CAUZE CARE ĪNLATURA CARACTERUL CONTRAVENŢIONAL AL FAPTEI SAU RĂSPUNDEREA JURIDICĂ
Caracterul contraventional al unei fapte constituie o īnsusire sintetica a faptei ce decurge din īntrunirea trasaturilor esentiale ce caracterizeaza contraventia. Caracterul contraventional al faptei este exclus atunci cānd nu sunt īndeplinite conditiile prevazute de textul actului normativ pentru calificarea faptei respective drept contraventie, lipsindu-i una din trasaturile esentiale ce o caracterizeaza (vinovatia, prevederea si sanctionarea ca atare īntr-un act normativ, sau pericolul social).
Caracterul contraventional este o īnsusire sintetica care exprima specificul acestor categorii de fapte ilicite īn raport cu alte fapte antisociale. Deci fara acest caracter contraventional o fapta concreta nu poate fi calificata drept contraventie, iar fara contraventie nu poate exista nici raspundere contraventionala.
Īn Codul penal la art. 44-51 sunt prevazute o serie de cauze care īnlatura caracterul penal al faptei si implicit raspunderea penala a faptuitorului.
si īn domeniul contraventiilor se pot ivi situatii cānd o fapta calificata astfel se comite ca atare dar, datorita unor cauze, īmprejurari, sit 111j94b uatii sau conditii, ea īsi pierde caracterul contraventional si nu atrage raspunderea juridica pentru faptuitor, lipsind una din trasaturile esentiale ale acesteia (vinovatia, pericolul social sau prevederea si sanctionarea faptei īntr-un act normativ).
Cauzele care, potrivit legii, au efectul de a īnlatura caracterul contraventional al unei fapte, constau īn anumite stari de fapt, situatii, cazuri, īmprejurari sau conditii, a caror existenta, īn timpul comiterii faptei, fac ca realizarea eficienta a vreuneia din trasaturile esentiale sa devina imposibila. Aceste cauze apar ca ceva exceptional, ca o deviere de la ceea ce este firesc, ca o realitate īntāmplatoare de natura sa modifice aprecierea legii asupra caracterului ilicit al unei fapte. Aceasta explica de ce legea admite ca īn prezenta unor astfel de cauze caracterul contraventional al faptei sa fie īnlaturat.
Cauzele care īnlatura caracterul contraventional al faptei, pot fi denumite si cauze care exclud existenta contraventiei. Ele īnsa nu trebuie confundate cu cauzele care exclud raspunderea contraventionala, a faptuitorului, caz īn care fapta este contraventie, īnlaturāndu-se doar consecinta ei - raspunderea juridica a faptuitorului.
Īn art. 11 alin.1 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor īn Romānia se prevad expres o serie de cauze care īnlatura caracterul contraventional al faptei: īn cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrāngerii fizice sau morale, cazul fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii daca are legatura cu fapta savārsita, iar īn alineatul urmator se prevede ca, minorul care nu a īmplinit 14 ani nu raspunde contraventional. Aceste cauze se constata numai de catre instanta de judecata.
Ord. Guv.nr. 2/2001 nu defineste aceste cauze, ci le preia din Codul penal, recurgānd la definitiile existente īn aceasta lege, conform principiului ca orice lege se completeaza cu dispozitiile altei legi. Aceste cauze ce exclud caracterul contraventional al faptei sunt urmatoarele:
1.- Legitima aparare este o cauza care exclude caracterul contraventional al faptei datorita lipsei de vinovatie.
Se afla īn stare de legitima aparare persoana care comite contraventie pentru a īnlatura un atac material, direct si imediat īndreptat īmpotriva sa, a altuia sau īmpotriva unui interes public, atac care pune īn pericol grav persoana sau drepturile celui care este atacat, ori interesul public.
Ordinea de drept din tara noastra nu permite nici unei persoane lezate īn drepturile sale sa-si faca singura dreptate. Sunt totusi situatii exceptionale īn care o persoana este victima unei agresiuni si cānd īn fata unui pericol iminent, lipsita de posibilitatea de a apela la interventia autoritatilor nu are alt mijloc de a evita pericolul decāt savārsind o contraventie.
De exemplu, fapta unui taximetrist, aflat noaptea īn statie, care este atacat de doi infractori, care vor sa-l tālhareasca si sa-i ia autoturismul, de a claxona insistent si a striga cerānd ajutor cetatenilor, desi a tulburat linistea locuitorilor din zona fapta lui nu va fi considerata contraventie, fiind comisa īn stare de legitima aparare.
"Tulburarea fara drept linistii locuitorilor cu orice aparat sau obiect ori prin strigate sau larma este interzisa constituind o contraventie prevazuta de Legea 61/1991". Totusi o asemenea fapta nu poate fi calificata ca atare daca faptuitorul a facut acest lucru, alertānd pe ceilalti, deoarece era atacat de doua persoane pentru a fi tālharit. Strigatele sale, desi au tulburat linistea publica, nu pot fi considerate periculoase pentru societate, īntrucāt au fost produse īn scopul apararii integritatii corporale si a bunurilor persoanei īmpotriva unui atac material, imediat si direct, deci o fapta utila.
Legitima aparare apare ca o riposta pe care o da o persoana īmpotriva unui atac ce pune īn pericol grav persoana, drepturile acesteia ori interesul public, riposta determinata de necesitatea valorilor sociale periclitate. Cel care riposteaza īmpotriva atacului savārseste o fapta admisa de lege. Aceasta fapta nu este comisa cu vinovatie deoarece faptuitorul nu actioneaza cu vointa libera, ci constrāns de necesitatea apararii valorilor sociale puse īn pericol prin acel atac. Acesta este si temeiul īnlaturarii caracterului contraventional al faptei.
Ne dam seama ca nu ar fi uman ca legea sa nu admita posibilitatea apararii si deci exonerarea de raspundere juridica pentru o fapta savārsita īn scopul īnlaturarii unui pericol direct, imediat si injust.
O contraventie este considerata ca fiind savārsita īn stare de legitima aparare daca sunt īndeplinite urmatoarele conditii:
A. Fapta de aparare sa fie precedata de un atac. Aceasta conditie are īn vedere desfasurarea apararii dupa īnceperea atacului cānd acesta devine actual. Simpla presupunere ca se va dezlantui un atac nu da dreptul la o aparare legitima.
B. Apararea sa se faca fata de un agresor pentru a īnceta atacul si a salva valorile periclitate.
C. Apararea sa fie riposta īmpotriva unui atac material direct si imediat.
D. Apararea sa fie proportionala cu gravitatea atacului.
Este de asemenea īn legitima aparare si persoana care din cauza tulburarii sau a temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu īmprejurarile īn care s-a produs atacul.
2.- Cazul fortuit, este o alta cauza care īnlatura caracterul contraventional al faptei.
Este vorba de situatia īn care o persoana savārseste o contraventie datorita unei īntāmplari sau unei īmprejurari ce nu putea fi prevazuta sau īnlaturata. Aceasta cauza consta deci, īn interventia unui eveniment sau a unei īntāmplari imprevizibile care determina producerea rezultatului socialmente periculos.
Cazul fortuit se refera la situatia, starea, īmprejurarea īn care actiunea sau inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici nu a urmarit ca el sa se produca, rezultat ce se datoreaza unei energii a carei interventie nu putea fi prevazuta.
Spre exemplu: constituie contraventie la legea privind circulatia rutiera "nesemnalizarea schimbarii directiei de deplasare a unui autovehicul". Se poate īntāmpla īnsa, ca totusi, conducatorul auto sa fi semnalizat schimbarea directiei de mers, acest lucru fiind indicat de aprinderea becului de la bord, dar becul de la lampa de semnalizare sa nu se aprinda (s-a ars, nu mai face contact din cauza trepidatiilor, s-a desurubat etc.). Aceasta situatie nu poate fi prevazuta si nici īnlaturata de conducatorul auto aflat īn miscare.
Īntālnim aceasta cauza atunci cānd peste o fapta a omului, social utila, se suprapune o īntāmplare, o īmprejurare imprevizibila care deviaza rezultatul firesc al faptei initiale a persoanei, comitāndu-se o contraventie. Sursele īmprejurarilor fortuite pot fi si fenomene ale naturii, ori o stare de boala (lesin, epilepsie, atac de cord etc.).
Caracterul contraventional al faptei respective este īnlaturat tocmai pentru ca faptuitorul a fost īn imposibilitatea sa prevada interventia fortei exterioare a acelei īmprejurari, care s-a suprapus peste activitatea sa si rezultatul ce a survenit acestei suprapuneri. Deci se presupune ca a lipsit factorul intelectiv. Pe de alta parte, fapta nu poate fi considerata contraventie - daca īntāmplarea nu poate fi īnlaturata - ceea ce īnseamna ca desi exista factorul intelectiv, lipseste cel volitiv. Lipsind unul din acesti factori ai vinovatiei se īnlatura caracterul ilicit al faptei.
Pentru existenta cazului fortuit este necesar sa fie īndeplinite urmatoarele conditii:
rezultatul actiunii sau inactiunii ilicite a contravenientului sa fie consecinta unei
īmprejurari straine de constiinta si vointa acestuia;
īmprejurarea care a determinat savārsirea contraventiei sa fie de asa natura īncāt aparitia
ei sa nu poata fi prevazuta;
fapta contraventionala comisa ca urmare a unei īntāmplari ce nu putea fi prevazuta sa fie
stabilita si sanctionata de un act normativ.
3.- Starea de necesitate, este si ca o cauza ce īnlatura caracterul contraventional al faptei.
Se afla īn stare de necesitate persoana care comite o contraventie pentru a salva de la un pericol iminent si care nu poate fi īnlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia, un bun material important al sau ori al altuia sau un interes public. Savārsirea unei contraventii īn aceasta situatie nu va fi pedepsita existānd aceasta cauza care īi īnlatura caracterul ilicit.
Fapta comisa īn stare de necesitate nu este considerata contraventie, deoarece nu este savārsita cu vinovatie. Faptuitorul a fost constrāns la savārsirea contraventiei de necesitatea apararii īmpotriva unui pericol iminent, si care nu putea fi īnlaturat altfel, a anumitor valori ocrotite de lege.
De exemplu, un conducator auto, depaseste viteza legala īn localitate, īn timp ce transporta un accidentat grav, pe care īl gasise pe strada, la cel mai apropiat spital. Depasirea vitezei legale īn localitati constituie contraventie, dar conducatorul auto nu va fi sanctionat deoarece a savārsit fapta pentru a salva viata celui accidentat.
Pentru existenta acestei cauze sunt necesare urmatoarele conditii:
fapta sa fie comisa ca urmare a survenirii unui pericol neprevazut (boala, defectiune tehnica, cutremur, inundatii, incendii, accidente etc.). Deci este vorba de un pericol provocat de evenimente ce scapa controlului omenesc;
pericolul sa fie real si nu imaginar;
pericolul sa fie iminent (gata sa se produca);
acel pericol sa nu poata fi īnlaturat astfel decāt prin savārsirea unei contraventii;
fapta sa fie comisa numai īn scopul de a salva valorile aratate;
prin contraventia comisa sa nu se produca, īn mod constient, urmari mai grave decāt daca nu se intervenea.
4.- Constrāngerea fizica sau morala
Nu constituie contraventie - fapta comisa din cauza unei constrāngeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista, sau din cauza unei constrāngeri psihice, exercitata, prin amenintarea cu un pericol grav pentru persoana sa ori a altuia si care nu putea fi īnlaturata īn alt mod decāt savārsind acea fapta.
De exemplu: depasirea vitezei legale īn localitati constituie o contraventie la regulile privind circulatia rutiera. Conducatorul unui taximetru care a luat īn cursa un pasager este amenintat de acesta cu un cutit si obligat sa circule cu viteza excesiva. Nu se va retine vinovatia conducatorului auto pentru aceasta fapta, deoarece era lipsit de libertatea de a hotarī si actiona.
Pentru a fi vorba de constrāngere fizica trebuie īndeplinite urmatoarele conditii:
constrāngerea fizica la care este supusa persoana sa fie de natura sa nu-i poata rezista;
fapta sa fie prevazuta si sanctionata drept contraventie de un act normativ;
constrāngerea fizica exercitata de o alta persoana sa fie de natura a paraliza libertatea de vointa si actiune a contravenientului.
Constrāngerea psihica este o cauza care īmpiedica o persoana sa-si dirijeze liber vointa, de a face sau a nu face ceva, fapt ce exclude existenta uneia din trasaturile contraventiei si anume vointa. Pentru existenta constrāngerii psihice trebuie īndeplinite urmatoarele conditii:
sa se exercite asupra psihicului faptuitorului o actiune de constrāngere de catre o alta
persoana printr-o amenintare grava cu un pericol;
pericolul sa nu poata fi īnlaturat īn alt mod decāt savārsind contraventia;
sub imperiul constrāngerii morale persoana sa savārseasca o contraventie.
Actiunea de constrāngere executata prin amenintare cu un pericol grav creeaza persoanei amenintate un sentiment de temere sub imperiul careia savārseste o fapta ilicita.
De pilda nu exista constrāngere psihica atunci cānd contravenientul, vānzator īntr-o unitate de alimentatie publica a "conditionat vānzarea unui produs de cumpararea altui produs greu vandabil" deoarece patronul l-a amenintat cu īncetarea activitatii daca nu face acest lucru. Īn acest caz vānzatorul putea anunta politia pentru a īnlatura pericolul cu care era amenintat.
5.- Eroarea de fapt, este o alta cauza ce īnlatura caracterul contraventional al faptei si prin care se īntelege situatia cānd faptuitorul, īn momentul comiterii contraventiei nu cunostea sau cunostea gresit existenta unei stari de fapt, situatii sau īmprejurari de care depindea caracterul contraventional al faptei. Daca el ar fi cunoscut īn mod real si corect realitatea nu ar fi comis contraventia.
Eroarea de fapt este definita īn doctrina juridica ca fiind "reprezentarea gresita de catre cel care savārseste o fapta ilicita, a realitatii din momentul savārsirii faptei, reprezentare determinata de necunoasterea sau cunoasterea gresita a unor date ale realitatii".
Din punctul de vedere al existentei vinovatiei, ineficienta capacitatii psihice, datorita unei deficiente ocazionale, de moment, produce aceleasi efecte ca si lipsa acestei capacitati, adica exclude vinovatia.
Cānd faptuitorul nu a cunoscut sau a cunoscut gresit īn momentul efectuarii actiunii sau inactiunii sale, ceva din realitatea obiectiva, ceva ce nu era de natura sa imprime faptei sale un caracter ilicit. Deci īn acel moment capacitatea sa psihica nu a actionat eficient.
Spre exemplu: constituie contraventie la legea privind circulatia pe drumurile publice, "conducerea unui autoturism pe o strada la īnceputul careia este instalat indicatorul accesul interzis tuturor autovehiculele".
Conducatorul autoturismului intra pe aceasta strada, savārsind o contraventie, datorita faptului ca indicatorul respectiv era cazut la pamānt si acoperit de zapada. Fapta nu va fi considerata contraventie deoarece conducatorul auto nu a putut observa acel indicator.
Eroarea de fapt nu īnlatura īnsa, raspunderea civila a contravenientului daca prin fapta comisa s-au produs pagube materiale.
De precizat ca eroarea de drept (necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii) nu constituie o cauza care sa īnlature caracterul contraventional al faptei. Este aplicarea dictonului latin "nemo censetur ignorare legem" nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.
6.- Iresponsabilitatea
Este vorba de situatia īn care o persoana iresponsabila comite o contraventie. Iresponsabilitatea din cauza unei boli psihice constituie si ea o cauza care īnlatura caracterul contraventional al faptei. Este iresponsabila persoana care nu-si poate da seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu si le poate stapāni. Pentru ca starea mintala a unei persoane sa determine īnlaturarea caracterului contraventional al faptei este necesar sa se constate incapacitatea psihica a sa de catre un organ medical de specialitate.
Legiuitorul apara persoanele iresponsabile din punct de vedere psihic deoarece ele nu au reprezentarea faptelor comise si nici a consecintelor acestora.
Prin "iresponsabilitate" se īntelege incapacitatea psiho-fizica a unor persoane de a-si da seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor sale ori de urmarile faptelor lor, sau a-si dirija īn mod normal vointa, īn raport cu actiunile sau inactiunile lor. Aceste persoane "iresponsabile" nu īnteleg pericolul social al unor fapte si nu sunt receptive la amenintarea sanctiunilor contraventionale.
Iresponsabilitatea poate fi determinata de diverse cauze de natura medicala (idiotenie, cretinism, debilitate mintala, autism, boli psihice etc.). Ea poate fi permanenta sau temporara.
7.- Infirmitatea
Este o cauza necunoscuta īn legislatia penala īn sensul ca ea nu exonereaza de raspundere juridica persoana infirma care a comis o infractiune.
Īn dreptul contraventional aceasta cauza opereaza daca este īn legatura cu fapta contraventionala comisa, īnlaturāndu-i caracterul contraventional. Exemplu: trecerea strazii printr-un loc nepermis sau pe culoarea rosie a semaforului de catre un orb.
8.- Betia involuntara completa (accidentala)
Betia involuntara completa (accidentala) este starea īn care a ajuns o persoana independent de vointa sa. Spre exemplu, o persoana lucreaza īntr-un mediu cu vapori de alcool si fara sa-si dea seama inhaleaza astfel de vapori si ajunge īn stare de betie. Sau persoana este constrānsa fizic sau psihic sa consume bauturi alcoolice, ori consuma substante aparent inofensive fara sa-si dea seama de efectul lor si ajunge īn aceasta stare.
Betia completa se caracterizeaza prin paralizarea aproape completa a energiei fizice si o īntunecare a facultatilor psihice. Īn aceasta stare persoana este incapabila sa īnteleaga caracterul actiunii sau inactiunii sale si de a fi stapān pe ea.
Īn vechea reglementare a regimului juridic al contraventiilor, respectiv Legea nr. 32/1968 betia nu era enumerata printre cauzele care īnlatura caracterul contraventional al faptei, īn nou reglementare Ordonanta Guvernului nr.2/2001 este prevazuta si aceasta cauza. Era si firesc acest lucru deoarece īn legea penala aceasta cauza īnlatura caracterul penal al infractiunii, fapta cu un pericol social mai mare decāt cel al contraventiei.
Betia este starea psiho-fizica īn care o persoana se afla ca urmare a actiunii exercitata asupra facultatilor sale psihice de substante excitante sau narcotice consumate de aceasta persoana sau introduse īn corpul sau de altcineva. Cea mai frecventa forma de betie este cea alcoolica.
Starea de betie īmbraca mai multe forme:
A. betia accidentala, independenta de vointa persoanei;
B. betia voluntara, cānd persoana īn cauza a consumat īn mod voit substante ce i-au provocat starea de betie. Indiferent ca este completa sau incompleta, nu īnlatura caracterul contraventional al faptei;
C. betia completa, cānd persoana nu mai este stapāna pe miscarile sale fizice, nu mai are capacitatea de a īntelege si voi;
D. betia incompleta, cānd exista o slabire a capacitatilor psihofizice ale persanei;
E. betia ocazionala, cānd consumul de substante care o provoaca se face īntāmplator (la petreceri);
F. betia cronica, cānd se mentine o stare permanenta de intoxicatie cu bauturi alcoolice sau alte substante.
Dupa gradul de intoxicatie cu alcool ori cu alte substante betia poate fi:
- Completa, si se caracterizeaza prin paralizarea aproape completa a energiei fizice si o īntunecare a facultatilor psihice. Īn aceasta stare persoana este incapabila sa īnteleaga caracterul actiunii ori inactiunii sale si de a fi stapān pe ea.
- Betia incompleta, se caracterizeaza prin aceea ca intoxicatia cu alcool ori alte substante ebriante este īn faza incipienta manifestata de regula, prin excitabilitate si impulsivitate. Īn aceasta state capacitatea persoanei de a-si da seama de actiunile sale este doar slabita.
Conditiile starii de betie pentru a constitui o cauza care sa īnlature caracterul contraventional al faptei:
A. Īn momentul comiterii contraventiei faptuitorul sa se fi aflat īn stare de betie produsa prin
alcool ori alte substante;
B. Starea de betie īn care se afla contravenientul sa fie accidentala, involuntara, fortuita;
C. Starea de betie sa fi fost completa;
D. Fapta comisa īn stare de betie completa accidentala sa fie prevazuta de lege.
Fapta comisa īn stare de betie accidentala completa nu este contraventie, fiind savārsita fara vinovatie.
9.- Minoritatea
Ord.Guv.nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor stipuleaza īn mod expres īn art. 11 alin.2 ca minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional. Rezulta ca minoritatea este si ea o cauza care īnlatura caracterul ilicit al faptei, deoarece minorul sub 14 ani aflāndu-se īn procesul natural de dezvoltare organica si psihica exista prezumtia absoluta ca el nu are capacitatea de a īntelege suficient caracterul faptelor sale si nici experienta de viata necesara pentru a cunoaste si īntelege legile si normele de convietuire sociala.
Īn continuare legiuitorul prevede la art. 2 alin.3 din aceasta ordonanta ca minorii care au īmplinit 14 ani sunt sanctionat contraventional dar limita minima si maxima a sanctiunii prevazuta īn actul normativ īncalcat pentru fapta savārsita se reduc la jumatate .
De asemenea legea cadru stabileste la art. 11 alin.4 ca minorul care nu a īmplinit vārsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu īnchisoare contraventionala sau cu obligarea la prestarea unei activitati īn folosul comunitatii.
Aceasta diferentiere a raspunderii minorilor este determinata tocmai de stadiul diferit īn care se gaseste capacitatea lor psihica de a-si da seama de caracterul periculos al faptelor.
Neīmplinirea vārstei de 14 ani de catre minorul care a savārsit o contraventie īnlatura nu numai caracterul contraventional al faptei, ci si raspunderea juridica a faptuitorului.
Īnlaturarea caracterului contraventional al faptei, īn ceea ce priveste pe minor nu exclude raspunderea civila (pentru pagubele produse de acesta prin comiterea contraventiei) a persoanelor care la data comiterii faptei īl aveau īn supraveghere (parinti, tutori etc.).
Cauzele care īnlatura caracterul contraventional al faptei se constata numai de instanta de judecata.
Cauze care īnlatura raspunderea juridica a faptuitorului
Exista si unele situatii, este adevarat exceptionale, cānd tragerea la raspundere juridica a faptuitorului si aplicarea unei sanctiuni nu se poate face. Astfel, pot apare situatii cānd aplicarea sau executarea sanctiunii contraventionale sa nu poata fi efectuata sau sa nu mai fie necesara pierzāndu-si caracterul educativ. Īn alte cazuri se poate īntāmpla ca tragerea contravenientului la raspundere juridica sa fie īmpiedicata de aparitia unui act de clementa al legiuitorului (amnistie sau gratiere) ori de trecerea unui timp īndelungat de la comiterea faptei.
De aceste īmprejurari legiuitorul tine seama si le prevede īn actele normative editate, dāndu-le caracterul unor cauze care īnlatura raspunderea juridica a faptuitorului.
Īn dreptul contraventional Ord. Guv.nr.2/2001 stabileste o singura cauza care īnlatura raspunderea juridica a faptuitorului si anume prescriptia. Legat de aceasta cauza actul normativ, care reglementeaza regimul juridic al contraventiilor īn Romānia, prevede anumite termene īn cadrul carora trebuie aplicate si executate sanctiunile contraventionale.
Nerespectarea acestor termene procedurale atrage unele consecinte juridice, īn sensul ca intervine prescriptia care īnlatura raspunderea juridica pentru fapta savārsita. Legat de aceasta chestiune se īntālnesc doua situatii:
1.- Prescrierea aplicarii sanctiunii contraventionale
Art. 13 alin.1 din Ord.Guv.nr. 2/2001 prevede ca aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie īn termen de 6 luni de la data savārsirii faptei.
Din textul de lege rezulta ca, daca agentul constatator nu a aplicat amenda prevazuta de actul normativ īncalcat, īn termen de 6 luni de la data comiterii contraventiei, el nu o mai poate aplica contravenientului īntrucāt a intervenit prescriptia.
Actul normativ respectiv prevede īn continuare aceluiasi articol ca:
A. īn cazul contraventiilor continue termenul prevazut la alin.1 din art. 13 (6 luni de la
comiterea faptei) curge de la data constatarii faptei. Contraventia este continua īn situatia īn care īncalcarea obligatiei legale dureaza īn timp;
B. cānd fapta a fost urmarita initial ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie
contraventie, prescriptia aplicarii sanctiunii nu curge pe tot timpul īn care s-a aflat īn fata organelor de cercetare sau de urmarire penala ori īn fata instantei de judecata, daca sesizarea s-a facut īnauntrul termenului prevazut la alin.1 sau 2 din Ord.Guv. nr.2/2001.
Prescriptia opereaza totusi daca sanctiunea nu a fost aplicata īn termen de 1 an de la data savārsirii, respectiv constatarii contraventiei, daca prin lege nu se dispune altfel.
Conditia impusa de acest act normativ īsi gaseste explicatia īn īmprejurarea ca fapta nu-si schimba natura, indiferent din ce cauza a fost urmarita initial ca infractiune.
Prin legi speciale pot fi prevazute si alte termen de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor contraventionale.
2.- Prescriptia executarii sanctiunii
Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat faptuitorului īn termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.
Executarea sanctiunii īnchisorii contraventionale se prescrie īn termen de 1 an de la data ramānerii irevocabile a hotarārii judecatoresti, daca contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activitati īn folosul comunitatii.
Prin legi speciale pot fi prevazute si alte termene de prescriptie pentru executarea sanctiunilor contraventionale. Astfel, īn sistemul Legii 60/1991 si Legii 61/1991, ori a Legii 12/1992 se reglementeaza numai prescriptia executarii sanctiunii īnchisorii contraventionale care intervine atunci cānd a trecut 1 an de la data ramānerii definitive a hotarārii judecatoresti si ea nu s-a executat.
De remarcat ca prevederile art. 13 si 14 din Ord.Guv.nr.2/2001 consacra prescriptia contraventionala ca o institutie de sine statatoare, independent de modul cum este reglementata prin alte acte normative (codul penal, codul civil etc.).
Dispozitiile referitoare la prescriptia aplicarii sau executarii sanctiunii contraventionale, nu īmpiedica urmarirea despagubirilor civile si confiscarea bunurilor prevazute īn actul normativ īncalcat.
|
