CATEVA PRECIZARI PRIVIND DREPTURILE OMULUI

CATEVA PRECIZARI PRIVIND DREPTURILE OMULUI

Omul este fiinta creata de Dumnezeu printr-un act intim si direct Sa facem pe om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra .Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie (Facere I, 26-27), conceput ca o persoana, ca o suma de drepturi si indatoriri, pe care acesta si le manifesta din momentul primirii vietii si pana la sfarsitul ei.

Dreptul la viata este cel mai primordial al omului, unul inviolabil de catre oricine, specificat ca prim drept in toate constitutiile europene (art. 22 alin 1 Constitutia Romaniei).

Acest drept este nucleul viitoarelor drepturi si indatoriri pe care omul si le insuseste si le foloseste. Nu este suficient pentru om doar sa primeasca viata, ci odata cu primirea ei i se atribuie indatorirea de a pastra aceasta viata, actiune intotdeauna raportata la Dumnezeu.

Omul este persoana capabila de comunicare, iar acest lucru atrage dupa sine o suma de aspecte, ce inles 454i86e nesc aceasta comunicare: intrebarea si raspunsul, prezenta unui interlocutor capabil sa desfasoare aceasta comu-nicare si daca extrapolam acest lucru, putem afirma ca, si in ceea ce priveste drepturile omului este nevoie de aceeasi prezenta. Dumnezeu este izvorul drepturilor pe care le da spre administrare omului, iar acesta are indatorirea suprema de a se coordona dupa ele, pentru a-si obtine mantuirea.

Dreptul omului de a avea libertate de gandire (art 30 alin 1 Constitutia Romaniei), de constiinta si de religie (art 29 alin 1 Constitutia Romaniei), ne arata ca Dumnezeu confera coroanei creatiei liberul arbitru, punandu-o sa stapaneasca pamantul, fiind dintru inceput ridicat deasupra tuturor fapturilor pamantesti.

Incepand cu varsta stabilita prin lege, de 18 ani (art 12 din Conventia Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale de la Roma din 4-11-1950), barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie, drept stipulat si in Constitutia Romaniei (art 48), ce sustine ca "familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor. Conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege" . Conventia Europeana a Drepturilor Omului prin art 8 intareste dreptul de a incheia o casatorie si de a intemeia o familie, iar in art 12 arata, ca familia nu poate fi conceputa fara " a trai impreuna ".

Biserica pe temeiul revelatiei invata ca intreg neamul omenesc descinde din protoparintii nostri Adam si Eva prin porunca lui Dumnezeu: "fiti rodnici si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti " (Facere I, 28).

Dreptul omului de a nu trai singur si a imbratisa o taina a casatoriei conform Constitutiei Romaniei si canoanelor Bisericii, confera o vietuire in comuniune, unire si daruire intru iubire, iar cei doi soti "il privesc pe Hristos unul prin celalalt " . Prin casatorie se pun bazele legale ale familiei: "De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup " ( Facere II, 24).

Societatea se compune din familii: - unul din principalele acte ce stau la baza formarii societatii. Un alt drept fundamental al omului este cel de a se mantui si a se pregati pentru a imbratisa roadele jertfei Mantuitorului Hristos si lucrarea rascumparatoare a Acestuia.

O data cu nasterea omului se naste si aspiratia catre implinirea corporala si spirituala. Omul a devenit subiect al istoriei datorita aspiratiilor si nazuintelor sale. Omul este o fiinta dinamica, metamorfozata si contradictorie. Saint Exupery ne arata prin scrierile sale, ca: "Omul se descopera pe sine insusi cand se masoara cu obstacolul" . Iar Socrate ne relateaza ca: "in lume-s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu-s" .

Omul a fost si a ramas un produs al societatii sale, societatea este profund influentata de activitatea omului care este un fauritor al istoriei. Oamenii trebuie sa se respecte reciproc, sa-si iubeasca aproapele, conform poruncilor bisericesti. Multi scriitori celebrii cauta sa confere oamenilor o atmosfera de intelegere, bunastare si respect reciproc, Mark Twain sfatu-ieste: "Pace, fericire, fratie intre oameni-iata de ce avem nevoie pe lumea

asta"[4].

O culegere a drepturilor omului ne spune prin articolul 1, cum anume trebuie sa-si coordoneze viata fiintele umane: "Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta li trebuie sa se comporte unele fata de altele in spiritul fraternitatii " .

In raport filosofic problema drepturilor omului a aparut cand omul a ajuns sa constientizeze natura raporturilor sale cu lumea inconjuratoare, cu ceilalti oameni, cu institutiile publice si formele de organizare ale societatii: " Ideea ca fiinta umana poseda prin natura sa, anumite drepturi.s-a ivit in mintea omeneasca dupa cum se stie, inca din timpuri stravechi si a fost redata in cuvinte stralucite gratie filosofiei stoice si jurisprudentei, apoi in toate epocile urmatoare, uneori inspirandu-se din dogmele religiei crestine, alteori numai din lumina ratiunii " .

Moralistul Seneca, un veritabil sfetnic al gandirii Romei antice pune in vedere faptul ca omul este detinator nu numai al trupului ci si al sufletului: " Nici frumusetea chipului, nici puterea trupului nu te pot face fericit: nici una, nici alta nu rezista vremii. Cauta ceva care nu se face din zi in zi mai rau, caruia nimic nu i se poate impotrivi. Ce este acesta: sufletul ! dar un suflet drept, bun si mare " . Trebuie inteles faptul ca omul in toata maretia lui reprezinta un pas al evolutiei naturii cu care nu se rasfata alte fiinte vertebrate. El este, un Sumum spriritual.

In lucrarea LUMEA in GANDIRE, Marin Voiculescu vorbeste despre nazuintele fiintei umane: " Omenia se trage din om, pentru om; unii oameni se unesc, altii se aduna, primii se iubesc, ceilalti se razbuna " .

Adunarea Generala a Natiunilor Unite din 10 decembrie 1948 a proclamat Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ca un ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile, pentru ca toate persoanele si toate organismele societatii, sa se straduiasca prin invatatura si educatie sa se dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa se asigure, prin masuri progresive de ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor universala efectiva, atat in cadrul popoarelor statelor membre, cat si al celor din teritoriile aflate sub jurisdictia lor.

Anumite documente, precum Conventia Internationala asupra Drepturilor Politice si Civile, adoptata in 1966 fac distinctie intre anumite drepturi derogabile si nederogabile, aceasta distinctie este bazata pe diferenta dintre drepturile care pot fi rapid implementate si drepturile care necesita un program de realizare progresiva.

Un exemplu ne este dat de dreptul la educatie, care desi este stipulat in toate constitutiile tarilor democratice, apar diverse interpretari si dreptul uneori este incalcat. Multe dintre aceste drepturi deriva unele din altele. Ca exemplu este dat dreptul la viata care a fost extins de-a lungul istoriei, de la protectia uciderii arbitrare, la protejarea si asigurarea atributelor vitale ale vietii omenesti, la respectarea demnitatii si dezvoltarea omeneasca deplina.

Unul dintre amendamentele introduse in documentele referitoare la drepturile omului are in vedere problema limitarilor ce trebuie impuse revendicarii drepturilor omului si care utilizeaza doua strategii. Prima se refera la dreptul la sanatate si are in vedere Conventia Internationala a Drepturilor Economice, Sociale si Culturale a Natiunilor Unite din 1996, care recunoaste dreptul tuturor de a beneficia de cel mai inalt nivel al sanatatii fizice si mentale.

Drept urmare Romania a luat masuri cu privire la acest domeniu, atribuind constitutiei sale in art 34 urmatoarele mentiuni: "Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat; Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice; Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si ale activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei, se stabilesc potrivit legii " .

Declaratia Universala a Drepturilor Omului colaborata cu Conventia Drepturilor Omului intareste dreptul la un nivel de viata corespunzator sanatatii, bunastarii familiei, precum si dreptul mamei care are nevoie de ajutor si ocrotiri speciale. A doua strategie accepta limitarea anumitor drepturi de catre drepturile si libertatile celorlalti si de catre valorile concurente, ca securitatea nationala, sanatatea publica si morala. Lucian Blaga ne spune ca: "Omul isi plasmuieste o lume a sa. Pentru el, natura nu este nici statica, nici urata, nici frumoasa, ci ea capata alaturi de el si prin el noi sensuri, iar omul este o fiinta eminamente culturala" .

Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetateanului 1879 a facut vizibil faptul ca adevarata fericire trebuie gasita in libertatea individuala care este produsul drepturilor naturale inalienabile si sacre ale omului. Una din constatarile de mare importanta pe care exegetii problematicii drepturilor omului, este aceea ca un numar de teme si concepte care s-au repetat in legea drepturilor omului, isi au originile in revolutiile franceza si ameri-cana. Ceea ce este mai important intre aceste drepturi, este faptul ca ele sunt mostenite natural, sunt universale si inalienabile, ele apartin indivi-zilor, prin simplul fapt ca sunt fiinte omenesti si nu pentru ca sunt subiecte de legi statale.

In revista DREPTURILOR OMULUI nr.3 1999, prof. dr. Letizia Fiorllo Dello Russo spune ca: " la 50 de ani de la Declaratia Universala a Drepturilor Omului si la 50 de ani de la Conventia Europeana a Drepturilor Omului drumul parcurs nu ne-a condus prea departe si ca toata lumea vorbeste despre drepturile omului, insa, in realitate, putine sunt persoanele cu adevarat interesate de aceste drepturi. Ea este de parere ca trebuie sa ne intrebam daca nu am comis niste greseli de evaluare, de forma, de metodologie sau niste erori de cultura. Aceasta se poate explica prin aceea ca ne-am preocupat prea mult de redactarea unor documente, de inscrierea unor rezolutii pentru persoanele care nu invatasera sa citeasca, si nu ne-am preocupat sa-i facem pe oameni sa-si insuseasca semnificatia si importanta celor scrise in Declaratia Universala, desi ar fi fost necesar un mod diferit de alfabetizare, un tip diferit de educatie, un tip diferit de cultura, care sa produca o dezvoltare sociala in care valorile umane sa fie cele care sa calauzeasca individul spre socializare, fara discriminari si competitie negativa, ale caror pericole se repercuteaza asupra intregii dezvoltari sociale ce rezolva in teorie problemele, dar care in practica fac sa se inmulteasca luptele discriminatorii intre cei ce solicita sa li se faca dreptate si cei ce detin puterea " .

Pentru a putea sa scapam de aceasta stare care ne apasa pe toti, peri-colul drogurilor refuzul oricarei responsabilitati, fie ea privata sau publica, cautarea succesului, a banului, a puterii, a satisfactiilor trecatoare, a pro-priilor noastre egoisme, trebuie sa ne amintim de drepturile fiecaruia de a se mantui. Acum precizam pe Giorgio Filibeck din Consiliul Pontifical despre Papa Ioan Paul al-II-lea care oferea cheia de bolta a invataturii sale: Hristos Mantuitorul. Hristos reveleaza pe om prin omul insusi, aceasta este dimensiunea umana a misterului mantuirii: "Omul regaseste maretia, demni-tatea si valoarea, caracteristice propriei sale umanitati, daca intra in Hristos, in acel moment va reusi sa se inteleaga pe sine, pana acolo incat sa fie cuprins de o profunda minunatie constatand valoarea pe care o are in fata lui Dumnezeu, dandu-si seama de motivul intruparii Fiului lui Dumnezeu " .

Ion Dogaru si Dan Claudiu Danisor considera ca drepturile omului sunt dependente politic, ele sun socializate, exercitate, nu in favoarea individului, ci a societatii: " Evolutia drepturilor omului si libertatilor publice a fost spectaculoasa. Lista lor se imbogateste continuu, atat la nivel national, cat si la nivel international, aria lor de recunoastere la nivelul comunitatii internatio-nale a crescut tot timpul. Totusi aceste drepturi au ramas fragile, aceasta fragi-litate tine elemente de ordin politic, economic, tehnologic si institutional " .

Mai multe tratate de specialitate privesc drepturile omului si libertatile fundamentale, ca avand aceeasi valoare intr-un drept international.

Carta Natiunilor Unite a fost semnata in anul 1945 intr-un spirit profund optimist si a cautat sa stabileasca o noua ordine internationala, bazata pe trei principii declarate in articolul 1 al Cartei: "rezolvarea pasnica a disputelor internationale in conformitate cu principiile dreptului international; relatii de prietenie intre natiuni bazate pe respectul pentru principiile de egalitate si autodeterminare a popoarelor si respectul pentru drepturile omului si libertatile fundamentale pentru toti, fara deosebire de sex, limba sau religie. Momentul in care a fost adoptata aceasta carta, a fost foarte greu sa se defineasca in amanunt drepturile si libertatile funda-mentale ale omului, deoarece fiecare dintre marile puteri avea probleme insolubile in materia de drepturi ale omului in propria sa tara. Drepturile si libertatile fundamentale ale omului enuntate in Declaratia Universala din 1948, sunt definite in normele juridice continute in Pactul International referitor la drepturile economice, sociale si culturale,in Pactul referitor la drepturile civile si politice, documente adoptate de Adunarea Generala a O.N.U. Intr-un colocviu consacrat " Viitorul Democratiei ", cunoscutul om politic francez Michel Debre, emitea punctul de vedere ca, democratia tre-buie intemeiata pe drepturile naturale: " de a se exprima si a-si afirma perso-nalitatea, de a nu fi supus la nici un arbitrar din Partea Statului " . " In con-ceptia sa noile libertati ale omului afirmate in ultimele decenii, printre care cele economice, nu pot sa umbreasca libertatile initiale, care constituie un adevarat punct de plecare a democratiei " .

Un asemenea punct de vedere nu este nou in literatura occidentala, luand in considerare o serie de specialisti calificati ai stiintei occidentale, continua sa afirme ca: "solicitand ajutorul guvernantilor oamenii au renuntat la ceea ce timp de secole a fost ultimul lor refugiu si rezervor de energie, pe care nici un esec nu a putut sa-l sece: libertatea pe care o poarta in ei ca un atribut al fiintei lor " .

Problematica primului drept al omului este considerat in studii recente a fi: "dreptul de a fi liber de violarea guvernamentala a integritatii persoanei " .

In ceea ce priveste fundamentul Drepturilor omului, sunt revitalizate astazi, pe scara larga in literatura occidentala, teoriile dreptului natural. Acest fenomen nu este intamplator, daca ne gandim la faptul ca in teoria clasica a Drepturilor omului, asemenea drepturi erau puse in legatura cu insusirile ,, naturale " ale individului, pe care acesta nu si le-ar fi pierdut in momentul intrarii sale intr-o colectivitate organizata.

Dar teoria dreptului natural nu poate oferi, in nici un caz, explicatii satisfacatoare atunci cand este vorba de drepturile economice si sociale, drepturi care au aparut nu inaintea intrarii individului intr-o anumita colectivitate, ci tocmai prin actiunea pe care el o desfasoara in cadrul unei anumite colectivitati.

De aici si tendinta de a nega, nejustificat, existenta drepturilor economice, care cu greu s-ar putea incadra in tiparul preexistent al ,, drepturilor naturale" ale individului. Ilustrativa pentru recunoasterea insuficientei teoriei dreptului natural ca fundament al Drepturilor omului este si incercarea unor specialisti de a cauta alte explicatii, ca de pilda, teoria ,, justitiei sociale ", potrivit careia principiile justitiei ar evalua de fapt conditiile potrivit carora institutiile sociale ar putea fi privite ca legitime din punct de vedere moral."

Fundamentul moral si juridic al Drepturilor omului este amestecat voit cu alte elemente, ce contin factori volitivi, de relatiile de putere. Intr-un colocviu consacrat Drepturilor omului, organizat de Public Affairs Conference Center din SUA, Ohio, Jeanne.J. Kirkpatrick, profesor de stiinte politice, sustine ca ,,o politica adevarata a Drepturilor omului trebuie sa aiba o conceptie realista cu privire la raportul dintre forta, libertate, moralitate si putere, deoarece istoria ne invata ca adevarata forta mondiala poate sa fie necesara pentru a proteja si pentru a estinde frontierele libertatii in timpul nostru ".

Intr-o asemenea optica, moralitatea singura nu poate constitui in nici un caz temei al unei politici a Drepturilor omului, in care dimensiunea morala apare impletita cu forta, libertate si putere. Dupa opinia sa confuzia intre aspiratie si realitati ar putea duce la consecinte negative, erori si urmari neplacute. Este semnificativ de altfel ca institutia drepturilor economice si sociale si-a gasit o consacrare limitata in Constitutiile si in legile statului contemporan.

Preocuparile privind continutul Drepturilor omului in lumea contem-porana, definirea drepturilor si libertatilor concomitent cu stabilirea anumitor prioritati indispensabile dezvoltarii conditiei umane, isi gasesc reflectarea si in discutiile privind modalitatile de garantare si realizarea optima a protectiei acestor drepturi.

Neputinta gasirii unei solutii reale pentru apararea Drepturilor omului in conditiile societatii capitaliste contemporane genereaza tot mai mult incercarea de a transpune problema protectiei Drepturilor omului de pe planul national unde este locul sau firesc pe plan mondial, in constructiile care cauta sa demonstreze ca respectarea Drepturilor omului cere in mod necesar restrangerea suveranitatii statelor, elaborarea si acceptarea unor forme de protectie a individului pe plan mondial.

O privire fugara spre intelepciunea lumii asupra omului, de-a lungul vremii, ni se pare pilduitoare. Marele Leonardo da Vinci considera ca ,,omul este modelul universal ".

Marile doctrine generate in sfera social - politica au facut obiectul a numeroase si prestigioase lucrari. Marile academii ale lumii, vestitele institute de cercetare au in structura lor sectii, sectoare speciale privind drepturile omului d la origini si pana in zilele noastre. Revistele, anuarele, buletinele privitoare la Drepturile omului patrund tot mai mult, mai ales in ultimele decenii, pe piata publicatiilor de specialitate.

Sub egida Natiunilor Unite, a organismelor sale de specialitate, a diverselor societati si asociatii stiintifice se desfasoara o bogata activitate prin care se evidentiaza importanta Drepturilor omului, directiile lor de dezvoltare, de elementele noi ce apar, ca mijloace ale progresului social, tehnico - stiintific, moral.

UNESCO isi asuma o statornica raspundere fata de drepturile culturale - spirituale, de invatamant si educatie a cetateanului din toate regiunile lumii. Prin acestea nu vrem sa spunem ca pretutindeni si oricat Drepturile omului s-au situat in mod riguros in centrul preocuparilor diverselor scoli, institutii, organisme.