simplu de elaborat, itemii care nu fac parte din scale de atitudine trebuie sa indeplineasca aceleasi rigori vis-a-vis de validitate si fidelitate. Recomandarile de mai jos sunt formulate tocmai in vederea rezolvarii acestor probleme (Oppenheim, 1992, p.128):
De ex. Nu intrebati:
Cate pachete de tigari consumati pe an?
Nici
Cate pachete de tigari ati consumat in ultimul an?
Ci:
Cate pachete de tigari ati fumat in ultima luna?
Fiti atenti la detalii – forme, prezentare, sageti etc.
1.Introductive , de „spart gheata”, care au rolul de a „incalzi atmosfera”. Prima intrebare trebuie sa fie inchisa si simpla. A intrat deja in folclor intrebarea introductiva a chestionarelor din Barometrul de Opinie Publica al Fundatiei pentru o Societate Deschisa:
Credeti ca Romania se indreapta intr-o directie buna sau intr-o directie gresita?
Este gresit sa incepeti un chestionar cu intrebari de identificare (sex, nationalitate, venit, religie) care pot provoca reactii negative din partea subiectului. La fel, primele chestionare nu trebui sa fie prea dificile pentru a genera refuz.
2. Intrebarile de trecere – marcheaza, in structura chestionarului, trecerea de la o grupa de intrebari (pe o tema) la o alta grupa de intrebari, referitoare la alta tema. Separarea grupelor de intrebari se poate face si grafic (gruparile de intrebari pe teme pot fi separate prin chenare, semne etc.), sau poate fi marcata de operator (pauza, schimba tonul etc.), rostul lor fiind acela de relaxare, de „pauza”, similar oarecum celor de introducere in raport cu segmente ale chestionarului.
3.Intrebari filtru – blocheaza trecerea unor grupe de subiecti la un grup de intrebari
Ex. Sunteti membru in vreo asociatie?
1. DA 2. NU
Daca DA, ce fel de asociatie/asociatii? . etc.
Este discutabila utilitatea acestui gen de intrebari in chestionare. Multi afirma ca ele doar complica instrumentele de colectare a datelor din anchete, ele putand fi incluse in intrebari simple. Pentru exemplul de mai sus, in locul celor doua intrebari, ar fi fost suficienta una singura:
Din ce fel de asociatie faceti parte?
1. Nu fac parte din nici o asociatie 2. Asociatie sportiva .
4.Intrebarile bifurcate – care distribuie subiectilor grupe de intrebari diferite in functie de raspunsul la acest tip de intrebare
Ex. Sunteti fumator?
1. DA 2. NU
Pentru cei care au raspuns DA:
Ce marci de tigarete fumati de obicei?..
Pentru cei care au raspuns NU:
Mentionati cateva marci de tigarete ale caror reclame v-au atras atentia in ultima luna
5. Intrebarile „ de ce”. Prin acestea se cauta motivarea raspunsurilor primite. Acest tip de intrebari sunt nerecomandate din cel putin doua motive:
Intrebarile de control sunt cele prin care se verifica fidelitatea, consistenta raspunsurilor primite. De obicei se aplica o formulare alternativa a intrebarii a carei consistenta ne intereseaza.
Intrebari de clasificare, cunoscute si sub denumirea de intrebari de identificare sunt introduse in chestionar la final si servesc la gruparea indivizilor dupa variantele unor variabile socio-demografice (sex, nationalitate, varsta, religie etc.). Elaborarea acestor intrebari pare pentru multi un exercitiu de rutina, ceea ce poate duce la erori. Absenta sau proasta formulare a oricareia dintre aceste intrebari poate avea efecte dezastruoase asupra cercetarilor sociologilor deoarece majoritatea ipotezelor implica raporturi dintre asemenea variabile „structurale” si alte variabile sociologice. Este necesar ca, sectiunea intrebarilor de clasificare sa fie supusa unor verificari atente, chiar incrucisate (experti din afara echipei de cercetare sa verifice chestionarul). Ca o parere personala, sugerez ca la variabilele care sunt de tip numeric (varsta, venit), cuantificarea sa se faca la nivel numeric, existand posibilitatea ulterioara de a transforma scalele la care sunt masurate variabilele.
Au fost propuse mai multe modalitati de structurare a chestionarelor
Se porneste de la intrebari generale ajungandu-se, treptat, la intrebari specifice.
Este tehnica inversa celei mentionate anterior, pornindu-se de la intrebari particulare ajungandu-se apoi la intrebari mai generale. Utilizarea aceste tactici este recomandabila in cazul unor subiecti cu un nivel de instructie scazut, cu capacitate de abstractizare redus, intrebarile initiale constituind cadru de referinta pentru cele generale. De exemplu – in chestionarul de la CCD, intrebarile de la 7-10.
Ambele tehnici prezentate presupun o ordonare a intrebarilor dupa o logica a trecerii de la particular si de grupare a intrebarilor care acopera aceleasi teme. Aceste procedee incumba riscul contaminarii raspunsurilor de la o intrebare de la raspunsurile de la alte intrebari. Aceste contaminari poarta denumirea de efecte, o discutie extinsa a lor intalnindu-se la Chelcea (1998, pp. 237-239).
Deriva din presiunea spre consistenta a cognitiei umane. Odata ce au raspuns intr-un anumit fel la o intrebare care ii angajeaza pozitia, subiectii sunt atenti la consistenta raspunsurilor la intrebarile ulterioare cu raspunsul la aceasta intrebare.
Cine s-a declarat de acord cu propozitia: „Tinerilor de astazi le place sa munceasca” va respinge probabil propozitia: „Tinerii de astazi prefera sa se distreze decat sa munceasca”. Este foarte probabil ca inregistrata consistenta din raspunsurile subiectilor sa fie datorata unei structuri atitudinale bine configurate. Un numar de raspunsuri pot fi afectate, totusi, si de efectul halo.
Pozitia diferitelor teme in chestionar poate influenta orientarea si intensitatea raspunsurilor de la alte teme. Este bine in general ca intrebarile generatoare de tensiune sa fie lasate la final pentru a nu afecta raspunsurile la cele mai putin neutre. Din acest motiv, intrebarile pe teme politice, pe teme care suscita polemici in viata publica trebuie plasate la final.
Diferente intre chestionarele autoadministrate si cele administrate prin operatori de interviu.
- Efectele de halo si de pozitie nu mai pot fi controlate in cazul chestionarelor autoadministrate.
Esantionarea se refera la metode sistematice de selectie a subiectilor care vor fi studiati. Precum am mentionat intr-un capitol anterior, cel mai adesea este necesara selectia unitatilor de inregistrare din universul cercetarii, deoarece marimea populatiei investigate depaseste interesul ori resursele cercetatorului. Cel mai frecvent, esantionarea se aplica in cazul anchetelor sau al sondajelor, cand unitatile de inregistrarea sunt indivizi. Alte metode (analiza de continut, observatia, analiza de retea) pretind si ele selectia subiectilor din universul cercetat.
In acest capitol vom tratat mai ales esantionarea din perspectiva necesitatilor anchetei sociologice. Vom arata la inceput de ce esantionarea probabilista este superioara celei neprobabiliste. Astfel, George Gallup a fost primul care a reusit sa faca predictii de mare precizie privind comportamentul electoral, prin sondaje, plecand de la teoria probabilitatilor.
Vom prezenta principiile esantionarii probabiliste si cateva tehnici de esantionare. In final, vom trece in revista cateva proceduri de esantionare neprobabiliste.
Scopul esantionarii probabiliste (denumita si aleatoare) este de a oferi cercetatorului capacitatea de a realiza inferente precise privitoare la o populatie mare pe baza unui numar mult mai mic de cazuri.
Cum functioneaza esantionarea probabilista?
Esantion probabilist (aleator) este acel esantion care este proiectat pe baza regulilor probabilitatii, care permite determinarea masurii in care esantionul reprezinta populatia din care a fost selectat. Este considerat aleator doar acel esantion in al carui caz fiecare individ din populatie a avut o probabilitate calculabila de a fi inclus.
Statistici implicate in estimarea reprezentativitatii:
Ø Parametru – valoarea variabilei in populatie – statisticile bazate pe esantion incearca estimarea acestor parametri – de ex. Media veniturilor unei populatii.
Ø Media pe esantion (care estimeaza media din populatie);
Ø Varianta, adica gradul de imprastiere al caracteristicii estimate;
Ø Eroarea de esantionare – diferenta dintre estimare si marimea parametrului in populatie. Erorile de esantionare (aleatoare) trebuie deosebite de cele sistematice, datorate unor erori in realizarea cercetarii. Cele aleatoare nu sunt datorate unor greseli ale cercetatorului ci variabilitatii esantionului selectat din populatie.
Evident, cu cat esantionul este mai mare, cu atat erorile de esantionare vor fi mai mici. Insa, cu cresterea marimii esantionului, creste si probabilitatea de aparitie a erorilor sistematice (nealeatoare). Pentru a intelege principiile estimarii parametrilor prin esantioanele aleatoare, un numar de elemente merita sa fie amintite.
Ø se extrag esantioane repetate din aceeasi populatie; cate esantioane de 1000 de persoane se pot extrage din 300.000 de mii de oameni? Combinatii de 300000 luate cate 1000. Adica foarte multe.
Ø Fiecarui esantion i se calculeaza media parametrului estimat. Sa zicem inaltimea.
Ø Daca avem un numar suficient de mare de esantioane, se poate construi o histograma a distributiei acestor medii. – distributia de esantionare a mediei pe esantioane – aici este baza intelegerii chestiunii.
Ø Stim ca media acestor medii este egala cu media din populatie.
Ø Acestei distributii i se poate calcula abaterea standard (abaterea medie de la medie) care poarta numele de eroare standard.
Ø Distributia de esantionare a mediei pe esantioane este normala. Histograma ia forma unui clopot (clopotul lui Gauss). Cu cat numarul esantioanelor este mai mare cu atat mai mult se apropie distributia de rigorile distributiei normale.
Ø Curba normala are anumite probabilitati care fac posibil calculul reprezentativitatii esantioanelor. – plecand de estimarea proportiei de estimari care sunt la o anumita distanta de la media din populatiei (parametru). Aceasta distanta este eroarea standard.
o 1 e.s. – 68% din estimari
o 2 e.s. – 95% din estimari
o 3 e.s. – 99% din estimari
Ex. Stim ca estimarea din esantionul nostru are 68% sanse sa se abate cu 1 e.s. de la media din populatie, ori 95% sa se abata cu 2 e.s. de media din populatie. Ori 99% sa se abata cu 3 e.s. de media din populatie (de fapt sa cada in acel interval).
Eroarea standard este afectata de varianta populatiei si de marimea esantioanelor realizate.
Acum putem trece la masurarea reprezentativitatii.
A masura reprezentativitatea inseamna a aprecia masura in care estimarile din esantionul nostru se abat de la parametri din populatie. Dar nu stim, de obicei, parametri din populatie (altfel n-am mai face anchete) si nici nu am realiza un mare numar de esantioane din aceeasi populatie. Putem inlocui eroarea standard a distributiei de esantionare cu eroare standard a esantionului.
E.S. = abaterea standard/ N2
Apoi aplicam proprietatile curbei normale pomenite mai sus:
alegem pragurile de confidenta (68,26%, 95,44% sau 99,74%)
calculam intervalele de confidenta
o media +/- E.S. la 68%
o media +/- 2 E.S. la 95%
o media +/- 3E.S. la 99%
Enumerarea, lista indivizilor dintr-o populatie constituie cadrul de esantionare.
De exemplu, listele electorale sunt folosite adeseori pentru constituirea de esantioane aleatoare pentru sondaje de opinie.
Calitatea unui esantion aleator depinde de calitatea cadrului de esantionare. Cartile de telefon, de exemplu, nu constituie un bun cadru de esantionare pentru extragerea de esantioane reprezentative pentru sondaje preelectorale (sunt foarte bune pentru esantioane de posesori de telefon, insa). Este clar ca cercetatorul are nevoie de ceva perspicacitate pentru a gasi cel mai potrivit cadru de esantionare.
Elaborarea unui esantion aleator
Trebuie realizati trei pasi:
stabilita unitatea de analiza (cine este inclus in analiza)
realizata o lista a unitatilor de analiza
aleasa o metoda de selectie, astfel incat esantionul sa fie reprezentativ
Inregistrarile din cadrul de esantionare au un numar de identificare unic iar subiectii din esantion sunt extrasi pe baza acestor numere cu ajutorul unor numere aleatoare. Pe vremuri se foloseau tabele de numere aleatoare dar astazi, cu posibilitatile tehnice disponibile, numerele aleatoare pot fi generate de catre computere.
Aceasta metoda de esantionare mai poarta si denumirea de esantionare pura aleatoare.
Pentru aceasta procedura de esantionare, ca si in cazul celei de mai intai, este nevoie de existenta unui cadru de esantionare care sa cuprinda toate unitatile de analiza. Impartindu-se toata populatia la marimea dorita a esantionului se stabileste pasul de esantionare p. Apoi se alege aleatoriu un prim individ, care trebuie sa aiba un numar de ordine mai mic decat pasul de esantionare. Respectandu-se pasul de esantionare se alege, pornind de la primul subiect, intreg esantionul, selectand fiecare ale p-lea individ. Metoda est e numita cvasi aleatoare deoarece in momentul in care este stabilit primul individ din esantion este stabilit intreg esantionul, astfel ca nu se mai respecta conditia stabilita mai sus pentru esantioanele aleatoare: probabilitate egala non-nula de selectie pentru fiecare subiect. Mai mult, in cazul acestei proceduri, numarul esantioanelor posibile pentru o populatie este egal cu marimea pasului de esantionare, ceea ce constituie din nou o restrictie greu de acceptat de catre unii metodologi.
In cazul in care anumite caracteristici sunt importante fata de variabilele pe care dorim sa le masuram, si cunoastem distributia acestor variabile in populatia investigata, este bine sa se realizeze grupuri omogene dupa respectivele caracteristici iar apoi se selecteaza subiectii aleator din aceste grupuri proportional cu masura in care aceste grupuri sunt reprezentate in esantion. De exemplu, daca este important intr-un sondaj de opinie ca reprezentarea pe cartierele orasului sa fie proportionala cu distributia din populatie, vom imparti cadrul de esantionare – listele electorale sa zicem – pe cartiere si vom selecta aleator printr-una din procedurile descrise mai sus din fiecare dintre populatiile de cartier. Aceasta procedura de esantionare produce erori mai mici decat esantionarea pura aleatoare.
Cand aven nevoie de subesantioane reprezentative pe anumite categorii mai mici in populatie. Sa presupunem ca dorim sa comparam romani si romi intr-un esantion de 200 de persoane, putem selecta aleator 100 de romani si aleator 100 de romi. Evident, romii sunt suprareprezentati, dar asa putem face comparatii mai precise. Altfel, daca am fi atribuit tuturor subiectilor aceeasi probabilitate de a fi selectati, nu am fi avut, probabil, mai mult de 2, 3 romi in esantion.
Clusterele (ciorchini in limba engleza) aduna grupuri eterogene care sunt deja formate ca si grupuri stabile. – scoli, organizatii, etc. Deci, in esantionarea cluster, stabilim grupurile de acest tip, din care facem apoi selectia. Membri grupurilor selectate constituie esantionul nostru. Situatia poate fi mai complicata. Aceste colectivitati pot fi grupate, iar selectia din acestea se poate face, deci, stratificat. Sa presupunem ca dorim sa facem o ancheta cu privire la practicarea sporturilor la elevii de liceu. In acest caz putem sa lucram cu o esantionare multistratificata cluster. Stabilim ca cea mai eficienta tehnica de ancheta este cea indirecta cu aplicarea chestionarelor in colectivitate (gen extemporal). In acest caz obiectivul esantionarii il vor constitui clasele de elevi si nu elevii insisi. Clasele de elevi le vom stratifica dupa an (a IX-a, a X-a ), liceu, profil sau tipul liceului (colegiu national, liceu teoretic, grup scolar). Dupa ce am realizat aceasta grupare vom alege clasele aleator din fiecare strat, astfel incat sa se respecte proportiile.
Pe langa procedurile de esantionare expuse, care sunt singurele care permit realizarea calculelor de reprezentativitate, in anumite situatii se aplica si proceduri nealeatoare. Cea mai cunoscuta este esantionarea pe cote a carei realizare presupune urmatoarele etape:
Ø Se stabileste distributia populatiei in functie de anumite caracteristici importante (pentru care dorim sa avem reprezentativitate).
Ø Se imparte esantionul in cote, functie de distributiile stabilite la etapa anterioara. Cotele reprezinta numarul de subiecti care au anumite caracteristici. Cotele pot fi simple sau legate. Adica distributiile pe caracteristicile importante pot sa fie legate sau pot fi luate separat. In urma impartirii esantionului, fiecare dintre operatori stie ce caracteristici trebuie sa aiba subiectii pe care ii va intervieva, aceste criterii constituind si criteriu de includere in esantion.
Exemplu
Sa presupunem ca dorim sa realizam o ancheta pe un esantion de studenti ai universitatii pentru care esantionarea o vom face pe cote. Alegerea procedurii de esantionare este justificata de lipsa unui cadru de esantionare bun, mai ales din cauza mobilitatii geografice puternice a studentilor. Cunoastem ca populatia de studenti ai universitatii are urmatoarea distributie:
Tabel 1
|
Romani |
Maghiari | |||
|
Baieti | ||||
|
Fete | ||||
Esantionul pe care ni-l dorim de 200 de studenti va avea urmatoarea distributie:
Tabel 2
|
Romani |
Maghiari | |||
|
Baieti | ||||
|
Fete | ||||
Principala problema a esantionarii pe cote deriva din imposibilitatea estimarii erorilor. Erorile pot fi apreciate impresionistic prin compararea unor distributii sau indicatori cu datele pe care le avem pe toata populatia sau cu datele din alte anchete realizate pe respectiva populatie. Cu toate acestea, calculele de reprezentativitate sunt absolut irelevante matematic.
|
