CAUZE PENALE SOLUTIONATE CU AJUTORUL AMPRENTEI GENETICE

Cand s-a propus la sfarsitul secolului trecut ca amprentele digitale sa fie utilizate ca mijloc de identificare a indivizilor si ca proba in cauzele criminale, aceasta a fost o revolutie. In ciuda initierii acestei practici cu mai bine de un secol in urma de catre sir Francis Galton, utilizarea amprentelor digitale ca proba este un instrument inestimabil pentru urmarirea criminalilor ca si pentru identificarea persoanelor disparute si a resturilor umane.

1. Cazul Colin Pitchfork-prima expertiza genetica, Anglia

In ultimii 15 ani o tehnica mai revolutionara ca cea a amprentelor digitale a devenit practica in criminalistica. Tehnica analizei ADN-ului, denumita si analiza amprentei genetice, a fost utilizata pentru prima data in 1986, in Anglia, in cazul Colin Pitchfork[1], care a fost recunoscut la sfarsitul anchetei vinovat de agresiunea sexuala si de omorul a doua adolescente. Este interesant de semnalat ca aceasta tehnica a servit mai intai in aceasta cauza pentru excluderea unui tanar care fusese in mod eronat banuit de omor. Intr-o tentativa de a identifica pe autorul omorului celor doua tinere in cazul Pitchfork, autoritatile politienesti au luat o masura extraordinara: au cerut ajutorul barbatilor din regiune sa doneze voluntar mostre de ADN in scopul analizei. O analiza anterioara a urmelor de la locul celor doua crime savarsite in doua localitati diferite si la un interval de trei ani, facuta de dr. A. J., a evidentiat faptul ca ele au fost savarsite de acelasi autor si a permis excluderea unui prim suspect retinut in cauza. In urma analizei mostrelor recoltate de la peste 4.500 de barbati a fost gasit un corespondent al amprentei genetice ridicate de la locul crimelor si care apartinea lui Colin Pitchfork, condamnat apoi pentru cele doua omoruri.

2. Exonerare pe baza expertizei genetice; cazul Guy Paul Morin, Canada

In ultimul timp s-a scris mult in Canada despre tehnica analizei genetice in criminalistica si a demonstrat ca acesta poate permite exonerarea unor persoane nevinovate . In 1985, G. M. a fost arestat pentru omorul unei fetite de 9 ani, C. J., care fusese si agresata sexual. G.M. a fost achitat la primul sau proces (1986) dar a urmat un alt proces si a fost declarat vinovat in 1992. In 1995, dupa ce a petrecut 15 luni in inchisoare, G.M. a fost achitat urmare a analizei amprentelor sale genetice, tehnologie care nu exista la momentul savarsirii omorului. In fapt, mostrele de ADN prelevate de pe hainele C. J. erau atat de degradate in 1995 incat a trebuit o forma perfectionata a acestei tehnici care abia fusese pusa la punct, pentru a realiza analiza. Cazul G.M. si modul pe care ancheta si urmarirea au fost facute fac obiectul unui examen aprofundat al guvernului.

3. Cazul Otto Varadi, Satu Mare

12 iunie 1998, familia M., domiciliata in judetul Satu Mare, a sesizat disparitia fetitei lor, S.R., in varsta de 6 ani. Dupa 2 zile, cadavrul acesteia a fost gasit la marginea localitatii, intr-un loc viran. Din raportul medico-legal de autopsie, intocmit de Laboratorul de Medicina Legala al judetului Satu Mare, rezulta c& 656d35g #259; moartea inocentei a fost violenta, datorandu-se in principal asfixiei mecanice prin sugrumare.

Politia a demarat cercetarile la scurt timp dupa gasirea cadavrului, zona fiind efectiv „periata”, in cautarea unor indicii clare, care sa conduca la identificarea autorului.

Trei zile mai tarziu, criminalistii au alcatuit un prim cerc al suspectilor.

Prin rezolutie a parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare s-a dispus efectuarea unei expertize asupra firelor de par gasite pe corpul si imbracamintea victimei si compararea lor, din punct de vedere morfologic, cu cele recoltate din zona capului si cea pubiana a banuitilor. Prin raportul de expertiza intocmit, Institutul de criminalistica al Inspectoratului General al Politiei a concluzionat ca probele recoltate prezentau elemente de asemanare (nuanta culorii, grosimea, aspectul canalului medular si al bulbului) cu modelele de comparatie, recoltate de la suspectul Otto Varadi. Insa aceasta era prea putin pentru ca banuitul sa fie inculpat. Ca urmare, in ziua de 17 iunie 1998, Serviciul criminalistic al I.P.J. Satu Mare a examinat imbracamintea declarata a fi fost purtata de banuit in urma cu cinci zile, recoltandu-se fire de par si particule de noroi, care au fost trimise pentru examinare la Institutul National de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” din Bucuresti.

Noua expertiza a stabilit ca „ intre firele de par uman capilar recoltate de pe hanoracul banuitului si cele provenite de la victima existau asemanari din punct de vedere al lungimii, al diametrului mediu, structurii si, mai ales din punct de vedere al diversitatii coloristice. In plus, firul vegetal recoltat de pe hanoracul acestuia prezenta asemanari morfologice si structurale cu firele vegetale ridicate de pe pulovarul victimei. Chiar daca lucrurile deveneau foarte clare, nici una din probe nu suficienta pentru a produce condamnarea suspectului.

Toate rapoartele intocmite de catre specialistii criminalisti (medici legisti si ingineri chimisti) concluzionau ca el este autorul omorului. Totusi, lipsea dovada elocventa in baza careia sa fie intocmit rechizitoriul, chiar daca la dosar se afla declaratia data in ziua in care a fost retinut, respectiv la 16 iunie 1998. In aceasta declaratie el precizeaza ca in ziua de 12 iunie 1998, a ademenit-o pe S.R. in acel loc unde a fost descoperit cadavrul unde prin forta a incercat sa aiba un raport sexual cu victima.

Insa, ancheta a efectuat o intoarcere radicala, atat cu ocazia primei prezentari a materialului de urmarire penala (efectuata de procuror, in data de 29 octombrie 1998) cat si a prezentarii in fata instantei cand banuitul nu a mai recunoscut faptele imputate, declarand ca nu cunostea nimic in legatura cu imprejurarile in care a decedat victima S.R.. Aflat in fata unui rechizitoriu foarte subtire, Tribunalul Satu Mare a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea cercetarilor. La randul sau, reprezentantul parchetului a formulat o cerere, prin care se solicita incuviintarea instantei privind efectuarea unei expertize medico-legale pentru identificarea genetica prin tipizare. Cum singurul institut medico-legal din Romania capabil sa efectueze o asemenea expertiza, prin folosirea de pana la 13 gene, este cel de la Craiova, prin Ordonanta din 14 decembrie 2000, procurorul a cerut ca, pe baza materialului pus la dispozitie (fire de par de la victima si agresor), sa se efectueze o expertiza, pentru a se stabili daca vreunul sau mai multe fire de par ridicate de pe corpul si imbracamintea victimei proveneau de la inculpatul O.V. sau erau ale victimei.

Prin Raportul de expertiza nr. 1389 din 7 iunie 2001, Institutul de Medicina Legala Craiova a stabilit ca: „din firele de par prelucrate s-a reusit extractia ADN, acesta folosindu-se pentru analiza a 9 gene (loci), folosite in sistemul international de identificari genetice. Allelele determinate la firele de par pubian recoltate de pe fesele victimei coincid in totalitate (proportie de 100%) cu cele ale banuitului. Luand in calcul frecventele allelelor prezente la probe, probabilitatea de coincidenta cu alta proba intamplatoare este de 1 la 621 miliarde de indivizi. Concluzia finala este aceea ca firele de par provin de la suspectul Otto Varadi. In baza acestei expertize prin Rechizitoriul nr. 195/P/1998 din 25 iunie 2001, Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare l-a trimis in judecata pe V.O., necasatorit, fara antecedente penale, pentru comiterea in concurs a infractiunilor de tentativa de viol, perversiune sexuala, talharie si omor deosebit de grav. Fara contributia decisiva a specialistilor din cadrul I.M.L. Craiova, O.V. putea sa ramana nepedepsit, atata vreme cat probele detinute de organele de ancheta nu erau concludente. Pedeapsa maxima pentru faptele sale este inchisoarea pe viata.

Premiera a legistilor din INML  Mina Minovici

Un politist pitestean a fost acuzat oficial de viol dupa ce specialistii romani de la Institutului National de Medicina Legala 'Mina Minovici' l-au identificat dupa ADN ca fiind autorul faptei.

Cazul, prin complexitatea sa, reprezinta o premiera la nivel national, atat pentru metoda de probare a suspectului, dar mai ales prin tenacitatea celor care l-au investigat. Cu toate ca a fost principalul suspect in acest dosar, plutonierul adjutant M.N. a sustinut permanent ca nu el a violat-o, in noaptea de 14 spre 15 decembrie 2001, pe C.P. O ancheta fara precedent a demonstrat dupa opt luni de zile ca el este autorul.

Cand a fost abordata, C.P. era impreuna cu prietenul ei intr-o masina in apropierea orasului Pitesti.

Studenta a formulat o plangere la Politia locala, declarand ca nu-si cunoaste agresorul, insa a remarcat ca acesta era imbracat in uniforma de politist Violatorul, casatorit si tata a doi copii, fusese de serviciu in ziua de 14 decembrie 2001, incepand cu ora 14.00, pana la ora 22.00, perioada in care nu s-a prezentat la serviciu. Ulterior, politistul si-a facut cerere de concediu pentru o saptamana, iar cand s-a intors isi rasese mustata si isi tunsese parul.

Intre timp, Politia Pitesti a demarat o ancheta, sub supravegherea Parchetului Militar Bucuresti. Pe baza semnalmentelor date de victima, politistii au realizat un portret-robot, care l-a indicat pe un subofiter de la Penitenciarul Codlea, persoana care insa avea alibi. La recunoasterea din grup a fost adus si subofiterul, insa tanara a indicat, din nou, o alta persoana care avea alibi.

Disparitia probelor de la spital a incetinit actiunea procurorilor militari bucuresteni in identificarea autorului violului, insa acestia au descoperit indicii care il includeau pe lista de suspecti pe plutonierul adjutant si ii duceau pe anchetatori la ideea ca subofiterul vrea sa ascunda adevarul.

Dupa un timp, C.P. i-a anuntat pe anchetatori ca a ramas insarcinata. Procurorii militari au luat toate masurile ca avortul femeii sa fie facut in conditii de maxima securitate, interventie deosebita realizata de un specialist, iar fatul a fost preluat de medicii legisti pentru stabilirea autorului violului prin teste genetice. Analiza comparativa a profilului ADN al fetusului a confirmat paternitatea lui M.N., probabilitatea fiind de 99,99312%. Pus in fata cifrelor, politistul si-a recunoscut fapta.

5. Omorul din Galateni elucidat prin amprenta genetica[4]

Un indicator important al aprecierii muncii de politie, cu un important impact in randul populatiei, este solutionarea legala si operativa a cauzelor penale cu autori necunoscuti. Un procedeu modern, cu rol decisiv in elucidarea unor cauze deosebite, a constat in obtinerea profilurilor genetice individuale. Prin aceasta modalitate s-a reusid identificarea autorilor violului si abominabilei crime comise asupra numitei Arapu Ecaterina, 81 ani, din comuna Galateni, Judetul Teleorman.

Ca si in alte localitati rurale, in comuna teleormaneana Galateni locuiesc multi oameni de varsta a treia, care se dovedesc a fi buni gospodari. Din pacate, pe parcurs, unii dintre ei trec in lumea de veci, lasandu-si in urma partenerii lor de-o viata si pe cei apropiati cu care au impartit bucuriile si necazurile.

Ramasa singura dupa decesul sotului, Arapu Ecaterina, cu toate ca se afla la o varsta inaintata, a continuat sa pastreze traditiile gospodariei, fiind apreciata in acest sens de sateni pentru efortrile sale.

In seara de 13 iunie 2002, inima batranei a incetat sa mai bata … O mana criminala a ucis-o cu bestialitate. A doua zi dimineata, fiica acesteia, care locuia in aceeasi comuna si o vizita deseori, a gasit-o decedata intr-una din camere, avand pe fata si an jurul gatului leziuni si echimoze. Aceste imagini i-au creat femeii o cadere psihica cu repercursiuni ulterioare. Cu eforturi deosebite a reusit sa anunte vecinii de cele intamplate,care, la randul lor au sesizat postul de politie din localitate. Pana la sosirea echipei complexe de cercetare, politistii au intervenit cu promptitidine, asigurand paza locului faptei si au declansat unele verificari si activitati investigative.

Fiind un eveniment deosebit, comisarul de politie Mihai Calinescu,seful I.P.J. Teleorman, a stabilit ca din echipa complexa, condusa de procurorul criminalist Traian Nedelcuta, sa faca parte comisarul Pascu Peste, subcomisarul Ion Ghinea si inspectorul principal Marian Vasile. La echipa s-a alaturat si medical legist dr. Eugen Popescu. Dupa ce au fost informati de seful Postului de politie cu imprejurarile in care s-a produs crima si rezultatele primelor verificari, procurorul a stabilit pentru membrii echipei o serie de reguli, de natura sa asigure organizarea si desfasurarea activitatilor de cercetare, in conformitate cu principiile generale ale tacticii criminalistice. Avand in vedere specificul si particularitatile acestui caz, s-a stabilit ca perimetrul de cercetare sa cuprinda intreaga gospodarie, iar in incaperea unde se gasea cadavrul sa se faca o examinare amanuntita de catre procurer si ofiterul criminalist. Totodata, judiciaristii, cu sprijinul lucratorilor de la Postul de politie, au efectuat investigatii pe raza comunei, luand in calcul toate aspectele legate de victima si alte persoane pretabile la o asemenea fapta.

In exteriorul casei, respectiv in gospodarie nu s-au constatat aspecte deosebite care sa indice drumul parcurs de autor sau urme lasate de acesta. Cu prilejul cercetarii facute in incaperea unde era cadavrul, ofiterul criminalist a relevant si ridicat doua urme papilare descoperite pe unele obiecte, urmand ca ulterior sa fie examinate in laboratorul de dactiloscopie. De asemenea, pe timpul examinarii imbracamintei victimei si a obiectelor de lenjerie aflate pe pat, s-au descoperit opt fire de par uman, care au fost ridicate in vederea expertizarii.

Cadavrul a fost supus examinat de medical legist, care a identificat multe semen de violenta (plagi la nivelul gatului, nasului, gurii, membrelor superioare, etc.) si produse biologice. La necropsia efectuata s-a stabilit ca moartea batranei a fost violenta si s-a produs prin sugrumare.

Totodata, s-a constatat ca aceasta a fost violata, recoltandu-se probe in acest sens. Fixarea de detaliu a caracteristicilor individuale proprii fiecarui obiect si urme descoperite la locul faptei s-a facut prin fotografiere de catre ofiterul criminalist.

Imediat dupa terminarea cercetarii, in prezenta martorilor, s-a incheiat un proces-verbal, consemnandu-se cu exactitate toate constatarile facute. Principala concluzie desprinsa de membrii echipei complexe a fost ca victima fusese vizata de un individ, care, prin forta, a intretinut relatii sexuale cu aceasta. Intrucat femeia s-a opus, autorul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, dupa care a sugrumat-o.

Probarea vinovatiei demonstrata stiintific

In urma extinderii investigatiilor in toate satele componente ale comunei Galateni, s-a stabilit cercul de suspecti, activitatea acestora din ziua de 13 iunie 2002 a fost verificataamanuntit, stabilindu-se in final ca principalul suspect este Surugiu Constantin, 63 ani, agricultor. Pe baza probelor s-a trecut la audierea banuitului, care a negat fapta comisa, sustinand in aparare ca, in seara cand a fost comisa crima, el a lipsit din localitate, precum si alte aspecte care s-au dovedit a fi ireale.

Concomitent cu verificarea celor sustinute de Surugiu Constantin, in laboratorul de dactiloscopie s-au prelucrat cele doua urme papilare descoperite la locul faptei, prilej cu care una s-a exclus, iar cealalta a fost inaintata Institutului de Criminalistica din cadrul I.G.P.R. pentru implementare si compararein banca de date a Sistemului AFIS 2000. Ulterior, suspectul a fost testat la poligraf de un specialist cu experienta in domeniu, subcomisar Gabriel Tiru. La intrebarile puse de scesta cu privire la fapta, Surugiu a avut reactii de nesinceritate, ceea ce a intarit convingrerea oamenilor legii ca el este autorul omorului.

In continuare, i s-au recoltat probe biologice care impreuna cu cele ridicate de la fata locului si de la necropsie au fost trimise la Institulul de Medicina Legala din Craiova, pentru stabilirea AND-ului. In urma analizelor effectuate a aparut surpriza, aceasta fiind prezentata in concluziile expertizei: “Sperma recoltata cu ocazia necropsiei cadavrului apartinand numitei Arapu Ecaterina, are aceeasi amprenta genetica (AND) cu Surugiu Constantin, probabilitatea unei aceleiasi amprente genetice fiind 1 la 17 miliarde de persoane.” Pe baza acestui mijloc de proba, coroborat cu celelalte probe, Surugiu Constantin a fost arestat si trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, prevazuta de art. 175 Cod Penal, fapta ce se pedepseste cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

CONCLUZII

Pledoarie pentru infiintarea unei baze nationale de date genetice[5]

Existenta unei legislatii specifice care sa permita efectuarea de prelevari biologice de la persoanele inculpate pentru o anumita infractiune, dand posibilitatea inscrierii in cazierul judiciar, sau de la persoanele suspectate de comiterea unei asemenea infractiuni, este esentiala in vederea constituirii si / sau aducerii la zi a unei baze de date genetice. Fiecare esantion prelevat( codul de bare) va fi inregistrat in baza nationala de date.

Statele pot avea puncte de vedere divergente in ceea ce priveste tipul de esantion, care ar putea fi prelevat pentru inregistrarea in baza de date genetice, cu sau fara consimtamantul persoanei in cauza. Un alt element important, ce trebuie luat in considerare, este costul crearii si reactualizarii unei baze de date.

Succesul unei eventuale baze europene de date genetice este este in stransa legatura cu modalitatea in care bazele nationale de date sunt organizate in fiecare tara. Pentru fiecare stat, decizia de a crea o asemenea baza de date depinde de un numar de factori diversi, cum ar fi:

acceptarea, de catre majoritatea societatii, a utilizarii analizei ADN-ului in scopuri represive, insa numai atunci cand se incalca normele de convietuire sociala;

solicitarea venita din partea organelor insarcinate cu puterea de aplicare a legii;

utilizarea profililui ADN ca mijloc de proba in fata instantelor nationale;

capacitatea laboratoarelor nationale;

dispozitiile juridice in vigoare in ceea ce priveste prelevarea de esantioane de la prepusii autori ai infractiunii si conservarea acestora.

Baza de date genetice, constand intr-o colectie de profiluri ADN stocate in computer sub forma unor coduri alfanumerice, cuprinde, de regula, trei tipuri de fisiere:

profilurile obtinute din urme ridicate de la locul infractiunii comise de un autor necunoscut (profiluri apartinand asa-numitelor „urme nerezolvate”);

profilurile ADN ale autorilor condamnati;

profilurile ADN ale persoanelor disparute sau ale parintilor persoanelor disparute.

De fiecare data cand un nou profil este inregistrat in baza de date, trebuie verificat in fisierele 1 si 2, pentru a se vedea daca nu cumva acesta corespunde unui profil intrat in baza de date. Aceasta operatie poate avea ca rezultat conducerea anchetei in directii noi, datorita comparatiilor care se pot realiza:

intre doua locuri, unde s-au savarsit faptele antisociale - descoperirea acelorasi profiluri genetice in locuri diferite, unde s-au savarsit infractiuni, permite anchetatorilor sa stabileasca legaturi intre locurile unde s-au savarsit infractiunile si, astfel, sa rezolve cazul;

intre doi indivizi- comparatia indica faptul ca diferitele profiluri apartin aceluiasi individ in cazul in care, de exemplu, autorul infractiunii se prezinta sub mai multe identitati, iar prin intermediul amprentelor digitale nu s-a putut obtine nici o confirmare;

intre individ si urma prelevata de la locul faptei - se confirma faptul ca individul, care face obiectul anchetei se afla la originea urmei al carei profil ADN este inclus in fisierul „urme nerezolvate” cu autori necunoscuti.

Atat baza de date genetice, cat si legislatia care o guverneaza ar trebui sa permita compararea profilelor ADN ale suspectilor, stabilite pentru aflarea culpabilitatii sau nevinovatiei acestora, cu alte profiluri ale „urmelor nerezolvate”, stabilite pe baza urmelor prelevate de la locul faptei sau din locul presupus al savarsirii unei infractiuni.

Fisierele persoanelor disparute. Pentru a duce o politica activa in domeniul cautarii si identificarii persoanelor disparute se incurajeaza crearea unui fisier separat pentru astfel de persoane. Profilul persoanei disparute se determina pornind de la materialul biologic ridicat de pe obiectele de uz personal. De asemenea, ar trebui introduse in baza de date si profilurile parintilor si/sau copiilor biologici ai celor disparuti. In acest fel se va putea determina daca profilul unui cadavru neidentificat corespunde unui profil deja inregistrat.

In afara restrictiilor impuse de legislatiile nationale, dimensiunea bazei de date este conditionata din start de doi factori principali:

capacitatea laboratoarelor de criminalistica de a raspunde la timp cererii. Odata stabilita existenta unei veritabile cereri si a unei solutii optimizate, se vor putea justifica toate investitiile facute in personal si in echipamente suplimentare;

limitele numarului sau tipului de profiluri care vor fi inregistrate in baza de date. Acest numar urmeaza a fi marit in functie de randamentul laboratorului.

Acesti doi factori depind si de opinia favorabila sau, dimpotriva, defavorabila pe care o suscita ideea crearii unei baze de date genetice. De asemenea, nu trebuie scapata din vedere existenta unor exigente politice de orice gen.

Este adevarat ca numeroasele laboratoare (publice, universitare, private) sunt in masura sa stabileasca profiluri ADN. Cu toate acestea, orice stabilire de profil, ce urmeaza a fi inregistrata intr-o baza nationala de date genetice, trebuie sa se conformeze conditiilor aplicabile tuturor acestor laboratoare:

Obiective principale

Nu trebuie sa existe decat o baza de date nationala care sa permita compararea profilurilor autorilor infractiunii cu cele obtinute pe baza esantioanelor prelevate de la locul faptei.

Baza de date trebuie astfel structurata incat sa ajute organele insarcinate cu elucidarea cazului. Ea trebuie sa faciliteze munca expertilor criminalisti din celelalte tari europene, permitand schimbul de profil adn la nivel international si compararea acestor profiluri.

Sisteme informatice

Sistemul informatic ales trebuie sa poata primi programe specifice a caror utilizare se recomanda atat din punct de vedere tehnic cat si din punct de vedere al functionarii. Acest sistem trebuie sa fie suplu, sa contina suficient spatiu de memorare pentru a permite executarea simultana a mai multor sarcini. De asemenea, sistemul nu trebuie sa incalce recomandarile grupului de lucru al E.N.F.S.I.(European Network of Forensic Sience Institutes) cu privire la analiza ADN.

Toate laboratoarele susceptibile sa comunice profilul ADN in scopul inregistrarilor intr-o baza de date genetice trebuie sa obtina in prealabil o autorizatie care sa le permita demararea unor astfel de anlalize. Sistemul de asigurare a calitatii trebuie sa cuprinda functii specifice de gestiune a calitatii si de control al informatiilor relative la diverese cazuri. In plus, trebuie sa garanteze ca informatiile respective au legatura cu persoana sau cazurile anchetate.

Cercetarile trebuie realizate cu toata precizia necesara expertilor pentru a determina in ce masura mai multe profiluri s-ar putea asemana. Pentru fiecare rezultat obtinut, baza de date trebuie sa furnizeze o evaluare statistica bazata pe metodele de calcul al probabilitatilor.

Sistemul informatic trebuie sa furnizeze rapoarte statistice, care sa raspunda nevoilor tuturor serviciilor utilizatoare ceea ce va facilita dezvoltarea bazei de date si o monitorizare eficace. Trebuie sa fie capabil sa produca statistici care sa informeze utilizatorul in legatura cu numarul de profiluri inregistrate, categoriile carora le apartin aceste profiluri si utilitatea stabilirii profilurilor ADN in functie de diferite infractiuni.

De asemenea, sistemul trebuie echipat cu elementele de securitate necesare pentru a impiedica pierderea unor date sau accesul neautorizat (manipularea, modifcarea, stergerea unor date). Accesul in sistem trebuie sa fie rezervat numai unor anumite persoane, societati, organe autorizate, in baza acordului client-furnizor. Se recomanda existenta unei functii in sistem care sa inregistreze toate operatiunile efectuate in baza de date si la care se poate apela pentru a afla ce fisiere au fost accesate si care este identitatea persoanelor care au intrat in sistem.

Acest sistem trebuie sa respecte toate conditiile referitoare la transferul de date enuntate in acordurile internationale de cooperare in domeniul politiei si ratificate de catre state.

Metoda de analiza a ADN-ului si forma sub care trebuie sa se prezinte profilul trebuie sa se conformeze normelor si recomandarilor internationale.

Odata ce o tara a luat hotararea sa infiinteze o baza de date genetice trebuie sa examineze din punct de vedere practic problema dimensiunilor acestei baze de date. Doua considerente contradictorii se impun:

costuri legate de personal si echipamentul de analiza  trebuie sa fie cat mai scazute;

colectia de profiluri trebuie sa fie cat mai completa, pentru a fi de folos in anchetele urmatoare.

Pentru reducerea costurilor se impune stabilirea unui numar de cazuri, care se va inregistra in baza de date. Selectia acestora se va face pe baza unor prestabilite.

Intrucat omuciderile reprezinta agresiunea cu cel mai mare impact psihologic asupra popolatiei, orice succes, obtinut gratie bazei de date, justifica toate costurile efectuate. Reprezentand un mijloc suplimentar pentru o elucidare mai aficace a unor asemenea cazuri, autoritatile au obligatia morala de a dota politia cu un astfel de instrument.

Stiind ca persoanele susceptibile sa comita omoruri sunt cele care s-au”perfectionat” in infractiuni mai putin grave la inceputul „carierei” lor criminale, bazele de date genetice ar trebui sa contina si profilurile indivizilor condamnati pentru infractiuni minore. Fiind constienti ca profilul lor genetic este deja inregistrat intr-un fisier, pentru eventualele comparari cu urme prelevate de la locul savarsirii viitoarei fapte, autorii vor aita, poate, sa comita infractiuni minore si, mai mult ca sigur, vor fi constransi sa nu mai savarseasca acte grave de violenta, care pot da nastere unor urme biologice la locul faptei.

Furtul prin efractie sau infractiunile legate de siguranta circulatiei pe ddrumurile publice sunt cele mai frecvente si cele mai susceptibile sa lase urme, din care se vor preleva, ulterior, esantioane de ADN.

Pe plan international s-a decis limitarea capacitatii bazei de date la urmatoarele categorii de infractiuni:

toate infractiunile comise cu violenta;

toate infractiunile referitoare la viata sexuala;

toate furturile prin efractie;

toate infractiunile referitoare la siguranta circulatiei pe drumurile publice;

alte infractiuni contra patrimoniului;

alte infractiuni alte infractiuni sanctionate de legislatiile nationale.

Cum a fost cazul amprentelor digitale, amprentele genetice au devenit o tehnologie general acceptata si acum probabil indispensabila in criminalistica. Rapiditatea acceptarii ei – 11 ani s-au scurs de cand cazul Pitchfort a fost rezolvat datorita acestei tehnici- dovedeste soliditatea stiintifica a geneticii moleculare pe care se fondeaza tehnologia amprentelor genetice. Aceste argumente explica reputatia pe care aceasta tehnologie o are, aceea de a permite identificarea cu o exactitate extraordinara, datorita observatiilor obiective.

La fel de impresionanta este evolutia rapida a tehnologiei. In 1986 era complicat de stabilit amprentele genetice care au permis in final rezolvarea crimelor in cazul Pitchfort. Aceasta lua mult timp si cerea multa indemanare. Astazi, gratie tehnicii automatizate PCR/STR, se pot stabili amprentele genetice in mai putin timp si cu o capacitate de discernamant marita.

Fara nici o indoiala, tehnologia isi va continua evolutia si se asteapta ca eficacitatea ei sa creasca, aplicarea sa se generalizeze si, eventual, costul unitar sa scada. Dr. Fourney afirma ca in viitor se va vedea „automatizarea completa a procesului, de la prelevarea ADN- ului pana la nivelul unei generatii si detectarea de marci discrete, pana la inscriptionarea numerica intr-o banca de date permitand astfel, sa se faca cercetari de amploare”. In acelasi timp, laboratoarele criminalistice din toata lumea trebuie sa fie capabile sa-si insuseasca norme comune pentru identificarea fiintelor umane.

Pe de alta parte, pe masura ce tehnologia va fi aplicata la o scara mai larga, nu doar in criminalistica ci si in alte ramuri sau discipline, costul total pe care societatea va trebui sa il plateasca pentru utilizarea acestei tehnologii se va mari poate, chiar si costul unitar de baza. Problema avantajelor comparate cu pretul utilizarii acestei tehnologii se va pune inevitabil si va face obiectul unui examen atent, mai ales din partea guvernelor.

Marele avantaj al tehnologiei amprentelor genetice este ca este fondata pe un demers stiintific obiectiv. Daca o identificare pozitiva gratie amprentelor genetice este un element de baza convingand de asocierea unui suspect la o anumita crima, aceasta nu este o proba absoluta. Exista totdeauna o posibilitate, oricat de mica ar fi ea, ca asemanarea amprentelor sa fie datorata intamplarii: este imposibil de a dovedi o negare si probabilitatea statistica nu va putea fi total indepartata. De obicei trebuie probe si imprejurari suplimentare pentru a obtine o condamnare. Totusi, un rezultat negativ intr-o comparare de amprente genetice, numita excludere, este absoluta. In acest context, este interesant de constatat ca in SUA, FBI a semnalat ca o treime din toti suspectii in cazurile de viol sunt eliberati inainte de proces pentru ca identificarea ADN ii exonereaza. Chiar daca aceasta cifra ar fi exagerata, nu se va putea nega capacitatea acestei tehnici de a dovedi nevinovatia unei persoane. S-au formulat insa temeri in ceea ce priveste prezentarea si interpretarea probelor pe baza amprentei genetice in justitie.

In fine, exista un numar de proiecte in curs in SUA, Canada si in alte tari in cadrul carora se utilizeaza tehnica amprentelor genetice pentru a libera persoane nevinovate din inchisoare. Prima initiativa in acest sens a fost proiectul „Inocenta” adus la Scoala de drept Benjamin N. Cordozo a Universitatii Yeshiva, New York, SUA. In Canada, Facultatea de drept Osgoode Hall a Universitatii York din Toronto, va lansa un program asemanator. In cadrul acestui proiect, grupul Universitatii York va lucra cu „Asociatia pentru apararea persoanelor condamnate pe nedrept”.

Consideram si noi, alaturi de alti autori, ca amprenta genetica este un instrument prea valoros pentru a fi neglijat, criticile si controversele legate de ea in literatura avand un efect benefic pentru corectarea si ameliorarea ei in scopul infaptuirii justitiei prin identificarea si probarea temeinica a vinovatiei autorilor infractiunilor, in special cele privitoare la viata si integritatea persoanelor.

BIBLIOGRAFIE

1. Constitutia Romaniei;

2. Codul de procedura penala al Romaniei;

3. Codul penal roman;

5. Colectiv „Tratat de tactica criminalistica”, Ed. Carpati, Craiova, 1992;

Colectiv „Tratat de metodica criminalistica”, Ed. Carpati, Craiova, 1994;

7. Colectiv „Tratat  practic de criminalistica”, vol. I si II, Ed. Ministerului de Interne, 1976, 1978, 1980;

8. Stancu Emilian „Criminalistica”, Ed. Actami, Bucuresti, 1999;

9. Suciu C. „Criminalistica”, vol. I si II, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972;

13. E.Stancu „Tactica si metodologia criminalistica”, Ed. Actami, Bucuresti,  1995, vol. II;

14. N.Ionescu „Criminalistica - Tactica criminalisticii”, Ed. Actami, vol. I, Bucuresti, 1996 ;

1 Gh.Pasescu „Notiunea si clasificarea generala a urmelor, in Tratat practic de criminalistica”, vol. II, 1976;

17. Gh. Pasescu, I. R. Constantin „Secretele amprentelor papilare”, Ed. National, Bucuresti, 1996;

18.”Curs de tehnica criminalistica”, vol. II, Ed. Little Star, Bucuresti, 2003;

19. Genetica judiciara – Romica Potorac, Sorina Magdalena Potorac – Vol. 1, Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, Bucuresti, 2005

20. „Investigarea stiintifica a infractiunilor”, Ed. Tempus, Bucuresti, 198

21. „Cercetarea Penala, Criminalistica - Teorie si practica”, (Indrumar complet de cercetare penala), Ed. Icar, Bucuresti, 2001.

22. Revistele „Criminalistica”: Nr. 2/mai 1999; Nr. 4/septembrie 1999; Nr. 2/martie 2000; Nr. 4/iulie 2000; Nr.3/mai 2002.

23. V. Berchesan, M. Ruiu „Tratat de tehnica criminalistica”, Ed. Little Star, Bucuresti, 2004;

24. V. Berchesan „Valorificarea stiintifica a urmelor infractiunii”, vol. I, Ed. Little Star, Bucuresti, 2002;

25. E. Mihuleac „Expertiza judiciara”, Ed. National, Bucuresti;

2 Institutul de criminalistica „Documentar de Criminalistica”, Nr.1,  Ed. Ministerului de Interne;

27. V. Belis „Tratat de medicina legala”, vol. I, Ed. Medicala, Bucuresti;

28. I. R. Constantin, M. Radulescu „Tratat practic de criminalistica”, Ed. National,  Bucuresti;

29. L. Ionescu, D. Sandu „Identificarea criminalistica”, Bucuresti, 1997;

30. V. S. Mitricev, M. P. Salamanov „Kriminalistika”, Izdatelstva 

juridiceskaia literatura, Moscova, 1963;