CRIMINALII IN SERIE
Criminalitatea in serie a preocupat de multa vreme functionarul public numit politist si opinia publica atunci cand Politia a spus pe fata ca e vorba de un "criminal in serie". Dar ce e un criminal in serie? Din punctul de vedere al omului obisnuit, al "cetateanului "de pe strada, un criminal este o persoana care a ucis o alta persoana folosind mijloace foarte crude care au dus la moartea acesteia.Criminalul in serie provoaca mai multe astfel de crime folosind aceleasi mijloace crude aproape de fiecare data, uneori lasand si cate un indiciu la locul faptei.Nu voi incerca sa definesc stiintific notiunea de "criminal in serie".Doar numele este deajuns pentru ca orice persoana sa-si dea seama ce poate fi un criminal de serie.
De cele mai multe ori ajung in inchisoare, dupa ce au fost descoperiti si judecati, dar multi raman afara pe strazi continuand sa omoare oameni nevinovati de cele mai multe ori,de exemplu cazul Ramaru din Bucuresti.In alte cazuri omoara cu motivul ca au fost surprinsi de alte persoane care trebuie si ele suprimate.In alte cazuri omoara pentru ca li s-a cerut sa omoare,in aceasta categorie intrand teroristii,gruparile separatiste de genul Hezbolah, ETA.,IRA etc,gruparile mafiote de genul La Piovra-Caracatita in Italia,Yacuza in China etc.
Criminalul in serie ucide si din motive psihologice. Nu de putine ori specialistii au constat ca o trauma din copilarie sau adolescenta, care au marcat persoana respectiva pe viata,a dus la producerea unor crime dupa aceeasi tipologie,de exemplu,sa luam un caz la intamplare:se gaseste o victima moarta,un cadavru,intr-un gang cu gatul taiat,cu o garoafa rosie langa,cu bratele acoperid fata. Victima este descoperita luni dimineta,peste o saptamana se descopera o alta victima si aceasta timp de cateva luni. Prin aparitia a doua-trei persoane carora li s-a provocat moartea in acelasi fel duce Politia la concluzia ca un criminal in serie actioneaza in zona,un criminal care trebuie descoperit si suprimat-in sensul ca trebuie judecat conform legii si condamnat la mai multi ani de inchisoare,in unele state chiar la inchsoare pe viata sau pedeapsa capitala. Politia,de cele mai multe ori,incearca sa tina sub control criminalitatea,chiar daca nu reuseste totdeauna. La noi in tara,de obicei,un criminal nu ajunge sa fie numit criminal in serie. De ce oare? Oare politia romana e atat de eficienta in
descoperirea eventualilor criminali in serie? Inclinam sa crdem ca da. Chiar si in cazul Râmaru s-a actionat destul de repede. Dar mai sunt si alte motive la mijloc. Datorita unei mentalitati bine instapanita in mintea romanului acest "instinct criminal" este destul de bine suprimat si stapanit. Am putea spune ca in Romania mai frecvente sunt infractiunile de talharie, furt, spargeri de 535w2212f locuinte, spargeri de masini, de viol decât de crima, omucidere. Daca infractiuni de tipul celor din urma sunt destul de rare, in schimb infractiunea de pruncucidere este destul de frecventa la noi in tara. De ce? Din disperare ,din cauza unui tata care nu vrea sa-si recunoasca copilul, din cauza saraciei mai ales, care este parca flagelul acestui început de secol si de mileniu. Dar este de neânteles cum de o mama îsi poate ucide copilul în vârsta de doar câteva zile, când un avort ar costa-o mult mai putin decât toate acele 9 luni de sarcina sau actul de ucidere pe care îl înfaptuieste. Sau ar putea duce copilul la un orfelinat sau sa-l ofere spre adoptie.Sunt atâtea cupluri care-si doresc copii si nu-I pot avea si multe astfel de femei, care nu pot fi numite mame, îsi omoara copii si ajung sa umple sectiile pentru femei. Un alt motiv pentru care în România nu prea se întâlnesc cazuri de criminali în serie este si faptul ca în România nu sunt orase cu milioane de locuitori. Cel mai mare oras din tara ,din punct de vedere demografic,este Bucurestiul capitala tarii. As putea spune ca în S.U.A..,de exemplu, cele mai multe crime în serie se produc în acele mari conurbatii, cum ar fi Los Angeles, New York, Chicago, Milwakee, New Orleans.Dar criminali în serie apar si în orase mici, cu oameni care se cunosc de o viata. Este exemplul oraselelor din Scotia sau Ţara Galilor de la începutul anilor 1950.Criminologii si Politia împreuna cu ei au ajuns la concluzia ca ucigasii în serie apar mai ales în orasele mari dar nu exclud nici orasele de provincie. Orice om de pe strada, om obisnuit poate deveni tinta unui criminal în serie.Cel putin asa spun autorii "Enciclopediei ucigasilor în serie " Brian Lane si Wilfried Gregg. În crimelor se obisnuieste ca victima sa fie clasificata în functie de un mobil clar identificabil, cum ar fi, de exemplu ca aceasta detinea ceva râvnit de asasin,ca se afla în conflict cu el sau ca îi fusese necredincioasa etc. Pentru asasinul în serie, "motivul" se afla atât de bine si adânc înradacinat în psihicul sau, încât victima trebuie sa apartina unui anumit gen,cum ar fi de exemplu, sa poata fi inclusa într-o categorie larga de persoane, ca femeile si copiii si sa se afle în locul nepotrivit la momentul nepotrivit.
E adevarat, însa, ca unii criminali în serie îsi selecteaza cu precizie victimele.De exemplu, Joseph Mendley ucidea numai femei roscate.Ramiro Artieda omora numai femei care semanau cu logodnica ce îl abandonase. Complicatiile se nasc atunci când, datorita incapacitatii unui criminal de a-i identifica pe membrii grupului sau de tinte, acesta ajunge la atacuri cvasi-întâmplatoare. În ciuda afirmatiei ca nu facea decât sa curete strazile de prostituate, Peter Sutcliffe primejduia viata tuturor femeilor care se aflau
întâmplator afara noaptea, atacând si omorând o serie întreaga de femei, chiar daca nu erau prostituate .
Prin urmare,fiecare fiinta umana poate deveni victima potentiala a unui asasin, mpotriva caruia nu exista nici o arma de protectie, întrucât si mijloacele de investigare traditionale, bazate pe motive bine determinabile, sunt lipsite de eficacitate.
Caracteristici ale criminalului în serie
Pentru a întelege aceasta frecventa a criminalilor în serie trebuie sa observam câteva caracteristici, având în vedere ca ucigasul în serie are câteva trasaturi aparte, din care vor fi descrise doar principalele sase:
1.Crimele se repeta("în serie"), petrecându-se cu frecventa mai mare sau mai mica, adeseori crescând ca numar, dupa o perioada de timp ce poate însemna chiar ani de zile; ele continua pâna când asasinul este prins, sau pâna când moare sau, la rândul sau, este ucis.
Definitia de mai sus reprezinta tiparul fundamental alasasinului în serie. Este evident ca nu exista vreun numar predeterminat de victime de la care asasinul devine criminal în "serie" si nici vreo frecventa stabilita a acestei activitati macabre careia I se aplica termenul de mai sus. Spre exemplificare, am putea da cazul sud-africanului Ronald Cooper care, desi a ucis o singura data înainte de a fi arestat , a dezvaluit în jurnalul sau un program extensiv si planificat cu grija de ucidere a copiilor.
Aceasta predispozitie este deseori recunoscuta chiar de ucigas. Multi dintre ei, dupa ce au fost arestati, au marturisit ca ar fi continuat sa ucida daca ar fi fost lasati în libertate.William Banin, "ucigasul de pe autostrada" din California, I-a declarat unui ziarist, dupa proces: "NU mi-a pierit pofta de a ucide. Nu ma pot stapâni sa n-o fac."Pentru cei mai multi criminali în serie, actul crimei, dublat adeseori de abuz sexual si mutilare, constituie un motiv în sine. În plus, la fel ca în cazul stimularii prin alcool sau droguri, "doza" e din ce în ce mai mare. Asa cum un drogat nu se va vindeca niciodata de patima lui daca va avea acces liber la stimulent, tot asa si asasinul va continua în serie îndeletnicirea sa oribila pâna ce, fie va muri, fie va fi omorât, sau pâna când va fi prins si înlaturat din societatea pe care o afecteaza.
2.La fel ca în cazul omuciderilor "normale",crimele tind sa se petreaca în relatie de unu-la-unu.
Forma cea mai comuna de omucidere este incidentul singular, prin care o persoana e omorâta de o alta persoana. Conventional, criminologia clasifica acest gen de omoruri în doua categorii:
1."crima pasionala", comisa într-un moment de furie intensa sau de frustrare;
2.crima înfaptuita "cu sânge rece", care se distinge printr-o premeditare atenta, motivata adeseori de speranta unui câstig personal.
O data atins obiectivul propus (eliminarea sotului necredincios,de exemplu,sau a detinatorului unui obiect râvnit), nu exista nici un motiv de a mai presupune ca asasinul va ucide din nou. Dintr-un studiu bazat pe statistica crimelor, se poate vedea ca, în anul 1989, în Anglia si Ţara Galilor, o mare parte a omuciderilor au fost comise de persoane care se cunosteau cu victima. Exista si circumstante accidentale, în care un criminal în serie a ucis mai mult de o persoana într-un incident, adesea fiind vorba de membri ai aceleiasi familii, ca si de o infractiune complementara, cum ar fi hotia. Însa cel mai raspândit scenariu pentru crima în serie, ca si pentru omorul accidental, este cel pe cont propriu si cu o singura victima. În mare masura, motivele unui asemenea scenariu sunt evidente. În mod clar, e mai "sigur" sa lucrezi singur, în sensul ca numai ucigasul stie despre crima, si trebuie sa ucizi o singura victima, pentru ca acest fapt reduce posibilitatea ca autorul crimei sa primeasca o riposta dura sau ca victima sa scape. Mai mult,caracterul individualist al criminalului în serie face imposibila situatia în care el sa fie capabil sau dornic de a-si împartasi nevoile si placerile altcuiva. Aceasta concluzie reiese, în conformitate cu statisticile, din faptul ca el duce o viata paralela sub chipul unui salariat demn de încredere, onorabil cap de familie si bun vecin.
Cu toate acestea surprinde frecventa cuplurilor,partenerilor si grupurilor criminale desi în acest caz indivizii din care se compune perechea depind unul de altul.si totusio,cerintele de securitate, pe care ucigasul singuratic le simte ca fiind esentiale, sunt satisfacute.
Cuplurile ucigase
Sensul obisnuit se refera la o pereche barbat-femeie, aproape întotdeauna împlicati într-o relatie sexuala, în care barbatul e, în general partea dominanta. Se observa un fenomen interesant, si anume ca, în vreme ce ambii parteneri au, ca indivizi, înclinatii degenerate, "personalitatea lor combinata" se dovedeste mortala doar atunci când sunt împreuna. Pentru acest fenomen,francezii au nascocit expresia "folie a deux"("iluzie împartasita de doua persoane legate emotional"), iar psihologia -termenul Gestalt,conform caruia "intregul organizat e mai puternic decât suma partilor lui".
Printre cele mai cunoscute cupluri ucigase se numara englezii Ian Bradly si Myra Hindley si australienii David si Catherine Birnei.
Partenerii
Notiunea cuprinde cuplurile care nu se bazeaza pe relatii sexuale. De obicei, dupa arestare "partenerii" se acuza reciproc. Exemple sunt William Burke si William Hare, scotienii care cipârteau cadavrele.
Grupurile ucigase
În orice discutie pe tema grupurilor ucigase, se mentioneaza numele lui Charlie Manson, desi "familia" lui Manson nu e nicidecum un fenomen izolat. Cu toate ca nu exista un model general, asa cum s-ar putea descoperi printre cuplurile si partenerii criminali, grupurile s-au dovedit instrumente foarte eficiente ale crimelor multiple, persoanele componente fiind unite, în cele mai multe cazuri, de un ideal comun creat de propriile lor închipuiri. De fapt , adeseori, grupurilor ucigase li se poate aplica foarte bine acelasi principiu de folie a deux Indivizii în sine pot fi incapabili de a comite o crima , dar, adunati sub aripa unui grup cu o cauza comuna si un lider, pot fi cuprinsi de un val de "nebunie" colectiva.
3.Nu exista-sau e foarte redusa-o conexiune între ucigasi si victima, persoanele implicate având foarte rar relatii directe de rudenie.
Acest atribut al criminalilor în serie e, într-un sens, un fenomen de data recenta: exista victime care au fost alese tocmai pentru ca apartin familie asasinului, asa cum se întâmpla în cazul crimelor premeditate care urmaresc un câstig financiar. Majoritatea acestor evenimente s-au petrecut într-o vreme când nici criminologia, nici medicina si nici arta investigatiei nu erau atât de dezvoltate, încât detectele de la început ceea ce acum ar fi considerate omucideri evidente. Dat fiind stadiul primitiv al diagnosticului medical de atunci, nu este surprinzator ca Mary Ann Cotton a putut sa-si ucida câtiva soti, si toti copiii vitregi, si sa obtina ca în dosare cauza mortii sa fie trecuta "febra gastrica". Oricum, pe masura ce tehnica de cercetare criminalistica si comunicatiile între politii, ca si întelegerea gândirii criminale, au avansat, astfel de tipare clare victima/motiv au devenit tot mai dificil de mascat.
4.Cu toate ca ar putea exista un "tipar", sau un anume "tratament administra victimei", crimele individuale din cadrul unei serii dezvaluie rareori un motiv rational sau clar definit.
Avem de-a face, în principal, cu ceea ce se numeste "explicatie psihologica" a unei crime în serie-motive care-si au radacinile într-ocapacitate restrânsa de a distinge binele de rau, într-o incapacitate de a lua o decizie, într-o exacerbare a poftelor si asa mai departe. În ciuda acestui fapt, individul este considerat responsabil de comportamentul sau; într-adevar, una dintre cele mai socante observatii a fost aceea ca asasinul în serie nu poate fi absolvit, pur si simplu, de faptele sale, ca un psihopat a carui violenta sa fie pusa pe seama devierii lui mintale. În mod frecvent, criminalulare o personalitate foarte bine organizata si rationala si, adeseori, îsi planifica crimele cu mult timp înainte.
5.Cresterea vertiginoasa a mobilitatii în spatiu, de la inventarea automobilului încoace, da posibilitatea criminalului ca, la dorinta lui, sa se mute repede dintr-un loc în altul,adeseori înainte chiar de a I se fi descoperit crima.
Asa cum absenta mobilului face ca un politist sa întocmeasca cu greu o lista de suspecti, tot astfel si natura unei crime cu autor necunoscut face ca schimbul de informatii între fortele de politie sa fie dificil. Acest lucru e valabil mai ales în Statele Unite unde, pe lânga marea întindere a teritoriului, exista o atitudine pagubitoare a multor politii statale care-si pazesc, geloase, propriile teritorii. Pâna când nu apare un tipar special al crimei, e putin probabil ca asasinatele sa fie comparate între ele, chiar daca e vorba de state învecinate. Pâna atunci însa, criminalul are suficient timp la dispozitie ca sa mai poata comite si alte crime si sa se afle deja într-un alt stat îndepartat.
6.În mod obisnuit exista un grad înalt de violenta inutila sau "exces de crima",în cadrul carora victima e supusa unor brutalitati exagerate.
Motivul aceste brutalitati are legatura cu mobilul crimei. Pentru o mare parte a criminalilor în serie, actul în sine constituie întreaga motivatie a omorului; ea nu e mijloc de a obtine un alt sfârsit, ca în cazul jafului, unde esenta unui succes al operatiei este data de fuga. Apar multe situatii în care victima e torturata încet, uneori timp de câteva zile, aceasta întârziere având drept scop marirea duratei de placere a asasinului. Exista o legatura strânsa între fanteziile sado-sexuale si crima în serie. Adesea acestea sunt asociate cu dorinta de a domina. Toate aceste motive presupun folosirea cu placere a violentei, mergând pâna la excese.
Din analize psihologice aprofundate s-a stabilit ca asasinii în serie intra în patru mari categorii sau "genuri":Vizionarii, Misionarii, Hedonistii si Cautatorii de Putere.
Vizionarii
Aceasta categorie include criminalii care actioneaza ca raspuns la unele "voci" sau alter ego-uri si unde "instructiunile" primite servesc la justificarea si legitimarea actului crimei. De exeplu, convingerea lui Herbert Mullin - ratificata de voci si de ceea ce el denumea "mesaje telepatice " - era ca, prin varsare de sânge, el si numai el putea evita un seism catastrofal care ar fi distrus California. Din cauza naturii psihopatice a comportamentului vizionarului, el ar apartine unei categorii mai usor de indentificat printre concetatenii comparativ sanatosi la minte.
Misionarii
E vorba de ucigasii care "curata", care accepta o responsabilitate autoimpusa de a îmbunatati calitatea vietii si de a descotorosi societatea de "elementele sale indezirabile". Victimele "vizionarilor" pot avea aproape orice ocupatie, orice religie si orice credinta politica, desi în cele mai multe cazuri, grupurile tinta sunt alese pentru ca ele constituie obiectul condamnarii societatii - practicantele prostitutiei, homosexualii si minoritatile rasiale. De exemplu, Billy Glaze, un nord american cu sânge de indian în vine, credea ca toate femeile indiene trebuie violate si ucise. Carroll Cole executa "femeile libertine".
Hedonistii
Constituie o categorie complexa, care include genul de ucigasi pentru care, în sens larg, "placerea" este rasplata asasinatului. Se cunosc trei subgrupuri ale acestei cateforii :
Cei care ucid din voluptate ;
Ucigasii din emotie ;
Ucigasii pentru câstig.
Cautatorii de putere
O complicatie comuna persoanelor cu un nivel slab al respectului de sine este dorinta de a detine controlul asupra vietii si mortii altora într-un asemenea grad, încât se ajunge ca aceasta sa serveasca drept mobil intrinsec al crimei. Adesea e dificil ca ucigasii pentru putere sa fie deosebiti de grupul mai larg al ucigasilor din voluptate, pentru care dominatia este, deasemenea, un motiv puternic.
Explicatiile asupra comportamentului criminal se bazeaza pe factori biologici, psihologici si sociali. Explicatiile biologice si psihologice presupun ca comportamentul criminal rezulta din punerea în evidenta a starilor
mentale si psihologice care diferentiaza criminalii de noncriminali. Explicatiile sociologice cauta sa explice comportamentul criminal în termeni demografici.
Dupa ce am explicat în detaliu comportamentul criminal, voi argumenta acest comportament prin descrierea activitatii unora dintre cei mai prolifici criminali în serie cum ar fi : Jack "Spintecatorul", Andrei Cikatilo, Gilles de Rais unul dintre cei mai vechi asasini în serie, actionând pe la începutul secolului al cinsprezecelea, Ramiro Artieda etc.
Jack "Spintecatorul": Timp de trei luni, între sfârsitul lunii august si pâna la începutul lunii noiembrie 1888, zona Whitechapel din cartierul de est al Londrei a fost martora unei seriii de crime odioase-înca nerezolvate.Asasinatele se caracterizau printr-o salbaticie nemaiîntâlnita;fiecare dintre cele cinci victime-toate prostituate-au fost atacate pe la spate si tuturor li s-a taiat beregata; în patru cazuri, corpurile au fost supuse unei asemenea mutilari si disectii, cum numai o minte bolnava sau un maniac sexual putea sa-si imagineze.
Durata acestui mister, care s-a transformat probabil în seria celor mai faimoase crime din lume, a dat nastere unei biografii foarte ample.
Prima victima a fost Mary Ann Nchols (zisa Polly), care a pierit pe 31 august1888, într-o vineri, pe Buck's Row. Raportul politiei din ziua urmatoare preciza:"Nu se cunoaste o crima mai brutala si mai feroce ca aceasta". Pe 8 septembrie, a urmat "Întunecata Annie" Chapman de 47 de ani, care a fost asasinata cu cruzime pe Hanbury Streeet.
O crima dubla s-a înregistrat duminica, 30 septembrie. Primul cadavru a fost gasit în jurul orei unu noaptea, de un carutas ce se afla cu treburile lui în Berners Street:"Cadavrul apartinea unei femei si avea o taietura foarte adânca în jurul gâtului, de la o ureche la cealalta". A fost identificata ulterior ca fiind "Lungana Liz" Stride. În coltul de sud-vest al lui Mitre Square s-a gasit al doilea cadavru, cel al Catherinei Eddowes: "În acest caz, victima era atât de desfigurata,încât identificarea a fost foarte dificila; abdomenul îi fusese practi smuls si o parte din intestine scoase si înfasurate în jurul gâtului.Omorul era opera unei mâini de profesionist.."
Ultima crima si cea mai îngrozitoare-pentru ca Spintecatorul a avut timp suficient la dispozitie-a avut loc la 9 noiembrie:
Mary Jane Kelly a fost ucisa în propria ei camera din Miller'sCourt. Gâtul îi fusese sectionat de jur-împrejur cu un cutit, despartind aproape capul de trup. Abdomenul îi fusese spintecat si deschis partial, bratul drept si sânii taiati, ca si capul ce atârna de trup tinându-se numai de piele, nasul retezat, pielea de pe frunte jupuita, gambele detasate de picioare si razuite de carne. Abdomenul fusese taiat cu un cutit "adânc, în crucis", maruntaiele din partea inferioara si ficatul smulse. interiorul corpului si parti din coaste lipseau, dar ficatul, se spune, fusese plasat între picioarele bietei victime. Criminalul asezase pe o masa carnea de pe coapse si de pe gambe, împreuna cu sânii si nasul, iar una din mâini om înfipsese în stomac."
(Illustrated Police News)
Cu aceasta, crimele au încetat si au început controversele care aveau sa dureze mai bine de un secol. În ciuda uriasului efort facut de politia metropolitana, nu a fost gasita nici o dovada concludenta pe care sa se poata sprijini acuzatia de crima, iar teoriile referitoare la identitatea lui Jackoscilau între probabil si imposibil-numarul teoriilor era identic cu cel al emitatorilor. Câteva din cele mai importante ar fi urmatoarele:
Montague John Druin: un avocat ratat, care s-a aruncat în Tamisa în decembrie 1888. Faptul ca moartea lui a coincis cu încetarea crimelor din zona Whitechapel a constituit o dovada incontestabila pentru unii ca el era criminalul.
Severin Kloslowski(alias George Chapman): si-a ucis trei neveste prin otravire, dar era putin probabil ca un criminal sa-si schimbe propriul modus operandi. Oricum, s-a înregistrat faptul ca inspectorul-sef, detectivul Frederick Abberline, însarcinat cu cautarea Spintecatorului, a observat ca, la arestarea lui Chapman, acesta ar fi spus: "În sfârsit, ati pus mâna pe Jack Spintecatorul". Mai târziu si-a recunoscut spusele, dar a intra în mitologia consacrata Spintecatorului.
Dr. Roslyn D'Onston Stephenson, autor de lucrari consacrate esotericului si magician care, s-a sugerat, ar fi înfaptuit crimele din East End ca ritualuri de magie neagra. "Misterul" s-a adâncit cu disparitia lui, în 1904.
A.S.R.Printul Albert Victor, duce de Carence (nepotul reginei Victoria): scandalurile din familia regala au fost întotdeauna publice si aparentele care înconjurau familia Clarence au dat nastere la numeroase teorii care, mai mult sau mai putin, aveaun darul de a-l încrimina chiar pe duce. Cea mai speculata teorie a fost cea a existentei unei complicitati între Sir William Gull, medicul de familie, actorul Walter Sickert si vizitiul curtii, pe nume John Netley. Potrivit acesteia, ei ar fi fost autorii asasinatelor pentru a preîntâmpina un scandal, care l-ar fi implicat pe duce, cu o vânzatoare si un copil nelegitim. O alta teorie îl considera ucigas pe James Keneth Stephen, tutorele ducelui la Cambridge, homosexual si, asa cum chiar el declarase, un dusman patologic al femeilor.
Dr. Thomas Neill Cream era al însusi autor a numeroase crime, singura sa legatura cu Jack fiind faptul ca, înainte de a fi spânzurat, dupa
cum spune legenda, ar fi rostit: "Eu sunt Jack.", o confesiune trista, curmata brusc de nodul care s-a strâns în jurul gâtului sau. De altfel, în timpul toamnei macabre în care s-au comis crimele din Londra, Thomas Cream se afla într-o închisoare din America.
În plus, s-a mai sugerat si ca Jack ar fi putut fi Jill Spintecatoarea, o moasa nebuna sau o femeie odioasa care provoca avorturi; sau poate era un evreu, un macelar ritual, si care nu ar fi reprezentat o priveliste neobisnuita în East End, unde ar fi fost de asteptat sa poarte haine patate de sânge si un cutit la fel? Într-adevar, s-au mai facut referiri si la un alt avreu, Kominski, care locuia în Whitechapel si care fusese internat într-un azil, în martie 1889.
Dar ceea ce ar trebui retinut ar fi ipoteza unui scriitor, cum ca Jack n-ar fi fost nici unlu dintre cei presupusi, ci un ucigas care va ramâne necunoscut si nedescoperit.
Andrei CIKATILO: În 1978, prima lui victima cunoscuta, o adolescenta, a fost gasita moarta într-o padure de lânga Rostov, un port din sud-estul fostului U.R.S.S.. În urma acestei descoperiri, a fost trimis în fata plutonului de executie un cunoscut prves sexual. Politistii nu încetasera sa se tot felicite când a fost gasit un nou cadavru.
De-a lungul anilor care au urmat, lista celor care au disparut s-a facut tot mai lunga, iar descoperirile de cadavre mutilate au tulburat cu regularitate viata pasnica a orasului. La un moment dat, s-au descoperit opt cadavre într-o singura luna.Ucigasul proceda întotdeauna la fel. Cu un al saselea simt, daruit animalelor de pânda si raufacatorilor înnascuti, el îsi agata victimele dintre cei slabi si vulnerabili, aflati la periferia societatii, cutreierând strazile si garile în cautarea celor fara adapost, carora era putin probabil sa li se simta lipsa, si a copiilor care mergeau singuri la scoala.
În ciuda vânatorii declansate de politia din Rostov pâna în Siberia, si care era condusa de investigatori priceputi, secondati de Moscova, autoritatile pareau neajutorate în fata listei de atrocitati comise. Acestea începusera sa se extinda si în statele învecinate, Ucraina si Uzbekistan. Odata politistii au arestat un suspect. Acesta s-a sinucis în închisoare în asteptarea procesului, iar sirul crimelor a continuat sa creasca nestingherit.
În 1979, a fost ridicat un barbat aflat într-o zona împadurita izolata, dar acesta I-a convins pe politisti ca era un sumplu vagabond. Dupa ce i-au luat numele si i-au notat semnele particulare, omul a fost lasat sa-si vada de drum. Acelasi barbat a fost adus la interogatoriu 5 ani mai târziu, când a fost gasit în aapropierea locului unei crime, având în geanta o frânghie si un cutit. El a fost supus unui test sangvin care a demonstrat ca grupa lui de sânge diferea de cea descoperita în urma testelor facute pe probele de sperma recoltate de la unele cadavre. Ca atare, suspectul a fost eliberat
imediat. El se numea Andrei Romanovici Cikatilo. Politia rusa nu avea cunostinta de acele cazuri extrem de rare în care secretiile provenind din diverse parti ale corpului puteau avea grupe serologice diferite. Cikatilo era unul din aceste cazuri.
Abia în noiembrie 1990 a început sa se strânga latul în jurul "Spintecatorului din Rostov". Un ofiter de politie l-a oprit pe Cikatilo în plina strada, deoaarece a zarit pete de sânge pe fata lui. Când a aflat ca în acel timp s-a petrecut o alta crima în padure, ofiterul a raportat superiorilor sai incidentul cu petele de sânge. Cikatilo a fost pus sub supraveghere.Pe data de 20 noiembrie, politistii l-au vazut apropiindu-se de un tânar într-o gara. Cikatilo a marturisit comiterea a nu mai putin de cinzeci si cinci de crime, desi, asa cum a recunoscut chiar el la început, "s-ar putea sa fi existat si altele".
Procesul acestui profesor, în vârsta de 54 de ani, fost director al uzinei de reparatii a locomotivelor din Rostov, a început în Rostov, într-o atmosfera sobra, la 14 aprilie 1992. În centrul salii a fost construita o cusca imensa cu bare metalice, pe post de boxa a acuzatului,în care a fost adus Cikatilo, legat cu lanturi, ca un animal salbatic. Familiile victimelor l-au înconjurat, tipând dupa sângele asasinului. Cele doua volume de rechizitoriu includeau 35 de victime copii-dintre care unsprezece baieti si optsprezece tinere femei.
Dupa arestare, Cikatilo a fost supus unor controale psihiatrice minutioase. Desi el poate fi inclus în mare în categoria ucigasilor care actioneaza din volptate, cerinta lui de baza pentru actul actul sexual se împleteste, printre altele, si cu viziuni fantastice. Catre sfârsitul primei saptamâni a procesului sau, Cikatilo a insistat sa se adreseze Curtii. Pe lânga recunoasterea înca o data a vinei sale, el a relatat despre privatiunile suferite de mic în casa lui si despre copilaria "groaznica" pe care a avut-o. El a mai povestit si despre faptul ca fratele lui a fost mâncat de viu de taranii ucrainieni flamânzi, care fusesera privati de hrana în urma colectivizarii fortate a lui Stalin. În finalul discursului sau, Cikatilo a declarat: "Eu sunt o greseala a naturii, o bestie".
A fost condamnat la moarte prin împuscare si executat.
CHARLES MANSON&Co.: Manson si asa numita "familie" au creat valuri de groaza în întreaga Californie, stat care nu este tocmai naobisnuit cu crimele bizare si criminalii în serie. Acele valuri de groaza aveausa se raspândeasca, curând dupa aceea, în toata lumea.
Fost puscarias si ratat fara nici o perspectiva, Manson îsi domina discipolii de aceeasi calitate cu un amestec de filosofie biblica denaturata si texte ale formatiei Beatles, tendentios interpretate. Acestea, combinate cu atractia sexuala si magnetismul pe care îl exercita asupra membrilor de sex femeiesc al "familiei" sale, au asigurat controlul fizic si spiritual complet al lui Manson asupra grupului.
Primele crime despre care s-a aflat prin mass-media au avut loc în vara anului1969, pe când "familia" se afla-ocupa-un ranch parasit, utilizat pentru filmari cinematografice, proprietate a lui George Spahn. Aici si-a organizat"Armada de uscat", o flota de transportoare blindate pentru teren nisipos, care urmau sa-i protejeze pe membri gospodariei sale pe durata a ceea ce el numea "Helter Skelter". Este caracteristic pentru educatia lacunara a lui Manson, faptul ca, pentru el, "Helter Skelter" era o simpla interpretare eronata a cuvintelor unui cântec sris de Beatles-habar n-avea ca denumirea se referea la caluseii din iarmaroc. Charlie hotarâse deja ca un alt cântec, mai vechi, al celor patru celebritati, Blackbird-"Mierla"-(literal-"pasarea neagra")-reprezinta o chemare pentru toti negrii din America la rascoala împotriva albilor, iar acum era de parere ca sosise momentul sa înceapa holocaustul, ceea ce ar fi dus la anihilarea reciproca a raselor si ar fi permis Familiei sa preia controlul total.
Dar aceasta pregatire de tip militar avea nevoie de finantare si Manson stia-sau credea ca stie-exact de unde sa obtina banii:se vorbea ca Gary Hinman, muzician si prieten cu Manson, mostenise recent 20000 de dolari. Pe 25 iulie 1969, Mary Brunner, Bobby Beausoleil si Susan Atkins au sosit acasa la Gary, încercând sa scoata banii de la el prin bataie. Când tot ce le-a putut oferi tânarul înspaimântat au fost cele doua masini ale sale, Manson a ordonat sa fie ucis. La plecarea trioului de familie, ei au scris pe perete epitaful lui Gary, cu propriul sânge:"Porc de politician". Atkins a mai încercat sa faca si un desen, nu prea reusit, al unei labe de pantera, cu intentia de a arunca vina crimei asupra "Panterelor Negre".
Imediat dupa miezul noptii, sâmbata, 9 august1969, patru umbre se strecurau în curtea unei vile retrase de pe Cielo Drive numarul 10050, în Beverly Hills. În acea epoca, Manson nu se ocupa el însusi de crime; în seara aceea era rândul lui "Tex" Watson, Patricia "Katie"Krenwinkle, "Sadie"Atkins si Linda Kasabian sa îndeplineasca vointa maestrului.Cielo 10050 era ocupat în acea seara de actrita Sharon Tate (sotul ei, regizorul Roman Polanski,era plecat la filmari), care era însarcinata în luna a noua, si de patru prieteni.Într-o orgie de crime monstruoase, Familia a lasat în urma cinci cadavre oribil macelarite. Numai Voytec Frykowski fusese înjunghiat de mai mult de cincizeci de ori, taiat, împuscat si lovit atât de cumplit cu teava unui pistol, încât arma fusese distrusa. Pe usa de la intrarea în casa a fost scris cu sânge "Porci"; nici unul dintre criminali n-avea idee pe cine ucisesera-doar niste victime, la gramada.
O singura persoana de la Ranchul Spahn nu era multumita-Charlie Manson. Când a fost anuntata la televiziune stirea despre baia de sâge, aceasta l-a ofensat vizibil pe Charlie în orgoliul sau, pentru ca treaba
fusese facuta de mântuiala. S-a hotarât sa arate chiar el tuturor cum trebuie lucrat.
Pe 11 august, la numai doua zile dupa crimele din vila Tate, dupa ce au consumat droguri pentru a se monta, Manson a pornit,în fruntea unui grup format din "Tex" Watson, Susan Atkins, Katie Krenwinkel, Linda Kasabian, Clem Grogan si Leslie van Houten, într-o noua escapada criminala. Putin dupa ora 1.00 noaptea, Familia a invadat vila din Silver Lake a omului de afceri Leno LaBianca si a stie sale, Rosemary; ca si în cazul victimelor din Cielo Drive,locul fusese ales la întâmplare. Dupa ce I-au înjunghiat si taiat pe cei doi LaBianca,ucigându-I,Manson si discipolii sai au înscris motto-urile"Moarte porcilor", "Sus" si "Helter (sic) Skelter" cu sânge pe pereti; ca un act final de violenta gratuita, cuvântul "Razboi" a fost scrijelit pe abdomenul lui Leno LaBianca.
În urma acestor crime absolut nebunesti,Familia a fost scoasa din vizuina. Susan Atkins a fost arestata, putin mai târziu sub acuzatia de prostitutie si, în timp ce se afla în arest si-a recunoscut rolul jucat în cazul Tate, fata de o alta arestata din aceeasi celula. Informatia a ajuns la urechile directorului închisorii si, pe data de 1 decembrie1969, Familia a fost adunata si s-au emis acuzatii de crima împotriva principalilor sai membri.Manson, Krenwikel, Atkins si van Houten au fost judecati împreuna si, pe 19 aprilie 1971, dupa unul dintre cele mai extraordinare procese din istoria Californiei, au fost gasiti vinovati si condamnati la moarte pentru crimele Tate si LaBianca. La un proces ulterior, Manson, Bruce Davis si Clem Grogan au fost gasiti vinovati de crima si conspiratie în uciderea lui Hinman si a unui actor care juca în roluri de cawboy, pe nume "Shorty" (micutul) Shea. Charles "Tex" Watson a fost judecat separat si gasit vinovat în sapte cazuri de crima si conspiratie; si el a fost condamnat la moarte. Susan Atkins s-a recunoscut vinovata în uciderea lui Gary Hinman si a fost condamnata la închisoare pe viata, la fel ca si Bobby Beausoleil. Mary Brunner si Linda Kasabian au pacalit autoritatile si nici un fel de acuzatii nu au fost emise împotriva lor. În virtutea faptului ca în statul California fusese abrogata pedeapsa cu moartea, sentintele de condamnare la moarte au fost comutate în închisoare pe viata.
Desi nu au mai fost aduse si alte acuzatii, exista motive pentru a crede ca multe alte crime ar putea fi puse în responsabilitatea"Familiei"lui Charles Manson, inclusiv uciderea câtorva dintre membrii acesteia. În cartea sa Helter Skelter ,Vincent Bugliosi,procuror în procesul Tate / LaBianca, nu trece cu vederea însasi afirmatia lui Charles Manson de a fi comis 35 de crime-ba chiar este de parere ca aceasta ar putea fi o sub evaluare, deloc caracteristica pentru Manson.
Încarcerat la San Quentin, el face câte o cerere de eliberare ori de câte ori are aceasta posibilitate, folosindu-si sinistra forta de persuasiune psihologica, pentru a convinge autoritatile care raspund de eliberarea conditionata ca e perfect normal si ca nu au de ce sa se teama. Este, totusi, putin probabil ca barbatul definit cândva drept cel mai periculos om din America sa fie eliberat vreodata.
Unul dintre cei mai periculosi criminali în serie de la noi din tara a fost un student la Facultatea de Medicina pe nume Râmaru. Acest tânar melancolic si singuratic ucidea doar în zilele ploioase si mohorâte.A fost descoperit cu ajutorul unui fragment de reteta pe care ramasese lizibila stampila medicului. Râmaru, datorita legilor aspre din perioada anilor '60, a fost condamnat la moarte.
Dar din punctul de vedere al unor autori si terorismul este tot un fel de criminalitate în serie. Un exemplu concludent este situatia actuala din Orientul Mijlociu sau din Irlanda de Nord. În Orientul Mijlociu, mai precis la granita dintre Israel si asa numitele teritorii palestiniene,din Fâsia Gaza si Yerihon. De obicei toate organizatiile separatiste desfasoara o activitate mai mult sau mai putin terorista.În nordul Spaniei bascii din ETA omoara de multe ori oameni nevinovati pe lânga persoanele vizate de atacurile lor.În atacurile sinucigase mor, pe lânga sinucigas, si alte persoane.
Toate activitatle de prevenire si combatere a criminalitatii desfasurate de politie de cele mai multe ori , din pacate, dau gres.pâna sunt prinsi, criminalii în serie ucid. De exemplu, în cazul lui Jack Spintecatorul care nu a fost descoperit niciodata si astazi mai sunt întrebari oare cine le-a omorât pe acele femei? Când e descoperit, ucigasul în serie este judecat si, de cele mai multe ori, condamnat la multi ani de închisoare, în statele în care nu se accepta pedeapsa capitala, iar în statele unde legislatia prevede,sunt condamnati la moarte. Ucigasii periculosi sunt încarcerati în închisori de maxima securitate, în România oastfel de închisoare se afla la Rahova.
Orice referat care se respecta prezinta si niste concluzii la final.Din aceasta lucrare se desprinde o concluzie majora: criminalii în serie sunt niste oameni, care cu greu pot fi numiti oameni, foarte periculosi.Unii ucid din placere altii ucid de nevoie,e cazul asasinilor platiti, altii pentru ca simt nevoia de a ucide la anumite intervale de timp.
Înca din cele mai vechi timpuri societatea s-a confruntat cu crima în serie unul din cazurile cunoscute fiind cel al lui Gilles de Rais, unul dintre capitanii Jeannnei d'Arc. Acesta tortura si mai apoi ucidea tinerele fete si baieti. Gilles de Rais a fost ucis prin strangulare, ulterior trupului a fost aruncat pe rug de catre autoritatile vremii. Dar nu numai barbatii au ucis în serie, chiar si femeile aufacut astfel de ispravi. Este exemplu "Angelicelor din Nagyrev", care-si ucideau potrivnicii prin otravire.
Dupa parerea autorilor "Enciclopediei ucigasilor în serie" acestea ar fi tiparele de comportament agrsiv episodic:
1.Comportament ritual.
2.Sanatate ce mascheaza instabilitatea mentala.
3.Impulsivitate.
4.Cautere periodica de ajutor.
5.Tulburari severe de memorie si incapacitate de a spune adevarul.
6.Tendinte sinucigase.
7.Tendinte permanente de a comite agresiuni.
8.Hipersexualitate si comportament sexual anormal.
9.Leziuni craniene; rani suferite la nastere.
10.Tendinte de folosire repeteta a drogurilor si abuzul de alcool.
11.Parinti drogati si alcoolici.
12.Victime ale abuzurilor fizice sau psihice în copilarie.
13.Rezultat al unei sarcini nedorite.
14.Nascut în urma unei sarcini dificile.
15.Nefericire în copilarie, având ca efect incapacitatea dea gasi fericirea.
16.Cruzime extrordinara fata de animale.
17 Atractie fata de incendii, fara vreun interes de natura infractionala.
18.Simptome de dezechilibru neurologic.
19.Dovezi de tulburari genetice.
20.Simptome biochimice.
21.Sentimente de lipsa de putere si inadaptare.
În lumina acestor informatii-care fac mai usoara identificarea unui crimunal în serie-pare logic ca un program national de diagnostic si tratament sa devina eficace. Criminalii în serie sunt periculosi si de aceea ei trebuie descoperiti cât mai repede posibil si condamnati.
BIBLIOGRAFIE:
Ion Bodunescu: "Flagelul terorismului international", Editura militara 1978
Freda Adler, Gerhard O.W.Mueller, William S. Laufer: "Criminal Justice:The Core", McGraw Hill 1996
Patrick R.Anderson, Donald J. Newman :"Introduction to Criminal Justice", McGraw Hill 1993
|
