CONTRACTUL, CA IZVOR DE OBLIGATII
a) Prima problema care se pune este aceea a acceptarii mostenirii. Nu se specifica daca a fost acceptata mostenirea, de unde rezulta ca se pune eventual problema unei acceptari tacite. In afara anului de deces, speta nu precizeaza data exacta.
Se pune problema daca simpla folosinta reprezinta sau nu acceptare tacita. In general, practica judiciara ne spune ca nu.
Suntem in prezenta uzucapiunii lungi, deoarece termenul depaseste 30 de ani. Mai trebuie analizata conditia ca titularul sa aiba dreptul de posesie, el nu trebuie sa fie doar detentor precar.
Suntem in prezenta vanzarii bunului altuia, sanctiunea fiind nulitatea relativa. Rezulta deci ca AA nu are calitatea de a invoca anularea contractului de vanzare-cumparare.
Evacuarea este admisibila numai in cazul in care intre parti exista raporturi locative.
b) Hotararea primei instante este gresita, iar hotararea Tribunalului este corecta.
In aceste conditii, reclamantul are la indemana posibilitatea introducerii si promovarii actiunii in revendicare.
a) Regulile vanzarii lucrului altuia nu sunt aplicabile in cazul vanzarii lucrului de catre unul din coproprietari.
Vanzarea bunului aflat in stare de indiviziune, facuta din unul din coproprietari este valabila dar este supusa conditiei rezolutorii ca, la efectuarea partajului bunul sa cada in lotul vanzatorului sau vanzarea sa fie ratificata de ceilalti proprietari.
b) Hotararea primei instante nu este legala intrucat in mod gresit a dispus intabularea pe numele reclamantului a dreptului de proprietate asupra intregului imobil, in conditiile in care vanzatorul nu era proprietar exclusiv.
c) Un coproprietar va putea cere anularea actului intervenit intre alt coproprietar si tertul cumparator doar atat timp cat conventia ar fi lovita de nulitatea absoluta.
In lipsa unui caz de nulitate absoluta anularea actului nu poate fi ceruta decat de persoanele care au participat la incheierea actului sau de succesorii lor.
Pentru apararea drepturilor sale coproprietarul poate recurge la introducerea actiunii in revendicare, daca nu are posesia bunului.
d) Cea de-a doua instanta va respinge actiunea introdusa de Z pentru anularea contractului de vanzare-cumparare, deoarece nu are calitate procesuala pentru a formula o astfel de actiune.
e) Cumparatorul bunului aflat in indiviziune are posibilitatea sa cumpere si partea detinuta de celalalt proprietar sau sa introduca o actiune in anularea contractului de vanzare-cumparare deoarece s-a aflat in eroare asupra persoanei contractante.
a) In principiu, pentru incheierea unui contract de vanzarea-cumparare este necesar ca vanzatorul sa fie titularul dreptului ce se instraineaza. In cazul in care instrainarea unui bun se face intre un vanzator care nu este proprietarul bunului (individual determinat) si un tert in calitate de cumparator, bunul respectiv nu iese din patrimoniul adevaratului proprietar, care ramane liber sa dispuna de dreptul sau.In ceea ce priveste actul de instrainare intervenit intre vanzatorul neproprietar si tertul cumparator, anularea lui (atat timp cat conventia nu este lovita de nulitate absoluta) nu poate fi ceruta decat de persoanele care au participat la incheierea actului sau de succesorii lor. Prin urmare, adevaratul proprietar al bunului nu poate cere anularea actului de instrainare decat atunci cand este vorba de existenta unei nulitati absolute, fiind tert fata de contract. Pentru apararea drepturilor sale, adevaratul proprietar are la indemana actiunea in revendicare.
b) In speta, in mod gresit judecatoria a anulat contractul autentic de vanzare-cumparare la cererea unei persoane care nu avea calitatea necesara de a formula o asemenea actiune.
c) In situatia in care partile au stiut ca lucrul apartine altuia (ei sunt astfel de rea-credinta), actul este lovit de nulitate absoluta, avand cauza ilicita, aceasta nulitate putand fi invocata oricand, de oricine, deci si de adevaratul proprietar.
a) In ceea ce priveste discutia legata de efectele juridice ale celor doua ordine emise de Prefectura Judetului Mehedinti trebuie constatat ca, potrivit principiului irevocabilitatii actelor administrative ce au intrat i 333d33d n circuitul civil si deci au produs efecte juridice, prefectul nu mai putea revoca ordinul nr. 5783/F din 14.06.1993 prin care s-a atribuit in proprietate lui T.C. si T.S. suprafata de 212 mp., aceasta intrand deja in circuitul civil.
Asadar, cel de-al doilea ordin emis de prefect prin care s-a anulat primul ordin si s-a atribuit in proprietatea acelorasi parti numai suprafata de 182 mp., este lipsita de eficienta juridica, valabil fiind primul ordin pana la anularea sa pe cale legala.
b) Vanzarea lucrului altuia, cum se sustine in speta pentru suprafata de 30 mp., intrucat are la baza o eroare asupra calitatii de proprietar a vanzatorului, atrage nulitatea relativa, aceasta putand fi invocata numai de catre cumparator, ca o consecinta directa a principiului relativitatii efectelor contractelor sinalagmatice.
c) Hotararile celor doua instante sunt temeinice si legale, deoarece in situatia nulitatii relative, cum este cazul in speta, adevaratul proprietar nu poate cere anularea vanzarii deoarece s-ar infrange principiul relativitatii contractului (art. 969 C.civ.) potrivit caruia contractul nu produce efecte decat intre partile contractante.
Reclamantii au la indemana actiunea in revendicare. Aceasta actiune, in conditiile in care a fost exercitata in termen, se va rezolva in functie de solutionarea in cadrul procedurii contencioase a actiunii de anulare a ordinului prefectului si nu in functie de anularea contractului de intretinere, act care urmeaza sa ramana ineficient pentru suprafata de 30 mp., in conditiile in care reclamantii ar obtine castig de cauza in actiunea in revendicare.
a) Lipsa discernamantului atrage sanctiunea nulitatii relative.
b) Recursul este intemeiat.
Este de principiu ca o conditie esentiala pentru valabilitatea unui contract (act juridic bilateral) este existenta si manifestarea consimtamantului si ca, pentru ca un act juridic sa aiba putere legala si sa dea nastere la obligatii (adica sa-si produca efectele) se cere ca partile sa fie capabile de a contracta. Este de principiu si ca orice persoana care nu este declarata de lege incapabila este capabila sa incheie acte juridice (art.949 C.civ. care consacra regula capacitatii, incapacitatea fiind o exceptie), si ca atare atata vreme cat nu a fost pusa sub interdictie si nu s-a dovedit ca in momentul contractarii nu a avut discernamant, ea se considera ca si-a exprimat in mod valabil consimtamantul care sta la baza contractarii respective. Prin urmare, in cazul in care nu exista o punere sub interdictie, cel ce afirma ca a fost lipsit de discernamant in momentul incheierii actului juridic va trebui sa faca dovada in acest sens pentru a obtine constatarea de catre instanta a nulitatii actului respectiv.
In speta, este necontestat ca la data incheierii actului paratul nu se afla pus sub interdictie. Mai mult decat atat, prin hotarare judecatoreasca a fost respinsa cererea autoritatilor locale de punere sub interdictie a paratului, motivandu-se ca desi sufera de comitialitate cu tulburari psihice, acesta are discernamant.
In aceasta situatie, intrucat aceasta stare de boala prin ea insa si nu constituie o cauza de alterare permanenta a discernamantului, bolnavul putand avea intervale lucide cu discernamantul nealterat, instantele erau datoare ca, exercitandu-si rolul activ in vederea aflarii adevarului, sa verifice pe baza de probe daca in concret, la data incheierii actului juridic paratul avea sau nu discernamantul necesar pentru a se putea obliga fata de reclamant si daca fusese constrans sa incheie actul. Neprocedand insa in acest mod si retinand o situatie de fapt neclarificata sub aspectele aratate, instantele au pronuntat o solutie netemeinica si nelegala.
In consecinta urmeaza ca recursul declarat de reclamant sa fie admis, sa se caseze hotararile atacate cu trimiterea dosarului spre rejudecare la instanta de fond.
a) Conditiile de validitate ale unui contract sunt: consimtamant, capacitate, obiect si cauza.
In speta, nu sunt indeplinite conditiile de validitate ale contractului, deoarece consimtamantul este viciat, prin eroare. Potrivit disp. art. 953 C.civ., consimtamantul partilor contractante nu este valabil cand este dat prin eroare, iar potrivit art.954 din acelasi cod, eroarea produce nulitate atunci cand priveste substanta obiectului conventiei pe care partile contractante l-au avut in vedere si care servesc drept motiv determinant pentru formarea acordului lor de vointa, in sensul ca, in lipsa lor nu l-ar fi contractat. Prin urmare, daca partile au avut in vedere asemenea calitati ale obiectului, comunicandu-si-le cu ocazia incheierii conventiei, constatarea ulterioara a lipsei acestora va determina partea aflata in eroare sa solicite anularea conventiei si restabilirea situatiei anterioare.
b) Instanta a procedat corect, retinand eroarea asupra substantei obiectului.
a) G.Z. are obligatia de predare, care este o obligatie civila de a face, este pozitiva, de rezultat, obisnuita si perfecta.
b) Contractul incheiat de parti este valabil.
In speta nu se retine eroarea asupra naturii juridice a actului incheiat, a carei sanctiune este nulitatea absoluta. G.V. nu a creat reclamantei o falsa reprezentare a realitatii, deoarece in schimbul locuintei paratul i-a dat reclamantei o suma de bani, pe care aceasta a primit-o. Primind suma de bani drept pret, G.Z. avea posibilitatea sa-si dea seama de natura actului incheiat. Mai mult in fata notarului partile au posibilitatea de a citi actul pe care il incheie si de a obiecta asupra acestuia. La randul lui, notarul are obligatia legala de a incunostiinta partile de obligatiile si consecintele juridice pe care si le asuma.
c) Luand in consideratie cele prezentate anterior, se constata ca instanta de fond a gresit pronuntarea solutiei.
a) Conditiile de validitate ale consimtamantului sunt :
sa provina de la o persoana cu discernamant;
sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;
sa fie exteriorizat;
sa nu fie alterat vreun viciu de consimtamant.
b) Cererea este intemeiata.
Potrivit art. 953 C.civ. "Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare", iar potrivit art. 954 C.civ."Eroarea (nu) produce nulitate (decat) cand cade asupra substantei obiectului conventiei".
Eroarea, ca viciu de consimtamant, este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act civil. Cum G. a urmarit cumpararea gravurilor tocmai in considerarea vechimii si autenticitatii lor, iar in realitate acestea nu intruneau respectivele calitati, el a fost in eroare atunci cand le-a cumparat.
Eroarea asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului (error in substantiam) constituie, potrivit art. 953 C.civ., viciu de consimtamant si atrage potrivit 954 alin.1 nulitatea relativa a contractului.
a) In speta intalnim violenta morala, ca viciu de consimtamant.
Violenta morala consta in faptul de a insufla autorului actului o temere fata de care acesta nu si-ar fi dat consimtamantul la incheierea actului (ex. tainuirea diagnosticului, neinternarea in spital, incheierea actului in momentul in care se stia ca nu mai are de trait).
b) Art. 955 C.civ prevede ca violenta celui care s-a obligat este o cauza de nulitate chiar cand este exercitata de alta persoana decat aceea in folosul careia s-a facut conventia. In consecinta, amenintarea cu un rau poate proveni si de un tert.
c) Instanta va admite cererea reclamantului, dispunand anularea actului de vanzare-cumparare si recunoscandu-i calitatea de unica mostenitoare.
a) Solutia nu este corecta. Deoarece procurarea ofertelor nu a fost realizata, vanzarea nu s-a perfectat, iar actiunea in constatarea vanzarii este respinsa, ca nefondata. Intr-adevar, actul incheiat intre parti a constituit vanzare-cumparare, dar sub conditie suspensiva (art. 1006 si 1296).
b) Cumparatorul este debitor conditional al pretului si in acelasi timp, al unei obligatii de a face, a carei indeplinire este conditionata de existenta unei oferte. Procurarea ofertelor echivala existente conditione, indeplinirea conditiei, adica perfecta vanzare cu efectul transferului de proprietate asupra bunului vandut, in patrimoniul cumparatorului. Proprietatea bunurilor vizate de oferte nu era dobandita de la cumparator, ca debitor conditional, ci de la tertii ofertanti.
c) Contractul de vanzare-cumparare poate fi afectat de modalitati (termen suspensiv sau conditie suspensiva), amanandu-se astfel transferul proprietatii la un moment ulterior incheierii contractului.
a) Atat oferta de donatie, cat si acceptarea ofertei de donatie trebuie facute in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.
b) Oferta sau policitatiunea reprezinta propunerea de a contracta facuta de o parte in vederea incheierii unui contract.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca oferta sunt:
Oferta trebuie sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, constienta, neviciata si cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic;
Oferta trebuie sa fie ferma;
Oferta trebuie sa fie neechivoca;
Oferta trebuie sa fie precisa si completa.
c) Conditiile pe care trebuie sa le intruneasca acceptarea ofertei sunt:
Sa concorde cu oferta;
Sa fie neindoielnica;
Daca oferta a fost adresata unei anumite persoane, numai aceasta persoana o poate accepta;
Acceptarea trebuie sa intervina inainte ca oferta sa fi devenit caduca ori sa fi fost revocata.
d) Apelul este intemeiat.
Potrivit art. 814 alin.2 C.civ "acceptarea poate fi facuta sau in act sau printr-un act autentic posterior, mai inainte insa de moartea celui care daruieste; in acest din urma caz, donatiunea nu are efect decat din ziua in care se va fi comunicat donatorului actul de acceptare."
Din actele dosarului rezulta ca notificarea acceptarii donatiei s-a facut ulterior decesului donatorului, caz in care donatia nu si-a produs nici un efect, deoarece la data mortii donatorului oferta a devenit caduca.
Rezulta ca notificarea acceptarii donatiei, facuta ulterior decesului, atrage nulitatea actului de donatie, ca urmare a neindeplinirii conditiilor pentru incheierea valabila a acestuia.
Caducitatea este acea cauza de ineficacitate care consta in lipsirea actului juridic (ofertei) de orice efecte datorita intervenirii unor cauze ulterioare incheierii sale si independent de vointa autorului actului.
a) Conventia incheiata de parti constituie o promisiune de a contracta, este deci un antecontract.
b) Atat timp cat actul de vanzare-cumparare nu a fost perfectat, vanzatorul pastreaza dreptul de proprietate asupra bunului iar cumparatorul are un drept de creanta decurgand din plata pretului.
c) Instanta poate obliga partea care nu si-a indeplinit obligatia la incheierea contractului, dar numai in situatia in care bunul (in speta terenul) se mai afla in patrimoniul sau, deoarece instanta, in virtutea principilui executarii in natura a obligatiei si repararii in natura a pagubelor, poate pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de instrainare, care are un caracter constitutiv de drepturi, operand transferul proprietatii de la data cand ramane definitiva.
Temeiul juridic al acestei hotarari este data de art.1073 si 1077 C.civ., in virtutea carora creditorul poate obtine executarea intocmai a obligatiilor asumate de catre debitor, iar in cazul in care obligatia de a face nu este adusa la indeplinire de catre debitor, creditorul poate fi autorizat a o aduce el la indeplinire.
d) Contractul de vanzare-cumparare incheiat la data de 19.06.1994 ramane valabil, sub rezerva fraudei, si deci B.V. nu mai poate cere predarea terenului.
a) Actul incheiat la 06.10.1965 nu constituie un contract de vanzare-cumparare deoarece nu a dus la transmiterea dreptului de proprietate de la autoarea paratilor la autorii reclamantilor, pentru ca nu a fost incheiat in forma autentica ceruta de lege ad validitatem .
Conventia incheiata intre parti intitulata "chitanta", este caracterizata drept promisiune de vanzare-cumparare (antecontract).
Efectul acestui antecontract este acela ca a nascut in patrimoniul creditorilor (autorii reclamantilor) dreptul de a cere in viitor transmiterea dreptului de proprietate prin incheierea actului de vanzare-cumparare in forma autentica.
b) In principiu da, deoarece mostenitorii dobandesc de la data deschiderii succesiunii toate drepturile si obligatiile pe care le cuprinde mostenirea, putand fi chemati de mostenitorii cocontractantului pentru obtinerea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic.
In speta, mostenitorul vanzatorului a instrainat terenul in suprafata de 1000 mp prin contractul de vanzare-cumparare autentificat lui D.M., care a intrat in posesia lui, iar reclamantii nu mai pot cere pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, intrucat terenul nu se mai afla in patrimoniul mostenitorului vanzatorului, iar vanzarea astfel incheiata este valabila.
Suntem in prezenta obligatiei de "a da", care in speta nu mai poate fi indeplinita deoarece acest teren a fost transmis unei alte persoane prin act autentic de vanzare-cumparare.
c) In conditiile refuzului uneia din partile antecontractului de vanzare-cumparare de a incheia actul de transfer al dreptului de proprietate in forma ceruta de lege, indreptateste cealalta parte sa se adreseze instantei de judecata pentru constatarea raportului juridic de transfer al dreptului real.
Temeiul legal este art. 1073 si 1077 C.civ.
d) Instanta va respinge actiunea formulata de reclamant.
Nu este posibil ca instanta sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare pentru reclamanti, acestia putand cere doar daune interese nascute din nerespectarea obligatiei promitentului (sau mostenitorii acestuia) de a incheia in viitor actul autentic de vanzare-cumparare pentru teren.
a) Suntem in prezenta unui contract in folosul unei terte persoane si anume stipulatia pentru altul, care constituie o veritabila exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului.
Contractul in folosul unei terte persoane poate fi definit ca fiind acel contract prin care o parte, denumita stipulant, dispune ca cealalta parte numita promitent, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in folosul unei terte persoane, straina de contract denumite tert beneficiar.
A.S. este tertul beneficiar, sotul lui A.S. este stipulant, iar fiul defunctului este promitent.
b) A.S. nu va putea cere rezolutiunea contractului, deoarece el nu este parte in contract, dar poate pretinde daune-interese pentru acoperirea prejudiciului ca urmare a neexecutarii, avand deci un drept de creanta impotriva promitentului.
a) Exceptiile aparente de la principiul relativitatii efectelor actului juridic sunt acele cazuri in care aceste efecte se produc si fata de alte persoane care nu au participat la incheierea actului respectiv.
Exceptiile aparente sunt urmatoarele: situatia avanzilor-cauza, promisiunea faptei altuia, reprezentarea, actiunile directe, simulatia.
In speta ne aflam in prezenta exceptiei promisiunii faptei altuia. Promisiunea faptei altuia este un contract prin care o persoana (debitorul) se obliga fata de o alta persoana (creditorul) sa determine o terta persoana sa-si asume un anumit angajament juridic fata de creditor.
b) M.N. este debitorul promitent, A.D. este creditorul, iar M.C. este tertul.
c) Obligatia asumata de M.N. (debitorul) este obligatie de rezultat.
Obligatia debitorului se considera executata numai daca tertul isi asuma angajamentul promis.
a) Structura violentei, viciu de consimtamant:
- elementul obiectiv: amenintarile si loviturile paratului;
- elementul subiectiv: insuflarea temerii care o determina pe P.A. sa incheie contractul tocmai pentru a ocoli raul care i-a insuflat aceasta temere.
b) Da, deoarece ceea ce tinde sa dovedeasca reclamanta prin proba testimoniala nu este sa dovedeasca actul juridic, ci starea de fapt prin care aceasta a fost supusa la amenintari nelegitime cu un rau. Fiind o stare de fapt, aceasta poate fi dovedita cu orice mijloc de proba, inclusiv proba cu martori.
c) Suntem in prezenta unei simulatii. In raporturile dintre parti isi produce efecte actul secret (contrainscrisul).
d) Ambele bunuri trebuie incluse in masa partajabila.
a) Lipsa discernamantului determina nulitatea relativa.
Partile trebuie sa aiba capacitatea la momentul incheierii actului. Toate actele medicale depuse la dosar sunt dupa data incheierii actului. In speta, instanta trebuia sa dispuna efectuarea unei expertize psihiatrice.
b) Nu. Partile au posibilitatea deplina in fata notarului de a citi actul pe care il incheie si de asemenea de a obiecta si modifica acest act. Notarul, la randul lui are obligatia legala de a incunostiinta partile de obligatiile si consecintele juridice pe care si le asuma.
c) Actiunea in simulatie.
d) Nu ne aflam in prezenta simulatiei.
In cazul simulatiei, contractul aparent disimuleaza realitatea, creand aparenta existentei unui contract care in realitate nu exista. Astfel, instrainarea este fictiva, creandu-se doar aparenta iesirii bunului din patrimoniu.
In speta, s-a incheiat un contract autentic de vanzare-cumparare, iar obiectul sau (apartamentul) a fost efectiv predat, el fiind locuit de parat.
a) Simulatia presupune existenta concomitenta, intre aceleasi parti a doua contracte: unul public, aparent numit si contract simulat, prin care se creeaza o anumita aparenta juridica ce nu corespunde realitatii si unul secret, numit contrainscris, care corespunde vointei reale a partilor si prin care acestea anihileaza in tot sau in parte, aparenta juridica creata prin actul public simulat.
b) Cele doua instante au procedat gresit. Simulatia, in materie de contracte, poate fi retinuta atunci cand partile fac o conventie aparenta doar pentru a ascunde o alta conventie reala sau chiar numai pentru a ascunde lipsa oricarei conventii.
Reclamantul trebuia sa faca dovada existentei actului secret pe care l-a invocat iar pe de alta parte, fata de actul aparent constand intr-un inscris, proba actului secret trebuia facuta tot printr-un inscris, ceea ce nu este cazul in speta.
a) Admiterea probei cu martori pentru dovedirea simulatiei este gresita.
Simulatia nu poate fi dovedita intre partile contractante decat printr-un contrainscris care ar modifica actul aparent ce se pretinde de catre reclamanta ca ar fi simulat (art. 1175 C.civ.).
Aceasta regula nu sufera exceptie decat in cazul in care actul s-a facut prin frauda, dol sau violenta, ori cand partile au un inceput de dovada scrisa, situatie in care este admisibila si proba testimoniala si prezumtiile.
b) Solutia corecta ar fi fost respingerea actiunii de constatare a simulatiei, intrucat contrainscrisul destinat sa modifice actul aparent, chiar prezentat de reclamanta in original, nu indeplinea una din conditiile legale pentru a putea dovedi simulatia. Aceasta conditie o constituie incheierea concomitenta a actului secret (in sens de negotium), sau anterioritatea acestuia fata de actul public.
c) Instanta a procedat gresit retinand ca prin neplata la termenul stipulat a pretului, contractul s-a rezolvit pe deplin in drept.
Astfel, potrivit art. 1367 C.civ., atunci cand partile au stipulat rezolutiunea pe deplin in drept pentru neplata pretului la termenul prevazut in contract, cumparatorul poate plati atat timp cat nu este pus in intarziere printr-o modalitate legala. Conform art. 1079 C.civ. debitorul se va pune in intarziere printr-o notificare ce i se va face prin intermediul executorilor judecatoresti, afara de cazul cand partile au stipulat expres ca va fi de drept in intarziere fara necesitatea unei notificari (pact comisoriu expres de ultim grad).
In speta, nefiind vorba despre un astfel de pact, inseamna ca pentru punerea in intarziere a cumparatorului parat, reclamanta trebuia sa-l someze in formele prevazute de lege, iar faptul ca anterior introducerii actiunii reclamanta a refuzat sa primeasca suma de bani datorata si consemnata la C.E.C. de parat nu echivaleaza cu o punere in intirziere in sensul art.1367 C.civ. Aceasta imprejurare dovedeste ca paratul cumparator a inteles sa efectueze plata in termenul in care se putea libera prin neexistenta unei puneri in intarziere conform art. 1079 C. civ.
d) In cazul unei simulatii ilicite, deci a unei simulatii facute cu scopul de a ocoli dispozitiile legale imperative, de ordine publica (frauda la lege), proba cu martori si prezumtie este admisibila.
a) Daca partile incheie mai intai un contract aparent, iar ulterior incheie un contract secret (in speta, chitanta de imprumut), prin care modifica efectele primului, nu suntem in prezenta unei simulatii, deoarece ambele contracte corespund vointei reale a partilor. In aceasta situatie, contractul secret urmareste sa modifice contractul aparent, care a corespuns vointei reale a partilor din momentul incheierii sale.
Instanta va respinge cererea privind anularea contractului de vanzare-cumparare, deoarece acest act a fost modificat, prin vointa partilor cu cel de-al doilea contract, reprezentat de chitanta de imprumut.
b) Pentru a putea cere anularea contractului de vanzare-cumparare, vanzatorul a invocat eroarea obstacol, eroarea asupra naturii juridice a actului (error in negotio).
Deoarece aceasta eroare impiedica formarea actului juridic, ea este distructiva de consimtamant si atrage nulitatea absoluta a actului juridic respectiv.
c) Intrucat actul incheiat are ca obiect o suma de bani, inscrisul doveditor al contractului, pentru a avea deplina forta probanta ca inscris sub semnatura privata, trebuie sa fie scris in intregime de imprumutat sau cel putin ca acesta sa adauge la finele actului cuvintele "bun si aprobat", aratand in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca (art. 1180 C.civ).
In caz de nerespectare a formalitatilor prevazute de art. 1180 C.civ., inscrisul este nul ca inscris sub semnatura privata, si valoreaza numai ca inceput de dovada scrisa, ce poate fi completat in dovedirea conventiei cu alte mijloace de proba, inclusiv cu prezumtii si proba cu martori, asa cum s-a intamplat in speta.
d) Cerinta multiplului exemplar (art.1179 C.civ) este prevazuta numai pentru contractele sinalagmatice, si nu pentru cele unilaterale, cum este imprumutul. Asadar, nu are nici o relevanta faptul ca in chitanta intocmita de parti nu era atestat numarul exemplarelor in care a fost incheiata, deoarece este suficient ca inscrisul sa fie redactat intr-un singur exemplar.
e) In raporturile dintre parti se aplica regula din dreptul comun.
In raporturile dintre parti si tertii de buna credinta, proba se face cu orice mijloace de proba, inclusiv proba cu martori.
In conditiile date era admisibila proba cu martori pentru dovedirea simulatiei atunci cand exista un inceput de dovada scrisa sau daca se dovedea ca actul a fost facut prin dol, frauda sau violenta.
f) Actul real intervenit intre parti este chitanta de imprumut.
Instanta va respinge actiunea in simulatie, nefiind intrunite conditiile acestei actiuni. Pentru a ne afla unei simulatii, este necesar ca actul secret sa se fi incheiat inainte sau concomitent cu actul aparent, ceea ce in speta nu s-a intamplat.
a) Partile au incheiat un contract de vanzare-cumparare cu clauza de uzufruct viager constituit in favoarea vanzatorilor (asa cum rezulta din actul depus la dosar), si nu un contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere ( asa cum sustine reclamanta, fara a demonstra acest lucru).
b) Instanta nu putea dispune rezolutiunea contractului, din moment ce reclamanta a solicitat anularea sa, ci trebuia sa puna in discutia partilor indreptarea actiunii formulate.
Reclamanta avea la indemana actiunea in rezolutiune a contractului, motivul constituindu-l neplata pretului.
Exista posibilitatea ca reclamanata sa formuleze si o actiune in anulare, motivul constituindu-l vicierea consimtamantului partilor la incheierea contractului prin manopere dolosive, dar aceste aspecte trebuia instanta sa le puna in discutia partilor.
a) Paratele puteau opune reclamantului exceptia de neexecutare a contractului, deoarece nici acesta nu-si indeplinise obligatiile asumate.
Exceptia de neexecutare a contractului reprezinta un mijloc de aparare aflat la dispozitia uneia din partile contractului sinalagmatic, in cazul in care i se pretinde executarea obligatiei ce-i incumba, fara ca partea care pretinde aceasta executare sa-si exercite propriile obligatii.
b) Pentru valorificarea drepturilor lor, paratele aveau la indemana actiunea in rezolutiunea contractului pentru neexecutare.
Pentru a fi admisibila o asemenea actiune, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
Una din parti sa nu-si fi executat obligatiile ce-i revin;
Neexecutarea sa fi fost imputabila partii care nu si-a indeplinit obligatia;
Debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus in intarziere.
c) Termenul scurt de 20 zile nu si-a avut alta ratiune decat ca restul pretului de vanzare sa fie achitat neaparat inlauntrul lui, cu consecinta rezolutiei vanzarii, in caz de neplata in acest termen.
Instanta trebuie sa constate ca termenul este esential. In cazul termenului esential, adica atunci cand partile convin ca executarea obligatiilor respective sa fie facute pana la o anumita data, executarea ulterioara nu are nici o eficienta, in masura in care cel in favoarea caruia termenul a fost stabilit nu convine la prelungirea acestuia. Asa se explica de ce art. 1079 pct 3 C.civ. prevede ca debitorul este de drept pus in intarziere atunci cand obligatia nu putea fi indeplinita decat intr-un timp determinat, pe care debitorul l-a lasat sa treaca.
Din moment ce reclamanta nu si-a achitat restul de pret in cele 20 zile, ci dupa aproape un an, in plina inflatie monetara, urmeaza ca apelul paratelor sa fie admis. De altfel, reclamanta nu si-a executat nici cealalta obligatie, si anume sa introduca bransamentul de caldura si apa calda.
23.
a) Rezolutiunea este de doua feluri: conventionala si judecatoreasca.
b) Conform art. 1367 C.civ., pentru ca rezolutiunea unui contract sa opereze de drept este necesar sa se insereze in contract o clauza expresa in acest sens. In speta, contractul prevede urmatoarea clauza: "in caz ca, cumparatorul nu vor plati pretul in termen de o luna de la facerea intabularii si intrarii in folosinta, contractul se va desfiinta."
Asa cum a fost formulata aceasta clauza, ea nu releva intentia partilor, ca in caz de neplata a pretului la termen, contractul sa fie rezolvit de plin drept.
Chiar cand partile reproduc in conventia lor prevederile art. 1020 C.civ., rezolutia contractului nu are loc de drept, ci numai prin hotarare judecatoreasca. Instanta sesizata cu cererea de rezolutiune are facultatea de a acorda cumparatorului un termen de gratie, pentru neplata pretului. Asadar, in speta ne aflam in prezenta unei rezolutiuni judiciare.
b) Inserarea unor pacte comisorii exprese trebuie interpretate restrictiv, avand un caracter exceptional, derogator de la dreptul comun.
Instanta superioara a gresit.
a) Cererea este intemeiata.
Art. 1620 C.civ. asimileaza depozitul necesar depozitul bunurilor aduse de calatori in unitatile hoteliere. Literatura de specialitate si jurisprudenta au aratat ca depozitul asimilat celui necesar poate fi aplicat si in cazul restaurantelor sau altor unitati de alimentatie publica, precum si localurilor de spectacole.
In speta, intre P. si administratia teatrului a intervenit un contract de depozit (necesar): acesta din urma, in calitate de depozitar, avand obligatia potrivit art.1604. C.civ., de a-i inapoia primului, in calitate de deponent, "tot acel lucru ce l-a primit" (haina de blana). Cum depozitarul nu si-a indeplinit obligatia de paza, instituita in sarcina sa de art.1624 C.civ., el urmeaza sa raspunda, platind deponentului P. pretul hainei de blana si despagubiri.
b) Riscul pierii bunului depozitat revine debitorului obligatiei de executat, adica a depozitararului.
Depozitarul datoreaza daune-interese, reprezentand echivalentul lucrului depozitat, avand in vedere valoarea lui din momentul restituirii in acest mod, iar nu din momentul constituirii depozitului.
Conducerea teatrului (depozitarul) va avea actiune in regres impotriva angajatului sau.
a) Obligatia lui S.I. este: de a face, pozitiva, de rezultat, civila perfecta, obisnuita.
b) In speta, contractul semnat de parti priveste executarea unor lucrari de altoire a vitei de vie, in care remunerarea muncii prestate se face dupa rezultatul realizat.
Aplicand principiul prevazut de art.969 C.civ., potrivit caruia conventiile au putere de lege intre partile contractante, urmeaza a se stabili raporturile juridice dintre parti, drepturile si obligatiile lor reciproce pe temeiul prevederilor contractului pe care ele l-au incheiat. Din clauzele contractului rezulta cu claritate ca plata muncii urmeaza a se face la sfarsitul muncii realizate.
Regulile speciale ale interpretarii contractelor sunt:
Interpretarea coordonata a clauzelor contractului (art.982 C.civ) ;
Interpretarea clauzelor indoielnice: in sensul care reiese din natura contractului, in sensul din care ele pot produce un efect, dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul si in folosul aceluia care s-a obligat.
c) Riscul contractului este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat. S.I. are calitatea de debitor al obligatiei imposibil de executat.
d) Instanta, pe baza probelor administrate, a constatat ca reclamantul nu a fost in culpa si ca rezultatul slab al lucrarilor efectuate s-a datorat unor cauze naturale, iar pe de alta parte trebuie a se inlatura si culpa lui R.L., care pentru a se putea inlatura altoii care erau de calitate dubioasa, deci pentru a se putea folosi altoi numai de buna calitate, a dat executantilor o calitate dubla de altoi.
In aceasta situatie cand nici una din partile contractante nu era in culpa, riscul contractului este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat. Aceasta inseamna ca debitorul obligatiei imposibil de executat (S.I.) nu va pretinde celeilalte parti sa-si execute obligatia corelativa, dar nici cealalta parte nu va putea pretinde despagubiri pentru neexecutare de la debitorul obligatiei imposibil de executat.
Asadar, instanta trebuie sa respinga actiunea formulata de reclamant.
a) Efectul specific al contractelor sinagmatice intalnit in speta este riscul contractual. Temeiul juridic al acestui efect il constituie reciprocitatea si interdependenta obligatiilor.
b) In cazul fructelor, reprezentand bunuri de gen, transferul dreptului de proprietate opereaza numai odata cu predarea lor catre cumparator.
In cazul in care obiectul contractului il constituie o masina agricola (un bun cert), dreptul de proprietate se transmite din chiar momentul incheierii contractului.
c) Daca pana la predarea fructelor, intervine o imposibilitate de executare, riscul contractului va fi suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat, adica de vanzator.
In cazul masinii agricole, riscul contractului va fi suportat de cumparator, deoarece el a devenit proprietarul lor, prin simplul fapt al incheierii contractului, chiar daca bunul nu ii fusese predat. Cumparatorul va fi obligat sa achite pretul lucrului pierit catre vanzator, desi acesta nu va fi in masura sa predea lucrul vandut.
d) Instanta de apel va admite apelul formulat.
Instanta de fond a gresit, deoarece a considerat ca obiectul contractului de vanzare-cumparare il constituie bunuri certe, si nu cum era corect - bunuri de gen.
|
