CONCEPTUL DE DREPT
1.ETIMOLOGIA TERMENULUI "DREPT"
Etimologia cuvāntului "drept" porneste din limba latina, de la latinescul directum, raspāndit apoi īn diverse limbi (droit īn franceza, diritto īn italiana).
Termenul "drept" poate fi īnteles īn doua sensuri, care reprezinta 19419h723t realitati distincte, si anume sensul juridic si sensul obiectiv.
Sensul juridic al termenului poate fi privit sub doua aspecte si anume sub aspectul dreptului obiectiv si al dreptului subiectiv.
2. ORIGINEA sI APARIŢIA DREPTULUI
Pentru studiul dreptului trebuie avuta īn vedere si viziunea istorica, legata de descifrarea originilor dreptului.
Ca institutie ce deriva de la societate si īsi gaseste suportul īn relatiile reciproce dintre oameni, dreptul este indiscutabil legat de evolutia generala a societatii, de particularitatile societatii īn diferitele trepte de dezvoltare istorica.
De-a lungul timpului, filozofii antici au dat o serie de definitii dreptului, care prezinta interes a fi cunoscute, īntrucāt dreptul, īn oricare din īntelesurile care īi sunt date, reprezinta o realitate atāt de prezenta si de activa īn viata oamenilor, īncāt īn mod firesc, a constituit obiect de preocupare, de studiu si de reflectie pentru gānditorii antici.
Raportānd dreptul la realitatile si cerintele vietii sociale, gānditorii antichitatii au constatat ca dreptul are, īn primul rānd, un rol social īntrucāt reglementeaza relatii sociale, potrivit unor reguli care fac posibila convietuirea sociala, īntrucāt sta la baza ordinii juridice īn lipsa careia linistea sociala nu poate fi conceputa.
Dreptul, conceput ca totalitate a normelor juridice impuse īn societate, face obiectul stiintei dreptului.
stiinta reprezinta un sistem de cunostinte despre natura, societate si gāndire, format īn mod istoric si care se dezvolta pe baza practicii sociale.
stiinta dreptului are mai multe subdiviziuni. Unele dintre acestea studiaza diferite grupuri de norme juridice care au un obiect comun (stiinta dreptului civil, a dreptului penal, administrativ etc). Altele se refera la organizarea diferitelor organe de stat (drept constitutional, drept administrativ). Īn normele de drept īsi gasesc expresie si elemente ale activitatii statale: elaborarea dreptului, aplicarea normelor de drept, interpretarea lor.
Constatānd dificultatea elaborarii unei definitii complete si universal acceptate a dreptului, urmare a diversitatii elementelor ce caracterizeaza acest fenomen si imposibilitatii cuprinderii lor īntr-o singura definitie, juristul belgian Edmond Picard introduce termenul generic de "constante" (permanente) ale dreptului, prin care surprinde ceea ce exprima elementul de esenta a acestuia, indiferent de evolutia si schimbarile fenomenale care-l afecteaza. Acest termen a fost preluat de mai toti juristii si teoreticienii domeniului ( inclusiv de catre Mircea Djuvara īn perioada interbelica).
|
