Aspecte generale privind aplicarea legii

Aspecte generale privind aplicarea legii

Orice lege actioneaza concomitent, simultan sub trei aspecte: o anumita durata (aplicarea legii in timp), pe un anumit teritoriu (exista atatea legi nationale cate state suverane coexista), aplicarea legii in spatiu si cu privire la anumite subiecte, care sunt destinatarii legii (aplicarea legii asupra persoanelor). Intrarea in vigoare a unei legi are loc la data precizata in cuprinsul legii, fie pe data publicarii ei in Monitorul Of 555i82f icial al Romaniei. Ietirea din vigoare – se produce prin abrogarea ei, care poate fi expresa sau implicita. Desuetudinea[1] (normele fara a fi abrogate nu mai au obiect) nu poate fi primita ca mod de iesire din vigoare a legii.

Aplicarea legii in timp

Durata de aplicare a legii – de la momentul intrarii sale in vigoare pana la abrogare. Cele doua momente vizeaza deopotriva forta obligatorie a legii.

În literatura si practica judiciara s-au cristalizat doua principii care guverneaza aplicarea legii in timp: principiul neretroactivitatii legii noi si principiul aplicarii imediate a legii noi[2].

principiul neretroactivitatii legii este regula juridica potrivit careia se aplica numai situatiilor ce se ivesc in practica dupa adoptarea ei, iar nu si situatiilor anterioare, trecute. Cu alte cuvinte: trecutul scapa legii noi. În art. 15 alin.2 din Constitutia Romaniei se precizeaza: Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Exceptii de la acest principiu: retroactivitatea legii si ultraactivitatea legii.

a) Retroactivitatea – aplicarea legii noi la situatii juridice anterioare ei (se aplica si asupra trecutului)

b) Ultraactivitatea – aplicarea legii vechi, inca un timp oarecare, desi a intrat in vigoare legea noua. Adica, se aplica si asupra viitorului, respectiv unor fapte sau situatii juridice ivite dupa abrogarea legii vechi.

Aceste exceptii actioneaza doar atunci cand este in joc ordinea publica sau binele public (valori care sacrifica principiile in materie). Ele opereaza doar in situatia in care legea noua permite si prevede retroactivitatea sau ultraactivitatea in chiar textul ei, precum si in cazurile anume determinate pentru aplicarea situatiilor respective.

Principiul aplicarii imediate a legii noi – regula dupa care legea noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare, excluzand aplicarea legii vechi. Legea noua se aplica de indata, deoarece se presupune ca legea noua raspunde unei noi cerinte sociale actuale care i-a reclamat de fapt, aparitia.

Actiunea normelor juridice in spatiu

Problema aplicarii in spatiu[3] presupune un:

aspect intern – relativ la teritorialitatea dreptului intr-un anumit spatiu de statal si

un aspect international – teritorialitatea dreptului in afara grani­telor unui stat, in totalitate sau in parte, dupa cum ne situam in sfera raporturilor juridice dintre drepturile nationale ale mai mul­tor state, teritorii sau in sfera unor situatii juridice interne ce com­porta anumite elemente de extraneitate – cetatenie, nationalitate, locul incheierii contractului, locul savarsirii infractiunii etc.

Aspectul intern – regula: actele normative care emana de la organele centrale de stat se aplica pe teritoriul tarii, iar cele care emana de la un organ local de stat se aplica doar pe teritoriul respectivei unitati administrativ-teritoriale

Aspectul international – se rezolva de normele conflictuale ale dreptului international privat (conflicte de legi in spatiu). Normele de drept international privat stabilesc drept criteriu de aplicare cetatenia, casatoria, divortul, ocrotirea persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, domiciliul persoanei, locul unde este situat bunul ce constituie obiectul actului, locul incheierii actului etc.)

Aplicarea legii asupra persoanelor

Destinatarii legilor sunt oamenii - fie priviti individual ca persoane fizice, fie luati in colective organizate (persoane juridice).