CERCETAREA INFRACTIUNILOR DE OMOR IN ECHIPA COMPLEXA

CERCETAREA INFRACŢIUNILOR DE OMOR ĪN ECHIPA COMPLEXA

Aportul medicului legist la cercetarea la fata locului, n cazul infractiunilor de omor.

Aspectele extrem de variate pe care le poate lua moartea violenta a unor persoane si consecintele grave ale acestora au determinat stabilirea si generalizarea unor metodologii de cercetare a infractiunilor de omor, n echipa complexa, metodologie de lucru unanim recunoscuta si apreciata de toti participantii la realizarea actului de justitie.

Valabilitatea si eficienta ei este confirmata de practica cercetarii infractiunilor de omor, care impune organelor de urmarire penala realizarea uneia din cele mai importante activitati si anume cercetarea la fata locului.

Practica a demonstrat ca deplasarea imediata mpreuna cu organele de urmarire penala a medicului duc n mod indubitabil la crestera calitatii actului medico-legal, stiut fiind ca prin investigarea si a celorlalte elemente legate de sav rsirea unei infractiuni -respectiv locul faptei, agentul vuinerant si, uneori, chiar agresorul, nu pot avea dec t o rezolvare stiintifica, prompta si calificata a spetei.

Astfel, medicul legist ca membru al echipei de cercetare a acestor infractiuni, nu trebuie sa efectueze expertiza medico-legala rupt de realitatile locului faptei si a primelor date de ancheta, iar participarea lui la actele initiale de urmarire penala, atunci c nd se impun a fi efectuate examinari de persoane, recoltari de probe biologice, constituie una din modalitatile prin intermediul careia se realizeaza colaborarea dintre organul de urmarire penala si medicul legist. El actioneaza n cele doua faze indisolubile legate at t de expert, dar si de consilier medical", pentru procurorul priminalist, depasind rolul de simplu auxiliar tehnic de specialitate, prin acela de cercetator stiintific, dispun nd de capacitatea de a integra si corobora faptul medical de cel juridic, deliber nd per­manent asupra noilor aspecte ce ar putea fi rezolvate pe calea experientei si ce valoare probanta poate capata noul fapt medical.

Aceasta colaborare trebuie sa fie permanenta, supla, nelimitata, fara a se depasi competenta specifica, dar n cunostinta de cauza, raportata permanent la versiunile posibile de ancheta, carora medicul trebuie sa le dea viata prin faptul stiintific.

Asadar, opinia ca participarea medicului legist n echipa de cercetare l-ar influenta n luarea unor decizii stiintifice si ca aceasta participare nu va aduce elemente de interpretare obiectiva, este nefondata, pentru ca procurorului criminalist i revine sarcina de a interpreta si aprecia critic probele, n contextul ntregului tablou al locului faptei. Medicul legist, n afara de exami­narea obligatorie a victimei la fata locului ca si consilier medical" al organului de urmarire penala, trebuie sa contribuie la depistarea urmelor biologice, la ridicarea, conservarea si transportarea lor corespunzatoare, la descoperirea instumentului sau substantei vulnerante, la reconstituirea simptomatologiei imediat premergatoare mortii, la semnalarea tuturor discordantelor medico-legale constatate n raport de diferitele versiuni ale anchetei preliminare. Tot la fata locului, atunci c nd se impune, medicul legist - individual sau n comisie constituita cu un medic psihiatru - procedeaza ia efectuarea unui examen psihic al autorului care, desi nu poate nlocui expertiza psihiatrica, test nd functiile psihice de baza, este de natura a duce la nlaturarea situatiilor de simulare, ca si a cunoasterii personalitatii infractorului.

Prin complexitatea elementelor ce se vor ivi n atari spete, medicul legist - component al echipei - īsi poate completa even­tualele necunoscute" ce decurg si sunt inerente n cazul unei simple autopsii efectuate la morga, necoroborata cu pozitia vic­timei la locul faptei, a agentului vuinerant si, uneori, chiar a agresorului, cu posibilitatea intuirii n mersul anchetei si a eventualelor aspecte victimologice, ce au calitatea de a aduce lumina si de a da autoritate prestatiei medico-legale.

De aceea, expertul medico-legal trebuie sa fie sobru, prudent, sa posede cunostinte profesionale vaste, sa actioneze cu bun simt si tact la stabilirea adevarului stiintific, acestea av nd bine nteles ca baza o buna pregatire profesionala, reputatie morala, activitate stiintifica, clar-viziune si sobrietate n expunere.

n activitatea medico-legala, intuitia, imaginatia si temeritatea vor trebui sa cedeze muncii stiintifice si analizei critice a fiecarei spete. Diagnosticul medico-legal, n concluzie, trebuie sa fie admisibil, concludent si pertinent, devenind o proba stiintifica. Medicul legist, alaturi de procurorul criminalist si ceilalti membri ai echipei de cercetare, au sarcina desecarii minutioase a faptei imputabile, n vederea stabilirii raspunderilor si aplicarea unei sanctiuni judiciare juste, conforma cu principiile normelor de con­vietuire sociala

Asa dupa cum se apreciaza si n literatura medico-legala de specialitate, numeroasele aspecte particulare ale fiecarui caz n parte, nu pot fi apreciate n totalitate de la bun nceput, pe parcursul cercetarii put nd aparea numeroase elemente noi care īsi au rezolvarea medico-legala, motiv pentru care medicul legist trebuie sa fie prezent p na la rezolvarea completa a cazuolui.

n argumentarea unei conlucrarii ideale, consider ca se impune n continuare tehnicizarea criminalisticii si medicinii legale, care vor putea aduce n spiritul de activitate n echipa rezultate si mai bune.

Actionarea dispersata a procurorului criminalist, ca si a celorlalti participanti la cercetarea infractiunilor de omor, complinita doar cu consultarea periodica de moment n diferite faze a activitatii de urmarire penala, a unor specialisti si nsumarea artifi-

ciala a efoturilor acestora, nu va nlatura totdeauna interpretarile subiective si erorile judiciare.ele fiind n cele mai multe cazuri rezultatul unei slabe pregatiri profesionale si a lipsei unei coeziuni si cooperari concrete si principiale ntre membrii unei echipe de cercetare care urmareste acelasi scop.

De aceea, neglijarea de catre mediul legist - asa cum se nt mpla nu de putine ori n practica - a activitatii de participare n echipa de cercetare, poate constitui o cauza de neconcludenta chiar si a probelor medico-legale si mai ales atunci c nd se are la baza ideea actionarii sale izolate, mai ales n conditiile ori ideea falsa a competentei nelimitate a expertului, tentat de a-si afir­ma competenta" prin interpretari speculative nemedicale sau ipotetice de asa-zisa logica de acceptare prin excludere a unui mecanism sau cauza

Expertiza medico-legala n cazul acestor infractiuni fiind caracterizata deci printr-o activitate de reconstituire, medicul legist nu trebuie sa se limiteze doar la obiectivele stabilite de organul de urmarire penala, ci sa le completeze prin date si observatii suplimentare pe care le apreciaza ca fiind utile cauzei.

n acest mod, cunostintele medicului legist si constatarile sale contribuie la orientarea corecta, de la nceput, a cercetarilor, prin elaborarea unor viziuni judiciare conforme cu realitatea, si cu privire la actiunile operative ce urmeaza a fi ntreprinse.

Pentru eficienta activitatii n echipa se impun nsa a fi respectate c teva reguli si principii elementare, care asigura stabilirea si aflarea adevarului.

Astfel, este necesara existenta unei continuitati, n sensul ca echipa care a nceput cercetarea infractiunii de omor sa o si ncheie. Coordonarea, ndrumarea si asistenta tehnica si stiintifica vor putea fi, n acest mod, mai corect valorificate de cei care au nceput cercetarea.

Discontinuitatea n cauzele cu infractiuni grave si infractori versati aduce grave prejudicii si nu permite valorificarea compe­tentei celor care fac cercetarea.

Asemenea practici gresite - ca: audierea succesiva a aceluiasi nvinuit, inculpat sau martor de mai multi anchetatori - foarte frecvent primele audieri fiind facute de ofiteri de politie, fragmentarea audierii fara motive bine justificate ori n momente neindi­cate tactic, participarea unui medic legist la cercetarea la fata locului si a altuia la necropsie - constituie cauzele unor insuccese si ram nerea unor dosare cu autori nedescoperiti.

Eficienta si valorifcicarea activitatii echipei de cercetare va fi asigurata si de operativitatea si obiectivitatea n obtinerea infor­matiilor, prelucrarii si interpretarii concluziilor probelor stiintifice si a celorlalte date rezultate din activitatea de urmarire penala

Toate activitatile trebuie sa fie bine coordonate de catre conducatorul echipei - care actioneaza cu rigurozitate stiintifica, folosind priceperea si experienta sa n valorificarea datelor, aplic nd totodata operativ, n mod corespunzator, regulile de tactica si metodica criminalistica

Necoordonarea n echipa de cercetare a organului de urmarire penala cu medicul legist la fata locului, unde se efectueaza examinarea cadavrului - care trebuie ntreprinsa n mare detaliu, c nd conditiile o permit sau trebuie completata prin trans­portarea corecta a cadavrului la morga laboratorului de medicina legala si continuarea observatiei, neparticiparea medicului legist la depistarea si recoltarea de probe biologice, ca si a urmelor biologice, se reflecta n faptul ca n procesul verbal de cercetare la fata locului, de cele mai multe ori, constatarile nu se suprapun cu cele din raportul medico-legal de autopsie, c nd ne referim la aspectele leziunilor si la urmele biologice, iar fotografiile leziunilor nu ilustreaza mecanismul lor de producere si nici nu con­tribuie la stabilirea raportului de cauzalitate.

Toate acestea sunt numai c teva din multiplele forme si modalitati n care se poate concretiza, la fata locului, conlucrarea dintre organul de urmarire penala si medicii legisti a caror participare n echipa de cercetare a infractiunilor de omor, pentru con­siderentele de mai sus, o apreciem obligatorie si nu facultativa, activitatea practica demonstr nd utilitatea si valoarea con­statarilor lor pentru aflarea adevarului.

Desi la Parchetul de pe l nga Tribunalul Neamt, Inspectoratul de politie al judetului Neamt si Laboratorul de medicina legala Piatra Neamt activitatea de cercetare a infractiunilor de omor n echipa complexa este o practica mai recent instituita, masurile ferme ntreprinse de catre conducerile celor trei unitati - pentru ntronarea ei ca metodologie obligatorie de lucru - au dovedit utilitatea si eficienta acesteia, d nd rezultate neasteptate.

Concluzion nd ca cercetarea infractiunilor de omor de catre echipa competenta a caror activitate a fost bine coordonata si dirijata de catre procurorul criminalist, a condus, ntotdeauna, la obtinerea unor rezultate pozitive, pentru perfectionarea acestei activitati si reducerea numarului cauzelor cu infractiuni de omor ramase cu autori neidentificati, consider ca se impune a se actiona, n continuare, pentru a se crea cadrul organizatoric si a se gasi modalitati optime de cooperare mai activa, mobila si eficienta, at t n activitatea practica - pe linia elaborarii, c t si n cercetarea criminologica