CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND FILIAŢIA
1.1. Notiunea de filiatie. Clasificare
Legatura juridica dintre un copil si tatal sau se numeste filiatie fata de tata ori paternitate[1].
Filiatia este raportul de descendenta a unei persoane din parintii sai[2]. Ea este o legatura de sānge, o legatura biologica care izvoraste din procreare si nastere.
Privita īn raport cu mama, filiatia se numeste maternitate. Privita īn raport cu tatal, ea se numeste paternitate.
Dupa cum persoana s-a nascut sau a fost conceputa īn timpul casatoriei ori īn afara casatoriei, filiatia este din casatorie sau din afara casatoriei.
Filiatia poate rezulta si din īnfiere. Spre deosebire de filiatia fireasca, care decurge din comunitatea de sange, filiatia din īnfiere rezulta, īn temeiul legii, din actul de vointa al partilor, īncuviintat de autoritatea tutelara.
A stabili filiatia unei persoane īnseamna a dovedi faptul sau actul juridic din care aceasta rezulta.
Astfel, pentru a stabili filiatia unei persoane fat&# 23423h716x 259; de mama este necesar sa se dovedeasca faptul nasterii acelei persoane de catre o anumita femeie, ceea ce implica atāt dovada faptului nasterii, cāt si dovada identitatii persoanei respective cu copilul nascut de catre mama, fapte materiale relativ usor de dovedit.
Īn ce priveste stabilirea filiatiei fata de tata este necesar sa se dovedeasca faptul procreatiei copilului din relatiile sexuale ale mamei cu un anumit barbat. Dar, īn actualul stadiu de dezvoltare a stiintei, acest fapt nu poate fi dovedit cu certitudine, īn mod direct. Se poate uneori stabili prin mijloace stiintifice faptul negativ ca un copil nu rezulta din relatiile sexuale ale unei femei cu un anumit barbat, dar nu se poate dovedi faptul pozitiv ca el a fost procreat de catre un anumit barbat.
Īn cazul filiatiei din casatorie, stabilirea paternitatii este usurata de prezumtiile referitoare la paternitate prevazute de lege, potrivit carora tatal copilului nascut īn timpul casatoriei este sotul mamei (art. 53 alin.1 C. fam.), iat tatal copilului nascut dupa īncetarea, desfacerea sau desfiintarea casatoriei este fostul sot al mamei, daca copilul a fost conceput īn timpul casatoriei si s-a nascut īnainte de recasatorirea mamei (art. 53 alin.2 C. fam.). Pentru a se putea stabili - īn cazul avut īn vedere de cea de-a doua prezumtie - daca copilul a fost conceput īn timpul casatoriei, legiuitorul prevede o a treia prezumtie, absoluta de asta data, potrivit careia timpul legal al conceptiei este perioada cuprinsa īntre a trei suta si a o suta optezecea zi dinaintea nasterii copilului (art. 61 C. fam.).
Īn felul acesta, filiatia din casatorie fata de tata este usor de stabilit, caci odata maternitatea dovedita, aceasta antreneaza pe cale de consecinta si stabilirea paternitatii, datorita prezumtiilor legale mentionate care nu pot fi īnlaturate decāt prin tagada paternitatii.
Filiatia din casatorie este, astfel indivizibila, fata de mama si tata.
Cānd īnsa parintii unei persoane n-au fost casatoriti la data nasterii sau īn perioada conceptiei acesteia, filiatia nu mai poate fi indivizibila fata de ambii parinti, caci nu mai exista temeiul care sa justifice īn ochii legiuitorului prevederea unor prezumtii de paternitate.
Iata de ce, maternitatea si paternitatea din afara casatoriei ramān distincte; prin consecinta, ele trebuie stabilite separat, independent. Maternitatea se stabileste īn acelasi fel ca si īn cazul filiatiei din casatorie, prin dovada faptului nasterii si a identitatii copilului. Īn schimb stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei reclama dovedirea faptului procreatiei copilului din relatiile sexuale ale mamei cu un anumit barbat, īn vederea casatoriei, legiuitorul nostru admite īn mod liber orice fel de probe.
Spre deosebire de stabilirea filiatiei firesti, care necesita dovada unor fapte (nasterea, identitatea copilului, relatiile sexuale ale mamei cu un anumit barbat), stabilirea filiatiei din īnfiere, reclama dovedirea actelor juridice pe care ea le implica: actul de vointa al parintilor (īnfietor, sotul īnfietorului, parintii firesti ai īnfiatului, īnfiatul, daca acesta a īmplinit vārsta de 10 ani) si decizia autoritatii de īncuviintare a īnfierii.
Filiatia este izvorul rudeniei, care produce numeroase si variate efecte, unele īn domeniul relatiilor juridice reglementate de Codul familiei (drepturile si īndatoririle parintilor fata de copii lor minori; obligatia de īntretinere; īmpiedicarile la casatorie), iar altele īn domeniul relatiilor juridice reglementate de alte coduri sau legi (vocatia reciproca la succesiune; drepturile la alocatiile familiale, la pensia de urmas, la prestatiile de securitate sociala etc.; anumite drepturi si interdictii de ordin procedural bazate pe rudenie)[3].
Efectele filiatiei firesti sunt aceleasi, īn dreptul nostru, indiferent daca ea rezulta din casatorie ori din afara casatoriei.
Codul familiei a statornicit principiul potrivit caruia copilul din afara casatoriei, a carui filiatie este stabilita conform legii, are fata de parinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si situatia legala a unui copil din casatorie (art. 63 C. fam.), īnlaturāndu-se astfel toate discriminarile anterioare. Este rational si just ca filiatia din afara casatoriei sa produca aceleasi efecte ca si filiatia din casatorie, caci - fiind o legatura de sange - filiatia exista independent de īmprejurarea, ca parintii unei persoane erau sau nu casatoriti la data nasterii sau la epoca conceptiei acesteia. Avānd īn vedere īnsa instabilitatea care caracterizeaza īn general relatiile dintre barbatul si femeia care nu sunt casatoriti, deosebiri pot sa existe - si ele exista - numai īn ce priveste dovada paternitatii din afara casatoriei, dar nu si īn ce priveste efectele acesteia.
Efectele filiatiei din īnfiere sunt aceleasi ca si efectele filiatiei firesti, cu unele exceptii prevazute expres de lege sau rezultānd din caracterul de legatura de sānge al filiatiei firesti.
Cānd vorbim despre copilul din casatorie ne referim la copilul nascut sub durata casatoriei, chiar daca a fost conceput īnainte de īncheierea casatoriei si indiferent daca sotul mamei a cunoscut sau nu starea de graviditate a viitoarei sotii la data īncheierii casatoriei[4].
Stabilirea filiatiei:
A stabili filiatia unei persoane īnseamna a dovedi faptul sau actul juridic din care aceasta rezulta.
Pentru a stabili filiatia unei persoane fata de mama este necesar sa se dovedeasca faptul nasterii acelei persoane de catre o anumita femeie, ceea ce implica atāt dovada faptului nasterii, cat si dovada identitatii persoanei respective cu copilul nascut de catre mama - fapte maritale, relativ usor de dovedit.
Pentru stabilirea filiatiei fata de tata este necesar sa se dovedeasca faptul procreatiei copilului din relatii sexuale ale mamei cu un anumit barbat. In actualul stadiu de dezvoltare a stiintei, acest fapt nu poate fi dovedit cu certitudine in mod direct. Se poate uneori stabili prin mijloace stiintifice faptul negativ ca un copil nu rezulta din relatiile sexuale ale unei femei cu un anumit barbat, dar care nu se poate dovedi faptul pozitiv ca el a fost procreat de catre un anumit barbat.
In cazul filiatiei din casatorie, stabilirea paternitatii este usurata de prezumtiile referitoare la paternitate prevazute de lege, potrivit carora tatal copilului nascut in timpul casatoriei este sotul mamei (art. 53 Codul Familiei), iar tatal copilului nascut dupa īncetarea, desfacerea, sau desfiintarea casatoriei este fostul sot al mamei, daca copilul a fost conceput in timpul casatoriei si s-a nascut īnainte de recasatorirea mamei (art. 53 Codul Familiei).
Pentru a se putea stabili daca copilul a fost conceput in timpul casatoriei, legiuitorul prevede o a treia prezumtie absoluta, potrivit careia, timpul legal al conceptiei este perioada cuprinsa intre a treisuta si a osutaoptzecea zi dinaintea nasterii copilului (art. 61 Codul Familiei).
Astfel filiatia din casatorie fata de tata este usor de stabilit, caci odata maternitatea dovedita, aceasta antreneaza pe cale de consecinta stabilirea paternitatii, datorita prezumtiilor legale mentionate care nu pot fi īnlaturate decāt prin tagada paternitatii. Filiatia din casatorie este indivizibila fata de mama si tata.
Cānd parintii unei persoane n-au fost casatoriti la data nasterii sau in perioada conceptiei acesteia, filiatia nu poate fi indivizibila fata de ambii parinti, caci nu mai exista temeiul care sa justifice in ochiul legiuitorului prevederea unor prezumtii de paternitate. De aceea, maternitatea si paternitatea din afara casatoriei ramān distincte; in consecinta, ele trebuie stabilite separat, independent.
Maternitatea se stabileste in acelasi fel ca si in cazul filiatiei din casatorie, prin dovada faptului nasterii si a identitatii copilului. In schimb, stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei reclama dovedirea faptului procreatiei copilului din relatiile sexuale ale mamei cu un anumit barbat, in vederea caria legiuitorul admite orice fel de probe.
Spre deosebirea filiatiei firesti, care necesita dovada unor fapte (nasterea, identitatea copilului, relatiile sexuale ale mamei cu un anumit barbat), stabilirea filiatiei din adoptie, reclama dovedirea actelor juridice pe care ea le implica:
actul de vointa al parintilor (adoptator, sotul adoptatorului, parintii firesti ai adoptatorului, adoptatul - daca a īmplinit 10 ani);
decizia autoritatii tutelare de īncuviintare a adoptiei.
Copilul din casatorie
Potrivit art. 53 si 57 C. fam., apartin acestei categorii urmatorii copii:
a. Cei nascuti īn timpul casatoriei, adica īn perioada dintre data īncheierii casatoriei si data desfacerii ori īncetarii acesteia. Copilul este din casatorie, fie ca a fost conceput īn timpul casatoriei, fie ca a fost conceput īnaintea īncheierii ei. Īn aceasta din urma situatie se admit ca, acel copil are situatia de copil din casatorie de la data conceptiei lui, deci īnainte de a se fi īncheiat casatoria (art. 7 Decretul nr. 31 din 1954). Situatia de copil din casatorie, īn cazul la care ne referim, nu depinde de faptul ca sotul mamei lui a cunoscut ori nu starea de graviditate a viitoarei sotii pānt īn momentul īncheierii casatoriei. Copilul nascut īn timpul casatoriei lovite de nulitate absoluta sau relativa este considerat din casatorie (art.23 alin.2 C. fam.), deoarece declararea nulitatii casatoriei nu are nici o urmare īn privinta copiilor;
b. Cei conceputi īn timpul casatoriei si nascuti dupa desfacerea, īncetarea sau declararea nulitatii casatoriei, daca nasterea a avut loc īnainte ca mama sa fi intrat īntr-o noua casatorie. Copilul conceput dupa desfacerea, īncetarea sau declararea nulitatii casatoriei nu este din casatoria respectiva.
1.3 Copilul din afara casatoriei
Potrivit art. 57 si 59 C. fam., copilul conceput si nascut īn afara casatoriei este din afara acesteia. Copilul care nu este din casatorie este din afara casatoriei. Īn aceasta situatie se gaseste copilul conceput si nascut fie īnainte de īncheierea casatoriei, fie dupa desfacerea, īncetarea sau declararea nulitatii casatoriei, chiar daca parintii lui sunt casatoriti, precum si cel conceput si nascut de parinti care nu sunt casatoriti īntre ei.
|
