COMPETENŢA TERITORIALĂ
Competenta teritoriala distinge între instantele de judecata de acelasi grad.
Este reglementata de norme cu caracter dispozitiv, iar ca exceptie de norme cu caracter imperativ (Art. 13-16 din Codul de Procedura Civila), precum si în dispozitii speciale.
1) COMPETENŢA TERITORIALĂ DE DREPT COMUN
Art. 5: Cererea se face la instanta domiciliului pârâtului. Daca pârâtul are domiciliul în strainatate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanta resedintei sale din tara, iar daca nu are nici resedinta cunoscuta, la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului.
Domiciliul reprezinta adresa unde pârâtul locuie# 24224n1324y 1;te efectiv si în mod statornic, chiar daca potrivit dispozitilor legale el nu are domiciliul acolo.
În cazul persoanelor juridice, cererea se va introduce la instanta sediului acestora.
Daca pârâtul este o asociatie sau societate fara personalitate juridica, competenta apartine instantei careia i s-a încredintat conducerea asociatiei. Daca nu exista o astfel de persoana, este competenta instanta de la domiciliul oricareia dintre asociati.
2) COMPETENŢA TERITORIALĂ ALTERNATIVĂ
Aceasta se întâlneste când în afara de instanta de la domiciliul pârâtului mai sunt competente si alte instante.
Ex: Art. 6 din Codul de Procedura Civila: mai este competenta si instanta locului unde pârâtul are o îndeletnicire profesionala sau una sau mai multe asezari agricole, comerciale, industriale pentru obligatii patrimoniale ce urmeaza sa se excute în acel loc.
Art. 7 alin. 2 din Codul de Procedura Civila: pentru actele încheiate de reprezentanta unei persoane juridice este competenta si instanta de la sediul reprezentantei, dar numai pentru actele încheiate în acle loc sau pentru obligatii ce urmeaza a se executa în acel loc.
Art. 9 din Codul de Procedura Civila: când exista mai multi pârâti cu domicilii diferite este competenta instanta de la domiciliul oricaruia dintre pârâti la alegerea reclamantului.
Art. 10 din Codul de Procedura Civila: în afara de instanta domiciliului pârâtului, mai sunt competente urmatoarele instante:
1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta locului prevazut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligatiunii;
2. în cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui imobil, în actiunile în justificare sau în prestatiune tabulara, instanta locului unde se afla imobilul;
3. în cererile privitoare la obligatii comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii.
COMPETENŢA TERITORIALĂ EXCLUSIVĂ
În conformitate cu art. 19 din Codul de Procedura Civila: competenta teritoriala exclusiva exista în cererie privind starea si capacitatea persoanelor, precum si în cazurile prevazute de art. 13-16 din Codul de Procedura Civila (rezulta printr-o interpretare per a contrario a textului de lege).
Art. 13 alin. 1: cererile privitoate la bunurile imobile sunt de competenta instantei de la locul situarii imobilului (se aplica numai actiunilor reale imobiliare, nu si celor personale).
Art. 14 din Codul de Procedura Civila: în materie de mostenire, este competemta instanta dee la ultimul domiciliu al defunctului si sunt enumerate actiunile care se refera la mostenire.
Observatie: Art. 14 se aplica si în situatia în care în masa succesorala se gasesc bunuri imobile situate în circumscriptia altei instante decât cea de la ultimul domiciliu.
Art. 15 din Codul de Procedura Civila: n materie de societate, competenta apartine instantei de la sediul societatii (se refra la litigiile dintre societari sau sintre societari si societate).
Art. 16: în materie de faliment competenta apartine instantei de la sediul societatii comerciale.
Legea 85/2006 privind insolventa - aceeasi competenta.
Art. 607 din Codul de Procedura Civila: în materia divortului, competenta apartine instantei de la ultimul domiciliu comun al sotilor cu conditia ca cel putin unul dintre sota sa mai locuaisca în circumscriptia acelei instante; daca nu, este competenta isntanta de la domiciliul pârâtului; daca pârâtul nu are domiciliu în tara, competenta revine instantei de la domiciliul reclamantului.
INCIDENTE PROCEDURALE CU PRIVIRE LA INSTANŢA SESIZATĂ
I. DELEGAREA INSTANŢEI
Art. 23 din Codul de Procedura Civila: o instanta nu poate functiona datorita unor împrejurari exceptionale la cererea partii interesate, Înalta Curte de Casatie si Justitie va desemna o alta instanta.
Stramutarea pricinilor este reglementata de art, 37 si urmatoarele din Codul de Procedura Civila. Exista mai multe cazuri de stramutare:
1. referitor la rudenie si afinitate - când una dintre parti are doua rude sau afini pâna la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii sau asistentii judiciari ai instantei, cealalta parte poate sa ceara stramutarea pricinii la o alta instanta de acelasi grad.
2. banuiala legitima - când se presupune ca nepartinirea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita împrejurarii pricinii, calitatii partilor ori vrajmasiilor locale.
3. siguranta publica - constituie motive de siguranta publica acele împrejurari care creeaza presupunerea ca judecata procesului la instanta competenta ar putea produce tulburarea ordinii publice.
În ceea ce priveste primele 2 motive cererea se fae de partea intersata, iar pentru cazul 3 se face numai de catre procuror.
Pentru primul motiv, cererea se face înainte de începerea oricarei dezbateri, iar la ultimele 2, în orice stare a cauzei.
În ceea ce priveste competenta de solutionare, pentru primul motiv competenta apartine instantei ierarhic superioara, pentru celelalte 2 Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
Solutionarea cererii de stramutare se face cu citarea partilor în Camera de Consiliu, iar instnta se pronunta printr-o încheiere, fara motivare si nu este supusa nici unei cai de atac.
Dupa formularea cererii de stramutare, la cerere se poate dispune de catre presedintele instantei competente, fîrî citarea partilor, suspendarea judecatii cauzei.
II. ÎNTINDEREA COMPETENŢEI INSTANŢEI SESIZATE
Instanta sesizata prin cererea reclamantului este comptenta sa solutioneze si cererile formulate de catre pârât în scopul apararii sale.
Exemplu: Înstanta sesizata cu e cerer în executarea unui contract va fi competenta sa solutioneze si cererea referitoare la anularea contractului.
În al II-lea rând, instanta sesizata prin cererea reclamantului, este competenta sa solutioneze si incidentele de procedura aparute în timpul procesului care se refera la nulitatea actelor de procedura, suspendarea judecatii sau perimarea.
III. PROROGAREA COMPETENŢEI (PRELUNGIREA; EXTINDEREA)
a) Prorogarea legala intervine în cazurile expres prevazute de lege, în cazul în care o instanta solutioneaza cererea reclamantului, devine competenta, în temeiul legii, sa rezolve si alte cereri care în mod obisnuit nu intra în competenta sa.
Art. 9 din Codul de Procedura Civila: reclamantul poate alege, în cazul în care exista mai multi pârâti, competenta instantei de la domuciliul uneia dintre ei.
Art. 17 din Codul de Procedura Civila: instanta competenta sa solutioneze cererea principala, poate solutiona si cererile accesorii si incidentale.
Art. 164 din Codul de Procedura Civila: conexitatea. Potrivit legii, partile pot cere întrunirea mai multor cauze ce se afla la aceeasi instanta sau la instante deosebite, de aceleasi grad, atunci când sunt aceleasi parti sau chiar si alte parti, dar între cauze exista o strânsa legatura.
b) Prorogarea judecatoreasca:
- în caz de delegare a instantei
- în caz de stramutare a pricinilor.
c) Prorogarea conventionala se realizeaza pe baza întelegerii partilor, în cazurilor în care competenta teritoriala este reglmentata de normele dispozitive.
IV. NECOMPETENŢA INSTANŢEI SESIZATE
Mijlocul procesula prin care aceasta poate fi invocata este exceptia de necompetenta. Aceasta poate fi ridicata în mod diferit, astfel:
- exceptia de necompetenta absoluta, în cazul încalcarii normelor imperative de competenta, poate fi ridicata oricând, chiar în mod direct în caile de atac de catre parti, procurori;
- exceptia de necompetenta reltaiva, poate fi invocata numai de pârât si numai pâna la prima zi de înfatisare.
În cazul în care exceptia este admisa, instanta va pronunta o sentinta prin care se dezinvesteste si îsi declina competenta în favoarea instantei competente. Sentinta poate fi atacata cu recurs în 15 zile de la pronuntare.
V. CONFLICTELE DE COMPETENŢĂ
a) pozitive
b) negative
Conflictele pozitive sunt acelea în care 2 instante se declara deopotriva competente sa solutioneze un litigiu.
Conflicte negative sunt atunci când 2 sau mai multe instante âsi declina competenta una în favoarea celeilalte.
Rezolvarea conflictelor se face pe calea regulatorului de competenta de cître instanta suerioara si comuna instantelor aflate în conflict (art. 22 din Codul de Procedura Civila).
Înstanta în fata careia s-a ivit conflictul, va suspenda din oficiu orice procedura si va trimite dosarul instantei competente sa hotarasca asupra conflictului.
Instanta sesizata cu conflictul va hotarâ asupra conflictului în Camera de Consiliu, fara citarea partilor, iar hotarârea pronuntata poate fi atacata cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare.
Judecata recursului se face cu citarea partilor, iar dupa ce regulatorul de competenta a ramas definitiv, dosarul se trimite istantei a carei competenta a fost stabilita astfel.
|
