BUNURI

BUNURI

Circulatia juridica a bunurilor deosebim bunuri aflate in circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil.

Bunurile care se gasesc in circuitul civil sunt acele bunuri care pot fi dobandite sau instrainate prin acte juridice civile. Pot constitui obiect al actelor juridice in sensul ca acestea pot circula d.p.d.v. juridic.

Bunurile situate in afara circuitului civil sunt bunurile care nu pot circula prin incheierea de acte juridice civile. Ele sunt inamiabile, beneficiaza de un regim restrictiv (armele, munitiile, substantele explozive, deseurile toxice si altele etc.)

Importanta clasificarii are in vedere diferenta de regim juridic dintre cele doua categorii de bunuri si consecintele juridice ale actelor incheiate cu nerespectarea regulamentelor care configureaza regimul juridic al bunurilor in cauza.

Cele mai importante sunt bunurile mobile si imobile cu consecintele respective bunurile imobile sunt reglementate la art.462 din codul civil, ele sunt de 3 feluri:

imobile prin natura lor;

imobile prin obiectul la care se refera;

imobile prin destinatie

Bunurile imobile prin natura lor sunt reglementate de art.463-465 din codul civil.

Bunurile imobile prin obiectul la care se refera su 111g69b nt reglementate la art. 471/codul civil (uzulfructul bunurilor mobile, servitutile si actiunile) textul mentionat este incomplet pentru ca trebuie considerat mobil prin obiectul la care se refera si celelalte drepturi reale asupra iumobilelor, dreptul de creanta care se refera la bunuri imobile si actiunile in justitie care urmaresc valorificarea unui drept real asupra unui bun imobil

Bunurile imobile spre destinatie sunt bunuri care se considera imobile intrucat sunt destinate ca accesoriu la exploatarea de catre proprietar a unui imobil.

Codul civil enumera aceste bunuri la art.468-470.

Bunurile mobile sunt si ele de 3 feluri: bunuri mobile prin natura lor, bunuri mobile prin determinarea legii si bunuri mobile prin anticipatie(art.472-474)

1).Bunurile mobile prin natura lor sunt acelea care se pot misca fizic dintr-un loc in altul.

2). Bunurile mobile prin determinarea legii sunt obligatii civile actiunile care au ca obiect sume exigibile, actiunile la societatile comerciale si veniturile asupra debitorilor.Enumerarea este incompleta pentru ca nu se refera la drepturi reale la fondurile de comert si la drepturile de creatie intelectuala acestea fiind considerate bunuri mobile.

3). Bunurile mobile prin anticipatie sunt acelea care prin natura lor sunt mobile la momentul incheierii unui act juridic insa pe care partile le privesc ca bunuri mobile in considerarea a ceea ce vor devein in viitor, adica la momentul executarii obligatiilor.

Importanta clasificarii bunurilor mobile si imobile consta in primul rand: efectele posesiei, conduc la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune la bunurile imobile si prin posesia de buna credinta reglementata cu art. 1909 din codul civil la bunurile mobile.

Uzucapiunea este dobandirea dreptului de proprietate, se refera la bunurile imobile, conduce la dreptul de proprietate.

Competenta instantelor de judecata la bunurile imobile-actiunile sunt de competenta instantelor de pe raza teritoriala in care se gaseste bunul, iar la bunurile mobile competenta instantelor este determinata de domiciliul paratului.

Drepturile reale accesorii la imobile sunt ipotecile, iar bunurile mobile sunt gajul sau amanetul.Formele de publicitate imobiliara sunt obligatorii pentru instrainarea bunurilor imobile.

Legea 7 introduce in Romania un sistem de publicitate(mobile si imobile).

Regimul bunurilor comune sotilor conform actualei reglementari cunoaste la bunurile mobile regula mandatului tacit reciproc, iar la bunurile imobile incheierea actului juridic se face de ambii soti sau de unul singur cu procura speciala de la celalalt.

Aplicarea legii in domeniul dreptului international difera:

la bunurile mobile se aplica legea locului situarii acestora;

la bunurile imobile se aplica fie legea nationala a proprietarului, fie legea domiciliului acestuia.

Bunurile determinate individual(certe) numite si res certa si bunuri determinate generic(res genea);

bunurile certe sunt acelea care prin natura lor sau datorita vointei partilor exprimata in cuprinsul unui act juridic se individualizeaza prin caractere specifice de natura sa le deosebeasca de alte bunuri asemanatoare(casa, bijuteriile, pictura, etc).

bunurile care se determina generic sunt acele bunuri care se determina prin elemente proprii genului sau speciei din care acestea face parte. Asemenea bunuri pot fi individualizate prin cantariri, numarare, masurare, determinare volumetrica si este posibil ca urmare a conventiei partilor un bun determinat generic sa fie considerat un bun individual determinat. 

Importanta clasificarii consta in urmatoarele elemente:

cu privire la momentul transmiterii dreptului real bunurile individuale determinate, acest drept se transmite din momentul incheierii actului judiciar daca nu s-a predat bunul iar la bunurile determinate generic transmiterea proprietatii opereaza la momentul individualizarii bunurilor prin cintarire, masuratori, etc.

riscul pierii fortuite are in vedere momentul transmisiunii dreptului de proprietate in sensul ca la bunurile certe la incheierea actului juridic se transmite dreptul de proprietate si odata cu acesta  si riscul de la transmitator catre dobanditor iar la bunurile determinate generic riscul se transmite la momentul determinarii cantitativa acestora fara predarea efectiva a bunului.

In ultimul rand prezinta importanta in materia locului predarii bunului in sensul ca in cazul bunurilor individuale determinate predarea se face la momentul incheierii actului la locul situarii bunului iar in cazul bunurilor determinate generic, predarea se face la domiciliu debinatorului. Plata este durabila si nu portabila.

Bunurile consuptibile si neconsuptibile

Bunurile consubtibile sunt acelea care la prima intrebuintare isi consuma substanta(bani, alimente);

Bunurile neconsubtibile sunt acelea care sunt capabile de o intrebuintare repetata fara a-si consuma substanta.

Importanta clasificarii are in vedere exercitarea dreptului de uzufruct care daca poarta asupra unui bun consubtibil se va chema variuzufruct(este un drept real desfacerea, desprinderea din dreptul de posesie).

In materia contractului de imprumut daca se imprumuta bunurile neconsubtibile la incheierea contractului trebuie sa se restituie bunurile respective si contractul se numeste comodat iar atunci cand contractul de imprumut are ca obiect bunurile consubtibile la inceperea lui se restituie bunurile de aceeasi natura, cantitate si calitate si contractul se numeste mutuum

O alta clasificare are in vedere bunurile fungibile si bunurile nefungibile

- bunurile fungibile sunt acele bunuri care pot fi inlocuite in exercitarea unei obligatii fiindca sunt determinate prin caracterul lor generic(in general bunurile determinate generic sunt bunuri fungibile).

- bunurile nefungibile sunt acelea care nu pot fi inlocuite cu altele in cadrul unui raport juridic.

Importanta clasificarii are in vedere executarea obligatiilor civile:

in cazul bunurilor fungibile obligatia se stinge prin plata unor bunuri de acelasi gen;

iar la bunurile nefungibile obligatia se stinge prin predarea actelor certe la care face referinta conventia partilor.

BUNURI FUNGIFERE SI NEFUNGIFERE

Bunuri frugifere sunt acelea care produc fructe iar bunurile nefrugifere sunt acelea care nu produc fructe.

fructele reprezinta ceea ce un bun produce cu carater de periodicitate fara ai consuma substanta.

deosebim de fructe, productele care reprezinta ceea ce un bun produce fara caracter de periodicitate si sunt de natura sa consume substanta lucrului.

Fructele sunt de 3 feluri:

fructe naturale acelea pentru obtinerea carora nu este necesara activitatea omului;

fructele industriale acelea pentru obtinerea carora se desfasoara o activitate productiva a omului;

fructele civile care sunt sume de bani reztultand din chirii, dobanzi, arenzi.

Importanta clasificarii are in vedere modul de percepere al fructelor in sensul ca fructele naturale si cele industriale se dobandesc prin culegere iar cele civile prin percepere zi cu zi.

posesorul de buna credinta, dobandeste dreptul de proprietate, fructele bunului posedat, dar trebuie sa restituie productele si in fine fructele se dobandesc de catre uzufructuar iar productele se dobandesc de nudul proprietar.

BUNURI PRINCIPALE SI BUNURI ACCESORII

Bunurile principale sunt acelea care se folosesc in mod independent conform destinatiei economice a acestora fara a servi la utilizarea altor bunuri pe cind bunurile accesorii servesc la utilizarea, la confortul altor bunuri.

Importanta clasificarii consta in aceea ca soarta juridica a bunurilor accesorii va fi aceea a bunurilor principale, conform regulii principiului statuat prin adagiul ACCESORIUM SEQUITUR PRINCIPALE.

BUNURI DIVIZIBILE SI BUNURI INDIVIZIBILE

Bunuri divizibile sunt acelea care pot sa fie impartite in mai multe bunuri sau parti distincte fara asi schimba natura sau destinatia economica.

Bunuri indivizibile sunt cele care nu pot fi impartite fara schimbarea destinatiei economice.

Importanta clasificarii consta in posibilitatea efectuarii diferite a operatiunii juridice de partaj, de asemenea mai consta in aceea ca la obligatia indivizibila oricare dintre debitori poate fi obligat la executarea in totalitate a obligatiei.

BUNURI CORPORALE SI INCORPORALE

Bunuri corporale sunt acelea care au o existenta materiala adica pot fi percepute cu simturile omului.

Bunuri incorporale sunt acele bunuri care au valoare economica insa nu pot fi percepute prin simturile omului fiind niste bunuri abstracte.

Drepturile sunt bunuri incorporale.

Importanta clasificarii are in vedere aceea ca posesia de buna credinta exercitata numai asupra bunurilor corporale valoreaza dreptul de proprietar. Modul de dobandire a dreptului de proprietar numit traditiune opereaza numai in cazul bunurilor corporale.

BUNURI PROPRITATE PUBLICA SI PRIVATA

In Romania proprietatea este publica si privata.

proprietatea publica apartine statului si unitatilor administrativ teritoriale;

bunurile proprietate publica pot sa fie din domeniul public sau din domeniul privat;

bunurile din domeniul public au un regim juridic special fata de acelea din domeniul privat care sunt supuse regulilor generale aplicabile proprietatii private.

BUNURILE SESIZABILE SI BUNURILE INSESIZABILE –

Bunurile sesizabile sunt bunurile care pot fi urmarite pe calea executarii silite iar cele insesizabile nu pot fi urmarite pe calea executarii silite.

PROBA RAPORTURILOR JURIDICE CIVILE

prin proba intelegem un mijloc de stabilire a existentei raporturilor juridice civile concrete si deci a drepturilor si obligatiiilor civile.

in al II-lea rand prin proba intelegem operatiunea de prezentare in instanta a mijloacelor de proba;

in al III-lea rand intelegem rezultatul obtinut prin folosirea mijloacelor de proba;

Reglementarea probelor la momentul actual se face atat in Codul Civil cat si in Codul de procedura civila, obiectul probei il reprezinta actele si faptele juridice care creeaza, modifica sau sting raporturile juridice civile concrete din care rezulta drepturile si obligatiile pe care partile isi intemeiaza pretentiile;

normele juridice de drept civil nu constituie obiect al probei presupunandu-se ca toata lumea cunoaste dispozitiile legale

In materia probelor sunt necesare urmatoarele precizari:

in primul rand faptele pozitive pot fi dovedite direct iar faptele negative se dobandesc indirect prin proba unui fapt pozitiv contrar.

in al II-lea rand faptele notorii care sunt cunoscute de un mare nr. de persoane dintr-o tara, dintr-o parte a tarii sau dintr-o localitate, aceste fapte nu trebuie sa fie dovedite fiind insa necesar sa se dovedeasca numai caracterul notoriu al acestora.

In al III-lea rand faptele necontestate sunt acelea pe care partile unui litigiu le recunosc si de aceea nu trebuie sa fie dovedite.

In al IV –lea rand in privinta faptelor cunoscute personal de judecator acesta nu isi poate motiva hotararea pe propriile sale perceptii ci pe baza probelor prezentate de parti in masura in care depozitia ar fi de natura sa permita justa si corecta solutionare a cauzei, judecatorul se poate abtine de la solutionarea cauzei si poate sa compare in calitate de martor in privinta sensului probei.

Conform art 1169 din Codul civil acela care afirma in fata instantei judecatoresti, acela trebuie sa si dovedeasca cele afirmate.

CONDITII GENERALE PENTRU ADMISIBILITATEA PROBEI

Proba sa fie:

legala adica sa nu fie prohibita de lege.

neverosimila adica sa nu tinda unor fapte imposibile ci sa urmareasca dobandirea unor fapte reale si nu imaginare.

pertinenta adica sa aiba legatura cu faptele care fac obiectul procesului;

Concludenta adica prin adminstrarea acestei sa se ajunga la rezolvarea cauzei

In privinta conventiilor asupra probelor avem in vedere existenta unor acorduri de vointa ale partilor prin care acestea doresc sa se deroge de la normele legale in materia probatiunii judiciare, fie anterior declansarii unui litigiu, fie in cursul unui proces care se afla in curs de judecata din aplicarea dispozitiilor art 1191 din Codul civil rezulta ca partile pot conveni cu privire la probele admise in limitele si cu respectarea dispzitiilor imperative ale legii, ordinii publice si bunelor moravuri.

MIJLOACE DE PROBA

Inscrisurile-reprezinta consemnarea de date cu privire la acte si fapte juridice cu un mijloc adecvat pe un suport material. Ele sunt clasificate dupa urmatoarele criterii:

- dupa cum partile au urmarit la intocmirea inscrisului ca acesta sa fie folosit ca mijloc de proba adica dupa intentia partilor deosebim: inscrisuri preconstituite si inscrisuri neprecostituite

- inscrisuri preconstituite – sunt inscrisuri pe care partile le-au avut in vedere la momentul confectionarii pentru a fi folosite ca mijloace de proba in cazul aparitiei unui litigiu.

- inscrisuri neprecostituite – sunt acelea pe care partile nu le-au avut in vedere ca mijloace de proba la momentul confectionarii lor, insa ele sunt folosite ca urmare a valorii probatorii, in litigii eventuale si viitoare.

In raport cu efectele pe care le produc exista:

inscrisuri originale (primordiale) intocmite de catre parti pentru a constata incheierea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret;

inscrisuri recognitive acelea intocmite cu scopul recunoasterii unui inscris original disparut sau distrus;

inscrisuri confirmative acelea intocmite de parti in scopul de a confirma ca valabilitatea unui act lovit de nulitate relativa

Alte criterii

in raporturile dintre parti deosebim inscrisuri originare si copii;

dupa cum sunt sau nesemnate inscrisuri semnate sau nesemnate;

in functie de proba probanta deosebim inscrisul autentic, inscrisul sub semnatura privata si inceputul de dovada scrisa;

Inscrisul autentic constiutie acel inscris intocmit cu solemnitatea ceruta de lege de catre un functionar public care are competenta de a instrumenta cu privire la actul respectiv si de a functiona la locul unde a fost incheiat acel act.

Pentru valabilitatea inscrisului autentic sunt necesare urmatoarele conditii:

1). Sa fie intocmit de o persoana abilitata de lege in acest scop;

2). Persoana sa fie competenta d.p.d.v. al atributiilor pe care le are.

3). Persoana respectiva sa aiba competenta teritoriala de a instrumenta intr-o anumita zona unde se incheie actul si nu in ultimul rand actul sa respecte formalitatile legale.

PROCEDURA INCHEIERII ACTULUI AUTENTIC deosebim faza prealabila si faza autentificarii propriuzise;

In faza prealabila functionarul competent verifica identitatea partilor, discuta cu acestea intentiile pe care le au pentru intocmirea clauzelor actului, contribuie la redactarea actului conform vointei partilor, verifica conditiile de validitate a actului si verifica realitatea imputernicirii actul se incheie prin reprezentant in faza autentificarii propriu-zise, functionarul public la consimtamantul partilor cere acestora o declaratie verbala prin care se confirma vointa in legatura cu continutul actului, solicita semnarea actului, intocmeste incheierea de autentificare, inregistreaza inscrisului intr-un registrul special si inscrie pe incheierea de autentificare, nr si data inregistrarii aplicand stampila, in privinta puterii doveditoare a inscrisului autentic, puterea acestuia se considera a fi superioara altor inscrisuri, in privinta mentiunilor cuprinse in actul autentic avand in vedere in primul rand  mentiunile referitoare la faptele materiale savarsite de functionarul public si cele referitoare la faptele petrecute in fata acestuia si consemnate de acesta, care se bucura de deplina putere doveditoare, putand fi combatute numai prin procedura inscrisului in fals.

In privinta mentiunilor referitoare la declaratiile partilor in cuprinsul actului autentic acestea fac dovada pana la proba contrara.

Daca in actul juridic sunt mentiuni sau declaratii ale partilor care nu au legaturi cu obiectul principal al actului acestea au puterea doveditoare a unui inceput de dovada scrisa.

Inscrisul autentic se bucura de o prezumtie de autenticitate si validitate daca prin forta si aparenta sa exterioara se infatiseaza ca un inscris perfect valabil.

In cazul in care ne aflam in preezenta unui inscris autentic nul, acesta in anumite conditii pooate fi conditionat ca valabil in forma actului sub semnatura privata daca sunt respectate conditiile de valabilitate referitoare la actele sub semnatura privata.

Inscrisul sub semnatura privata acesta este un inscris intocmit si insemnat de partea de la care emana fara interventia vreunui organ al statului.

Sunt incidente ale art. 1176 din Codul civil.

Asemenea inscris poate fi scris poate fi scris de parti sau de o terta persoana poate fi scris de mana sau tehnoredactat, semnatura nu trebuiesa cuprinda neaparat numele persoanei ci modul natural in care acesta se semneaza documentele;

aplicarea semnaturii trebuie sa se faca astfel incat sa rezulte ca autorul sau autorii actului isi insusesc continutul acestuia, exista anumite conditii speciale pentru anumite inscrisuri private.

In cazul actelor juridice bilaterale creeaza drepturi publice reciproce sinalagmatic, este necesara formalitea multiplului exemplar si necesitatea ca pe fiecare exemplar sa se mentioneze numarul copiilor intocmite;

formalitea multiplul exemplar implica elaborarea actului in atatea exemplare cate parti au interese proprii.

Aceasta formalitate urmareste ocrotirea partilor contractante cu interese proprii existand situatii in care partile nu respecta regula si totusi actul produce efecte;

Sunt asemanatoare situatiile cand una din parti si-a executat integral obligatiile la semnarea actului in cazul in care lsa un inscris autentic este nul ca inscris autentic dar valabil ca inscris sub semnatura private.

In cazul in care sinalagmaticul este constatat printr-o hotarare judecatoreasca in cazul in care inscrisul este acceptat, recunoscut expres de catre parti sau daca una dintre acestea nu se opune folosirea in instanta de catre partea care detine inscrisul.

Mentiunea bun si aprobat se foloseste in ipoteza incheierii unui act prin care persoana se obliga sa plateasca o suma de bani sau o cantitate de bunuri determinate generic si daca actul nu este in intregime scris de mana aceluia care se obliga la finele lui trebuie sa se precizeze bun si aprobat pentru plata sumei de bani, restituirea cantitatii de material iar cel ce se obliga trebuie apoi sa il semneze.

Puterea doveditoare inscrisului sub semnatura privata rezulta din semnarea actului de catre persoana care se obliga d.p.d.v. juridic. Recunoasterea unui asemenea inscris nu creeaza probleme iar in masura in care partea caruia actul ii este opus contesta valabilitatea acestuia se trece la verificarea inscrisurilor pentru a vedea daca cel impotriva caruia actul este folosit a semnat sau nu acel act.

Actele sub semnatura privata cuprind si data incheierii acestora, indicarea datei este o masura pe care partile si-o iau, insa exista posibilitatea ca acestea sa prevada in cuprinsul actului si alta data decat data reala a intocmirii sale.

INCEPUTUL DE DOVADA SCRISA

Art. 1197 alin. 2 din codul civil precizeaza ca se numeste inceputul de dovada ora scriptura aceluia impotriva caruia a fost formulat un inscris sau aceluia care face sa se creada a fi adevarat faptul pretins.

Inceputul de dovada scrisa necesita urmatoarele conditii:

sa existe o dovada a inscrisului chiar si incompleta;

scrierea sa provina de la acela caruia ii este opusa;

scrierea sa fie de natura sa faca verosimil faptul pretins;

MARTURIA(proba cu martori- testimoniala) reprezinta relatarea orala facuta de o persoana numita martor, in fata instantei judecatoresti cu privire la un fapt petrecut in trecut si despre care a luat cunostinta personala, de aici rezultand urmatoarele:

persoana care face relatarea, sa cunoasca personal faptele relatate.

relatarea pe care o face martorul trebuie facuta oral in fata instantei cu respectarea principiului nemijlocirii;

depozitia martorului trebuie sa se refere la fapte precise si determinate care prezinta legatura cu pretentiile partilor.

Proba cu martorul are o sfera mai restransa de admisibilitate in sensul ca faptele indica in sens restrans fapte savarsite fara intentia de a produce efecte juridice pot fi dovedite fara restrictii prin orice mijloc de proba, inclusiv prin marturie.

Referitor la admisibilitate proba cu martori cu acte juridice sunt incidente dispozitiilor art.1191 din Codul civil, din acest text rezulta :

- o prima regula aceea ca dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare mai mare de 250 lei nu se poate face decat prin act autentic sau prin act sub semnatura privata.

- o a doua regula are in vedere ca nu se poate face niciodata proba prin martori  in contra sau peste ceea ce cuprinde un act juridic nici cu privire la ceea ce se pretinde ca s-ar fi spus inainte, in timpul sau dupa intocmirea actului chiar cu privire la o valoare mai mica de 250 de lei, aceasta regula este prevazuta la art. 1191 alin.2 din Codul civil.

De la regulile prevazute exista exceptii pe care le reglementeaza art 1197 din Codul civil:

in cazul actelor juridice cu privire la care solemnitatea este ceruta pentru validitatea actului cum ar fi la vanzarea terenurilor, la constituireade ipoteci, la incheierea contractului de donatie, asemenea acte nu pot fi valabile decat incheiate in forma autentica si proba acestora nu se poate face decat prin acel inscris autentic.

In cazul actelor juridicecu privire la care legeasolicita forma scrisa asemenea acte nu pot fi dovedite decat prin inscrisul incheiat.

Exista anumite situatii in care proba cu martori nu este permisa dar sunt si cazuri in care desi actul are o valoare mai mare de 250 de lei se permite proba cu martori (un prim caz in materie comerciala, proba cu martori este admisa fara restrictii in conditiile art. 46 din Codul comercial.

Conform dispozitiilor decretului 32/1954 in raportul patrimonial dintre soti dovada bunurilor proprii se poate face prin orice mijloace de proba fara aplicarea prevederilor art.1191 din Codul civil.

Atunci cand exista un inceput de dovada scrisa acest inceput de proba scrisa se poate completa cu proba cu martori.

Ce constituie imposibilitatea preconstituirii probei scrise in conditiile art. 1191 din Codul civil, cazurile de imposibilitate a probei scrise fiind obligatiile care iau nastere din cvasicontracte, delicte si cvazidelicte obligatii contractuale in caz de accidente neprevazute ca partile sa incheie acte scrise in cazul depozitului necesar in caz de ruina, incendiu, naufragiu si cand creditorul a pierdut titlul care ini servea ca dovada scrisa urmare a fortei majore.

Marturia este lasata la libera apreciere a judecatorului fara sa existe reguli de naturasa limiteze convingerea acestora.

Marturisirea constituie recunoasterea de catre persoana a unui fapt pe care o alta persoana isi intemeiaza o pretentie si care este de natura sa produca dimpotriva autorului ei efecte juridice.

Marturia este act unilateral prin care se exprima vointa constienta si libera ce il constituie proba impotriva autorului;

poate fi facuta numai in legatura cu drepturile care fac obiectul litigiului apoi persoana care face marturisirea sa aiba capacitatea de a face acte de dispozitie;

marturisirea este un act personal ce trebuie sa rezulte numai de la titularul dreptului sau de la un mandatar imputernicit cu procura speciala;

marturisirea este irevocabila, trebuie sa fie expresa neputand fi dedusa din conduita partilor;

ca natura juridica marturisirea este un act juridic de dispozitie pentru materia dreptului civil si un mijloc de proba in materia dreptului procesual civil.

Marturisirea poate fi :

judiciara cand este facuta in fata instantei de judecata in cursul procesului ia putand fi spontana sau provocata;

extrajudiciara atunci cand este facuta in fata altui organ decat instanta de judecata sau cand este facuta de fata unei instante judecatoresti alata decat aceea in fatacareia este folosita ca proba.

S-a pus problema cu privire la continutul marturisirii pentru a se determina daca o persoana poate sa isi exprima vointa in totalitatea asupra unei situatii juridice sau daca rolul activ al judecatorului poate interpreta modul in care sa facut marturisirea.