CONDITII PREEXISTENTE LA INFRACTIUNEA DE TRAFIC DE INFLUENTA

CONDITII PREEXISTENTE LA INFRACTIUNEA DE TRAFIC DE INFLUENTA

SECTIUNEA I

OBIECTUL INFRACTIUNII

Obiectul

Orice infractiune adduce atingere ori pune in pericol o valoare sociala.

Se considera deci ca obiect juridic al infractiunii interesul pe care legea penala il ocroteste, iar prin obiect juridic generic se intelege obiectul juridic comun unui grup de infractiuni.

Caracterizand infractiunile de luare de mita, dare de mita, primire de foloase necuvenite si trafic de influenta ca infractiuni ce aduc atingere activitatii organizatiilor de stat si publice, prin includerea lor in Titlul VI al Codului penal, legiuitorul a precizat implicit, ca obiectul juridic generic al acestor infractiuni este activitatea sus mentionata. ⁽¹ Astfel, obiectul juridic generic al infractiunii de trafic de influenta ester format din relatiile sociale care asigura normala desfasurare a activitatii autoritatilor publice, institutiilor publice sau a altor persoane juridice de interes public sau privat.

Obiectul juridic special

Intre obiectul juridic generic si obiectul juridic special, propriu unei infractiuni, exista un raport de subordonare, in sensul ca obiectul juridic

1. A se vedea in acest sens Gheorghe Daranga si Dumitru Lucinescu, in lucrarea colectiva

sub coordonarea lui Teodor Vasiliu 22422k1024w - Codul penal comentat si adnotat, Partea speciala

vol. II, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977

special reprezinta o parte din obiectul juridic generic.⁽²

Obiectul juridic special al infractiunii de trafic de influenta il constituie manunchiul de relatii sociale a caror normala formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibila, fara a asigura bunul mers al activitatii institutiilor publice si private prin combaterea celor care, speculand reala sau pretinsa lor influenta pe langa vreun functionar sau functionar public, arunca implicit suspiciunea asupra acestora si totodata asupra desfasurarii corecte a activitatii institutiilor publice sau private.

De aici se poate observa ca ester vorba de a feri aceste organizatii de discreditarea care poate rezulta pentru ele, cat si pentru functionarii ori salariatii din serviciul acestora, din faptul ca o persoana care urmareste sa-si creeze o sursa ilicita de venituri se lauda cu reala sau pretinsa influenta asupra acelui functionar sau asupra altui salariat, facandu-l astfel sa apara un element coruptibil sau, in alt mod, influentabil. Interesul protejat este in principal buna reputatie a sistemului de organizatii si a functiilor exercitate in cadrul acestora. Incriminarea traficului de influenta apara de asemenea, de denigrare si suspiciune pe functionari, dupa care, in anumite situatii si intr-o oarecare masura, fereste de daune materiale persoanele credule, care ar putea fi induse in eroare.

Obiectul material

Problema existentei obiectului material in cazul tuturor infractiunilor de coruptie este controversata in literatura juridical penala.

Astfel, potrivit unei opinii, "banii sau foloasele" dobandite in mod illicit pot constitui obiect material al acestor infractiuni.

Opinia se bazeaza pe decizia de indrumare nr. 3/1973 a fostului Tribunal Suprem, in a carei motivare se arata ca "banii, valorile sau orice alte bunuri ce au format obiectul material al infractiunii de trafic de influenta se confisca".⁽³

Intr-o alta opinie, dominanta in literature juridica, infractiunile de coruptie no au, de regula, obiect material ⁽⁴, si aceasta, deoarece asupra

2. A se vedea C. Bulai - Drept Penal, Partea generala, vol. II, Bucuresti, 1981

3. Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 3581/1973, publicata in R.R.D.

nr. 5/1974

4. A se vedea S. Kahane - Explicatii teoretice ale Codului Penal Roman, vol. IV, Bucuresti 1972;

O. Loghin si T. Toader - Drept Penal Roman, Partea speciala, Bucuresti, 1994

sumelor de bani sau celorlalte foloase no se indreapta in nici un fel actiunile incriminate de articolele 254-257 Cod penal, in sensul ca nu opereaza fizic asupra lor, no le pericliteaza si nu le vatama in nici un fel existenta, nici integritatea sau structural or.⁽⁵

Asadar, achiesand la aceasta ultima opinie, mult mai general sustinuta, vom afirma ca la infractiunea de trafic de influenta, obiectul material lipseste.

Sumele de bani si foloasele respective nu constituie decat "lucruri dobandite prin savarsirea infractiunii", in sensul art. 118 lit. d Cod penal, sau "lucruri care au fost date pentru a determina savarsirea unei infractiuni", in sensul art. 118 lit. c Cod penal si de aceea sunt supuse confiscarii, in situatiile si conditiile art. 257 Cod penal.

SECTIUNEA A II-A

SUBIECTII INFRACTIUNII

Subiectul activ

Subiectul activ al infractiunii de trafic de influenta poate fi orice persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public sau functionar.

Cerinta textului de lege ca autorul sa aiba sau sa lase sa se creada ca are influenta asupra unui functionar nu schimba caracterul nedeterminat al subiectului, deoarece desi este prestabilita poate fi indeplinita de oricine. De precizat ca subiect activ al infractiunii poate fi chiar un functionar, dar, intr-o asemenea ipoteza, acesta apare ca un simplu tert in raport cu functionarul vizat de a indeplini actul de serviciu.⁽⁶

Analizand subiectul activ al infractiunii, trebuie facute unele

5. A se vedea V. Dobrinoiu - Coruptia in Dreptul Penal Roman, Editura Atlas Lex,

Bucuresti 1995, Ilie Pascu, in lucrarea colectiva a autorilor: Gheorghe Nistoreanu,

V. Dobrinoiu, Al. Boroi, Ilie Pascu, Ioan Molnar, Valerica Lazar - Drept Penal,

Partea speciala, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1997

6. A se vedea Vasile Dobrinoiu - Coruptia in Dreptul Penal Roman, Editura Atlas Lex,

Bucuresti, 1995

precizari cu privire la participanti:

a)     Precizarea situatiei juridice a cumparatorului de influenta.

Trebuie mentionat ca situatia juridical a cumparatorului de influenta este reglementata deosebit in diferite sisteme de drept.

Astfel, in Franta, in timp ce jurisprudenta se pronunta in general in sensul impunitatii acestuia, majoritatea autorilor considera ca, asemenea coruptiei, traficul de influenta prezinta o forma pasiva (fapta traficantului de influenta) si o forma activa (fapta cumparatorului de influenta), care cad, ambele, sub incidenta legii penale, ca infractiuni de sine-statatoare.

Codul nostrum penal no incrimineaza distinct fapta celui care cumpara influenta, asa cum incrimineaza in mod autonom fapta celui care cumpara, dand mita, serviciile unui functionar.

In doctrina s-a pus problema daca fapta aceluia care cumpara influenta intruneste sau no elementele constitutive ale instigarii la infractiunea de trafic de influenta.

Cu privire la aceasta, profesorul Vintila Dongoroz a aratat ca ". instigarea consta in urmatoarea situatie care implica trei termeni : A determina pe B pentru a comite un delict, sa-i zicem la C. In traficul de influenta avem insa cu totul alta situatie, in care termenul al treilea lipseste". Ester adevarat ca daca " A trafica cu B si acesta se ofera a-i realiza o afacere, care, oricat de veroasa ar fi, no constituie insa un delict; A isi face afacerile asa cum intelege, insa ordinea de drept este vatamata de atitudinea lui B, care isi pune influenta in serviciul unor astfel de afaceri. Ca urmare, legiuitorul a socotit ca e bine sa pedepseasca aceasta atitudine si a creat traficul de influenta. Asadar, traficul de influenta no constituie termenul C din situatia privitoare la instigare si unde nu este instigare, nu poate fi nici instigator". ⁽⁷

Achiesand la acest punct de vedere, mai trebuie relevat ca acordan impunitate cumparatorului de influenta, legiuitorul a urmarit sa determine denuntarea si sanctionarea faptelor grave, care discrediteaza prestigiul functionarilor si organizatiilor carora apartin, comise de traficantii de influenta.⁽⁸

b) Pozitia juridica a intermediarilor de care s-a folosit traficantul de

7. A se vedea V. Dongoroz - Despre traficul de influenta, Bucuresti, 1922

8. A se vedea V. Dobrinoiu - op. cit.

influenta.

Potrivit art. 257 Cod penal, traficantul de influenta poate comite fapta si indirect. Acesta inseamna ca actiunile ce formeaza elemental material al infractiunii sunt savarsite de un intermediar, care primeste sau pretinde bani sau alte foloase. Se pune astfel intrebarea daca no cumva fapta intermediarului trebuie considerate ca act de coautorat.

Pentru a raspunde la aceasta intrebare ne vom intoarce la continutul legal al articolului 257 si, analizandu-l, observam ca prevazand posibilitatea ca autorul sa efectueze actiunea tipica a infractiunii si indirect, legea a pus semnul egalitatii intre efectuarea acestei actiuni printr-o persoana interpusa, cu savarsirea ei de catre insusi traficantul de influenta.

Asadar, aceasta activitate fiind prin vointa legii, o fapta a autorului, ea nu mai poate fi caracterizata, in ceea ce-l priveste pe intermediar, decat act de ajutor, deci de complicitate.

"In cazul in care cel ce a conceput savarsirea infractiunii este chiar intermediarul - care l-a determinat pe autor sa comita fapta cu ajutorul lui - atunci in persoana intermediarului se vor cumula calitatile de instigator si complice, dar, intrucat instigarea absoarbe complicitatea, el va raspunde numai pentru instigare".⁽⁹

c) Pozitia juridical a intermediarilor de care s-a folosit cumparatorul de influenta.

Persoanele la serviciul carora recurge cumparatorul de influenta pentru a oferi sau promite daruri ori alte foloase, inteleg sa lucreze in numele acestuia, sa-l ajute pe el, iar nu pe autor, in realizarea scopurilor acestuia.

Astfel, din moment ce cumparatorul de influenta no comite nici o infractiune, nici persoana care il ajuta sau il determina nu poate suporta raspunderea ce incumba participantilor, caci unde no exista infractiune, nu exista nici participatie, sub nici una din modalitatile sale.

d) Situatia functionarului public sau a functionarului fata de care autorul are sau lasa sa se creada ca are influenta.

Pozitia functionarului public sau a functionarului este pretabila la interpretari diferite, in raport cu unele ipoteze ce se pot ivi.

- Acesta no a stiut ca autorul s-a prevalat de influent ape care o are sau a lasat sa se creada ca o are asupra lui, dar a cedat interventiei acestuia si a

9. A se vedea V. Dobrinoiu - op. cit.

efectuat actul de serviciu vizat de traficantul de influenta.

In aceasta situatie, neavand cunostinta de savarsirea infractiunii de trafic de influenta, functionarul nu poate fi considerat participant la savarsirea infractiunii. Raspunderea acestuia se poate angaja numai daca, prin efectuarea actului si-a incalcat vreo indatorire de serviciu, cauzand vreuna din urmarile prevazute de art. 246-248 Cod penal.

Mai exista posibilitatea ca functionarul, pentru efectuarea actului sa fi pretins sau sa fi primit bani ori alte foloase, sau sa fi acceptat ori sa no fi respins promisiunea unor foloase, si atunci el se face vinovat de savarsirea infractiunii de luare de mita, in calitate de autor, ca si la abuzul in serviciu.

- Functionarul a cunoscut ca autorul trafica influenta, reala sau presupusa, ce ar avea loc asupra lui si prin comportarea sa i-a inlesnit primirea folosului, fara a ceda insa interventiei si fara a indeplini actul de serviciu dorit.

In aceasta situatie, functionarul avand reprezentarea faptei savarsite de traficantul de influenta si neopunandu-se, acceptand-o, chiar fara a indeplini actul, el ester complice la infractiunea de trafic de influenta.

Profesorul Vintila Dongoroz ⁽¹⁰ a sustinut tragerea la raspundere, in calitate de complice la infractiunea de trafic de influenta, a functionarului care "stia ca s-au cerut bunuri in numele sau", chiar daca el nu a impartasit nici un profit.

-Functionarul public sau functionarul a cunoscut ca autorul trafica influenta reala sau presupusa, c ear avea-o asupra lui si pentru a-l ajuta sa primeasca folosul, a efectuat actul solicitat.

Si in acest caz functionarul va raspunde pentru complicitate la infractiunea de trafic de influenta, existand posibilitatea unui concurs real cu luare de mita - daca pentru efectuarea actului el a pretins sau a primit bani ori alte foloase, ori a acceptat sau nu a respins promisiunea unor foloase, sau cu infractiunea in abuz de serviciu - daca actul a fost efectuat cu incalcarea indatoririlor de serviciu, ori cu alta infractiune - daca, dand curs interventiei, a comis o fapta penala.

10. A se vedea V. Dongoroz - op. cit.

Subiectul pasiv

Ester unanim recunoscut ⁽¹¹ ca subiect pasiv general al infractiunii de trafic de influenta, ca de altfel la toate infractiunile de coruptie, este statul, ale carui interese privind desfasurarea activitatii organizatiilor de stat si publice, prestigiul acestor organizatii si indeplinirea serviciului de catre functionari sau functionari publici, in conditii de probitate si la adapost de orice suspiciune, sunt grav lezate prin savarsirea faptelor.

Subiectul pasiv special ⁽¹² este intotdeauna organul de stat, institutia publica sau orice alta persoana juridical in al carei serviciu se afla functionarul sau functionarul public, pentru a carui influentare faptuitorul primeste sau pretinde foloase sau accepta daruri.

Subiectul pasiv secundar (adiacent, subsidiar) este functionarul public sau functionarul in ale carui atributii de serviciu intra efectuarea unui act pentru care este real interesata persoana careia i se permite interventia si asupra careia fapta arunca suspiciune.

Chiar daca no a fost indicat expres subiectul pasiv secundar, este suficienta determinarea actului ori a sferei de atributiuni, prin aceasta facandu-se posibila indicarea (chiar mediate) a functionarului. ⁽¹³

Desi atat doctrina, in totalitate, cat si unele decizii din practica ⁽¹⁴ au evidentiat ca legislatia penala romana apara prin mijloacele sale numai prestigiul institutiilor statului roman, regiile autonome, societatile comerciale si celelalte unitati de interes public sau privat, precum si demnitatea functionarilor acestora impotriva faptelor de coruptie prevazute de art. 257 Cod penal, nu si prestigiul unor institutii oficiale ale unui stat starin, cum sunt de pilda ambasadele, consulatele si functionarii acestora, totusi, instanta suprema a decis ca "functionarii consulari aflati in exercitarea indatoririlor specifice, urmeaza a fi asimilati functionarilor sau altor salariati

11. A se vedea in acest sens Vasile Dobrinoiu, op. cit, S. Kahane, op. cit, Gh. Daranga si Dumitru

Lucinescu, op. cit., Ilie Pascu, op. cit.

12. A se vedea in acest sens V. Dobrinoiu, op. cit., S. Kahane, op. cit., Gh. Daranga si Dumitru

Lucinescu, op. cit., Ilie Pascu, op. cit.

13. A se vedea C.S.J., Sectia Militara, decizia nr. 52/1995, in "Dreptul" nr. 11/1996, Curtea de

Apel Timisoara, decizia penala nr. 65/1995 in "Dreptul" nr. 11/1996

14. A se vedea decizia penala nr. 86/A/12 aprilie 1994 a Curtii de Apel Alba Iulia, comentata in

decizia Sectiei penale a C.S.J. nr. 2343/27 septembrie 1995, publicata in Buletinul

Jurisprudentei - Culegere de decizii pe anul 1995, Editura Proema Baia Mare, 1996

prevazuti in art. 148 al. 2 rap. la art. 145 din Codul penal (Decizia C.S.J. nr. 2343/1995) ⁽¹⁵

In motivarea deciziei se arata ca:

1) oficiul consular functioneaza legal si desfasoara o activitate socialmente utila, asa cum era cerinta art. 258 al. 2 rap. la art. 145 Cod penal (n.n. acceptiune similara si dupa modificarile survenite prin Legea nr. 140/1996);

2) potrivit art. 40 din Conventia de la Viena din 24 aprilie 1963 cu privire la relatiile consulare, intrata in vigoare pentru Romania la 25 martie 1970, statul de resedinta vat rata pe functionarii consulari cu respectul cuvenit si va lua toate masurile necesare pentru a impiedica orice atingere adusa persoanei, libertatii si demnitatii lor, iar din colaborarea acestor texte de lege rezulta ca Statul Roman ester obligat sa asigure protectia functionarilor consulari straini sis a ii apere "prin mijloacele prevazute de dreptul intern, inclusive normele dreptului strain".

S-a mai argumentat ca sustinerea din decizia Curtii de Apel Alba Iulia nr.86/A/12 aprilie 1994 (pe care a casat-o) ca prevederile art. 257 Cod penal se refera numai la "reputatia organului de stat roman si a functionarilor acestuia no poate fi primita intrucat ar lipsi de continut obligatiile statului roman, derivand din actele internationale la care este parte".

In ce ne priveste, no suntem de acord cu acest punct de vedere ⁽¹⁶ si in contraargumentare trebuie avut in vedere ceea ce am invocat mai sus cu privire la subiectul pasiv al infractiunii prevazute de art. 257 Cod penal, cat si prevederile art. 1 Cod penal intitulat "Scopul legii penale" , care stipuleaza ca "Legea penala apara, impotriva infractiunilor, Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept" din care se deduce clar concluzia ca functionarul unei ambasade sau al unui consulat al unei tari straine nu poate fi considerat functionar in sensul art. 257 Cod penal comb. cu articolul 145 si 147 Cod penal.

Nu poate fi primita motivarea C.S.J., potrivit careia art. 145 Cod penal

15. Decizia C.S.J. nr. 2343/27 septembrie 1995, publicata in Buletinul Jurisprudentei, Editura

Proema Baia Mare, 1996; in acelasi sens, Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia

nr. 16/A/1995, publicata in Culegere de practica judiciara penal ape anul 1995 - Note de

V. Papadopol, Ed. Continent XXI.

16. A se vedea in acelasi sens Gheorghita Mateut si Viorel Gazdac - O problema privind

interpretarea textului art. 257 Cod penal, privind infractiunea de trafic de influenta, in lumina

modificarilor intervenite prin Legea nr. 140/14 noiembrie 1996, in "Dreptul" , nr. 12/1998

pana la modificarea sa prin Legea nr. 140/1996, ar fi avut in vedere orice organizatie care desfasura o activitate utila din punct de vedere social si care functiona potrivit legii, pe teritoriul tarii noastre si, prin urmare, si consulatele.

"Din modul de redactare a art. 72 citat (din Constitutie - n.n.) rezulta in mod indubitabil consacrarea regimului statutar pentru functionarii publici, respectiv a regimului contractual pentru restul salariatilor". ⁽¹⁷ Iata, asadar, ca nu se asimileaza functionarii si salariatii straini cu cei romani. Personalul ambasadelor si consulatelor, au regimul de "strain", care este definit ca acea persoana fizica ce se afla pe teritoriul unui stat fara sa aiba cetatenia acestuia, caci poseda cetatenia altui stat sau este fara cetatenie.

Statutul strainilor in Romania este reglementat prin lege.

Prin regimul juridic al strainilor se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor de care beneficiaza ei in temeiul legislatiei statelor si al conventiilor internationale.

"Intre straini si statul pe al carui teritoriu se afla ia nastere un raport de supunere cu caracter temporar". ⁽¹⁸

In temeiul suveranitatii sale, orice stat are dreptul de a expulza strainii aflati pe teritoriul sau.

Instanta suprema, pentru a-si sustine punctual de vedere, a mai invederat ca oficiul consular desfasoara activitate si in interesul statului nostrum si ca in conformitate cu art. 40 clin. Conventia de la Viena din 24 aprilie 1963 "statul de resedinta va trata pe functionarii consulari cu respectful cuvenit si va lua toate masurile necesare pentru a impiedica orice atingere adusa persoanei, libertatii, demnitatii lor". Se conchide ca statul roman ester obligat sa asigure protectia functionarilor consulari straini prin mijloacele prevazute in dreptul intern, "inclusive normele dreptului strain".

Misiunile consulare, ca si cele diplomatice, servesc organizarii si dezvoltarii relatiilor de colaborare intre state ⁽¹⁹, in orice caz, atributiile sale covarsitoare au ca scop protejarea intereselor persoanelor fizice si juridice ale statului acreditat in statul acreditar.

In Conventia de la Viena sunt prevazute o serie de privilegii si

17. A se vedea Antonie Iorgovan - Drept Administrativ, Tratat Elementar, Editura Actami, Bucu-

resti, 1994, vol. IV

18. A se vedea M. Niciu in Drept International public, L. Takacs si M. Niciu, Editura Didactica

si Pedagogica, Bucuresti, 1976

19. A se vedea M. Niciu - Drept international public, L. Takasc, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1976

imunitati, pentru oficiile consulare, cat si pentru personalul acestora, pe care nu ester cazul sa le insiruim aici. In art. 40 al Conventiei se prevede ca statul de resedinta "va lua toate masurile necesare pentru a impiedica orice atingere adusa persoanei, libertatii si demnitatii lor".

Deci, acest articol oblige statul acreditar la luarea unor masuri preventive, pentru a se impiedica atingerea valorilor enuntate.

Dar daca totusi aceste valori au fost lezate, ce se va intampla?

Desigur ca se vor aplica dispozitiile Codului penal roman, care ocrotesc persoana, libertatea si demnitatea ei in Titlul al II-lea, raportate la art. 171 Cod penal - infractiuni contra reprezentantului unui stat strain.

Potrivit art. 8 din Codul penal, opereaza imunitatea de jurisdictie fata de reprezentantii diplomatici sau de alte persoane care conform Conventiilor internationale nu sunt supuse jurisdictiei romanesti.

Pe de alta parte, pentru combaterea criminalitatii, Romania a cooperat cu statele interesate, incheind conventii sau aderand la cele deja existente, dupa care prevederile penale au fost preluate in Codul penal sau in legi speciale.

Exernpli/gratia, pentru aplicarea Conventiei internationale asupra falsurilor de moneda, incheiata la Geneva in 1929 si ratificata de Romania in 1930, s-a adoptat art. 284 din Codul penal.

Ca urmare a Conventiei pentru prevenirea si reprimarea terorismului international, adoptata la Geneva in 1937, s-a introdus in Codul penal art. 171 intitulat "Infractiuni contra reprezentantului unui stat strain", in urma edictarii Conventiei pentru reprimarea si abolirea traficului de finite umane si a exploatarii prostituarii altuia, la initiative O.N.U. in 1949 a fost incriminat proxenetismul in art. 329 Cod penal. ⁽²⁰

Tot ca urmare a unor conventii internationale la care Romania a aderat, s-au introdus in Codul penal articolele: 360 - distrugerea, jefuirea sau insusirea unor valori culturale, 190 - sclavia, 217 al. 3 - ca variant agravanta a distrugerii, 212 - pirateria etc.

Ar fi de aratat ca, potrivit art. 20 din Conventie, dispozitiile si libertatile cetatenilor se interpreteaza si se aplica in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care tara noastra este parte, iar daca exista neconcordante intre aceste pacte sau tratate si legile interne, au pripritate reglementarile internationale.

20. A se vedea Constantin Mitrache - Drept Penal Roman, Partea Generala, Editura Sansa, Bucu-

resti, 1991

Dar, consacrarea prioritatii reglementarilor internationale are loc "exclusiv in sfera drepturilor omului". ⁽²¹

Pare abnormal aprecierea instantei supreme ca "functionarii consulari aflati in exercitarea indatoririlor specifice, urmeaza a fi asimilati functionarilor sau altor salariati prevazuti in art. 148 al. 2 rap. la art. 145 din Codul penal".

In acest sens se incalca principiul legalitatii, principiul unanim admis in doctrina penala romaneasca si straina, potrivita caruia incriminarea penala a unei persoane se face numai in baza legii si in conformitate cu aceasta. Conform acestui principiu, o fapta chiar daca ester periculoasa no poate fi considerata infractiune atat timp cat prin lege nu este considerata ca atare. "Principiul legalitaii este menit ca constituie o garantie a libertatii persoanei impotriva abuzurilor si arbitrariului din activitatea aparatului judiciar".⁽²²

A "asimila" in aplicarea legii penale nu este permis.

Aceasta echivaleaza cu consacrarea analogiei practicata de statele totalitare, adica la extinderea normelor penale si la situatii neprevazute de lege. ⁽²³

In sfarsit, in sprijinul argumentatiei noastre invocam si un extras din decizia Curtii de Apel din Paris nr. 217/15 februarie 1941, care spune : "Numai deciziile luate de autoritatile publice franceze pot intra in joc intr-un traficde influenta si no acelea provenind de la autoritati straine".⁽²⁴

Este vorba de decizia despre care traficantul de influenta pretinde ca o va influenta.