CONCEPTUL DE STAT
1.NoŢiuni generale despre stat
Dreptul este strâns legat de stat. Aceste doua fenomene politice se împletesc atât de strâns încât nu pot fi separate unul de celalalt.
Cuvântul "stat" provine din limba latina de la cuvântul status.
Cuvântul stat are doua laturi si anume :
Definitie: "Statul este o organizatie politica formata din reprezentanti ai populatiei de pe un anumit teritoriu, care sunt investiti cu atributii de putere care constau în posibilitatea de a putea lua decizii obligatorii, în numele întregii populatii, decizii concretizate în norme de drept sau în acte de aplicare a dreptului care, daca nu sunt respectate de buna-voie, sunt aduse la îndeplinire prin forta de constrângere". (Gh. Bobos)
Sau, M. Djuvara: "Statul reprezinta "suveranitatea unei populatii numita natiune, asezata pe un teritoriu", sau "autoritatea pe care o organizatie publica o detine si care-i da libera facultate, de organizare si de creare a dreptului pe teritoriul respectiv".
Sintetic: statul este o putere organizata asupra unei populatii, pe un anumit teritoriu. (F. Ricaux).
Ca elemente universale si perene ce caracterizeaza statul, constantele sunt identificate în ambele acceptiuni ale notiunii de stat.
Constantele statului în sensul istorico-geografic sunt: teritoriul, populatia, puterea publica.
Constantele statului în
sens politico-juridic sunt :
- constituirea si exercitarea puterii, a autoritatii
ca "putere" sau "autoritate publica";
- constituirea si functionarea organelor statului pe
principiul "separatiei puterilor";
- formele de guvernamânt;
- structura fundamentala a organelor statului pe categorii-legislative,
executive, judecatoresti;
- constante identificate în
aparatul conceptual: sistem electoral, parlament, guvern, ministere, lege,
impozit etc.
3.Tipuri si forme de stat
Notiunea de forma a statului este privita în literatura de specialitate ca fiind formata din anumite elemente componente cum ar fi: forma de guvernamânt, structura de stat si regimul politic.
Forma de guvernamânt reprezinta raportul stabilit între organele de stat si procesul de constituire si exercitare a puterii.
Structura de stat se refera la organizarea puterii de stat în functie de împartirea administrativ teritoriala.
Regimul politic constituie pentru unii politologi un element al formei de stat iar pentru altii un element al sistemului politic.
4.TrĂsaturile statului
Din definitia statului rezulta principalele trasaturi ale statului, si anume:
-este institutia politica cu cel mai înalt grad de organizare si structurare. Sub acest aspect, statul are trei componente si anume: puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca, toate acestea fiind organizate atât la nivel central, cât si la nivel local. Prin gradul sau de organizare si institutionalizare, diversificat pe orizontala si verticala, statul asigura executarea, în principal, a puterii politice în societate;
-constituie o organizatie politica a unei comunitati umane, pe raza unui teritoriu delimitat prin frontiere stricte;
-are caracter suveran, prin faptul ca reprezinta organizarea politica a unei comunitati umane, ca expresie a vointei cetatenilor;
-este o institutie specializata, care asigura functionalitatea sociala prin contributii financiare ale cetatenilor, care platesc impozite;
-are un caracter istoric, aparitia sa fiind impusa de cerintele dezvoltarii sociale;
-are, de regula, caracter national, cel putin pentru epocile moderna si contemporana, întrucât reprezinta organizarea politica a unei natiuni.
Prin trasaturile sale, prin modul sau de organizare, prin scopul sau pentru care a aparut, statul reprezinta principala institutie a sistemului politic, careia îi da contur si consistenta.
V.FuncŢiile statului
Rolul statului ca principala institutie de organizare si conducere politica a societatii se realizeaza prin urmatoarele functii:
legislativa -prin care autoritatile statului adopta normele de conduita si care in ansamblul lor formeaza sistemul de drept;
organizatorica(executiva)- prin care se realizeaza punerea în aplicare a actelor normative, cât si buna desfasurare a serviciilor publice;
judecatoreasca- prin care se solutioneaza situatiile litigioase care apar în societate.
|