CONSTATAREA Sl EXPERTIZA MEDICO-LEGALA

CONSTATAREA sl EXPERTIZA MEDICO-LEGAL

n cadrul dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala, constatarea si expertiza medico-legala sunt tratate unitar.

De altfel, at t constatarea, c t si expertiza medico-legala au, de regula, aceleasi obiective, deosebirile fiind n principiu for­male (metodologie de efectuare, organul care dispune, competenta de efectuare). O reglementare distincta au expertiza pe baza de lucrari si expertiza psihiatrico-legaia

Prin urmare, pentru departajare vom folosi dispozitiile din Codul de Procedura Penala, unde cele doua acte medico-legale sunt reglementate distinct ca mijloace de proba

Principalele deosebiri ce rezulta din reglementarea Codului de Procedura Penala sunt urmatoarele:

1. Constatarea medico-legala se efectueaza n anumite cazuri expres prevazute de lege, astfel:

□ moarte violenta (omor, sinucidere, accident);

□ moarte a carei cauza nu se cunoaste sau este suspecta

□ examinare corporala a nvinuitului sau a partii vatamate, pentru a se constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, n toate aceste cazuri, constatarea medico-legala este materializata ntr-un raport de autopsie sau de examinare a persoanei.

2. Constatarea medico-legala se dispune de organul de urmarire penala. Prin urmare, constatarea medico-legala se efectueaza n faza de urmarire penala

n comparatie cu constatarea, expertiza medico-legala nu are o reglementare distincta n Codul de Procedura Penala, efec-tu ndu-se, ca orice fel de expertiza, conform dispozitiilor art. 116-125, cu exceptia expertizei psihiatrice legale, care prin specif­ic are o reglementare distincta n cadrul dispozitiilor art. 117 din Codul de Procedura Penala

Prin urmare, expertiza medico-legala nu se efectueaza n regim de urgenta, reclamata de riscul disparitiei unor mijloace de proba, nu se efectueaza n anumite cazuri expres prevazute de lege, put ndu-se efectua n orice caz n care sunt necesare cunostintele unui expert si se poate efectua si n faza de judecata la dispozitia instantei.

3. Constatarea medico-legala este reclamata de riscul disparitiei sau alterarii unor mijloace de proba, fiind imposibila administrarea acestora n alt mod. Prin urmare, constatarea medico-legala se efectueaza imediat sau la scurt timp dupa sav rsirea infractiu­nii, fiind materializata ntr-un raport de autopsie sau de examinare a persoanei. n cauza penala nr. 314/P/1994 a Parchetului de pe l nga Tribunalul Buzau, victima (femeie) a fost gasita decedata n padure. La autopsie, s-a constatat existenta mai multor escoriatii de dimensiuni mici pe coapse -zona care n conditii normale este acoperita. Fiind inclus n cercul de banuiti, inculpatul B.l. a fost examinat corporal si s-a constatat ca pe picioare, inclusiv pe coapse, prezenta multiple escoriatii asemanatoare cu cele gasite pe corpul victimei. ntrebat cu privire la conditiile n care s-au produs aceste escoriatii, a dat o explicatie neplauzibila (a carat tufe de catina pentru un gard). Acesta a fost primul indiciu ca escoriatiile de pe corpul victimei si cele de pe corpul sus­pectului au fost produse n acelasi timp, n aceeasi zona si n aceleasi conditii (corpurile partial descoperite).

S-a stabilit ca inculpatul a violat victima n padure, ntr-o zona n care se aflau tufe de catina, apoi a ucis-o prin sugrumare si a transportat cadavrul prin t r re n alt loc.

O situatie asemanatoare si n cauza penala nr. 516/P/1987 a Parchetului de pe l nga Tribunalul Buzau. Victima A.G. (minora în v rsta de 15 ani) a fost gasita decedata ntr-o casa nelocuita. La autopsie s-au constatat grave leziuni traumatice cu fracturi craniene. n cercul de banuiti a fost introdus si inculpatul LV, iar cu ocazia examinarii corporale s-a constatat ca pe m ini prezinta mai multe escoriatii semicirculare, care s-a stabilit a fi produse de victima, cu unghiile, n cadrul unei tentative de viol, urmata de uciderea acesteia prin lovire cu o vaza n cap.

n cele doua cazuri, constatarea medico-legala - materializata ntr-un raport de examinare a corpului persoanei suspecte - a constituit o prima proba de nvinuire.

ntruc t majoritatea cauzelor privind infractiunile contra vietii se rezolva din punct de vedere medico-legal pe baza raportului de constatare medico-legala n cele ce urmeaza vom analiza aceasta activitate, urm nd ca referirile cu privire la expertiza medico-legala sa le facem n situatia n care este cazul.

n ordonanta prin care se dispune efectuarea constatarii medico-legale, organul de urmarire penala va furniza, pe c t posi­bil, date de istoric si va solicita medicului legist sa raspunda, de regula, la urmatoarele ntrebari:

□ Ce leziuni se constata pe corpul victimei si care este mecanismul de producere a acestora?

□ Care este cauza si mecanismul mortii?

□ Daca ntre leziunile constatate si deces exista raport de cauzalitate;

□ Data ta care a survenit decesul;

□ Stabilirea alcoolemiei si a grupei sanguine.

Primul obiectiv debuteaza cu examinarea leziunilor, care pot fi escoriatii, echimoze, plagi contuze sau taiate, plagi ntepate, fracturi (ale scheletului sau craniului).

Descrierea amanuntita a leziunilor cu fixarea prin fotografie metrica sau filmare are o importanta deosebita ntruc t dupa aspect, forma si dimensiuni se poate identifica genul de obiect sau chiar obiectul folosit n agresiune.

n cauza penala nr. 38/P/1992 a Parchetului de pe l nga Tribunalul Buzau, victima B.V. (casier) a fost gasita decedata ntr-o camera de la sediul bancii, partial incendiata. La autopsie s-au constatat mai multe plagi taiate n zona capului si fracturi cu nfun-dare av nd forme patrate. S-a stabilit ca autorul B.M. a ucis victima prin loviri repetate cu un cutit sau cu un ciocan, dupa care a sustras suma de un milion si jumatate de lei si a incendiat ncaperea. Cutitul a fost gasit la locul faptei, iar ciocanul a fost gasit ulterior, fiind ascuns de inculpat mpreuna cu alte obiecte.

Numarul mare de leziuni, c t si gravitatea acestora sunt de natura a caracteriza comportamentul autorului si n mod direct este prima sursa de ncadrare juridica a faptei n gama infractiunilor cu violenta, respectiv, loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, omor sau omor deosebit de grav. Sunt rare cazurile n care autorii n momentul recunoasterii sav rsirii infractiunii au o pozitie de cesiune totala, de natura a-si expune intentia directa de a ucide si forma de punere n aplicare. De regula, recunoasterea este urmata de o declaratie "slefuita", n care intentia de a ucide nu este evidenta, iar episodul agresional este golit de elementele faptice care tradeaza violenta dusa p na la limitele atrocitatii. Cine poate spune mai bine adevarul dec t cor­pul zdrobit, taiat sau perforat al victimei?

n cauza penala nr. 1/P/1996 a Parchetului de pe l nga Tribunalul Buzau, inculpatul P.G. a fost cercetat si trimis n judecata pentru sav rsirea infractiunii de omor deosebit de grav, prevazuta de dispozitiile de disp. art. 174-176, lit. a din Codul Penal, con­st nd n aceea ca a ucis pe concubina sa, P.E., prin loviri repetate cu un cutit. Desi inculpatul a declarat ca a sav rsit fapta n urma unui conflict spontan, ntr-un episod agresiv scurt, multitudinea de ntepaturi de cutit n diferite zone ale corpului, inclusiv n coapsa n apropierea zonei pubiene, majoritatea fara caracter mortal, a dus la concluzia sav rsirii infractiunii prin cruzimi. Pe fondul sentimentului de gelozie, ne ntemeiat, inculpatul, n timp ce se afla numai cu victima n casa, i-a aplicat mai multe lovituri de cutit ntr-un interval de aproximativ o ora, iar c nd victima reusise sa iasa din camera pe sala casei, a ucis-o prin aplicarea a doua lovituri de cutit n spate.

Existenta a multiple si grave leziuni traumatice, materializate n fracturi craniene, de coloana vertebrala, costale, fracturi de membre si rupturi de organe interne, pledeaza pentru producerea acestora n cadrul unor accidente C.F.R., auto sau de munca

n cauza penala nr. 487/P/1995 a Parchetului de pe l nga Tribunalul Buzau, victima M.C. (minora n v rsta de 16 ani) a fost gasita decedata l nga calea ferata Buzau-Braila, nainte de statia la care trebuia sa coboare. Desi parintii victimei au suspiciuni cu privire la conditiile n care a decedat fiica lor, acuz nd sav rsirea unei infractiuni de omor, leziunile constatate cu ocazia autop­siei duc la concluzia caderii din tren. Victima a prezentat fracturi de bolta si de baza de craniu, fractura de coloana cervicala, rup­turi pulmonare, iar pe corp a prezentat mai multe escoriatii pe zonele acoperite. La locul faptei s-au constatat urme de rostogolire pe o distanta de 28 de metri, cu dislocare de piatra concasata din terasament. Din coroborarea constatarilor criminalistice cu cele medico-legale, se impune concluzia ca leziunile s-au produs n cadrul unui accident prin cadere din tren.

Urmatorul obiectiv l reprezinta stabilirea cauzei si mecanismului mortii. n infractiunile contra vietii se considera cauza a mortii actiunea sau inactiunea care a determinat producerea rezultatului. n multe cazuri nt lnim o cauzalitate simpla, directa: actiune-leziune-deces. n desfasurarea acestei cauzalitati pot interveni diferite conditii care nu au niciodata calitatea de a pro­duce un rezultat dar favorizeaza sau defavorizeaza producerea rezultatului.

Din prima categorie fac parte conditiile preexistente (boli anterioare), conditii concomitente (alte leziuni dec t cele mortale, dar pe care le pot agrava: exemplu fracturi costale) si conditii supravenite ulterior (asistenta rnedicala deficitara

Conditiile defavorizante sunt cele care mpiedica desfasurarea cauzalitatii si transforma o leziune mortala ntr-una nemortala - singura varianta fiind tratamentul medical, care duce la salvarea victimei.

n general, concluziile constatarilor medico-legale cu privire la cauza si mecanismul mortii au formulari de diferite moduri, ca de pilda

□ moartea s-a datorat asfixiei mecanice, produsa prin sugrumare, strangulare, submersie, obstruarea cailor respi­ratorii cu continut gastric regurgitat si aspirat;

□ moartea s-a datorat dilacerarii cerebrale, consecutiva unui traumatism cranian cu fracturi de bolta si baza de cra­niu;

□ moartea s-a datorat compresiei cerebrale, consecutiva hematomului subdural masiv;

□ moartea s-a datorat hemoragiei masive interne si externe, consecutiva unor plagi ntepat taiate cu lezare de organe interne si vase ale aparatului circulator;

□ moartea s-a datorat socului mixt, traumatic si hemoragie, consecutiv unor hematoame masive pe toate zonele corpului si fracturi costale;

□ moartea s-a datorat intoxicatiei cu oxid de carbon, alcool sau alte substante toxice.

Urmatorul obiectiv al constatarii medico-legale - care este nstr nsa legatura cu precedentul si are o profunda sem-

nificatie juridica l constituie stabilirea raportului de cauzalitate ntre leziunile traumatice constatate si deces.

De altfel, stabilirea raportului de cauzalitate constituie temeiul declansarii procedurilor de urmarire penala

n multe cazuri legatura de cauzalitate nu este greu de stabilit, exist nd o relatie directa ntre actiune-leziune-rezultat. Lucrurile se complica n situatiile n care lantul cauzal este influentat de anumite mprejurari speciale, de natura unor boli pre­existente.

n aceste situatii putem distinge doua eventualitati:

Cauza mortii este boala, agresiunea fiind o conditie care a grabit evolutia acesteia;

2. Cauza mortii este agresiunea care a evoluat spre moarte prin agravarea consecintelor pe un teren patologic preexistent. Spre exemplificare, prezentam un caz din practica judiciara a instantelor din judetul Buzau:

P.C. a suferit un traumatism prin agresiune la data de 28.08.1992. A fost examinat la cerere de Serviciul medico-legal si s-a constatat un politraumatism cu comotie cerebrala, entorsa cot st ng si plaga contuza antebrat st ng. S-a concluzionat ca leziu­nile au fost produse prin lovire cu corpuri dure, iar pentru vindecarea leziunilor au fost necesare 14-15 zile de ngrijiri medicale, n timpul judecatii pentru infractiunea prevazute de disp. art. 180, al. 2, Cod Penal, partea vatamata a fost internata de doua ori pentru infectarea hematomului de la antebrat si s-a constatat si o afectiune patologica preexistenta (linform malign nehodginian).

S-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care s-a efectuat de acelasi serviciu medico-legal pe baza certificatului inital si a foilor de observatie clinica dupa cele doua internari, av nd ca obiectiv reevaluarea numarului de zile de ngrijiri medicale.

Prin raportul de expertiza din 23.12.1992 s-a concluzionat ba datorita infectarii hematomului de la antebrat, durata perioadei de ngrijiri medicale s-a marit de la 14-15 zile de ngrijiri medicale la 30 de zile.

S-a mentionat, de asemenea, ca "linfomul malign nehodginian" nu are legatura de cauzalitate cu traumatismul suferit. n aceste conditii, instanta de judecata s-a dezinvestit srs-au efectuat cercetari sub ncadrarea juridica de vatamare corporala

La 12.04.1993, partea vatamata a decedat si nu s-a efectuat autopsie medico-legala

S-a solicitat efectuarea unei noi expertize av nd ca obiectiv "sa se stabileasca daca ntre agresiunea suferita la data de 28.08.1992 si decesul la 12.04.1993, exista raport de cauzalitate".

Noua expertiza s-a efectuat pe baza actelor medico-legale si a documentelor medicale de catre Institutul de Medicina Legala Bucuresti.

S-a concluzionat ca moartea s-a datorat linfomului malign nehodginian cu determinari pulmonare si s-a apreciat ca, desi ntre traumatismul suferit la 28.08.1992 si deces nu exista o cauzalitate directa, evolutia bolii preexistente a nregistrat o certa agravare cu evolutie rapida nefavorabila

ntruc t concluziile noii expertize sunt incerte, s-a solicitat completarea acestora cu privire la existenta sau inexistenta rapor­tului de cauzalitate.

n concluziile suplimentului noii expertize efectuat de Institutul de Medicina Legala Bucuresti, s-a concluzionat ca ntre trau­matismul suferit la 28.08.1992 si decesul din 12.04.1993 exista o legatura de cauzalitate directa, conditionata prin agravarea posttraumatica certa a afectiunii preexistente".

Raportul de expertiza si completarea acestuia au fost trimise pentru avizare la Comisia de avizare si control acte medico-legale din cadrul Institutului de Medicina Legala Bucuresti. Raportul de expertiza a fost avizat cu precizarea ca "moartea victimei P.C. nu a fost violenta si s-a datorat limfomului malign - care ar fi avut o evolutie spre deces si n afara traumatismului, care a avut cel muit un rol favorizant".

ntruc t exista opinii contradictorii ntre raportul de expertiza ale carui concluzii sunt certe si avizul comisiei care acorda trau­matismului numai un rol favorizant, s-a trimis toata documentatia Comisiei Medico-Legale, pentru stabilirea rezultatului de cauzalitate.

Comisia s-a pronuntat prin aviz si a stabilit ca moartea victimei P.C. nu a fost violenta si s-a datorat limfomului malign care a avut o evolutie independenta de factorii traumatici, astfel nc t nu se poate stabili o legatura cauzala ntre traumatismul suferit la 28.08.1992 si decesul survenit la 12.04.1993.

Pe baza acestor concluzii, cauza a fost solutionata ca infractiune de vatamare corporala

Acest caz a pus n evidenta demersul medico-legal n solutionarea cauzelor de la un certificat medico-legal la expertiza, supliment de expertiza, avizarea actelor medico-legale p na la cocluziile Comisiei Superioare Medico Legale.

Totodata, se constata unele ambiguitati n folosirea notiunilor de cauza si conditie, de natura a crea incertitudine cu privire la raportul de cauzalitate medicala

Uneori exista opinii contrare cu privire la cauza mortii si conditiile care au favorizat decesul. De pilda n cauza penala nr. 767/1996 a Tribunalului Buzau, din raportul de autopsie rezulta ca "moartea victimei N.S. s-a datorat bronhopneumoniei (cauza S.N.) survenita n evolutia unui politraumatism cu fractura de stern si coaste.

Raportul de autopsie a fost vizat de Comisia de avizare si control acte medico-legale, cu precizarea ca "moartea s-a datorat unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale si fractura de cap sternal (cauza S.N.), complicat n final cu bronhopneumonie. Decesul a fost favorizat de afectiuni patologice preexistente - ateroscleroza sistemica miocardofibroza, steatoza hepatica, bronsita cronica - (conditie S.N.).

Problema stabilirii raportului de cauzalitate este complexa n situatia existentei unei conditii supravenite, ulterioare, de genul tratamentului nt rziat, incomplet sau neadecvat. Pentru exemplificare prezentam aspectele medico-legale din cauza penala nr.

454/P/1994 a Parchetului de pe l nga Tribunalul Buzau.

Victima F.l. a suferit un accident de circulatie la data de 30.09.1993. A fost internata la Spitalul Judetean Buzau, iar n ziua de 02.10.1993 a fost transferata la Spitalul "Prof. Dr. D. Bagdasar" Bucuresti, unde a decedat n aceeasi zi.

Cadavrul a fost autopsiat la Institutul de Medicina Legala Bucuresti, iar din raportul de autopsie rezulta urmatoarele: Moartea lui F.l. s-a datorat comei diabetice (cauza S.N.) instalata la Spitalul judetean Buzau, dupa administrare de ser glu-cozat la un bolnav diabetic (examenul de laborator a precizat existenta unei hiperglicemii);

Sus-numitul a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce n conditiile unui accident de circulatie (politraumatism sever cranio-cerebral vertebral, fracturi costale si de bazin) pentru care n caz de supravietuire ar fi necesitat 40-50 de zile de ngrijiri medicale.

Raportul de autopsie a fost vizat de comisia de avizare si control din cadrul Institutului de Medicina Legala Bucuresti.

n aceasta situatie, autorul accidentului de circulatie urma sa fie cercetat pentru infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazute de dispozitiile art. 184, al. 1 si 3 din Codul Penal si concomitent personalul medical sub aspectul infractiunii de ucidere din culpa, prevazute de dispozitiile 178, al. 2 Cod Penal pentru deficiente n asigurarea asistentei medicale.

Desi nu au existat opinii contradictorii, cele doua acte medico-legale au fost trimise spre avizare Comisiei Medico-Legale.

Dupa o motivatie ampla, Comisia Superioara a concluzionat: "Diabetul zaharat n cazul de fata a fost cel mult factorul agra­vant al comei post traumatice, prin modificarile micro si macroangiopatice, care se instaleaza n timp si care scad rezistenta organismului n general si a cordului n special, la agresiuni majore cum ar fi traumatismul forte suferit de F.l. si care a fost cauza principala de deces a acestuia.

n noua situatie nu se mai pune n discutie antrenarea raspunderii penale a personalului medical, autorul accidentului urm nd sa fie cercetat pentru infractiunea de ucidere din culpa."

Desi din concluziile Comisiei Superioare Medico-Legale rezulta cu certitudine ca decesul a fost cauzat de traumatismul suferit (cauza), iar afectiunea diabetica, agravata n spital prin administrare de ser glucozat, a fost cel mult factorul agravant (conditie) se constata o incoerenta n folosirea notiunilor care desemneaza cauzalitatea n sensul ca se foloseste formularea "traumatismul a fost cauza principala de deces". Formularea de "cauza principala" lasa sa se creada ca n cazul analizat ar mai exista si o "cauza secundara", care a condus la deces.

Tot cu privire la raportul de cauzalitate trebuie facuta distinctia dintre cauzalitatea medicala si cauzalitatea juridica. Cele doua notiuni nu se suprapun - cauzalitatea juridica av nd un spectru mai larg nc are este inclusa cauzalitatea medicala

Formularea obisnuita din ordonanta de efectuare a autopsiei medico-legale - "Daca ntre leziunile traumatice si deces exista raport de cauzalitate" - nu acopera ntotdeauna cauzalitatea juridica ce constituie una din motivatiile raspunderii penale. Spre exemplificare prezentam urmatorul caz:

n cadrul unui conflict, inculpatul A.D., n v rsta de 20 de ani, a alergat dupa minorul M.M., n v rsta de 15 ani si i s-au apli­cat c teva lovituri cu pumnii peste fata. Minorul a cazut la pam nt si a decedat dupa c teva minute.

S-a stabilit ca moartea s-a datorat asfixiei mecanice produse prin obstruarea cailor respiratorii cu continut gastric regurgitat si aspirat. S-a precizat ca "Nu se poate face legatura cauzala ntre traumatismul suferit si asfixia mecanica ce a condus la deces".

Concluziile raportului de autopsie au fost avizate de Comisia de avizare si control acte medico-legale din cadrul I.M.L. Bucuresti.  -

n situatia unei echivalente ntre cauzalitatea medicala si cea juridica, s-ar fi impus o solutie de neurmarire penala a incul­patului pentru infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte pentru care era cercetat.

Cazul a fost supus atentiei Comisiei Superioare Medico Legale, care a apreciat ca "nu se poate rupe legatura cauzala ntre episodul traumatic si decesul victimei" survenit la scurt timp, ntruc t traumatismul suferit putea declansa regurgitarea continu­tului gastric cu aspiratie - cauza asfixiei mecanice care a condus la deces.

De precizat faptul ca se foloseste notiunea de episod traumatic, si nu aceea de leziuni traumatice sau traumatism.

Notiunea de "episod traumatic" este mai larga, incluz nd at t leziuni corporale, c t si suferinte fizice, nematerializate corporal.

ntruc t comisia a apreciat ca traumatismul suferit "putea" declansa regurgitarea continutului gastric cu aspiratie - cauza asfixiei mecanice care a condus la deces, concluziile sunt de posibilitate si nu de certitudine.

Din acest motiv, pe l nga concluziile de probabilitate medico-legala, s-au folosit si alte argumente pentru stabilirea cauzal­itatii juridice dintre actiunea infractionala si rezultat. Inculpatul a fost trimis n judecata si condamnat pentru infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, prevazute de dispozitiile art. 183 Cod Penal, hotar rea fiind definitiva

Un alt obiectiv al constatarii medico-legale l constituie "stabilirea datei c nd s-a produs decesul". Acest obiectiv este necesar n situatiile n care nu se poate stabili pe baza de probe certe data evenimentului si data mortii.

Stabilirea datei mortii se face n functie de starea generala a cadavrului, rigiditate, digestie si alte procese organice care nsotesc instalarea mortii, si are importanta n activitatea de investigatie judiciara

Tot cu ocazia autopsiei se recolteaza s ge pentru stabilirea grupei sanguine si a alcoolemiei. Proba alcoolemiei este necesara pentru cunoasterea starii predelictuale iar grupa sanguina pentru comparatie cu urmele organice gasite la locul sav rsirii infractiunii.

Obiectivele enumerate sunt cu titlu exemplificativ, practic exist nt necesitatea lamuririi si a altor aspecte.

n ceea ce priveste expertiza, nt lnim at t obiective specifice constatarii medico-legale, c t si de alta natura, domeniul de investigatie prin expertiza fiind mult mai mare. Desi - n majoritatea cauzelor privind infractiuni mpotriva vietii - constatarea medico-legala (autopsia) avizata de Comisia de avizare si control acte medico-legale, uneori si de Comisia Superioara medico-legala, rezolva necesitatea probatiunii, n unele cazuri, constatarea medico-legala constituie actul primar, rezolvarea problemei cauzalitatii si a vinovatiei rezolv ndu-se numai prin expertiza medico-legala. Spre exemplu, victima M.V., n v rsta de 24 de ani, a decedat n maternitate, iar cu ocazia autopsiei s-a stabilit ca decesul s-a datorat hemoragiei interne produse n urma rupturii de uter la o sarcina n luna a IV-a, dezvoltata ntr-o malformatie uterin , diagnosticata cu probabilitate n timpul vietii victimei, ntruc t aceasta afectiune necesita interventie chirurgicala, iar din datele de urmarire penala a rezultat ca interventia a debutat dupa cel putin doua ore si jumatate de la declansarea hemoragiei, s-a impus efectuarea unei expertize, av nd ca principale obiective: daca interventia chirurgicala s-a facut cu nt rziere, iar n caz afirmativ sa se stabileasca daca o interventie la momen­tul oportun ar fi dus la salvarea vietii pacientei.

Expertiza a fost efectuata n cadrul Institutului de Medicina Legala Bucuresti.

Concluziile expertizei au fost urmatoarele:

n raport de evolutia afectiunii si starea pacientei, interventia chirurgicala s-a efectuat tardiv;

□ daca s-ar fi intervenit la momentul oportun, pacienta ar fi avut sanse de salvare.

Concluziile expertizei c t si actele de urmarire penala din care rezulta conjunctura neinterventiei au constituit probe pentru trimiterea n judecata si condamnarea inculpatului P.V. (medic) pentru infractiunea de ucidere din culpa, prevazute de dispozitiile art. 178, al. 2, Cod Penal, prin neacordarea asistentei medicale.

Discutii a comportat modul de formulare a concluziilor: "daca s-ar fi intervenit la momentul oportun, pacienta ar fi avut sanse de salvare", ntruc t instanta solicita o concluzie certa cu privire la posibilitatea salvarii pacientei prin interventie chirurgicala

Apreciem ca formularea concluziilor expertizei este corecta si constituie temei de culpa n asigurarea asistentei medicale, ntruc t, prin neinterventie, pacienta a fost lipsita de sansa de a fi salvata

n cauzele n care nu s-a ntocmit un rapoarte medico-legale pentru stabilirea cauzei mortii, efectuarea expertizei medico-legale este obligatorie.

n aceste cazuri expertizele se efectueaza pe baza de documente medicale sau pe fragmente osoase (schelete).