CONTRACTE COMERCIALE UTILIZATE ÎN RELATIILE DE AFACERI
IV.1. Contractul comercial de vânzare-cumparare
* contract legat de productia de marfuri, constituie instrumentul juridic prin care se
realizeaza circulatia marfurilor;
* este utilizat pentru aprovizionarea cu materii prime, materiale necesare productiei si
pentru desfacerea marfurilor realizate;
* prin mijlocirea acestui contract, marfurile ajung de la producator la consumator;
* activitatea comerciala se realizeaza direct prin contractul de vânzare-cumparare si,
indirect, prin intermediari, prin contracte de intermediere: contract de mandat, de comision si de
consignatie;
* sediul materiei: Codul Comercial, titlul VI, Despre vânzare, art. 60-73.
* reglementeaza aspecte specifice 22322x235w ale vânzarii-cumpararii comerciale, care privesc pretul
vânzarii, transferul dreptului de proprietate si al riscurilor, consecintele nerespectarii obligatiilor.
*regulile generale ale vânzarii-cumpararii comerciale sunt aceleasi cu cele ale vânzarii -
cumpararii civile, fiind reglementate de Codul Civil în art 1294-1404;
* definitia vânzarii, conform art. 1294 C. Civ. : "Vinderea este o conventie prin care
doua parti se obliga între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati
celei dintâi pretul lui";
*caractere juridice ale contractului de vânzare-cumparare:
1) contract bilateral (sinalagmatic) - da nastere unor obligatii în sarcina ambelor parti;
2) contract cu titlu oneros - ambele parti urmaresc obtinerea unor foloase patrimoniale;
3) contract comutativ - existenta obligatiilor asumate de catre partile contractante,
cunoscute din momentul încheierii contractului;
4) contract consensual - încheiat prin simplul acord de vointa al partilor contractante.
Astfel, art. 1295 C. Civ. prevede: "Vinderea este perfecta între parti si proprietatea este de drept
stramutata la cumparator, în privinta vânzatorului, îndata ce partile s-au învoit asupra lucrului si
asupra pretului, desi lucrul înca nu se va fi predat si pretul înca nu se va fi numarat."
IV.2. Contractul de comision
* în relatiile comerciale mandatul apare, de multe ori, ca un procedeu tehnic prea riguros,
* presupune cunoasterea de catre terti a persoanei mandatului, precum si a limitelelor
împuternicirii date de acesta
mandatarului;
36
* este un contract de mandat fara reprezentare sau cu o reprezentare indirecta;
* art. 405 C. Com.: "Comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de catre
comisionar în socoteala comitentului. Între comitent si comisionar exista aceleasi drepturi si
obligatiuni ca între mandant si mandatar [...]", cu deosebirile stabilite în cod.
"Comisionarul este direct obligat catre persoana cu care a contractat, ca si cum afacerea
ar fi fost a sa proprie."
* definitie: comisionarul se obliga pe baza împuternicirii celelalte parti, comitent, sa
încheie anumite acte de comert, în nume propriu, dar pe seama comitentului, în schimbul unei
remuneratii, numita comision;
* caractere juridice ale contractului de comision:
1) contract bilateral (sinalagmatic) - da nastere la obligatii în sarcina comisionarului si
comitentului;
2) contract cu titlu oneros - prin încheierea contractului, ambele parti urmaresc
realizarea unui folos patrimonial;
3) contract consensual - ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor semnatare.
IV.3. Contractul de leasing (A se vedea OG.nr. 51/1997, privind operatiunile de leasing
si societatile de leasing, republicata, M. Of. nr. 9 din 12 ianuarie 2000, cap 2 (cu modificarile si
completarile ulterioare esentiale prin Legea nr.287/2006, pentru modificarea si completarea
Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, M. Of.
nr. 606 din 13 iulie 2006)).
* Leasingul este unul din cele mai raspândite mijloace de realizare a finantarilor, utilizat
si în plan international (legislatia comerciala internationala);
* este leasingul un contract comerciale în sensul clasic al cuvântului sau el este mai
degraba un ansamblu de contracte - de închiriere, de vânzare în rata, de locatie viagera?
*opinia dominanta în privinta naturii juridice a contractului de leasing: modalitate
contractuala de finantare la termen.
*Caractere juridice ale contractului de leasing ca un complex de contracte:
1) contract de vânzare-cumparare - prin care se achizitioneaza bunul solicitat de
utilizator;
2) contract de mandat - prin care sunt stabilite elementele vânzarii si concomitent se
realizeaza operatiunile tehnice si formalitatile administrative necesare;
3) contract de locatie - cu durata si ratele determinate din cota parte din valoarea de
intrare a bunului si a dobânzii de leasing (leasingul financiar) si din cota de amortizare calculata
conform reglementarilor în vigoare, si un beneficiu stabilit de catre partile contractante (leasingul
operational);
4) o promisiune unilaterala de vânzare în favoarea utilizatorului.
*Concluzie: leasingul este un contract propriu de finantare, fiind o fuziune de tehnici
juridice.
*Terminologia corecta : - pentru operatiuni de leasing: - totalitatea raporturilor
tripartite implicate
-pentru contractul de leasing - actul încheiat între finantator si
utilizator
* Caractere juridice ale contractului de leasing:
1) contract bilateral (sinalagmatic) - da nastere la obligatii în sarcina ambelor parti -
locator - finantator si utilizator (spre deosebire de operatia de leasing bazata pe o relatie
trilaterala: furnizor-finantator, utilizator);
2) contract cu titlu oneros - prin încheierea contractului, ambele parti urmaresc
realizarea unui folos patrimonial;
3) contract cu executare succesiva - obiectul contractului se considera a fi îndeplinit,
dupa parcurgerea etapelor
prevazute în contract, având ca finalitate achizitionarea bunului
37
finantat prin contract si transferarea dreptului de proprietate de la finantator la utilizator, care
devine proprietar, odata cu achitarea ultimei rate din contract;
4) contract intuitu personae;
5) contract consensual - ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor semnatare.
IV.4. Contractul de cont curent
* partile se înteleg ca în loc sa achite separat si imediat creantele lor reciproce, izvorâte
din prestatiile facute de catre una catre cealalta, lichidarea sa se faca la un anumit termen, prin
achitarea soldului de catre partea care va fi debitoare;
* partile contractante se numesc corentisti;
* prestatiile pe care le fac se numesc remize sau rimese si constau în operatiuni prin care
o parte pune la dispozitia celeilalte parti o valoare patrimoniala de orice fel, urmând ca suma
cuvenita transmitatorului sa fie depusa în cont curent;
*rimesa poate consta în: o suma de bani efectiv platita; orice titlu de credit remis (cambie,
bilet de ordin, CEC, ordin de plata etc.) si orice credit concedat (ex: pretil datorat ca urmare a
unei vânzari de marfuri);
*rimesele sunt facultative: un conrentist nu poate obliga pe celalalt sa-i faca rimese, dar
este firesc ca rimesele reciproce sa existe deoarece contractul de cont curent nu este un contract
de împrumut (propriu-zis), ci un contract de rezultat, accesoriu, conex cu unul sau mai multe acte
obiective de comert;
* contractul de cont curent poate fi încheiat de:
- un comerciant angrosist si unul detailist pentru toata seria continua de vânzari
comerciale intervenite între ei;
- între un comerciant si un comisionar;
- între un comerciant si reprezentantul sau etc.;
*sediul materiei: art. 3 Cod Comercial nu enumera contractul de cont curent printre
actele de comert obiective, reglementarea fiind consacrata art. 370-373.
- conform art. 6 alin (2) din C. Com., contul curent este fapta de comert daca are o cauza
comerciala: "Contul curent si cecul nu sunt considerate ca fapte de comert, în ce priveste pe
necomercianti, afara numai daca ele n-au o cauza comerciala";
*caractere juridice ale contractului de cont curent:
1) contract bilateral (sinalagmatic) - partile se obliga sa se crediteze reciproc pentru
prestatiile facute;
2) contract « intuitu personae » - identitatea persoanei cu care se încheie contractul de
cont curent este determinata prin consimtamântul exprimat la nasterea conventiei;
3) contract consensual - ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor semnatare;
4) contract cu titlu oneros - prin încheierea contractului, ambele parti urmaresc
realizarea unui folos patrimonial, pentru sumele înscrise în contul curent curg dobânzi "în debitul
primitorului, de la data înscrierii" (art. 370 pct. 3 C. com);
5) contract cu executare succesiva în timp, prin remiteri reciproce si alternante;
6) contract accesoriu - se încheie în vederea executarii altui contract sau a altor
contracte între aceleasi parti. Poate fi conceput ca un contract autonom numai daca este încheiat
între doua banci.
IV.5. Contractul de transfer de tehnologie
IV.5. 1. Contractul de franciza
*Reglementare, notiune si caractere juridice
*Sediul materiei în dreptul intern: O.G.nr.52/1997 privind regimul juridic al francizei,
aprobata prin Legea nr. 79/ din 9 aprilie 1998, pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.
52/1997 privind regimul juridic
al francizei, M. Of. nr. 147 din 13 aprilie 1998.
38
* Sediul materiei în dreptul comunitar: Regulamentul nr. 4087/88, care, fara sa
stabileasca un cadru juridic complet, face referire la diferite forme ale francizei;
* definitie: franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua între
persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedre financiar, prin care o persoana
denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a
dezvolta o afacere, un produs, o telmologie sau un serviciu;
*caracterele juridice ale contractului de franciza sunt urmatoarele: consensual,
sinalagmatic, cu executare succesiva, intuitu personae si de adeziune;
* categorii de franciza: cele mai cunoscute forme de franciza sunt:
- franciza de productie sau industriala; franciza de distributie, franciza de servicii si
master franchise sau franciza principala
1. Franciza industriala vizeaza productia de bunuri si consta în autorizarea francizatului
de catre francizor, prin mijlocirea unei licente, sa fabrice sub marca francizorului produsele
acestuia. Francizorul acorda consultanta manageriala pregateste personalul, ofera asistenta tehnica
si comerciala, know-how-ul , dreptul de a folosi marca si alte drepturi de proprietate industriala si
intelectuala.
2. Franciza de distributie da dreptul francizatului sa vânda diferite produse sub marca,
fie a producatorului, fie a angrosistului.
3. Franciza de servicii este cea mai raspândita si este franciza prin care francizorul, care
~ pus la punct o metoda sau o tehnica specifica de prestare de servicii, autorizeaza pe francizat sa
utilizeze aceste metode si tehnici în prestarea aceluiasi gen de servicii.
4. Franciza principala (master franchise) este franciza în care francizorul principal
acorda altei persoane, subfrancizor, în schimbul unei compensatii financiare directe sau indirecte,
dreptul de a exploata o franciza în vederea încheierii de contracte de franciza cu terti francizati;
*efectele contractului de franciza : contractul de franciza genereaza drepturi si obligatii
în sarcina ambelor parti contractante.
IV.5.2. Contracte de licenta
*definitie:
În acceptiunea larga a cuvântului, contractul de licenta este o întelegere scrisa între doua
parti, prin care una, numita titular, se angajeaza sa-i cedeze celeilalte, numita beneficiar, dreptul
de a folosi brevete de inventie, procedee tehnice, documentatii tehnice, scheme operatorii de
productie, metode de exploatare a masinilor, metode de tratare a produselor, marci de fabrica,
marci de comert si marci de serviciu, contra unui pret, în conditii si pe perioade determinate.
În concluzie, prin contractul de licenta se întelege transmiterea de catre titularul unui
brevet, numit licentiator, a dreptului de folosinta al unei inventii sau inovatii unui beneficiar,
numit licentiat;
*caractere juridice ale contractului de licenta:
- consensual, sinalagmatic, intuitu personae, inaccesibil în lipsa unei prevederi exprese
(care nu poate fi cedat);
*obiectul contractului: autoritatea sau acordarea dreptului ca o licenta sa fie folosita de
partener;
* Contractul de licenta nu implica deci un act de dispozitie asupra dreptului exclusiv din
brevet. Licentiatul transmite numai folosinta dreptului de exploatare, care poate fi totala sau
partiala;
*formele contractului - în functie de întinderea drepturilor care se atribuie prin contract,
acesta poate fi de doua feluri:
a) licenta exclusiva, prin care licentiatorul renunta la posibilitatea de a mai acorda alte
licente, licentiatul având un
drept exclusiv de utilizare a inventiei;
39
b) licenta neexlusiva sau simpla, prin care licentiatorul are dreptul de a utiliza sau
transmite brevetul, iar licentiatul de a folosi inventia în conditiile convenite.
* a) dupa caracterul lor, licentele exclusive prezinta mai multe forme:
a.1.) licente nelimitate sau depline (licentiatorul beneficiaza de exclusivitate pe toata
durata de valabilitate a brevetului);
a.2.) licente nelimitate (dreptul de folosire a inventiei este exclusiv, prezinta unele
îngradiri);
* b) licentele neexclusive pot fi:
b.1.) licente neexclusive depline;
b.2.) licente neexclusive limitate.
* Efectele contractului: obligatii pentru licentiator si pentru licentiat:
- obligatii pentru licentiator: are obligatia de a asigura beneficiarului o exploatare optima
a inventiei si de a garanta existenta dreptului acordat;
- obligatii pentru licentiat: care este tinut sa foloseasca inventia în conditiile stabilite si
sa plateasca pretul. Pretul se poate plati prin folosirea mai multor modalitatii: - o suma forfetara
integrala; o suma globala initiala; un procent royally, aplicat la valoarea productiei sau a
vânzarilor.
* În caz de nerespectare a obligatiilor contractuale, în raport de gravitatea încalcarii,
partea prejudiciata poate cere plata de compensatii sau anularea contractului.
* Încetarea contractului de licenta:
- prin expirarea duratei pentru care licenta a fost acordata;
- prin intrarea investitiei în domeniul liberei concurente, dupa perioada stabilita de lege.
IV.5.3. Contractul de know-how
*definitie: "Contractul de know-how este contractul prin care una dintre parti, numita
furnizor, transmite celeilalte parti, numita beneficiar, contra unei redevente, cunostinte tehnice
nebrevetabile sau brevetabile, dar nebrevetate, necesare pentru fabricarea, functionarea,
întretinerea sau comercializarea unor marfuri ori pentru elaborarea si punerea în lucrare a unor
tehnici sau procedee";
* cunostintele tehnice care alcatuiesc know-how-ul pot avea ca suport obiecte, elemente
tehnice sau instructiuni;
* daca partile nu stipuleaza altfel, furnizorul know-how-ului îsi pastreaza deopotriva
dreptul de a transmite tertelor persoane cunostinte ce-i formeaza obiectul si dreptul de a le utiliza
el însusi. Beneficiarul dintr-un contract anterior este îndreptatit sa se prevaleze de conditiile mai
favorabile acordate de furnizor beneficiarilor subsecventi. Clauza de exclusivitate nu poate fi
opusa furnizorului know-how-ului, daca partile nu prevad contrariul în contract;
* în absenta unei stipulatii exprese în sens contrar, know-how-ul nu poate fi transmis de
beneficiar. Îndreptatirea beneficiarului de a utiliza cunostintele transmise de furnizor priveste
orice aplicatie a acestora;
* ca o aplicatie specifica principiului colaborarii partilor dintr-un contract comercial
international, contractantii know-how-ului au obligatia de a-si comunica reciproc toate aplicatiile
acestuia pe care nu le-au prevazut la data încheierii contractului, dar pe care le considera posibile
si intentioneaza sa le înfaptuiasca.
* natura juridica a contractului de know-how:
1) contractul de know how nu este un contract de licenta a unui brevet:
- prima precizare care se impune este înlaturarea confuziei care se face între acest
contract si contractul de licenta asupra unui brevet. Aceasta confuzie provine din faptul ca knowhow-
ul este gresit considerat un drept de proprietate industriala, adica un drept exclusiv, privativ,
un monopol de exploatare, caracter pe care legea îl recunoaste exclusiv titularului unui brevet;
* posesorul de know-how nu are un drept de proprietate industriala, tertii putând utiliza
cunostintele ce-i formeaza
obiectul daca le dobândeste prin experienta proprie;
40
* în consecinta, în timp ce contractul de licenta transmite unei alte persoane dreptul de a
exploata inventia brevetata, ceea ce implica obligatia pentru titularul de brevet de a nu exercita
dreptul de interdictie pe care legea i-l atribuie spre a-l ocroti împotriva tertilor, contractul de
know-how transmite dreptul la cunostintele furnizorilor catre beneficiar cu efectele relative (res
inter alios acta);
* daca, prin contractul de licenta, titularul brevetului îti asuma o obligatie de a nu face,
posesorul contractului de know-how da nastere, dimpotriva, în persoana furnizorului, la o
obligatie de a face;
2) contractul de know how se deosebeste de contractul de vânzare-cumparare sau
locatia de lucruri.
- contractul de know-how se deosebeste si de contractul de vânzare-cumparare sau de
locatie de lucruri, deoarece el nu poate transmite cu efecte erga omnes proprietatea sau folosinta
elementelor încorporate pe care le presupune în mod necesar. El trebuie diferentiat si de
contractul de antrepriza, deoarece obligatia pe care o creeaza în sarcina furnizorului de know-how
nu este o obligatie de rezultat, cum este aceea a antreprenorului, ci una de mijloace;
* caracterizare: elementele care determina continutul contractului de kow how sunt:
1. Abilitatea tehnica
2. Experienta tehnica
3. Cunostintele tehnice
4. Procedee si mijloace tehnice de aplicare
5. Ansamblul de cunostinte know-how
1. Abilitatea tehnica - abilitatea include atât mechanical skill (abilitatea naturala a
specialistului), cât si additional skill sau superior skill (dexteritatea sau abilitatea pe care
specialistul a dobândit-o în procesele tehnice).
2. Experienta tehnica - experienta dobândita de specialist - rezultat al unei practici
îndelungate în domeniul tehnic respectiv.
3. Cunostintele tehnice - se refera la cunostintele dobândite în tehnica curenta, cunostinte
rezultate din asimilarea progresului tehnic, cunostinte privind administrarea întreprinderii etc.
4. Procedee si mijloace tehnice de aplicare - se refera la o grupare de operatii tehnice
dispuse într-o ordine anumita vizând finalizarea operatiunii principale.
5. Ansamblul de cunostinte know-how, determinate prin cele patru elemente, nu sunt
brevetate fie datorita faptului ca nu au atins un grad suficient de noutate, fie datorita lipsei de
interes;
* clasificarea contractelor de know-how: în functie de:
a) Complexitatea actiunii. În functie de complexitatea actiunilor de efectuat sunt:
1. Contracte prin care se transfera o tehnologie sau un procedeu tehnic determinat, prin
acte simple.
2. Contracte având acelasi obiect, transferat prin acte complexe si succesive (care sunt
stabilite în mai multe faze).
3. Contracte prin care se transfera procedee tehnice sau produse rezultate din cercetari
proprii.
b) Interferarea cu alte operatiuni. În functie de gradul de interferare cu alte operatiuni
sunt:
1. Contracte de know-how pur, când suntem în prezenta unui transfer care nu e
conditionat de o alta operatiune.
2. Contracte de know-how combinat, când transferul e un accesoriu ori o consecinta a
altor operatiuni.
3. Contractul de know-how complementar, atunci când conditiile de transfer "necesare
realizarii unor conventii distincte, se stabilesc separat;
* încetarea contractului de kow how:
- expirarea termenului stipulat;
41
- denuntarea;
- rezilierea.
IV.5.4. Contractul de engineering
* definitia activitatii de engineering: Prin engineering se întelege o activitate complexa
cuprinzând operatiile cele mai diverse, de la prestatiile de servicii de ordin intelectual -
transmiterea de idei, conceptii, planuri, schite etc., executari de lucrari, cuprinzând realizari de
instalatii si punerea lor în functiune - pâna la furnizari de materiale necesare executarii acestor
lucrari de constructii, montaje etc.;
* etimologia cuvântului: - termen american: engineering în traducere = inginerie;
- conform doctrinei franceze privind originea cuvântului si
definitia ingineriei (engineering), ingineria ca atare, este neologismul oficial pentru care s-a optat
în 1973, derivat din cuvântul inginer, pentru a traduce cuvântul american engineering.
* Engineering - activitate intelectuala. Continuând cercetarea naturii activitatii de
engineering, dincolo de o simpla definitie lapidara s-ar parea ca este vorba, la baza, de o activitate
intelectuala, fundamentata pe cunoastere, experienta, efort intelectual, inteligenta si imaginatie.
Este un demers rational, motivat de un scop precis si organizat de maniera sistematica.
* Engineering - activitate rentabila. Engineering este, cert o activitate intelectuala, dar
ea nu este deloc depersonificata. Chiar, dimpotriva, ea este o puternica pârghie de optimizare a
investitiilor. Apare ca o evidenta pentru elaborarea sau alegerea proceselor tehnice, realizând si
gestionarea lor.
* Engineering - activitate ce contribuie la progresul tehnic. Dezvoltarile precedente
lasa sa se ghiceasca rolul activitatii de engineering în progresul tehnic. O întreprindere care se
consacra în exclusivitate activitatii sale de productie nu este în stare sa cunoasca progresele
tehnice survenite în alte domenii, si care ar putea fi transpuse în domeniul sau cu pretul unei
adaptari;
* la cererea sa, o societate de engineering în calitate de "pazitor tehnologic", dupa
expresia profesionistilor, îl poate aviza de noutatile utilizabile si sa-si asume, daca este cazul,
transformarile necesare.
IV.6. Aplicarea prevederilor din Legea Concurentei nr. 21/1996 acordurilor de
transfer de tehnologie
* sediul materiei:
1. Regulament din 4 mai 2005, privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie
de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, emis de Consiliul
Concurentei (M. Of. nr. 429 din 20 mai 2005);
2. Instructiuni din 23 iunie 2005, privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr.
21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie, emis de Consiliul Concurentei (M. Of. nr. 659 din
25 iulie 2005);
3. Ordin nr. 82 din 4 mai 2005, pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind
exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din
Legea concurentei nr. 21/1996, emis de Consiliul Concurentei (M. Of. nr. 429 din 20 mai 2005);
4. Ordin nr.148 din 23 iunie 2005, pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind
aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie, emis de
Consiliul Concurentei (M. Of. nr. 659 din 25 iulie 2005).
IV.7. Oficiul Român pentru stiinta si tehnologie pe lânga Uniunea Europeana
* sediul materiei: HG nr. 787/2005 privind aprobarea înfiintarii Oficiului Român pentru
Stiinta si Tehnologie pe lânga Uniunea Europeana (M. Of. nr.
696 din 2 august 2005)
|
