CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND FILIAŢIA
1.1. Notiunea de filiatie. Clasificare
Legatura juridica dintre un copil si tatal sau se numeste filiatie fata de tata ori paternitate[1].
Filiatia este raportul de descendenta a unei persoane din parintii sai[2]. Ea este o legatura de sânge, o legatura biologica care izvoraste din procreare si nastere.
Privita în raport cu mama, filiatia se numeste maternitate. Privita în raport cu tatal, ea se numeste paternitate.
Dupa cum persoana s-a nascut sau a fost conceputa în timpul casatoriei ori în afara casatoriei, filiatia este din casatorie sau din afara casatoriei.
Filiatia poate rezulta si din înfiere. Spre deosebire de filiatia fireasca, care decurge din comunitatea de sange, filiatia din înfiere rezulta, în temeiul legii, din actul de vointa al partilor, încuviintat de autoritatea tutelara.
A stabili filiatia unei persoane înseamna a dovedi faptul sau actul juridic din care aceasta rezulta.
Astfel, pentru a stabili filiatia unei persoane fat&# 23423h716x 259; de mama este necesar sa se dovedeasca faptul nasterii acelei persoane de catre o anumita femeie, ceea ce implica atât dovada faptului nasterii, cât si dovada identitatii persoanei respective cu copilul nascut de catre mama, fapte materiale relativ usor de dovedit.
În ce priveste stabilirea filiatiei fata de tata este necesar sa se dovedeasca faptul procreatiei copilului din relatiile sexuale ale mamei cu un anumit barbat. Dar, în actualul stadiu de dezvoltare a stiintei, acest fapt nu poate fi dovedit cu certitudine, în mod direct. Se poate uneori stabili prin mijloace stiintifice faptul negativ ca un copil nu rezulta din relatiile sexuale ale unei femei cu un anumit barbat, dar nu se poate dovedi faptul pozitiv ca el a fost procreat de catre un anumit barbat.
În cazul filiatiei din casatorie, stabilirea paternitatii este usurata de prezumtiile referitoare la paternitate prevazute de lege, potrivit carora tatal copilului nascut în timpul casatoriei este sotul mamei (art. 53 alin.1 C. fam.), iat tatal copilului nascut dupa încetarea, desfacerea sau desfiintarea casatoriei este fostul sot al mamei, daca copilul a fost conceput în timpul casatoriei si s-a nascut înainte de recasatorirea mamei (art. 53 alin.2 C. fam.). Pentru a se putea stabili - în cazul avut în vedere de cea de-a doua prezumtie - daca copilul a fost conceput în timpul casatoriei, legiuitorul prevede o a treia prezumtie, absoluta de asta data, potrivit careia timpul legal al conceptiei este perioada cuprinsa între a trei suta si a o suta optezecea zi dinaintea nasterii copilului (art. 61 C. fam.).
În felul acesta, filiatia din casatorie fata de tata este usor de stabilit, caci odata maternitatea dovedita, aceasta antreneaza pe cale de consecinta si stabilirea paternitatii, datorita prezumtiilor legale mentionate care nu pot fi înlaturate decât prin tagada paternitatii.
Filiatia din casatorie este, astfel indivizibila, fata de mama si tata.
Când însa parintii unei persoane n-au fost casatoriti la data nasterii sau în perioada conceptiei acesteia, filiatia nu mai poate fi indivizibila fata de ambii parinti, caci nu mai exista temeiul care sa justifice în ochii legiuitorului prevederea unor prezumtii de paternitate.
Iata de ce, maternitatea si paternitatea din afara casatoriei ramân distincte; prin consecinta, ele trebuie stabilite separat, independent. Maternitatea se stabileste în acelasi fel ca si în cazul filiatiei din casatorie, prin dovada faptului nasterii si a identitatii copilului. În schimb stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei reclama dovedirea faptului procreatiei copilului din relatiile sexuale ale mamei cu un anumit barbat, în vederea casatoriei, legiuitorul nostru admite în mod liber orice fel de probe.
Spre deosebire de stabilirea filiatiei firesti, care necesita dovada unor fapte (nasterea, identitatea copilului, relatiile sexuale ale mamei cu un anumit barbat), stabilirea filiatiei din înfiere, reclama dovedirea actelor juridice pe care ea le implica: actul de vointa al parintilor (înfietor, sotul înfietorului, parintii firesti ai înfiatului, înfiatul, daca acesta a împlinit vârsta de 10 ani) si decizia autoritatii de încuviintare a înfierii.
Filiatia este izvorul rudeniei, care produce numeroase si variate efecte, unele în domeniul relatiilor juridice reglementate de Codul familiei (drepturile si îndatoririle parintilor fata de copii lor minori; obligatia de întretinere; împiedicarile la casatorie), iar altele în domeniul relatiilor juridice reglementate de alte coduri sau legi (vocatia reciproca la succesiune; drepturile la alocatiile familiale, la pensia de urmas, la prestatiile de securitate sociala etc.; anumite drepturi si interdictii de ordin procedural bazate pe rudenie)[3].
Efectele filiatiei firesti sunt aceleasi, în dreptul nostru, indiferent daca ea rezulta din casatorie ori din afara casatoriei.
Codul familiei a statornicit principiul potrivit caruia copilul din afara casatoriei, a carui filiatie este stabilita conform legii, are fata de parinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si situatia legala a unui copil din casatorie (art. 63 C. fam.), înlaturându-se astfel toate discriminarile anterioare. Este rational si just ca filiatia din afara casatoriei sa produca aceleasi efecte ca si filiatia din casatorie, caci - fiind o legatura de sange - filiatia exista independent de împrejurarea, ca parintii unei persoane erau sau nu casatoriti la data nasterii sau la epoca conceptiei acesteia. Având în vedere însa instabilitatea care caracterizeaza în general relatiile dintre barbatul si femeia care nu sunt casatoriti, deosebiri pot sa existe - si ele exista - numai în ce priveste dovada paternitatii din afara casatoriei, dar nu si în ce priveste efectele acesteia.
Efectele filiatiei din înfiere sunt aceleasi ca si efectele filiatiei firesti, cu unele exceptii prevazute expres de lege sau rezultând din caracterul de legatura de sânge al filiatiei firesti.
Când vorbim despre copilul din casatorie ne referim la copilul nascut sub durata casatoriei, chiar daca a fost conceput înainte de încheierea casatoriei si indiferent daca sotul mamei a cunoscut sau nu starea de graviditate a viitoarei sotii la data încheierii casatoriei[4].
Stabilirea filiatiei:
A stabili filiatia unei persoane înseamna a dovedi faptul sau actul juridic din care aceasta rezulta.
Pentru a stabili filiatia unei persoane fata de mama este necesar sa se dovedeasca faptul nasterii acelei persoane de catre o anumita femeie, ceea ce implica atât dovada faptului nasterii, cat si dovada identitatii persoanei respective cu copilul nascut de catre mama - fapte maritale, relativ usor de dovedit.
Pentru stabilirea filiatiei fata de tata este necesar sa se dovedeasca faptul procreatiei copilului din relatii sexuale ale mamei cu un anumit barbat. In actualul stadiu de dezvoltare a stiintei, acest fapt nu poate fi dovedit cu certitudine in mod direct. Se poate uneori stabili prin mijloace stiintifice faptul negativ ca un copil nu rezulta din relatiile sexuale ale unei femei cu un anumit barbat, dar care nu se poate dovedi faptul pozitiv ca el a fost procreat de catre un anumit barbat.
In cazul filiatiei din casatorie, stabilirea paternitatii este usurata de prezumtiile referitoare la paternitate prevazute de lege, potrivit carora tatal copilului nascut in timpul casatoriei este sotul mamei (art. 53 Codul Familiei), iar tatal copilului nascut dupa încetarea, desfacerea, sau desfiintarea casatoriei este fostul sot al mamei, daca copilul a fost conceput in timpul casatoriei si s-a nascut înainte de recasatorirea mamei (art. 53 Codul Familiei).
Pentru a se putea stabili daca copilul a fost conceput in timpul casatoriei, legiuitorul prevede o a treia prezumtie absoluta, potrivit careia, timpul legal al conceptiei este perioada cuprinsa intre a treisuta si a osutaoptzecea zi dinaintea nasterii copilului (art. 61 Codul Familiei).
Astfel filiatia din casatorie fata de tata este usor de stabilit, caci odata maternitatea dovedita, aceasta antreneaza pe cale de consecinta stabilirea paternitatii, datorita prezumtiilor legale mentionate care nu pot fi înlaturate decât prin tagada paternitatii. Filiatia din casatorie este indivizibila fata de mama si tata.
Când parintii unei persoane n-au fost casatoriti la data nasterii sau in perioada conceptiei acesteia, filiatia nu poate fi indivizibila fata de ambii parinti, caci nu mai exista temeiul care sa justifice in ochiul legiuitorului prevederea unor prezumtii de paternitate. De aceea, maternitatea si paternitatea din afara casatoriei ramân distincte; in consecinta, ele trebuie stabilite separat, independent.
Maternitatea se stabileste in acelasi fel ca si in cazul filiatiei din casatorie, prin dovada faptului nasterii si a identitatii copilului. In schimb, stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei reclama dovedirea faptului procreatiei copilului din relatiile sexuale ale mamei cu un anumit barbat, in vederea caria legiuitorul admite orice fel de probe.
Spre deosebirea filiatiei firesti, care necesita dovada unor fapte (nasterea, identitatea copilului, relatiile sexuale ale mamei cu un anumit barbat), stabilirea filiatiei din adoptie, reclama dovedirea actelor juridice pe care ea le implica:
actul de vointa al parintilor (adoptator, sotul adoptatorului, parintii firesti ai adoptatorului, adoptatul - daca a împlinit 10 ani);
decizia autoritatii tutelare de încuviintare a adoptiei.
Copilul din casatorie
Potrivit art. 53 si 57 C. fam., apartin acestei categorii urmatorii copii:
a. Cei nascuti în timpul casatoriei, adica în perioada dintre data încheierii casatoriei si data desfacerii ori încetarii acesteia. Copilul este din casatorie, fie ca a fost conceput în timpul casatoriei, fie ca a fost conceput înaintea încheierii ei. În aceasta din urma situatie se admit ca, acel copil are situatia de copil din casatorie de la data conceptiei lui, deci înainte de a se fi încheiat casatoria (art. 7 Decretul nr. 31 din 1954). Situatia de copil din casatorie, în cazul la care ne referim, nu depinde de faptul ca sotul mamei lui a cunoscut ori nu starea de graviditate a viitoarei sotii pânt în momentul încheierii casatoriei. Copilul nascut în timpul casatoriei lovite de nulitate absoluta sau relativa este considerat din casatorie (art.23 alin.2 C. fam.), deoarece declararea nulitatii casatoriei nu are nici o urmare în privinta copiilor;
b. Cei conceputi în timpul casatoriei si nascuti dupa desfacerea, încetarea sau declararea nulitatii casatoriei, daca nasterea a avut loc înainte ca mama sa fi intrat într-o noua casatorie. Copilul conceput dupa desfacerea, încetarea sau declararea nulitatii casatoriei nu este din casatoria respectiva.
1.3 Copilul din afara casatoriei
Potrivit art. 57 si 59 C. fam., copilul conceput si nascut în afara casatoriei este din afara acesteia. Copilul care nu este din casatorie este din afara casatoriei. În aceasta situatie se gaseste copilul conceput si nascut fie înainte de încheierea casatoriei, fie dupa desfacerea, încetarea sau declararea nulitatii casatoriei, chiar daca parintii lui sunt casatoriti, precum si cel conceput si nascut de parinti care nu sunt casatoriti între ei.
|
