CONDITIILE POSESIEI

CONDITIILE POSESIEI

Buna-credinta trebuie sa existe la momentul dobandirii bunului mobil;

Nu este suficienta numai dovada existentei bunei-credinte. La aplicarea art.1909, al.1, Cod civil, buna-credinta trebuie sa 717b18h se sprijine si pe un just titlu? Nu este nevoie neaparat de un just titlu. Ar fi suficient in aceasta materie si un titlu putativ (titlul putativ nu are o existenta reala, el exista doar in mintea celui care se prevaleaza de el). Justul titlu se prezuma o data cu prezumarea bunei-credinte.

In situatia in care tertul este un dobanditor de buna-credinta, insa bunul nu a iesit din stapanirea proprietarului de buna-voie (a fost pierdut sau furat). Art. 1909, al. 2, si art. 1910, Cod civil prevad ca actiunea in revendicare poate fi admisa in conditii restrictive, respectiv trebuie sa fie introdusa in cel mult 3 ani de la data pierderii sau furtului bunului.

Natura juridica a termenului de 3 ani:

In doctrina se afirma ca ar fi un termen de decadere

Intr-o alta opinie (gresita) se sustine ca e un termen de uzucapiune

In alta (impartasita de profesor) se afirma ca suntem in prezenta unui termen de prescriptie extinctiva si ca actiunea trebuie introdusa inlauntrul termenului de 3 ani.

Sub aspect probator:

Tertul (dobanditorul de buna-credinta) care pierde procesul in actiunea in revendicare poate introduce actiune impotriva celui de la care a dobandit bunul

Art. 1910, Cod civil instituie o exceptie: daca tertul de buna-credinta a cumparat bunul dintr-un loc unde se vand bunuri asemanatoare, se consemneaza pretul. Codul civil nu prevede actualizarea pretului.

Efectele admiterii actiunii in revendicare

1. – Restituirea bunului. Bunul reintra in patrimoniul reclamantului, liber de orice sarcini constituite de posesorul parat. Daca este posibil, bunul va fi restituit in natura, altminteri paratul va restitui contra-valoarea bunului. (Restitutio iure dantis, resolutio ius accipiens).

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii: partea stabileste asupra carui drept doreste sa se pronunte instanta:

sa i se recunoasca dreptul de proprietate

paratul sa ii restituie bunul etc.

  Daca bunul piere pe parcursul procesului, reclamantul trebuie sa isi modifice actiunea, in sensul ca, in loc sa ceara restituirea bunului sau contra-valoarea bunului, va cere despagubiri.

  Exista insa mijloace procesuale care permit paratului fie o revizuire: se ataca hotararea pentru ca instanta sa se pronunte in sensul acceptarii ca paratul sa restituie contravaloarea bunului, fixand un termen foarte strans. (nu sunt sigura ca e corect ce am scris aici, dar asa am inteles)

  De asemenea, in caz de pieire fortuita a bunului, reclamantul nu este in drept sa ceara despagubiri. Nici in cazul in care bunul imobil a fost expropriat pana la data procesului. Reclamantul va putea cere despagubiri doar prin intermediul unei actiuni personale, solicitand suma care a fost acordata cu titlu de despagubire la expropriere.

2. – Restituirea fructelor produse de bunul respectiv

Ca regula, fructele se cuvin posesorului de buna-credinta (art. 485, Cod civil). Partea posesor de rea-credinta este datoare sa predea toate fructele, fara nici o derogare. Daca e cazul, va fi obligata sa predea nu numai fructele culese, dar si valoarea fructelor pe care le-ar fi putut culege desi nu a facut-o. Insa, daca paratul este posesor de buna-credinta, reclamantul nu este indreptatit sa-i ceara nimic pe perioada cat a durat buna sa credinta pana, cel mai tarziu, la data introducerii actiunii in revendicare.

3. – Restituirea cheltuielilor facute cu lucrul (bunul) respectiv de partea care a pierdut actiunea in revendicare:

cheltuielile necesare facute cu conservarea fructelor: posesorul este indreptatit sa i se restituie suma cheltuita (poate sa solicite aceasta in cadrul procesului sau intr-un proces separat)

cheltuielile utile, respectiv cheltuielile care, fara a fi necesare, sporesc valoarea lucrului: sunt restituibile la cerere, numai in limita sporului de valoare adus lucrului.

cheltuielile voluptorii: cheltuieli facute pentru simpla placere a posesorului si care nu sporesc valoarea lucrului. Nu sunt supuse restituirii. Daca lucrarile care au rezultat din aceste cheltuieli pot fi detasate de bun, atunci pot fi luate.

POSESIA reprezinta stapanirea de fapt a unui lucru, stapanire ce apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real principal.

Posesia presupune prezenta simultana a doua elemente:

elementul material, respectiv „corpus”: stapanirea lucrului

elementul psihologic sau intentional, respectiv „animus”: intentia celui care exercita stapanirea lucrului de a se comporta ca titular.

Buna-credinta sau reaua-credinta a posesorului reprezinta exteriorizarea elementului intentional.

Posesia

Posesia, ca simpla stare de fapt, trebuie delimitata de acea posesie care corespunde unui drept real principal. De cele mai multe ori acestea coincid, dar, chiar si intr-o astfel de situatie, pe proprietar il intereseaza mai mult simpla posesie – posesia ca simpla stare de fapt.

Delimitarea posesiei de detentia precara

In cazul detentiei precare, detentorul precar are doar „corpus” (stapanirea materiala a bunului), fiind lipsit de „animus” (elementul intentional, psihologic).

De exemplu: chiriasul, locatarul, depozitarul, uzufructuarul – toti acestia sunt detentori fata de nudul proprietar, dar sunt posesori fata de tertele persoane.

Art. 1858, Cod civil prevede 4 cazuri in care detentia se transforma in posesie:

1. – cand detentorul primeste cu buna-credinta, de la un tert, un titlu translativ cu privire la lucrul respectiv. (de exemplu, o casa inchiriata)
2. – cand detentorul neaga dreptul celui de la care a dobandit posesia, prin acte de rezistenta la exercitarea dreptului acestuia (Exemplu: prin simpla neplata a chiriei nu il transforma pe detentor in posesor. Detentorul trebuie sa isi justifice pozitia).
3. – cand o terta persoana dobandeste cu buna-credinta un lucru (un bun) de la un detentor, printr-un act translativ. (Legea al considera detentor).
4. – art. 1858, al. 4, Cod civil prevede acest al 4-lea caz, contestat de doctrina, caz ce are in vedere o transmisiune universala sau o transmisiune titlu universal catre un succesor de buna-credinta. De exemplu: in cazul unei mosteniri legale de catre un succesor unic, acesta dobandeste toate drepturile si obligatiile ce decurg din masa succesorala, dar este posibil ca el sa dobandeasca, o data cu bunurile ce apartineau defunctului, si un bun pentru care defunctul era doar detentor, nu si proprietar.

Dobandirea posesiei

Posesia se dobandeste cand sunt intrunite simultan cele trei elemente constitutive, raportat la aceeasi persoana. Totusi, exista posibilitatea ca un element sa fie exercitat prin intermediul altei persoane: posesia corpore alliene.

Dovada posesiei consta in proba ambelor elemente constitutive:

proba pentru „corpus” este simpla, fiind admis orice mijloc de proba

in ce priveste proba pentru „animus”, legiuitorul instituie doua prezumtii:

prezumtia existentei elementului psihologic, din existenta elementului material (art. 1854) – prezumtie relativa;

in momentul in care o persoana a inceput sa detina un lucru ca detentor (nu ca posesor), se prezuma ca detentia a existat tot timpul. In aceasta situatie, trebuie dovedita numai stapanirea sau detentia (art. 1855).

Pierderea posesiei

Posesia se pierde cand se pierde oricare dintre cele doua elemente constitutive (corpus si animus). Exista si situatii cand exista corpus dar nu mai exista animus, de exemplu, la vanzarea bunurilor de gen, printr-un contract de vanzare-cumparare, bunurile nu se predau la data semnarii contractului, ci la o data ulterioara, ramanand o perioada in posesia vanzatorului – perioada in care acesta din urma se transforma din proprietar in detentor.

Viciile posesiei

Pentru a produce efecte juridice, posesia trebuie sa nu fie viciata (sa fie utila). Art. 1847, Cod civil enumara calitatile pe care trebuie sa le dobandeasca posesia pentru a conduce la uzucapiune. Reversul acestor calitati reprezinta viciile. Conform art. 1847, viciile sunt urmatoarele:

1. intreruperea
2. discontinuitatea
3. violenta
4. clandestinitatea
5. precaritatea

1. Intreruperea: pentru a fi un viciu al posesiei, trebuie sa existe o posesie. Insa, fiind vorba de o intrerupere, nu mai exista posesie. Intreruperea consta tocmai in lipsa sau disparitia posesiei. Ea prezinta interes doar in materia uzucapiunii. In alte cazuri insa, intreruperea nu poate fi considerata viciu de consimtamant.
2. Precaritatea: nici in acest caz nu suntem in prezenta unui viciu al posesiei, deoarece lipseste elementul intentional. In cazul precaritatii (intrucat lipseste animus) nu este vorba de un posesor, ci doar de un detentor, astfel incat se elimina si precaritatea ca viciu de consimtamant.

La cele trei vicii ramase, adaugam echivocul. Posesia este echivoca in cazul co-proprietarului care intelege sa exercite o posesie exclusiva asupra bunului detinut in co-proprietate.

3. Discontinuitatea: nu trebuie confundata cu intreruperea. Discontinuitatea apare atunci cand posesorul exercita posesia in mod neregulat, cu intermitente.

De retinut: faptul ca exista o prezumtie legala, potrivit careia, daca la un moment dat s-a exercitat posesia, se prezuma ca ea a existat tot timpul (ca in cazul prezumtiei privind detentia).

Caracterele juridice ale discontinuitatii ca viciu al posesiei

Este un viciu temporar (inceteaza, cand inceteaza neregularitatea posesiei)

Este un viciu absolut: acest viciu poate fi invocat de catre orice persoana interesata, nu numai de catre proprietar, iar, ca regula, priveste cu precadere bunurile imobile.

4. Violenta: apare ca viciu al posesiei atunci posesia este fie dobandita, fie mentinuta prin acte de violenta.

Caracterele juridice ale violentei ca viciu al posesiei

o             Este un viciu relativ: numai cel impotriva caruia au fost exercitate actele de violenta se poate prevala de violenta ca viciu al posesiei

o             Este un viciu temporar:posesia redevine utila, in momentul cand inceteaza actul de violenta.

5. Clandestinitatea: posesia devine clandestina atunci cand este exercitata pe ascuns.

Caracterele juridice ale violentei ca viciu al posesiei

o             Este un viciu relativ

o             Este un viciu temporar

o             Priveste cu precadere bunurile mobile

Efectele posesiei

De cele mai multe ori, posesia ca stare de fapt corespunde atributelor unui bun real principal.

1. – Posesia creeaza o prezumtie de proprietate, prezumtie care este ca regula relativa, cu exceptia prezumtiei prevazuta in art. 1909, Cod civil care este o prezumtie absoluta.
2. – Posesorul de buna-credinta dobandeste in proprietate fructe (bunuri) cand exista posesia in temeiul unui titlu translativ de proprietate a acelui bun, fara a cunoaste viciile acelui titlu (art. 485, Cod civil). Titlul este un element component al bunei-credinte. Un efect al posesiei de buna-credinta este reglementat in art. 1909. Un alt efect este uzucapiunea.
3. – Actiunile posesorii: protectia judiciara doar a posesiei se poate obtine prin intermediul actiunilor posesorii. Actiunea posesorie se poate exercita atunci cand:

o           posesorul nu a fost inca deposedat de un bun, insa posesia ii este tulburata prin anumite acte;

o           posesorul a fost deposedat.

Legea reglementeaza doua tipuri de actiuni posesorii:

1. – actiunea posesorie de drept comun sau generala: este o actiune in complangere, pentru care trebuie intrunite urmatoarele cerinte:

posesia sa fi fost tulburata

posesia exercitata anterior tulburarii sa fi fost de minimum un an

sa nu fi trecut mai mult de un an de la data ultimului act de tulburare sau de la data deposedarii.

2. – actiunea posesorie speciala : poate fi introdusa in situatia cand tulburarea posesiei sau deposedarea a fost facuta prin acte de violenta. Este o actiune in reintegrare pentru care trebuie intrunite urmatoarele cerinte:

posesia sa fi fost tulburata prin acte de violenta, cerinta necesara si in cazul deposedarii

sa nu fi trecut mai mult de un an de la data tulburarii sau de la data deposedarii prin acte de violenta.

Este de precizat ca legea permite si detentorului sa exercite o actiune posesorie. De exemplu, locatarul poate actiona in justitie, prin intermediul actiunii posesorii, pe un tert care il tulbura in exercitarea posesiei.