CONCEPTE FUNDAMNETALE ALE TEORIEI DREPTULUI SI STATULUI
I Originea, īntelesul si definitia dreptului
Dreptul, ca si statul, este o categorie istorica aparuta pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii omenesti, si anume īn orānduirea sclavagista pentru apararea intereselor publice ale formatiunilor statale, precum si cele particulare ale cetatenilor īntemeiate pe proprietatea privata asupra bunurilor.
Cuvāntul "drept" are mai multe īntelesuri
a) Prin "drept" īntelegem totalitatea normelor juridice adoptate de organele statului īn scopul reglementarii relatiilor dintre oameni īn cadrul societatii. Acesta este dreptul obiectiv.
Totalitatea normelor de drept īn vigoare la un moment dat formeaza dreptul pozitiv, acesta este dreptul obiectiv privit īn dinamica sa.
b) In al doilea rīnd prin "drept" se īntelege prerogativa (facultatea, posibilitatea) unei persoane de a avea o anumita conduita, de a īndeplinii anumite acte juridice, de a exercita drepturile prevazute si ocrotite de dreptul obiectiv si de a pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare dreptului sau, ce poate fi impusa la nevoie prin forta de constrāngere a statului. Acesta este dreptul subiectiv.
c) In a treia acceptiune, cuvāntul "drept" desemneaza sintagma "Stiinta dreptului" - stiinta sociala, care studiaza legile existentei si dezvoltarii statului si dreptului, institutiile politico-juridice, si formuleaza principiile generale de conducere ale societatii, studiaza fenomenul juridic īn toate formele sale de manifestare.
SISTEMUL DREPTULUI
DIVIZIUNEA SI RAMURILE DREPTULUI
Normele juridice sunt legate īntre ele si alcatuiesc un sistem, care reflecta:
- atāt unitatea dintre norme;
- cāt si diferentele dintre ele.
Sistemul de drept
-reprezinta un ansamblu de norme juridice legate īntre ele organic prin:
- obiectul de reglementare adica grupul de relatii sociale supuse reglementarii si
- metoda de reglementare.
In cadrul ramurii de drept, normele juridice sunt legate īn cadrul institutiilor juridice
Institutia juridica - cuprinde totalitatea normelor ce reglementeaza o anumita categorie de relatii sociale, ce dau nastere la raporturi juridice.
Exemplu : - normele juridice care reglementeaza proprietatea formeaza - institutia dreptului de proprietate, altele alcatuiesc institutia precriptiei extrictive, a nulitatii, a contractului etc.
DIVIZIUNEA DREPTULUI
Sistemul dreptului intern se īmparte īn:
- Drept public si,
- Drept privat
Dreptul public se ocupa :
- de organizarea statului si a autoritatilor publice
- de raporturile dintre stat si cetateni si de actele facute de persoanele investite cu atributii speciale pentru realizarea unor interese generale.
Dreptul privat are ca obiect raporturile private dintre cetatenii aceluiasi stat.
Deosebirea dintre ele - consta īn natura intereselor ocrotite si natura raporturilor sociale reglementate prin normele de drept.
In dreptul public - se regasesc raporturile
- īntre individ si colectivitate
si
- īntre individ si organele autoritatii statale.
In dreptul privat - gasim raporturi īntre indivizi.
Dreptul public cuprinde urmatoarele ramuri de drept:
1. Dreptul constitutional - cuprinde:
- principiile si normele referitoare la - organizarea
- alcatuirea si
- componentele
autoritatilor statale
- sistemul electoral, drepturile si īndatoririle fundamentale ale cetatenilor. Principalul izvor de drept al normelor de drept constitutional este Constitutia - legea fundamentala a statului.
Dreptul administrativ - cuprinde norme care privesc organizarea si desfasurarea activitatii organelor administratiei de stat, a serviciilor publice.
Dreptul financiar - cuprinde norme care reglementeaza relatii referitoare la : - īntocmirea
- aprobarea si
- executarea bugetului de stat.
Dreptul penal - cuprinde totalitatea normelor care stabilesc faptele sociale cu un grad de pericol social ridicat - infractiuni, precum si pedepsele ce se aplica infractorilor.
Dreptul procesual civil - cuprinde norme juridice ce reglementeaza activitatea de judecare a cauzelor civile, si de executare a hotarārilor pronuntate īn aceste cauze.
Dreptul procesual penal - cuprinde ansamblu normelor juridice ce reglementeaza desfasurarea procesului penal atāt īn faza urmaririi penale, cāt si īn faza judecatii.
Ramuri ale dreptului privat
Dreptul civil - cuprinde norme ce reglementeaza :
- raporturile patrimoniale dintre Persoane fizice, dintre persoane juridice ori īntre persoanele fizice si juridice;
- raporturi īn care subiectele se afla pe pozitii de egalitate juridica,
precum si raporturi personale nepatrimoniale referitoare la nume, domiciliu, onoare, libertate etc.
Dreptul comercial cuprinde normele ce reglementeaza raporturile patrimoniale avānd caracte comercial izvorāt din natura actelor si faptelor juridice (acte si fapte de comert), ori din calitatea specila a participantilor (comercianti) la raporturile juridice respective.
Dreptul familiei - cuprinde normele care reglementeaza raporturile decurgānd din institutia juridica a casatoriei, a rudeniei, filiatiei, initierii precum si a normelor privind ocrotirea minorilor si a celor lipsiti de capacitatea (alienatii si debilii mintali).
Dreptul muncii - cuprinde norme ce reglementeaza
- raporturi sociale de munca dintre patroni si salariati;
- raporturi dintre cel ce angajeaza (de regula natura muncii, locul de munca, drepturile si obligatiile partilor, raspunderea materiala si disciplinara, protectia si igiena muncii - jurisdictia muncii.
Notiunea de stat
Statul de la aparitia sa a fost si ramāne principala institutie publica a societatii.
Criteriul dominant al organizarii sociale prestatale īl reprezinta criteriul legaturilor de sānge.
Statul are la baza trei criterii: - teritoriu
- populatia
- forta publica (puterea de stat)
Vointa este esenta dreptului.
Forta este esenta statului.
a) forma de guvernamānt
b) structura de stat
c) regimul politic.
Forma de guvernamānt este de doua feluri:
- monarhie - absoluta - puterea absoluta apartine monarhului
- constitutionala - puterea monarhului este limitata prin constitutie
- republica - democratica - poporul detine suveranitatea
- autocritica - puterea apartine unei parti.
Structura de stat - exprima organizarea puterii de un teritoriu. In acest sens se disting mai multe puteri statale:
1. Statul unitar īn care un singur parlament
un singur guvern
-Romānia este stat unitar un singur rānd de organe judecatoresti
o singura constitutie
o singura cetatenie
2. Statul compus - care poate fi:
a) federatie - pe plan intern statul īsi pastreaza o relativa independenta, si pe plan extern sunt reprezentate de organele centrale ale statului federal.
b) confederatia - statele din confederatia īsi pastreaza - independenta si
suveranitatea, iar pentru anumite interese īsi aleg anumite organe comune.
Legatura īntre state se realizeaza pe baza de tratat.
3. Uniunea de state poate fi:
a) uniunea reala - doua sau mai multe state au aceleasi sef de stat si īsi creaza anumite - organe comune
-
statele au constitutii proprii, legi proprii, dar pe plan extern apar ca un
singur stat (ex. Uniunea Austro-Ungara 1967/1918 Muntenia si
b) uniunea personala - doua sau mai multe state se unesc sub conducerea unui singur sef de stat (Anglia si Hanovra 1714-1837).
REGIMUL POLITIC - reprezinta ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere a societatii, cu referire la echilibrul existent īntre stat si drepturile asigurate si garantate cetatenilor.
Acesta, īmbraca forme diferite:
- regimuri politice democratice (sau regimuri politice constitutionale specifice:
- monarhiilor constitutionale si
- republicilor democratice
cum sunt - regimul politic parlamentar si
- regimul politic prezidential
- regimuri politice nedemocratice - cu sunt:
a) autoritare (prin care se restrāng drepturile cetatenesti si sporeste puterea personala a sefului statului.
b) autocratice (despotism, absolutism, tiranie puterea nelimitata apartine sefului statului rege ori monarh.
c) fasciste (dictatura terorista)
d) militare
e) socialist.
Regimurile democratice sunt cladite si dezvoltate pe existenta parlamentului ce are la baza principiile reprezentativitatii , separatiei puterilor , si legalitatii sunt īn masura sa asigure existenta Statului de drept
Reprezentativitatea - presupune ca poporul titular al suveranitatii, deleaga īntreaga putere organului reprezentativ. Deputatii si senatorii apar ca reprezentanti ai natiunii.
Separatia puterilor o gasim īn Anglia lui John Locke, iar Charles Louis Montesquieu este adevaratul teoreticial al conceptiei separatiei puterilor īn stat). In cartea sa "Despre spiritul legilor" arata ca suveranitatea poporului trebuie exercitata de trei puteri: - puterea legislativa
- puterea executiva
- puterea judecatoreasca.
Noteaza Montesqui: "puterea trebuie limitata prin putere". Astfel, nu ar exista libertate daca puterea judecatoreasca nu este separata de cea legislativa si de cea executiva.
Legalitatea - este cel de-al treilea pilon al regimurilor democratice - īnseamna ca īntreaga activitate economica - sociala si politica statala trebuie asezate pe norme legale.
Conceptia statului de Drept
Statul de drept exprima, istoriceste, o simbioza dintre "stat" si "drept" ca forte ce actioneaza interconditionat pentru guvernarea societatii pe baza democratiei.
Statul de drept desemneaza un sistem de organizare sociala īn care relatia dintre stat si drept este īntr-un echilibru favorabil majoritatii populatiei.
Statul este forta:
- care edicteaza regulile juridice, adica dreptul
- si garanteaza aplicarea dreptului.
Dreptul limiteaza puterea statului si mentine un echilibru īntre puterea statului si drepturile si libertatile cetatenilor.
|
