COMPETENŢA TERITORIALĂ
Competenta teritoriala distinge īntre instantele de judecata de acelasi grad.
Este reglementata de norme cu caracter dispozitiv, iar ca exceptie de norme cu caracter imperativ (Art. 13-16 din Codul de Procedura Civila), precum si īn dispozitii speciale.
1) COMPETENŢA TERITORIALĂ DE DREPT COMUN
Art. 5: Cererea se face la instanta domiciliului pārātului. Daca pārātul are domiciliul īn strainatate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanta resedintei sale din tara, iar daca nu are nici resedinta cunoscuta, la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului.
Domiciliul reprezinta adresa unde pārātul locuie# 24224n1324y 1;te efectiv si īn mod statornic, chiar daca potrivit dispozitilor legale el nu are domiciliul acolo.
Īn cazul persoanelor juridice, cererea se va introduce la instanta sediului acestora.
Daca pārātul este o asociatie sau societate fara personalitate juridica, competenta apartine instantei careia i s-a īncredintat conducerea asociatiei. Daca nu exista o astfel de persoana, este competenta instanta de la domiciliul oricareia dintre asociati.
2) COMPETENŢA TERITORIALĂ ALTERNATIVĂ
Aceasta se īntālneste cānd īn afara de instanta de la domiciliul pārātului mai sunt competente si alte instante.
Ex: Art. 6 din Codul de Procedura Civila: mai este competenta si instanta locului unde pārātul are o īndeletnicire profesionala sau una sau mai multe asezari agricole, comerciale, industriale pentru obligatii patrimoniale ce urmeaza sa se excute īn acel loc.
Art. 7 alin. 2 din Codul de Procedura Civila: pentru actele īncheiate de reprezentanta unei persoane juridice este competenta si instanta de la sediul reprezentantei, dar numai pentru actele īncheiate īn acle loc sau pentru obligatii ce urmeaza a se executa īn acel loc.
Art. 9 din Codul de Procedura Civila: cānd exista mai multi pārāti cu domicilii diferite este competenta instanta de la domiciliul oricaruia dintre pārāti la alegerea reclamantului.
Art. 10 din Codul de Procedura Civila: īn afara de instanta domiciliului pārātului, mai sunt competente urmatoarele instante:
1. īn cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta locului prevazut īn contract pentru executarea, fie chiar īn parte, a obligatiunii;
2. īn cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui imobil, īn actiunile īn justificare sau īn prestatiune tabulara, instanta locului unde se afla imobilul;
3. īn cererile privitoare la obligatii comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii.
COMPETENŢA TERITORIALĂ EXCLUSIVĂ
Īn conformitate cu art. 19 din Codul de Procedura Civila: competenta teritoriala exclusiva exista īn cererie privind starea si capacitatea persoanelor, precum si īn cazurile prevazute de art. 13-16 din Codul de Procedura Civila (rezulta printr-o interpretare per a contrario a textului de lege).
Art. 13 alin. 1: cererile privitoate la bunurile imobile sunt de competenta instantei de la locul situarii imobilului (se aplica numai actiunilor reale imobiliare, nu si celor personale).
Art. 14 din Codul de Procedura Civila: īn materie de mostenire, este competemta instanta dee la ultimul domiciliu al defunctului si sunt enumerate actiunile care se refera la mostenire.
Observatie: Art. 14 se aplica si īn situatia īn care īn masa succesorala se gasesc bunuri imobile situate īn circumscriptia altei instante decāt cea de la ultimul domiciliu.
Art. 15 din Codul de Procedura Civila: n materie de societate, competenta apartine instantei de la sediul societatii (se refra la litigiile dintre societari sau sintre societari si societate).
Art. 16: īn materie de faliment competenta apartine instantei de la sediul societatii comerciale.
Legea 85/2006 privind insolventa - aceeasi competenta.
Art. 607 din Codul de Procedura Civila: īn materia divortului, competenta apartine instantei de la ultimul domiciliu comun al sotilor cu conditia ca cel putin unul dintre sota sa mai locuaisca īn circumscriptia acelei instante; daca nu, este competenta isntanta de la domiciliul pārātului; daca pārātul nu are domiciliu īn tara, competenta revine instantei de la domiciliul reclamantului.
INCIDENTE PROCEDURALE CU PRIVIRE LA INSTANŢA SESIZATĂ
I. DELEGAREA INSTANŢEI
Art. 23 din Codul de Procedura Civila: o instanta nu poate functiona datorita unor īmprejurari exceptionale la cererea partii interesate, Īnalta Curte de Casatie si Justitie va desemna o alta instanta.
Stramutarea pricinilor este reglementata de art, 37 si urmatoarele din Codul de Procedura Civila. Exista mai multe cazuri de stramutare:
1. referitor la rudenie si afinitate - cānd una dintre parti are doua rude sau afini pāna la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii sau asistentii judiciari ai instantei, cealalta parte poate sa ceara stramutarea pricinii la o alta instanta de acelasi grad.
2. banuiala legitima - cānd se presupune ca nepartinirea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita īmprejurarii pricinii, calitatii partilor ori vrajmasiilor locale.
3. siguranta publica - constituie motive de siguranta publica acele īmprejurari care creeaza presupunerea ca judecata procesului la instanta competenta ar putea produce tulburarea ordinii publice.
Īn ceea ce priveste primele 2 motive cererea se fae de partea intersata, iar pentru cazul 3 se face numai de catre procuror.
Pentru primul motiv, cererea se face īnainte de īnceperea oricarei dezbateri, iar la ultimele 2, īn orice stare a cauzei.
Īn ceea ce priveste competenta de solutionare, pentru primul motiv competenta apartine instantei ierarhic superioara, pentru celelalte 2 Īnaltei Curti de Casatie si Justitie.
Solutionarea cererii de stramutare se face cu citarea partilor īn Camera de Consiliu, iar instnta se pronunta printr-o īncheiere, fara motivare si nu este supusa nici unei cai de atac.
Dupa formularea cererii de stramutare, la cerere se poate dispune de catre presedintele instantei competente, fīrī citarea partilor, suspendarea judecatii cauzei.
II. ĪNTINDEREA COMPETENŢEI INSTANŢEI SESIZATE
Instanta sesizata prin cererea reclamantului este comptenta sa solutioneze si cererile formulate de catre pārāt īn scopul apararii sale.
Exemplu: Īnstanta sesizata cu e cerer īn executarea unui contract va fi competenta sa solutioneze si cererea referitoare la anularea contractului.
Īn al II-lea rānd, instanta sesizata prin cererea reclamantului, este competenta sa solutioneze si incidentele de procedura aparute īn timpul procesului care se refera la nulitatea actelor de procedura, suspendarea judecatii sau perimarea.
III. PROROGAREA COMPETENŢEI (PRELUNGIREA; EXTINDEREA)
a) Prorogarea legala intervine īn cazurile expres prevazute de lege, īn cazul īn care o instanta solutioneaza cererea reclamantului, devine competenta, īn temeiul legii, sa rezolve si alte cereri care īn mod obisnuit nu intra īn competenta sa.
Art. 9 din Codul de Procedura Civila: reclamantul poate alege, īn cazul īn care exista mai multi pārāti, competenta instantei de la domuciliul uneia dintre ei.
Art. 17 din Codul de Procedura Civila: instanta competenta sa solutioneze cererea principala, poate solutiona si cererile accesorii si incidentale.
Art. 164 din Codul de Procedura Civila: conexitatea. Potrivit legii, partile pot cere īntrunirea mai multor cauze ce se afla la aceeasi instanta sau la instante deosebite, de aceleasi grad, atunci cānd sunt aceleasi parti sau chiar si alte parti, dar īntre cauze exista o strānsa legatura.
b) Prorogarea judecatoreasca:
- īn caz de delegare a instantei
- īn caz de stramutare a pricinilor.
c) Prorogarea conventionala se realizeaza pe baza īntelegerii partilor, īn cazurilor īn care competenta teritoriala este reglmentata de normele dispozitive.
IV. NECOMPETENŢA INSTANŢEI SESIZATE
Mijlocul procesula prin care aceasta poate fi invocata este exceptia de necompetenta. Aceasta poate fi ridicata īn mod diferit, astfel:
- exceptia de necompetenta absoluta, īn cazul īncalcarii normelor imperative de competenta, poate fi ridicata oricānd, chiar īn mod direct īn caile de atac de catre parti, procurori;
- exceptia de necompetenta reltaiva, poate fi invocata numai de pārāt si numai pāna la prima zi de īnfatisare.
Īn cazul īn care exceptia este admisa, instanta va pronunta o sentinta prin care se dezinvesteste si īsi declina competenta īn favoarea instantei competente. Sentinta poate fi atacata cu recurs īn 15 zile de la pronuntare.
V. CONFLICTELE DE COMPETENŢĂ
a) pozitive
b) negative
Conflictele pozitive sunt acelea īn care 2 instante se declara deopotriva competente sa solutioneze un litigiu.
Conflicte negative sunt atunci cānd 2 sau mai multe instante āsi declina competenta una īn favoarea celeilalte.
Rezolvarea conflictelor se face pe calea regulatorului de competenta de cītre instanta suerioara si comuna instantelor aflate īn conflict (art. 22 din Codul de Procedura Civila).
Īnstanta īn fata careia s-a ivit conflictul, va suspenda din oficiu orice procedura si va trimite dosarul instantei competente sa hotarasca asupra conflictului.
Instanta sesizata cu conflictul va hotarā asupra conflictului īn Camera de Consiliu, fara citarea partilor, iar hotarārea pronuntata poate fi atacata cu recurs īn termen de 5 zile de la pronuntare.
Judecata recursului se face cu citarea partilor, iar dupa ce regulatorul de competenta a ramas definitiv, dosarul se trimite istantei a carei competenta a fost stabilita astfel.
|
