CALCULUL REZERVEI SI AL

CALCULUL REZERVEI sI AL

COTITĂŢII DISPONIBILE

PRECIZĂRI PREALABILE

Dupa ce am analizat dispozitiile privind cuantumul rezervei succesorale si al cotitatii disponibile ordinare si speciale, urmeaza sa vedem cum se stabileste în concret, în raport de fiecare mostenire în parte, masa succesorala, numita masa de calcul, la care se raporteaza fractiunile reprezentând rezerva, respectiv cotitatea disponibila.

Masa succesorala avuta în vedere în acest scop nu este cea lasata efectiv de defunct; trebuie avute în vedere si donatiile facute de el în timpul vietii, caci rezerva îi ocroteste pe mostenitorii rezervatari nu numai împotriva dispozitiilor testamentare (legate si exheredari) dar si împotriva liberalitatilor tacute prin acte între vii (donatii). înseamna ca stabilirea masei de calcul presupune reconstituirea patrimoniului defunctului, prin calcul pe hârtie, pentru a stabili valoarea pe care ar fi avut-o nemicsorat prin donatii. In raport de aceasta masa de calcul - denumita sugestiv si "mostenire închipuita"[1]- se va putea constata daca prin liberalitatile tacute a fost atinsa rezerva mostenitorilor si deci urmeaza sa se procedeze la reductiunea liberalitatilor excesive. Prin urmare, stabilirea masei de calcul este o operatiune prealabila reductiunii liberalitatilor excesive.

Pentru stabilirea masei de calcul, art. 849 C. civ. are în vedere trei elemente, respectiv trei operatiuni care se efectueaza succesiv:

a)   stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii;

b)  scaderea pasivului succesoral din activul brut al mostenirii pentru a obtine activul net;

c)   reunirea fictiva (pentru calcul) la activul net a valorii donatiilor facute în timpul vietii de catre cel care lasa mostenirea.

În urma acestor operatiuni se va putea stabili necesitatea reductiunii liberalitatilor daca se dovedesc a fi excesive, depasind limitele cotitatii disponibile.

În legatura cu donatiile facute de de cuius urmeaza sa analizam si institutia raportului donatiilor cu incidenta în materie, pentru ca apoi sa putem stabili regulile imputatiei liberalitatilor asupra cotitatii disponibile si, în anumite cazuri, asupra rezervei beneficiarului liberalitatii.

STABILIREA ACTIVULUI BRUT AL MOsTENIRII

Presupune identificarea tuturor bunurilor cu valoare patrimoniala ce apartin defunctului la data deschiderii mostenirii; drepturi reale, de creanta (inclusiv creantele împotriva mostenitorilor) sau de creatie intelectuala. Se au în vedere si bunurile de care defunctul a dispus prin testament, ele aflându-se în patrimoniul succesoral.

Nu vor ft cuprinse printre bunurile existente cele lipsite de valoare patrimoniala (cum ar fi, hârtiile de familie, portretele, diplomele etc.) sau care nu pot fi valorificate (creanta a carei debitor este de insolvabilitate notorie).

Evident, nu sunt bunuri "existente" nici drepturile care s-au stins la moartea titularului întrucât aveau caracter viager (uzufruct, creanta de întretinere, renta viagera, dreptul la pensie etc.) sau din alte cauze (de exemplu, moartea celui care lasa mostenirea a operat ca o conditie rezolutorie - cum ar fi reîntoarcerea conventionala a bunurilor daruite pentru cazul predecesului donatarului, art. 825 C. civ. - sau ca un termen incert extinctiv). Tot astfel, nu sunt avute în vedere - neexistând la data deschiderii mostenirii - fructele civile si naturale ajunse la scadenta sau percepute dupa aceasta data ori adaugirile sau îmbunatatirile aduse bunurilor din mostenire dupa deschiderea ei.

Nici indemnizatia de asigurare (suma asigurata) platita de asigurator tertului beneficiar al asigurarii de persoane (pentru caz de moarte a celui care lasa mostenirea) nu face parte din patrimoniul succesoral, fiind formata în patrimoniul asiguratorului, iar nu al asiguratului (defunctului). Daca nu a fost desemnat un tert beneficiar si indemnizatia se plateste mostenitorilor (art. 32 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România) dreptul la indemnizatie va face parte din patrimoniul succesoral.[3]

Pentru stabilirea activului brut al mostenirii, dupa identificarea bunurilor defunctului, ele urmeaza sa fie evaluate, pentru ca rezerva succesorala si cotitatea disponibila se stabilesc valoric, iar nu individualizat pe bunuri.

Evaluarea se face în functie de valoarea bunurilor din momentul deschiderii mostenirii (art. 849 C. civ.) pentru ca dreptul la rezerva se naste în acest moment, în raport de care se poate aprecia eventuala depasire a cotitatii disponibile prin liberalitatile facute de defunct.

În ceea ce priveste dreptul de creatie intelectuala, al carui valoare patrimoniala viitoare nu poate fi apreciata în momentul deschiderii mostenirii (de exemplu, reproducerea operei literare si cuantumul remuneratiilor), s-a propus:

- atribuirea cotei de rezerva din dreptul de creatie intelectuala mostenitorului rezervatar, iar legatarului cotitatea disponibila;

-urmând ca legatarul sa mai preia din indemnizatia cuvenita mostenitorului rezervatar suma corespunzatoare cotitatii disponibile din celelalte bunuri ale mostenirii.[4]

In acord cu prima parte a tezei, precizez ca legatarul are dreptul sa beneficieze si din celelalte bunuri ale mostenirii de partea corespunzatoare cotitatii disponibile, fara a astepta remuneratiile viitoare rezultând din dreptul de creatie intelectuala, daca cei interesati nu s-au înteles altfel (art. 81-82 din Legea nr. 36/1995). A doua parte a tezei poate primi aplicare daca dreptul de creatie intelectuala formeaza obiectul unui legat cu titlu particular.

STABILIREA ACTIVULUI NET PRIN SCĂDEREA PASIVULUI SUCCESORAL DIN ACTIVUL BRUT

Dupa determinarea si evaluarea bunurilor din patrimoniul succesoral se identifica si se scad din activul brut obligatiile defunctului si cheltuielile de înmormântare[5] sau cele de conservare si administrare a patrimoniului succesoral (pentru efectuarea inventarului, punerea pecetilor, evaluarea bunurilor etc.) facute în interesul comun al mostenitorilor (nu si datoriile lor personale, cum ar fi taxele succesorale, onorariile etc). Pasivul urmeaza sa fie scazut, deoarece drepturile mostenitorilor rezervatari si a legatarilor nu pot fi satisfacute decât dupa satisfacerea creditorilor .

În principiu, se au în vedere si se scad din activul brut toate obligatiile defunctului (inclusiv datoriile catre mostenitori) existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii. Evident, nu reprezinta pasiv succesoral obligatiile stinse prin moartea celui care lasa mostenirea, cum sunt obligatiile legate de o calitate personala a defunctului (de exemplu, întretinerea datorata în calitate de ruda sau de sot) sau care au fost contractate intuitii personae (ca antreprenor, mandatar etc..). Nici obligatiile civile imperfecte (naturale), de exemplu, datorii stinse prin prescriptie, nu se scad, nefiind sanctionate (valorificabile) prin actiune în justitie. In schimb, datoriile aleatorii (de exemplu, renta viagera sau obligatia de întretinere asumata de defunct în schimbul dobândirii unui imobil, si care nu se stinge la moartea lui) urmeaza sa fie scazute din activul patrimonial. Evaluarea acestor datorii este foarte dificila si se apeleaza la metode practicate de societati de asigurare.[7]

In lipsa de alta reglementare, nu excludem posibilitatea evaluarii potrivit regulilor admise în legislatia financiara, si anume, valoarea rentei sau a întretinerii pe 10 ani (art. 5 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala).

REUNIREA FICTIVĂ (PENTRU CALCUL) A VALORII DONAŢIILOR FĂCUTE DE CEL CE LASĂ MOsTENIREA

Rezerva succesorala îi apara pe mostenitorii rezervatari nu numai împotriva dispozitiilor testamentare, dar si împotriva liberalitatilor excesive facute în timpul vietii. Astfel fiind, pentru calculul rezervei si al cotitatii disponibile, la activul net trebuie sa se adauge valoarea bunurilor donate de defunct în timpul vietii.

REUNIRE FICTIVĂ

Subliniez ca aceasta adaugare, reunire, nu este efectiva, ci pur fictiva, doar pentru calcul ("se adauga prin calcul"- art. 849 C. civ.), pentru a se vedea daca liberalitatile inter vivos (si mortis causa) se încadreaza ori nu în limitele cotitatii disponibile. Numai daca aceasta cota a fost depasita se va pune problema readucerii, în natura sau prin echivalent, la masa succesorala a bunurilor daruite. Dar calculul rezervei si al cotitatii disponibile este numai o operatiune prealabila reductiunii liberalitatilor excesive, un calcul pe hârtie.

Sunt supuse reunirii fictive toate donatiile tacute de defunct, indiferent de forma de realizare (act autentic, dar manual, donatii simulate sau indirecte) si indiferent de persoana donatarului (mostenitor sau tert). Deoarece dispozitiile legale prin care se asigura rezerva succesorala au caracter imperativ (de ordine publica) donatiile nu pot fi exceptate de la reunirea fictiva prin vointa donatorului. Chiar daca donatia este scutita de raport, valoarea ei se adauga Ia masa de calcul a rezervei. în cazul donatiilor cu sarcini, la reunirea fictiva se va tine seama de valoarea rezultata din diferenta dintre valoarea bunului donat si valoarea sarcinii.[8] Daca însa sarcina stipulata în favoarea unui tert (nu a donatarului) reprezinta o donatie indirecta, grefata pe o donatie directa , se va adauga prin calcul si valoarea donatiei indirecte.

Donatia remuneratorie se va lua în calcul numai daca si în masura în care depaseste valoarea serviciilor prestate, constituind o veritabila liberalitate.

GRATUITĂŢI NESUPUSE REUNIRII

Nu sunt supuse reunirii fictive acele gratuitati care sunt în îndeplinirea unor îndatoriri sociale si care nu reprezinta liberalitati ori - chiar daca sunt calificate donatii - nu sunt supuse regimului liberalitatilor, fiind exceptate de lege (art. 759 C. civ.) si de la raportul donatiilor (desi donatorul nu a prevazut scutirea de raport). Astfel:

- cheltuielile de hrana, întretinere, educatie si învatatura[10] chiar daca defunctul nu avea obligatia legala de întretinere fata de cel în cauza (de exemplu, ruda mai îndepartata în grad); numai în materia raportului aceste cheltuieli se limiteaza la cele tacute descendentilor si sotului, fiindca numai ei sunt obligati la raport;

-darurile obisnuite (tacute la aniversari, botezuri etc), inclusiv donatiile remuneratorii si darurile de nunta daca sunt de valoare obisnuita (de exemplu, cele facute cu ocazia casatoriei unor rude sau prieteni);

- cheltuielile de nunta.

Nu este supusa reunirii fictive nici valoarea bunurilor înstrainate de defunct prin acte cu titlu oneros (art. 849 C. civ. vizeaza numai donatiile între vii), afara numai daca se dovedeste ca actul - aparent cu titlu oneros -reprezinta în realitate o donatie deghizata. Mostenitorii rezervatari pot dovedi deghizarea prin orice mijloc de proba , având calitatea de terti în materie de simulatie, pentru ca se prezinta în apararea unui drept propriu, iar nu dobândit prin mostenire de la defunct.

PREZUMŢIA DE DONAŢIE

Chiar si în aceste conditii dovada deghizarii este deosebit de anevoioasa. Pentru a usura aceasta dovada, legea (art. 845 C. civ.) prevede în favoarea mostenitorilor rezervatari o prezumtie relativa potrivit careia înstrainarea cu titlu oneros facuta unui succesibil în linie dreapta (ruda în linie directa descendenta sau ascendenta, inclusiv rudenia civila rezultând din adoptie, care ruda, în momentul înstrainarii, ar fi avut calitatea de a-l mosteni pe înstrainator) reprezinta o donatie (socotita în cotitatea disponibila) daca înstrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere[14], iar deghizarea nu este invocata de un mostenitor în linie dreapta care sa fi consimtit la încheierea actului.

În practica judecatoreasca prezumtia prevazuta de art. 845 C. civ. se aplica si în cazul în care înstrainarea catre o ruda în linie dreapta s-a tacut cu sarcina întretinerii (prin contract de întretinere), ceea ce se întâmpla mai frecvent. Aceasta solutie este criticata, deoarece prezumtia are caracter exceptional si, ca atare, este de stricta interpretare (exeeptio est strictissimae interpretationis). In favoarea solutiei jurisprudentei se poate invoca totusi identitatea de ratiune care justifica solutia (ubi eaciem est ratio, ibi eadem solutio esse debet). Pe aceeasi linie de gândire s-ar putea sustine posibilitatea aplicarii prezumtiei si în cazul înstrainarii cu rezerva dreptului de abitatie sau de uz, ca varietati ale dreptului de uzufruct. Totusi, extinderea la alte contracte nu se admite, "chiar daca prin natura lor reprezinta unele elemente de asemanare cu conventiile de renta viagera si uzufruct" . Deci înstrainarea, de exemplu, a casei, intra sub incidenta textului daca se face cu rezerva uzufructului, nu si daca se face cu rezerva dreptului de abitatie, desi deosebirea între cele doua ipoteze este nesemnificativa.

Precizez ca art. 845 C. civ. este aplicabil în conditiile aratate numai daca actul de înstrainare este calificat de catre parti ca fiind cu titlu oneros[17] . Daca actul cu titlu gratuit, nu se prezuma fictivitatea sarcinilor prevazute; simulatia trebuie sa fie dovedita. Daca nu se dovedeste, se va tine seama, dupa cum am vazut, de valoarea rezultata din diferenta dintre valoarea bunului donat si valoarea sarcinii, daca sarcina nu reprezinta, ea însasi, o donatie indirecta, grefata pe o donatie directa.

Beneficiarul înstrainarii trebuie sa fie un mostenitor prezumtiv, ruda în linie directa. Daca se sustine ca partile au recurs la interpunere de persoane, ea trebuie sa fie dovedita. Prezumtia de interpunere prevazuta de art. 812 C. civ. în materia incapacitatii de a primi liberalitati, nu este aplicabila.[18]

Prezumtia caracterului gratuit al actului prevazuta de art. 845 C. civ. poate fi invocata numai de catre mostenitorii rezervatari[19], cu conditia sa nu fi consimtit la înstrainare, recunoscând caracterul cu titlu oneros al înstrainarii.

Alti mostenitori (ascendenti ordinari, rude colaterale sau legatari) nu pot invoca prezumtia. Astfel fiind, masa de calcul va fi diferita dupa cum este vorba de raporturile dintre mostenitorii rezervatari sau de raporturile cu ceilalti mostenitori, care nu pot invoca prezumtia sau care nu pot dovedi caracterul gratuit al actului.

EFECTELE PREZUMŢIEI

Ca efect al prezumtiei de gratuitate (daca dobânditorul nu a reusit sa rastoarne prezumtia), valoarea bunului înstrainat (aparent cu titlu oneros) se va adauga, ca donatie, la masa de calcul în vederea stabilirii valorii elective a rezervei si a cotitatii disponibile, urmând sa fie supusa reductiunii - potrivit regulilor în materie - numai daca si numai în masura în care liberalitatile se dovedesc a fi excesive, aducând atingere rezervei rezultând din calcul. Daca cotitatea disponibila nu a fost depasita, bunul ramâne valabil înstrainat nefîind supus nici raportului donatiilor, efectuarea unei donatii sub forma deghizata echivalând cu scutire de raport.

EVALUAREA BUNURILOR

Dupa identificarea tuturor bunurilor donate (inclusiv sub forma deghizata) potrivit regulilor aratate, se pune problema evaluarii lor în vederea reunirii lor la masa de calcul (adaugire la activul net).

Regula :

În aceasta privinta legea prevede ca evaluarea se face în functie de valoarea (de circulatie) a bunurilor donate în raport de data deschiderii mostenirii, dar dupa starea lor din momentul încheierii contractului de donatie (art. 849 C. civ.). Aceasta înseamna ca evaluarea se face ca si cum bunul ar fi ramas în patrimoniul defunctului pâna în momentul mortii, având un pret mai mare sau mai mic numai în functie de evolutia obiectiva a preturilor, Iara a tine seama de sporul (de exemplu, prin investitii noi), sau de scaderea valorii (de exemplu, darâmari) datorate faptei donatarului (subdobânditorului). Se va tine seama numai de modificarile fortuite (de exemplu, pieire fortuita) care s-ar fi produs si daca bunul ramânea în patrimoniul defunctului, fapt pentru care se ia în calcul în starea existenta, daca este cazul.

Modul de evaluare stabilit de art. 849 C. civ. se aplica nu numai în cazul donatiilor imobiliare, dar si în cazul bunurilor mobile donate, corporale sau incorporale. Astfel fiind, actiunile donate se evalueaza în raport de cursul lor din ziua deschiderii mostenirii[21]. În schimb, suma de 6anî donata se evidentiaza în masa de calcul la valoarea ei nominala[22] (principiul nominalismului monetar consacrat de art. 1578 C. civ.), chiar daca, la data donatiei ea valora, de exemplu, cât un autoturism, iar la deschiderea succesiunii acea suma valoreaza numai cât o bicicleta, datorita instabilitatii economice.

Evaluarea dezmembramintelor proprietatii

Se mai pune problema, cum se face evaluarea în cazul în care liberalitatea are ca obiect dezmembraminte ale proprietatii sau dimpotriva, nuda proprietate (dreptul de uzufruct, uz sau abitatie fiind rezervat). Problema se poate pune nu numai în cazul donatiilor, dar si în alte ipoteze, de exemplu, pentru evaluarea activului succesoral în care exista un imobil grevat de uzufruct în favoarea unei terte persoane (de pilda, vânzatorul imobilului cumparat de defunct).

În lipsa de alta reglementare, pentru evaluarea dezmembramintelor dreptului de proprietate se poate avea în vedere, prin analogie, legislatia financiara. In acest sens, prin Instructiunile Ministerului Finantelor nr. 1711/1960, date în aplicarea decretului nr. 199/1955 asupra taxelor de timbru , uzufructul se calculeaza la 20% din valoarea bunului ce face obiectul dreptului si 15% în ipoteza dreptului de uz sau de abitatie (servitutea 10% din valoarea fondului mai valoros). Prin Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala, care a abrogat Decretul nr. 199/1955 numai în ceea ce priveste taxele de timbru (art. 13), în cazul drepturilor reale, altele decât dreptul de proprietate, se are în vedere valoarea declarata de parti, dar nu mai putin de 20% din vaioarea de circulatie a imobilului (art. I 1 din Anexa).

Mentionez ca, în cadrul reductiunii liberalitatilor având ca obiect uzufructul sau renta viagera dificultatile de evaluare pot fi evitate prin optiunea mostenitorilor rezervatari în sensul transmiterii beneficiarilor dreptului de uzufruct sau de renta viagera a proprietatii cotitatii disponibile în loc sa execute liberalitatea asa cum a fost stipulata de defunct (art. 844 C. civ.).

ORDINEA EFECTUĂRII OPERAŢIUNILOR NECESARE PENTRU STABILIREA MASEI DE CALCUL

Potrivit art. 849 C. civ., cele trei operatiuni ar urma sa se faca în urmatoarea ordine: stabilirea activului brut, la care se adauga prin calcul donatiile si din valoarea lor reunita se scade pasivul. In literatura de specialitate se apreciaza, pe drept cuvânt, ca aceasta ordine a operatiunilor este eronata si inaplicabila în cazul în care mostenirea este insolvabila, pasivul depasind activul. Daca pasivul este acoperit de valoarea activului, ordinea operatiunilor este indiferenta.

Daca mostenirea este insolvabila, efectuarea calculelor în ordinea prevazuta de lege ar conduce la solutii inacceptabile, întrucât rezerva succesorala si cotitatea disponibila s-ar diminua sau chiar s-ar desfiinta nejustificat[24] în detrimentul mostenitorilor rezervatari si ai donatarilor, creditorii mostenirii fiind satisfacuti din valoarea bunurilor donate, desi gajul lor general are ca obiect numai bunurile aflate în patrimoniul succesoral, ei neavând nici un drept asupra celor înstrainate de defunct, fie cu titlu gratuit, daca nu au cerut revocarea prin actiunea pauliana.

Pentru a ilustra cele.aratate, sa presupunem ca defunctul a lasat bunuri în valoare de 10 milioane de Iei, datorii de 12 milioane, iar în timpul vietii a donat un bun în valoare de 3 milioane lei si are un copil cu o cota de rezerva de 1/2 din mostenire (din masa de calcul).

Daca urmam ordinea prevazuta de art. 849 C. civ. (activul brut + donatia -datorii) rezultatul este 1 milion. înseamna ca rezerva succesorala si cotitatea disponibila vor fi de câte o jumatate de milion. In schimb, creditorii vor lua activul brut si 2 milioane din valoarea bunului donat care, pentru ei, nu face parte din mostenire.

Pentru a nu se ajunge la aceste consecinte inacceptabile, se admite scaderea pasivului numai din activ (10 - 12 = 0), potrivit aritmeticii juridice), creditorii suportând consecintele insolvabilitatii debitorului lor, asa cum ar fi suportat si daca ar fi ramas în viata. La acest rezultat (activul net de 0) se adauga fictiv valoarea donatiei (3 milioane), din care 1,5 va ramâne donatarului în limitele cotitatii disponibile, iar 1,5 va reveni prin reductiune mostenitorului rezervatar. Observam ca, în cazul în care mostenirea este insolvabila, masa de calcul coincide întotdeauna cu valoarea donatiilor.

DETERMINAREA VALORII CONCRETE A REZERVEI sI A COTITĂŢII DISPONIBILE

Dupa stabilirea activului brut si, daca este cazul, scaderea pasivului si reunirea fictiva a donatiilor, se obtine valoarea care reprezinta, dupa cum am vazut, masa de calcul, la care se raporteaza cota de rezerva a mostenitorilor rezervatari (descendenti sau ascendenti privilegiati si sotul supravietuitor) si cotitatea disponibila, pentru a se stabili valoarea lor concreta, efectiva (in cifre absolute). Daca prin donatiile facute si/sau dispozitiile testamentare s-a adus atingere rezervei succesorale, se procedeaza la reductiunea liberalitatilor întrucât sunt excesive.