CADRUL GENERAL AL CONSTITUŢIEI EUROPENE. DEFINIREA SI OBIECTIVELE UNIUNII EUROPENE. COMPETENŢELE UNIUNII EUROPENE SI VIAŢA DEMOCRATICĂ
Cadrul general al Constitutiei
a. Adoptarea si semnarea Constitutiei. Dupa doi ani de tratative si doua zile de negocieri intense 242v213c , liderii Uniunii Europene au ajuns în ziua de 18 iunie 2004, la Bruxelles, la un acord istoric privind prima Constitutie Europeană, pe care, la 29 octombrie 2004, la
Roma, au semnat-o în numele celor 25 de state membre ale Uniunii Europene.
b. Primul obstacol în calea adoptarii noii Constitutii Europene îl reprezenta disputa privind ponderea ce revine fiecărei tări în Consiliul de Ministri al UE. Cealalta disputa, care a încins spiritele la Bruxelles, se referea la numărul de comisari europeni ce revin fiecarei tari. Printre noutatile aduse de Constitutie figureaza instituirea functiei de presedinte al Consiliului European, care, în ciuda importantei titlului sau, va avea, totusi, puteri limitate, crearea
acestui post având rolul de a întari unitatea
europeana prin alegerea unei persoane care sa vorbeasca în numele întregii
doar în privinta unor chestiuni asupra carora membrii au puteri concordante.
c. Un text unitar. Constitutia uneste într-un singur text fundamental prevederile tratatelor comunitare pentru transformarea Uniunii într-un factor de stabilitate si un punct de referinta în noua ordine mondiala.
Textul cuprinde patru parti: partea I - Definirea valorilor europene si a obiectivelor Uniunii Europene; partea a II-a - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; partea a III-a - Politicile comunitare si functionarea Uniunii Europene; partea a IV-a - Dispozitii generale si finale.
Constitutia prezinta Uniunea Europeana ca o uniune a cetatenilor si a statelor Europei. Uniunea este deschisa tuturor statelor europene care respecta valorile sale si care se angajeaza sa le promoveze.Conferirea atributului de constitutional determina un puternic impact, asigurând asocierea cu o lege fundamentala pentru o ordine juridica bine conturata. Definirea Uniunii Europene. Valorile si obiectivele Uniunii Europene Instituirea si definirea Uniunii. Art. I -1: "Inspirata de dorinta cetatenelor si cetatenilor, si a statelor Europei de a construi un viitor comun, prezenta Constitutie instituie Uniunea Europeana, careia statele membre îi confera competente pentru atingerea obiectivelor comune. Uniunea coordoneaza politicile statelor membre pentru atingerea acestor obiective si exercita, prin metoda comunitara,
competentele ce i-au fost transferate de catre acestea.Uniunea este deschisa tuturor statelor Europene care respecta valorile Uniunii si care se angajeaza sa le promoveze în comun."
Valorile Uniunii Europene. Constitutia consacra valorile pe care Uniunea se bazeaza: respectarea demnitatii umane, a libertatii, a democratiei, a egalitatii, a statului de drept, precum si respectarea drepturilor omului. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizata prin pluralism, toleranta, justitie, solidaritate si nediscriminare.
Obiectivele Uniunii. Art. I-3. Scopul Uniunii este de a promova pacea, valorile sale si bunastarea popoarelor sale. Uniunea ofera cetatenelor si cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si justitie, fara frontiere interne, precum si o piata unica unde concurenta este
libera si nedistorsionata.
Uniunea actioneaza pentru dezvoltarea durabilă a Europei,bazata pe o crestere economica echilibrata, pe o economie sociala de piata foarte competitiva, vizând ocuparea deplina a fortei de munca si progresul social si un înalt nivel de protectie si de îmbunatatire a calitatii mediului. Uniunea promoveaza progresul stiintific si tehnic,combate excluderea sociala si discriminarile si promoveaza justitia si protectia sociala, egalitatea între femei si barbati, solidaritatea între
generatii si protectia drepturilor copilului. Promoveaza coeziunea economica, sociala si teritoriala, precum si solidaritatea între statele membre. Uniunea respecta bogatia diversitatii sale culturale si lingvistice si vegheaza la pastrarea si dezvoltarea patrimoniului cultural european.
În relatiile cu restul lumii, Uniunea afirma si promoveaza valorile si interesele sale, contribuie la pacea, la securitatea, la dezvoltarea durabila a planetei, la solidaritatea si respectul reciproc
între popoare, la comertul liber si echitabil, la eliminarea saraciei si la protectia drepturilor omului, în special ale copilului, precum si la respectarea stricta si la dezvoltarea dreptului international, în special la respectarea principiilor Cartei Natiunilor Unite.
Competenta Uniunii Europene si viata democratică
Obiectivele Uniunii Europene sunt aduse la îndeplinire prin mijloace adecvate, în functie de competentele conferite Uniunii prin Constitutie. Constitutia prevede o mai buna diviziune a competentelor între statele membre si Uniune si atribuie personalitate juridica Uniunii Europene. Totodata, ea stabileste o simplificare a instrumentelor de actiune ale Uniunii si adopta masuri pentru dezvoltarea democratiei, transparentei si eficientei Uniunii Europene prin dezvoltarea
contributiei parlamentelor nationale, prin cresterea legitimitatii constructiei Europene, prin simplificarea procesului de decizie si prin functionarea institutiilor într-un mod transparent; de asemenea, stabileste masurile necesare pentru a îmbunatati structura si rolul fiecarei
institutii Europene, în conditiile noi ale largirii Uniunii Europene.
Supranationalitatea sta la baza Constitutiei Uniunii Europene, iar internationalitatea, la baza Tratatului constitutional dintre statele membre. Exista, asadar, în interiorul Uniunii Europene doua etaje - structurile supranationale si relatiile internationale directe între statele membre.
Separarea puterilor si cadrul institutional al Uniunii
Constitutia pentru Europa introduce doua tipuri de schimbari,dar clarifica oarecum separatia puterilor în Uniune.
a. Se introduc Legea europeană, Regulamentul european si
Consiliul Separatia puterilor are drept consecinta, în democratiile pluraliste, o distinctie între lege, act al parlamentului (bill în SUA, Act of Parliament în Marea Britanie) si regulament, act al guvernului (executive order în SUA, order în Council în Marea Britanie).
Astfel, actul legislativ este adoptat de institutii specifice care au aceasta functie principala, Parlamentul European si Consiliul, în timp ce actele nelegislative pot fi adoptate de institutii exercitând functia executiva. Pe de alta parte, actul legislativ are prioritate asupra actului
nelegislativ, în acest sens primul fiindu-i superior (art. I - 33, alin. 2).
Adoptarea conceptului de lege europeana este însotita de o întarire destul de considerabila a Parlamentului European, care devine un veritabil colegislator în majoritatea domeniilor. Astfel, se
realizeaza evolutia, care l-a trecut de la statutul de simplu organ consultativ, ceea ce fusese pâna la Actul European Unic din 1986, la acela de codecident posesor al unui drept de veto într-un numar determinat de cazuri, obtinut prin Tratatul de la Maastricht din 1992 si
extins progresiv de Tratatul de la Amsterdam, din 1997 si de cel de la Nisa, din 2000.
b. Functia legislativa apartine în comun Consiliului de Ministri si Parlamentului European, care adopta legi si legi-cadru Europene (art. 33 Actele legislative si III-302 Procedura legislativă ordinară
Aceasta functie este exercitata în cadrul unei formatiuni specifice,"Consiliul legislativ si de afaceri generale" (art. 23). Consiliul de
Ministri poate, în acest caz, sa fie compus din trei ministri per stat membru si activitatea sa este publica (art. 49).
c Presedintele Consiliului European si Ministrul Afacerilor Externe al Uniunii. Crearea unei functii de presedinte permanent al Consiliului European (art. I - 22) si de Ministru de Afaceri Externe (art.I - 28) sunt inovatii ale Constitutiei în materie institutionala care au suscitat cele mai multe discutii si si-au atras si cea mai diversa gama de judecati. Pe de-o parte, Consiliul European devine o institutie în întregime a Uniunii, cu atât mai mult cu cât Constitutia determina mai buna precizare a puterilor sale decât era posibil înainte. Faptul ca puterile Consiliului European sunt delimitate clar si ca el are un presedinte deplin ale carui functii sunt incompatibile cu un mandat
national contribuie fara putere de tagada la o determinare a separatiei puterilor atât la nivelul Uniunii, cât si între Uniune si statele sale membre. Pe de alta parte, dubla afiliere a Ministrului Afacerilor
Externe arata cum functia de elaborare si implementare a PESC este împartita între mai multe institutii: Consiliul European, Comisia Europeana, Consiliul de Ministri.
|
