CATEGORII DE ERORI CE POT APĂREA ÎN COMPARAŢIILE DACTILOSCOPICE
Comparatiile dactiloscopice se efectueaza, de regula, în urmatoarele conditii:
confruntarea urmelor papilare descoperite si ridicate de la locul comiterii infractiunii cu amprentele papilare obtinute de la victime sau de la persoanele care în mod normal aveau acces în câmpul infractiunii, pentru a constata care din urmele descoperite sunt straine de personalul mentionat. În limbajul dactiloscopic, acestea sunt denumite comparatii de excludere sau mai simplu, excluderi;
compararea urmelor ridicate de la locul faptei cu colectia de urme ramase în evidenta de la infractiunile comise anterior si ai caror autori au r& 636g610g #259;mas neidentificati, în scopul stabilirii faptului daca acelasi autor - ramas necunoscut - a comis si fapte ce se reclama în prezent. Acestea se numesc comparatii de conexare;
compararea urmelor ridicate de la locul faptei cu amprentele papilare de pe fisele cartate în cartotecile decadactilare sau monodactilare dupa formulele desenelor papilare în scopul identificarii autorului faptei. Asemenea operatii sunt cunoscute sub denumirea de verificari în cartotecile dactiloscopice;
compararea urmelor papilare ridicate de la fata locului cu amprentele papilare (digitale si palmare) care au fost obtinute de la persoanele pentru care sunt suspiciuni întemeiate ca ar fi comis infractiunea ce face obiectul cercetarii în derulare. În limbajul curent, acestea sunt denumite comparatii cu cercul de suspecti;
compararile în procesul efectuarii expertizei dactiloscopice, se realizeaza în stadiul în care verificarile anterioare au condus la ipoteza ca urmele prezinta elemente de asemanare cu amprentele unei persoane, si au ca rezultat formularea unei concluzii certe de identificare sau de deosebire.
În primele patru categorii de comparatii este posibila aparitia unor erori care pot genera concluzii gresite cu privire la existenta sau inexistenta amprentei cautate în grupul de fise verificate.
Erorile pot aparea în cazul comparatiilor de excludere când acestea sunt efectuate cu un numar mare de fise dactiloscopice, sau pe timpul verificarilor în cartotecile monodactilare când se urmareste în principal, selectarea fiselor cu desene papilare care prezinta asemanari cu urma gasita la locul faptei si eliminarea celor cu desen papilar diferit.
În cadrul acestei operatii, atentia dactiloscopului este concentrata asupra elementelor generale ale desenului papilar si orice apreciere gresita a acestora se poate solda cu nedescoperirea fisei cautate.
În procesul efectuarii comparatiilor dactiloscopice, elementele generale care caracterizeaza urma, cum ar fi tipul, varietatea si chiar nucleul sau delta, pot fi stabilite gresit datorita deformarilor generate de mecanismul de creare a urmei la fata locului, de aprecierea subiectiva a regiunii desenului papilar care a creat urma, ori de stabilirea gresita a formulei monodactilare în cadrul verificarilor în cartoteca.
În practica efectuarii comparatiilor dactiloscopice, s-au constatat o serie de situatii tipice care pot genera erori:
a) Confundarea unei urme negative cu o urma pozitiva. Se stie ca urmele degetelor ramân în stare latenta, datorita depunerii pe suprafata obiectelor atinse a transpiratiei si grasimii, care se gasesc permanent pe vârful crestelor papilare.
Când mâinile unei persoane sau ale autorului unei infractiuni sunt murdarite superficial cu o substanta colorata, cum ar fi, de exemplu: praf, sânge, vopsea, funingine etc., prin atingerea suprafetelor din jur, ramân vizibile clare, care reproduc în detaliu desenul papilar al degetelor sau palmei. Prin atingerea repetata a suprafetei obiectelor, substanta colorata de pe vârful degetelor se sterge treptat, astfel ca urmele, care la început sunt foarte pronuntate, pe masura ce se depun, sunt din ce în ce mai slabe pâna când devin invizibile; acest fenomen se explica simplu prin disparitia substantei colorate de pe degete, ca efect al transferarii acesteia pe suprafata obiectelor atinse în mod repetat.
Când degetele sunt puternic acoperite cu o substanta colorata, în asa fel încât si santurile dintre crestele papilare se umplu cu aceeasi substanta, urmele care se creeaza prin contact apar, în primele momente, ca niste pete sau mânjituri în forme care de cele mai multe ori n-au nici o valoare de identificare. Asemenea urme se întâlnesc cel mai frecvent la omucideri, când mâinile autorului sunt puternic murdarite cu sânge.
Prin atingerea succesiva cu degetele a diverselor obiecte din câmpul infractiunii, treptat, vârful crestelor papilare se curata, dar sângele sau substanta colorata ramâne între creste. Daca se apasa puternic pe diverse suprafete sau se apuca mânerul unui cutit ori al altei scule, datorita presiunii puternice, substanta dintre creste se depune, astfel ca pe obiectul primitor va aparea iar desenul papilar clar.
Confundarea urmei negative cu urma pozitiva se poate întâlni si în cazul urmelor papilare create prin destratificarea substantelor colorate aflate pe suprafetele atinse.
Procesul de aparitie a urmei este de aceasta data invers: crestele papilare preiau prin contact substanta de pe suprafata atinsa lasând în locul lor spatii curate, iar în dreptul santurilor substanta colorata ramâne neatinsa creând urma vizibila.
Aceasta poate fi una din erorile de comparatie cel mai frecvent întâlnite, când datorita lipsei de experienta, se conchide ca urma nu apartine persoanei care a creat-o. Eroarea se poate petrece tocmai la urmele colorate pentru ca ele pot fi create, dupa cum s-a aratat, în doua feluri: fie de crestele papilare, si atunci comparatia decurge normal, fie de santurile umplute cu substanta colorata si, în acest caz, comparatia poate da un verdict fals.
b) Amprentele suprapuse. În multe cazuri, la fata locului urmele papilare nu sunt singulare ci suprapuse unele peste altele, fapt ce îngreuneaza examinarea si interpretarea lor, putând da nastere la erori, adica sa se conchida ca o urma nu apartine unei anumite persoane desi, în realitate urma a fost creata de aceasta.
c) Erori datorate deformarii detaliilor caracteristice ale desenului papilar în procesul de creare a urmei. Într-o comparatie dactiloscopica se poate da o decizie eronata prin interpretarea gresita a detaliilor caracteristice ce le poseda amprentele în cauza, care, în situatii specifice, pot avea deformari morfologice accidentale.
d) Erori datorate imprimarii fragmentare în urma a desenului papilar. La locul comiterii faptei, urmele digitale care ramân pe diferite suporturi reproduc cel mai frecvent centrul desenului papilar. Asa cum se stie, centrul desenului papilar contribuie în mod hotarâtor în a decide la ce tip si varietate trebuie clasata o amprenta studiata.
Surse de eroare în comparatiile dactiloscopice
Rezultatele gresite ale comparatiilor dactiloscopice pot fi generate de mai multe cauze care tin de:
calitatile si pregatirea tehnicianului dactiloscop;
organizarea activitatii de ridicare si prelucrare a urmelor papilare;
organizarea si functionarea cartotecilor dactiloscopice;
mecanismul de creare a urmelor papilare;
mijloacele tehnice folosite la relevarea, ridicarea, examinarea urmelor, precum si la prelevarea amprentelor papilare.
ÎNTOCMIT,
|
