CONSIDERATII GENERALE ASUPRA CAILOR LEGALE DE ATAC
I.1. Notiunea si importanta cailor legale de atac
Evolutia istorica a sistemului cailor legale de atac a parcus mai multe etape semnificative pentru transformarile socio-politice in diferite etape.
La inceput regula rei iudicata pro veritate accipitur (lucru judecat se considera adevarat) a impus sentinte cu valoare de adevar absolut, conceptia despre justitie avand la baza o gandire profund religioasa; in aceasta perioada existenta unor remedii procesuale pentru desfiintarea hotararilor judecatoresti nici nu putea fi conceputa, justitia fiind considerata o expresie a divinitatii.
Laicizarea justitiei a creat posibilitatea acceptarii unor remedii impotriva hotararilor judecatoresti netemeinice si nelegale; la inceput acestea se infatisau mai degraba ca veritabile actiuni in anulare, pentru ca nu presupuneau ierarhizarea instantelor judecatoresti, dar, procedurile romane tarzii creaza organe distincte de jurisdictie, presupunand o ierarhizare, cu consecinte favorabile asupra modului de reglementare a cailor de atac.
La romani, in perioada de trecere spre feudalism, precum si in epoca medievala, dreptul s-a confruntat in ceea ce priveste stabilitatea hotararilor si valoarea lor de adevar, mai degraba cu un fenomen contrar, existand posibilitatea anularii unei hotarari pronuntate sub o domnie anterioara decatre noul domnitor. Pe masura inaintarii in timp si apropierii de epoca moderna aceasta posibilitate a fost limitata pana la disparitie, au fost create organe speciale pentru exercitarea functiilor judecatoresti si, dupa realizarea separatiei puterilor, s-a creat, in cele din urma, incepand cu Regulamentele Organice (1831, 1832) un sistem de organe ierarhizate cu atributii de control, care a dobandit o forma stabila si moderna, mai ales in perioada reformatoare a domniei Lui Cuza.
Fara indoiala, controlul hotararii judecatoresti pronuntate in prima instanta apare ca o necesitate din cele mai vechi timpuri. Pentru aceasta, in decursul anilor s-a organizat in toate tarile un sistem legal al cailor de atac, permitandu- se in anumite conditii si desfiintarea hotararilor irevocabile.
In dreptul procesual civil roman Codul din 1865 si Legea de Organizare a Inaltei Curtii de Casatie au consacrat un sistem al cailor de atac care cuprindea doua cai ordinare (opozitia si apelul) si patru cai exraordinare(recursul, revizuirea, contestatia si actiunea recursorie)
Legea din 1929 pentru accelerarea judectii a redus campul de aplicare al opozitiei, iar Legea din 1943 a desfiintat aceasta cale de atac.
In periada 1948-1952 sistemul cailor de atac din legislatia noastra procesuala a suferit modificari substantiale: recursul a fost reglementat ca o cale ordinara de atac; dispozitiile privind apelul, recursul in interesul legii si recursul in anulare au fost abrogate; alaturi de revizuire au fost introduse in Cod doua cai extraordinare de atac - contestatia in anulare si cererea de indreptare, care s-au numit ulterior recurs in supraveghere si recurs extraordinar.
Prin Legea 59/1993 sistemul cailor de atac a fost din nou modificat, incercandu-se revenirea la sistemul anterior. In categoria cailor ordinare de atac a fost inclus si recursul (critica: conditii, motive, nu e suspensiv de executare; de regula vizeaza numai nelegalitatea, deci nu provoaca un control complet al hotararii).
Acte normative de data recenta: O.G. nr. 138/2000 (aprobata prin Lg. 32/2001)si O.G. nr.59/2001 au adus modificari semnificative si novatoare sistemului legal al cailor de atac: recursul a fost calificat, in mod firesc, drept o cale extraordinara de atac; la judecata in apel a fost limitata in mod substantial posibilitatea reluarii ciclului jurisiditional dupa anularea primei hotarari; a fost suprimat motivul de recurs care viza netemeinicia hotararii atacate; s-a introdus un nou aliniat la recursul in anulare etc (explica, da cateva exemple pe text).
O caracteristica comuna a cailor legale de atac rezida in aceea ca ele se adreseaza, de regula, instantelor ierarhic superioare. In acest fel se realizeaza un control judiciar eficient asupra hotararilor judecatoresti pronuntate de judecatorii de la instantele inferioare. Numai in anumite circumstante exceptionale se poate reveni asupra solutiei de catre aceeasi instanta care a pronuntat hotararea atacata, prin intermediul cailor de retractare (ex). De aceea, in doctrina se afirma ca in dreptul modern controlul judiciar se intemeiaza pe principiul organizarii ierarhice a instantelor judecatoresti.
Justificarea cailor de atac se releva astfel sub mai multe aspecte:
judecata in caile de atac reprezinta controlul exercitat de instantele competente asupra unei judecati precedente, despre care se pretinde ca nu si-a atins finalitatea;
judecata in caile de atac se justifica si pe considerentul ca nu toate elementele cauzei se cunosc intotdeauna la prima instanta; ele se pot descoperi mai tarziu, dupa ce prima judecata a fost finalizata;
prin intermediul cailor de atac se realizeaza si functia de indrumare a instantelor superioare fata de cele inferioare. Art. 315 C. proc.civ. dispune ca." In caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului".
Existenta cailor legale de atac constituie pentru parti o garnatie a respectarii drepturilor lor fundamentale si le confera posibilitatea de a solicita remedierea eventualelor erori judiciare. Pe de alta parte, instituirea cailor legale de atac este de natura sa garanteze si calitatea actului de justitie, judecatorii fiind obligati sa-si respecte indatoririle lor, indeosebi acelea privitoare la impartialitate si cunoasterea temeinica a legilor: atat a celor de drept material, cat si a celor de procedura.
I.2. Controlul judiciar si controlul judecatoresc
Asa cum am aratat inca din cursurile introductive, in sistemul nostru judiciar instantele judecatoresti exercita un control de legalitate si temeinicie nu numai asupra hotararilor judecatoresti, ci si asupra unor hotarari pronuntate de alte organe cu activitate jurisdictionala si uneori chiar asupra unor acte administrative obisnuite, fara caracter jurisdictional. Fata de aceasta imprejurare, in doctrina s-a ridicat problema daca situatiile de control a unor hotarari pronuntarte de organe din afara sistemului judiciar se incadreaza in sfera controlului judiciar.
Pentru a oferi un raspuns corect trebuie sa definim notiunea de control judiciar. Astfel, controlul judiciar este considerat a fi dreptul si obligatia pe care le au in cadrul unui sistem judiciar instantele judecatoresti superioare de a verifica , in conditiile si cu procedura stabilita de lege, legalitatea si temeinicia hotararilor pronuntate de instantele judecatoresti inferioare lor si de a casa acele hotarari ce sunt gresite sau de a le confirma pe cele ce sunt legale si temeinice.
De multe ori insa, institutia este folosita intr-un sens mai larg, incluzand si situatiile in care controlul vizeaza hotararile organelor din afara sistemului judicar sau acte administrative obisnuite. Pentru a se evita aceste confuzii, doctrina de data recenta propune limitarea sensului notiunii de control judiciar la definitia data mai sus - controlul exercitat in interiorul sistemului judicar de catre instantele superioare asupra hotararilor pronuntatre de catre instantele inferioare; si definirea unei institutii procesuale distincte - controlul judecatoresc.
Controlul judecatoresc este definit ca fiind controlul ce se exercita de catre instantele judecatoresti asupra hotararilor organelor de jurisdictie administrativa ori asupra unor acte administrative emise de organe care nu fac parte din sistemul instantelor judecatoresti.
Prin urmare, desi cele doua notiuni se aseamana prin insasi finalitatea lor - realizarea controlului de catre instantele judecatoresti dupa o procedura prestabilita de lege, ele raman notiuni distincte, putand evidentia diferente semnifictative:
Prin controlul judiciar se controleaza hotarari judecatoresti (acesta are, deci, un caracter omogen), in timp ce pe calea controlului judecatoresc se exercita controlul asupra unor acte ce emana de la organe ce nu fac parte din sistemul judicar (ex: procesele-verbale de contraventie - numeroase organe)(control eterogen).
Controlul judicar se declanseaza prin intermediul cailor legale de atac : apel, recurs, recurs in anulare, in schimb controlul judecatoresc se declanseaza prin mijloace procedurale specifice, spre exemplu: contestatia, plangerea. Controlul judecatoresc pe cale de actiune se realizeaza de judecatorii, tribunale si curti de apel. In unele situatii, controlul judecatoresc se poate declansa si pe calea recursului, in cazurile prevazute de art.4 din Lg.29/1990, cand se ataca in fata sectiei de contencios administrativ acte administrative jurisdictionale, dupa epuizarea cailor administrativ-jurisdictionale.
Mijlocul procedural al actiunii poate fi folosit nu numai in materia contenciosului administrativ, ci si in alte cazuri determeniate de lege. Spre exemplu, art.100 alin.1 Lg. 36/1995 reglementeaza actiunea in anularea actelor notariale; art.364 C. proc. civ. reglementeaza actiunea in anularea hotararii arbitrale.
(Ex: - control realizat de judecatorie , se pronunta o hotarare in ultima instanta, susceptibila de recurs
control realizat de catre judecatorie care pronunta o hotarare nedefinitiva
control realizat de tribunal sau de curtea de apel ca instante de fond, hotararile fiind susceptibile numai de recurs: contencios-administrastiv
control exercitat exclusiv de Tribunalul Municipiului Bucuresti pe calea recursului: art.56 Lg.64/1994 in materie de inventii; art.25 dinLg.129/1992 in materia modelelor si desenelor industriale
control exercitate de Curtea Suprema de Justitie, prin intermediul recursului)
I.3. Clasificarea cailor legale de atac
In doctrina au fost folosite mai multe criterii pentru clasificarea cailor legale de atac. Le vom preciza in continuare pe cele mai semnificative.
Caile ordinare de atac - sunt acelea care pot fi exercitate de catre oricare din parti si pentru orice motiv (titlul IV, cartea aII-a apelul, singura cale ordinara de atac in legislatia noastra procesual civila); nu este necesar ca un text sa prevada expres posibilitatea utilizarii caii de atac respective, dar daca se doreste suprimarea acesteia, trebuie sa existe o dispozitie legala expresa in acest sens (ex. art.282¹)
Caile extraordinare de atac - sunt acelea care pot fi exercitate numai in conditiile si pentru motivele strict determinate de lege (titlul V, cartea a II-a): recursul, contestatia in anulare, revizuirea, recursul in interesul legii si recursul in anulare.
Punctul de legatura intre caile exraordinare de atac il reprezinta conditiile restrictive in care ele pot fi exercitate (in principal aceste conditii restrictive se refera la motivele pentru care aceste cai pot fi exercitate - ex: revizuirea, citeste , art. 322; se mai pot referi la persoanele care le pot exercita: recursul in anulare: 330, instantele competente a le solutiona - recursul in interesul legii: 329).
Recursul in interesul legii ofera insa o nota particulara fata de celelalte cai extraordinare de atac pentru ca exercitarea sa nu este limitata la anumite motive, doar daca anumite chestiuni de drept au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti. O parte a doctrinei considera ca aceasta cale de atac nu ar trebui inclusa in categoria cailor extraordinare de atac, ci intr-o categorie distincta, pentru ca ea nu are efecte utile pentru parti, ci are doar rolul de a asigura o practica unitara(art.329 alin. ult.).
Importanta practica a acestei clasificari vizeaza urmatoarele aspecte:
executarea silita a hotararii care se ataca este suspendata de drept pe durata termenului in care poate fi exercitata calea de atac ordinara, precum si pe timpul judecarii acesteia, in vreme ce exercitarea cailor extraordinare de atac nu are acest efect; in unele cazuri legea prevede posibilitatea suspendarii, la cererea partii interesate(art. 300, 319¹);
cat timp este deschisa calea de atac ordinara nu se poate recurge la o cale extraordinara de atac, in principiu insa, caile de atac extraordinare se pot folosi concomitent (- ex: contestatia in anulare si revizuirea, explica: motive diferite);
in unele situatii, calea de atac extraordinara devine inadmisibila, daca partea interesata putea sa invoce motivul respectiv prin intemediul caii ordinare de atac, dar nu a facut-o (ex: daca a expirat terenul de apel, hotararea devine nu numai definitiva, dar si irevocabila, astfel incat ea nu va mai putea fi atacata cu recurs - art.377; nelegalitatea procedurii de citare pentru ziua cand s-a judecat pricina si necompetenta instantei nu pot fi invocate direct pe calea contestatiei in anulare, partea interesata fiind obligata sa valorifice aceste motive anterior prin intermediul apelului si al recursului - 317).
Caile de retractare - sunt de competenta instantei care a pronuntat hotararea atacata: contestatia in anulare si revizuirea.
Desi aparent nu ar fi normal ca aceeasi instanta sa judece si calea de atac exercitata impotriva propriei hotarari, trebuie precizat ca prin caile de atac de retractare se invoca imprejurari limitativ prevazute de lege care nu au fost avute in vedere la pronuntarea hotararii atacate (ex.). astfel incat, instanta nu isi controleaza propria hotarare, ci judeca uneloe aspecte noi.
. Dupa intinderea atributiilor instantei competente sa se pronunte asupra cailor de atac exista:
Cai de atac devolutive - acelea care pot reedita judecata in fond, fara restrictii in privinta administrarii probelor. Aceasta se realizeaza insa numai in limita a ceea ce s-a solicitat prin actiune si in limita a ceea ce formeaza obiectul caii de atac (detalii la apel). Singura cale de atac devolutiva in dreptul nostru procesual civil este apelul. El permite o noua rejudecare a pricinii atat sub aspectul problemelor de fapt, cat si asupra dezlegarii date problemelor de drept. In conditiile art.304¹ si recursul are un caracter devolutiv (citeste, nuanteaza - procedura ramane cea de la recurs, numai inscrisuri).
Cai de atac nedevolutive - nu presupun o rejudecare a fondului pricinii.
Referitor la acestea, caracterul nedevolutiv se raporteaza la calea de atac propriu-zisa, iar nu la rejudecarea pricinii ca efect al admiterii caii de atac respective (ex: admiterea recursului poate conduce la casarea hotararii - art.312 al.2,3 si implica, in continuare, rejudecarea fondului; admiterea unei cereri de revizuire pentru majoritatea motivelor din art.322 conduce la rejudecarea fondului; la fel admiterea unei contestatii in anulare duce la anularea hotararii atacate si la rejudecarea fondului).
Cai de atac speciale - dreptul este recunoscut numai unui anumit subiect de drept. Au acest caracter recursul in interesul legii si recursul in anulare care pot fi exercitate numai de catre Procurorul General al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
Cai de atac suspensive - declararea caii de atac suspenda de drept posibilitatea executarii silite a hotararii. In sistemul procesual in vigoare numai apelul se infatiseaza ca o cale suspensiva de executare.
Cai de atac nesuspensive de executare- declararea caii de atac nu suspenda de drept executarea. Astfel de cai de atac sunt recursul, recursul in anulare, contestatia in anulare si revizuirea. Prin exceptie de la aceasta regula , in situatiile prevazute de art. 300 alin.1, recursul este suspensiv de executare (citeste). Instanta poate dispune motivat, in general cu obligatia pentru partea care a cerut-o de acordare a unei cautiuni, suspendarea executarii silite si in alte cazuri decat cele aratate anterior.
Legalitatea cailor de atac
Prin aceasta regula se intelege faptul ca o hotarare judecatoreasca nu poate fi supusa decat cailor de atac prevazute de lege. In afara de caile de atac prevazute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale in scopul de a se optine reformarea sau retractarea unei hotarari judecatoresti.
Mentiunea gresita in dispozitivul hotararii a posibilitatii folosirii unei cai de atac pe care legea nu o acorda, nu creeaza partii dreptul de a formula calea de atac respectiva deoarece caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti sunt determinate de lege si nu de catre instanta de judecata.; de asemenea, nementionarea unei cai de atac in dispozitivul hotararii nu conduce la inchiderea dreptului de a o folosi, daca ea este mentionata in lege.
Partile au la dispozitie acele cai de atac care erau prevazute in lege la momentul pronuntarii hotararii, dreptul la exercitarea caii de atac nascandu-se chiar in acel moment. Prin urmare, modificarea legislatiei ulterior pronuntarii hotararii in materia cailor de atac nu are nici o influenta asupra dreptului deja nascut (ex.)
Ordinea respectiva rezulta si dintr-o serie de dispozitii ale legii. Astfel, contestatia in anulare se poate exercita numai impotriva hotararilor judecatoresti ramase irevocabile(art. 317 alin1); revizuirea poate fi exercitata si impotriva hotararior ramase definitive in instanta de apel (art.322 alin1).
Acest principiu functioneaza si in raporturile dintre apel si recurs; recursul neputand fi exercitat omissio medio, respectiv atata timp cat partea are la dispozitie calea ordinara de atac a apelului.
In privinta cailor extraordinare de atac legea nu prevede, de regula, o succesiune in exercitarea lor; spre exemplu, revizuirea poate fi exercitata inaintea contestatiei in anulare, in acelasi timp sau invers(asa cum s-a vazut exista, uneori, ierarhie temporala si intre recurs si alte cai extraordinare de atac - contestatia in anulare, recursul in anulare).
Dreptul de a exercita o cale de atac este unic si se epuizeaza prin chiar exercitiul lui. Partea interesata nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac impotriva aceleiasi hotarari, deci nu se poate judeca de mai multe ori in aceeasi cale de atac. In caz contrar, partea interesata sau instanta din oficiu poate invoca exceptia puterii de lucru judecat spre a anihila calea de atac inadmisibila.
Unicitatea cailor de atac vizeaza numai apelul si recursul nu si celelalte cai de atac. Celelalte cai extraordinare de atac pot fi exercitate in mod repetat daca se invoca motive diferite si pentru fiecare cererea partea era in termenul pentru exercitarea caii de atac (nu intervenise decaderea). Spre exemplu, o cerere de revizuire poate fi introdusa in cazul descoperirii unor inscrisuri doveditoare retinute de partea potrivnica, o alta in situatia in care un martor a carui declaratie a fost retinuta de judecator in apreciere a fost condamnat pentru martirie mincinoasa, o a treia cerere in cazul in care un judecator sau un expert a fost condamnat pentru o infractiune in legatura cu pricina etc. In schimb, contestatia in anulare poate fi exercitata in mod repetat numai pentru motive care nu au existat la data introducerii primei contestatii -art.321.
Inainte de aparitia O.G.138/2000 Codul de procedura civila nu consacra in mod expres principiul non reformatio in peius. Prin legea mentionata, lacuna a fost remediata astfel ca, in prezent, principiul este consacrat in art. 296 teza a II-a, potrivit cu care. " apelantului nu I se poate insa crea in propria cale de atac o situatie mai grea decat aceea din hotararea atacata, in afara de cazul cand el consimte la aceasta ori sunt aplicabile dispozitiile din art.293 sau 293 ¹" (aderarea la apel, apelul provocat).
Principiul este aplicabil si in recurs potrivit dispozitiilor art.316, text conform caruia dispozitiile de procedura privind judecata in apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in capitolul referitor la recurs.
Prin urmare, aplicarea acestui principiu in procesul civil, face imposibila inrautatirea situatiei partii in propria sa cale de atac. Desigur, este posibil ca, desi a exercitat apel, partii sa-I fie inrautatita situatia ca urmare a admiterii apelului exercitat de o alta parte, cu interese contrarii sau chiar de procuror (deci nu ca efect al judecarii propriei sale cereri de apel, cererea sa de apel fiind respinsa - explica). Aceasta situatie este justificata de doctrina (I.Deleanu, V. Deleanu) cu motivarea ca de data aceasta controlul judiciar este bilateral, instanta fiind investita plenar, iar egalitatea partilor si contradictorialitatea exclude beneficiul ce decurge din exercitarea solitara a respectivei cai de atac.
O situatie speciala apare atunci cand apelul/recursul este exercitat de Ministerul Public. Daca apelul este exercitat in interesul exclusiv al uneia din parti principiul isi gaseste aplicarea ca atare; daca insa este declarat si pentru nesocotirea unor norme de ordine publica, atunci principiul nu mai este eficient.
De efectele principiului non reformatio in peius pot beneficia si alti participanti in afara celor care au declarat calea de atac; este vorba de coparticiparea necesara, reglementata de art.48 alin.2, situatie in care se aplica principiul aprecierii avantajului sigur (aminteste, ex). Situatia este asemanatoare si in cazul solutionarii unor cereri incidente aflate intr-o stransa legatura cu actiunea principlala (apelul reclamantului, fata de cererea de chemare in garantie, invers etc).
Principiul enuntat isi gaseste aplicatie in cazul tuturor cailor de atac care pot fi exercitate de parti.
|
