CRIMINOLOGIA DE TRATAMENT. RESOCIALIZAREA INFRACTORULUI
S-a sustinut ca stiinta criminologiei furnizeaza solutii de tratament a cauzelor si a conditiilor care favorizeaza fenomenul criminalitatii.
Criminologia de tratament a aparut in SUA, in primele decenii ale secolului XX si a fost fondata pe convingerea ca stiintele umane erau apte sa rezolve problemele criminalitatii daca le rezolvau in acelasi timp, pe acelea ale criminalilor.
Prin actiunile intreprinse se urmarea r 525j96f eformarea omului prin mijloace morale care sa fie reeducate si ajutat de un complex de masuri sociale si medicale.
Echipa care era instruita in acest sens trebuia sa modeleze subiectul astfel incat la finalul tratamentului individul in cauza sa aiba un nou tip de comportament apt sa se integreze social.
Au fost formate comisii din jurisiti, medici, pedagogi, profesori si asistenti social ice urmau sa desfasoare asemenea activitati la periferia marilor orase, in speranta ca procentul criminalitatii si in special recidiva vor fi prevenite, urmarind si eliminarea pericolului criminalizarii non-delincventilor.
Terminologia folosita era aceea de "clinic", "tratament", "a vindeca", terminologie medical ace apartinea unui demers stiintific.
Argumentele invocate de catre criminologii americani se situeaza la limita dintre un current umanitarist sau moral si un current scientist. Curentul de gandire behaviorist American considera ca omul va fi conditionat de stimuli si isi va putea transmite genetic cunostiintele, facndu-se aplicatia "asa cum zici, asa sa te comporti".
Rata criminalitatii nu este pe o linie descendenta, ci dimpotriva. Astfel, in mod natural s-a semnalat esecul acestei ideologii.
Comparandu-se grupurile de delincventi care au fost "tratati" si grupurile care nu au beneficiat de un astfel de tratament, in mabele cazuri nivelul recidivei a fost acelasi.
Martinson Robert afirma ca "in afara de un mic numar de exceptii izolate, eforturile realizate pentru reintegrarea delincvetnilor care au fost studiati pana in aceasta zi, nu au avut un effect considerabil pentru recidiva."
Peter Lejins de la Institutul de Justitie Criminala din
Criminologia de tratament isi propune cunoasterea cauzelor care genereaza criminalitatea pentru a se putea adopta masuri eficiente impotriva ei.
In acelasi timp criminologia de tratament si-a propus realizarea unei profilaxii criminale prin aplicarea unui tratament pluridisciplinar.
Reinsertia sociala a individului care a comis un act infractional este pe puncul de a comite o crima reprezinta o alta latura a criminologiei de tratament.
Teoreticienii criminologiei de tratament si-au propus studierea cauzelor care determina criminalitatea si in functie de aceste cause aplicarea si luarea de masuri eficiente.
In privinta activitatii de reeducare a persoanelor considerate "in pericol" si prevenirea recidivei, in doctrina criminologiei de tratament se sustine ca educarea si in special reeducarea individului trebuie sa inceapa devreme dar, pe de alta parte exista o indulgenta nelimitata pentru delincventii minori. Aceasta este o contradictie a sistemului care este subliniata de practica prin aspectul sau de profilaxie criminala.
In ceea ce priveste reintegrarea criminalilor, unii autori sustin ca pentru a lupta impotriva criminalitatii trebuie sa fie combatute in primul rand cauzele evidente si anume esecul scolar, lipsa formarii profesionale, somajul.
Inchisoarea trebuie sa fie locul unde delincventul va primi o educatie scolara si profesionala.
Cauzele esecului criminologiei de tratament tin fie de ideologie, fie de arsenal, fie de practica tratamentului. Este foarte important in a descifra geneza esecului criminologiei de tratament si a gasi solutiile inlaturarii sale.
Ca si concept resocializarea infractorului se constituie intr-un process educativ, reeducativ si de tratamen aplicat persoanelor condamnate penal prin care se urmareste reinsertia sociala a infractorilor, acceptarea normelor si valorilor proteguite de lege.
Resocializarea infractorului presupune si aplicarea unor metode terapeutice adecvate in vederea remodelarii personalitatii infractorului, ameliorarea tendintelor sale reactionale, reinnoirea motivatiilor si modificarea atitudinilor in scopul readaptarii la mediul socio-cultural.
|
