CRIMINOLOGIA - sTIINTA INTERDISCIPLINARĂ
1.1. Istoric
Criminalitatea ca fenomen social a aparut odata cu structurarea primelor comunitati , atunci cand s-au impus norme si a existat morala.
stiintific criminalitatea a început sa fie studiata , relativ recent , în ultimele doua secole.
1)Cesare BECCARIA
"Despre infractiuni si pedepse"- 1764 critica tirania si arbitrariul din justitie si pledeaza pentru "dreptul comun"unde toata lumea sa fie egala în fata legii si împotriva dreptului "inchizitorial" medieval.
este întemeietorul scolii cu acelasi nume si sunt influentati de lucrarile filozofilor iluministi Montesqieu (1689- 1755) scriitor , jurist ,filozof , pamfletar realizeazs o satira politica si religioasa se pronunta pentru monarhia constitutionala si separatia puterilor în stat si J.J. Rousseau (1712 - 1775) gânditor , scriitor,condamna inegalitatea politica si sociala, doctrina sa devine platforma iacobina a revolutiei franceze ,adevaratul suveran este poporul ( " contractul social") ,in materia educatiei juvenile apreciaza ca educatia sa fie conforma cu natura proprie a copilului.
a incercat introducerea ca metoda de studiu delicvential într-un sistem de cercetari experimentale punînd accentul îndeosebi pe aspectul psihiatriei judiciare.
2) Cesare LOMBROSO (1836-1909)
Medic si criminolog italian. Intemeietorul scolii antropologice a dreptului este autorul teoriei "infractorului înnascut"care poate fi recunoscut dupa anumite "stigmate" corporale ( "Omul deligvent " , "Crima,cauzele si remediile ei").
3)Enrico FERRI (1856- 1929)
jurist si om politic
- este considerat întemeietorul "criminologiei sociologice" . "Sociologia criminala"- 1929.
- scoala lui Enrico Ferri apreciaza ca factori favorizanti ai criminalitatii : cauzele sociale , determinarile sociale.
4) Rafaelle GAROFALO (1851- 1934)
- jurist italian , profesor la Napoli.
In lucrarea sa monumentala "Criminologia" (
doreste sa creeze o teorie a "criminalitatii naturale".
5) Franz von LISZT
cercetator german susine necesitatea unei stiinte totale a dreptului penal în care sa fie incluse antropologia criminologica , psihologia criminala si statistica criminologica.
Cercetarea criminologica suscita interes si rezultatele sunt sintetizate în capitole distincte în dreptul penal , sociologie , psihologie , biologie. Ca urmare au avut loc Congrese internationale .Roma (1885), Paris (1889),Bruxelles (1892),Geneva (1896), Amsterdam (1901), Torino (1906)si Koln (1908).
In 1934 la Paris s-a creeat Societatea internationala de crimnologie avand ca principal obiectiv promovarea internationala a stereotipului stiintific al criminalitatii abordîndu-se teme precum: crima organizata, criminalitatea "gulerelor albe ", criminalitatea transnationala , delicventa juvenila etc.
- S-au creeat centre de cercetare stiintifica în domeniu ( Montreal , Geneva).
- In 1968 la Roma sub egida Consiliului Economic si Social al ONU (ECOSOC) s-a creeat institutul de cercetare pentru aparare sociala a UNSARI care în 1989 a fost transformat în Institutul International de Cercetare asupra Crimei si Justitiei ( UNIERI).
- La nivel national în 1990 a fost înfiintata Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica în cadrul Ministerului Justitiei - Institutul pentru Prevenirea Criminalitatii si în M.I. Instuitutul pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii.
1.2 Obiectul criminologiei
Pentru a se afirma ca stinta criminala a trebuit sa dovedeasca ca are obiect propriu de cercetare , metode si tehnici stiintifice de cercetare , sa faca evaluari, parteneriate si sa propuna masuri eficiente de combatere si prevenire a criminalitatii , ca fenomen social.
Obiectul criminologiei este definit la cel de-al 2 lea Congres International de Criminologie - Paris ( 1950) ca fiind : criminalitatea ca fenomen social , infractiunea , infractorul ,victima si reactia sociala împotriva victimei.
1) Criminalitatea " ca orice fenomen social" reprezinta un sistem cu proprietati si functii proprii.
Analiza stiintifica specifica criminologia opereaza cu termeni specifici , cum sunt :
- criminalitatea reala - este un concept ce persupune totalitatea faptelor penale savarsite pe un anumit teritoriu , într-o perioada determinata .
- criminalitatea aparenta cuprinde totalitatea faptelor penale sesizate justitiei si cercetarii criminologice.
- criminalitatea legala cuprinde totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronuntat hotarâri definitive de condamnare .
- cifra neagra a criminalitatii - faptele infractionale comise si ramase necunoscute din diferite motive reprezinta diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta.
Cifra neagra a criminalitatii face obiectul cercetarii criminologice.
Infractiunea ca domeniu al sistemului face obiectul cercetarii criminologiei în cadrul criminalitatii ca fenomn social. Ea are identitate si particularitati proprii
Este definita in CP la art. 17 ca fiind fapta prevazuta de legea penala, savârsita cu intentie care prezinta pericol social.
Sub aspect criminologic interseaza proiectia fenomenului criminalitatii în plan material , uman ,social si juridic.
3) Infractorul face obiectul cercetarii criminologice datorita conditiilor bio- psiho- sociale care îl determina pe om sa încalce legea.
Persona care încalca legea este considerata un esec al procesului de socializare , educare dezvoltare biologica normala.
4) Victima imprejurarii cercetari de data recenta releva existenta unei realitati cauzale între victima si autor.
5) Reactia sociala prezinta interes în identificarea modalitatilor prin care fenomenul infractional poate fi prevenit si combatut. Astfel reactia sociala poate interveni ante - factum prin programe si masuri de prevenire dar si post - factum prin actiuni de socializare , reeducare etc.
1.3 Scopul criminologiei
Scopul general îl constituie fundamentarea unei politici penale eficiente în masura sa determine prevenirea si combaterea fenomenului infractional.
Scopul imediat îl constituie stabilirea cauzelor ce determina producerea crimelor si oferirea de solutii pentru identificarea si delimitarea acestuia.
1.4.Definitia criminologiei
Criminologia este stiinta multidisciplinara care se ocupa de fenomenele infractionale , de particularitatile actiunilor individuale si de grup,de structurile psihice particulare ale persoanei criminalului si de mijloacele de reeducare. ( P.P. Nereanu - Dictionar de psihologie ).
Criminologia este stiinta care studiaza fenomenul social al criminalitatii în scopul prevenirii si combaterii acestuia.
1.5. Functiile criminologiei
Functia descriptiva consta în studierea si consemnarea datelor privind volumul criminalitatii pe un anumit teritoriu si într-o anumita perioada de timp.
Functia explicativa consta în prezentarea de explicatii privind combaterea fenomenului infractional în urma studierii acestuia , explicatii ce pot sta la baza fundamentarii politicilor de perevanire si combatere.
Functia predictiva (previzionala, anticipativa ) vizeaza anticiparea unei modificari cantitative , calitative. Dongoroz : "Criminologia este o busola in orientarea practicii procesual penale."
Functia profilactica presupune dezvoltarea unor politici de prevenire a cauzelor si fenomenelor .
1.6 Metode de cercetare în criminologie
Metoda observatiei presupune urmarirea atenta si sistematica a unor reactii psihice cu scopul de a sesiza aspectele esentiale in vederea stabilirii discernamântului.
Ex. - infractiuni de violenta, omor
_ infractiuni comise de minori
Metoda convorbirii
este premeditata , anume pregatita
poate fi libera sau standardizata
are ca scop aflarea de detalii referitoare la motive, aspiratii , stari afective , interese.
Metoda biografica ( anamneza) reconstituirea istoricului persoanei , a comportamentului sau.
Experimentul - producerea unui fenomen psihic , în conditii bine determinate , cu scopul de gasi sau verfica o ipoteza.
Ex.- reconstituirea,
- experimentul judiciar,
recunoasterea din grup
Experimentul poate fi : - de laborator - supravegherea în detentie
- hipnoza
standardizat - recunoasterea din grup
experiment natural - supravegherea în libertate dupa ce a survenit o modificare
Metoda clinica îsi propune sa identifice raspunderea penala , orientarea regimului la examinarea sanctinuilor penale si procesului de resocializare.
Metoda textelor
- este o proba standardizata care vizeaza determinarea cât mai exacta a gradului de dezvoltare a unei însusiri psihice sau fizice.
Teste - de dezvoltarea intelectuala
- de aptitudini
medicale- de sesizare a culorilor
consum de droguri
consum de alcool
Metoda documentarii este specifica analizei fenomenului criminalitatii si al reactiei sociale.
a) tehnica observarii a surprinderii comportamentului subiectului aflat în stare de libertate sau arest.
b) tehnica chestionarului este realizata pe subiecti izolati sau grupuri. Vizeaza fenomenul criminologic al reactiei sociale dar si victima si infractiunea.
c) tehnica interviului
d) tehnica documentara
Este utilizata în: - statistici oficiale
dosare penale
reactia sociala evidentiata de mass- media
e) tehnica anchetei sociale se face atât privind victima si infractorul dar si privind fenomenul criminogen si reactia sociala.
|
