CRITERII DE CLASIFICARE A URMELOR INFRACŢIUNII
În literatura noastră de specialitate, urmele sunt împărtite în două mari categorii: urme formate prin reproducerea constructiei exterioare a obiectelor (urme de mâini, picioare, îmbrăcăminte) si urme formate ca resturi de obiecte si de materii organice si anorganice (resturi de aliment 949f59j e, de fumat, de vopsea).
Clasificarea urmelor după diferite criterii au drept scop cresterea gradului de precizie si claritate al formulării concluziilor cercetării criminalistice în solutionarea cauzelor penale.
Un prim criteriu de clasificare a urmelor este reprezentat de factorul care crează urma. Raportat la acest criteriu, factorii care au determinat aparitia urmei pot fi diversi: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene cum sunt incendiul, explozia. Alăturat acestui factor, în literatura de specialitate se mai întâlneste si o clasificare în functie de factorul primitor de urmă. Această ultimă clasificare are mai curând o finalitate teoretică, întrucât atunci când se examinează, de pildă, urma unui proiectil în corpul uman ea se face în legătură cu modificările produse în tesuturi, deci în ceea ce este denumit factor primitor la urmă.
După natura lor, urmele infractiunii pot apărea la locul săvârsirii infractiunii sub formă de:
l urme de reproducere, care reproduc forma suprafetei de contact a obiectului creator (urmele de mâini, picioare, ale mijloacelor de transport).
l urme sub formă de pete sau resturi de materii organice si anorganice, inclusiv resturi sau fragmente de obiecte (petele de sânge, firul de păr, praful, resturi vegetale).
l urme sonore (vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor) si urme olfactive, ele formând o categorie aparte de urme, în care primele sunt conditionate de prezenta la locul faptei a unui mijloc de înregistrare.
l urme vizibile si urme latente, ultimile invizibile cu ochiul liber sau foarte putin vizibile, ceea ce impune revelarea lor prin diverse metode si mijloace tehnice.
l macro si microurmele, din prima categorie făcând parte majoritatea urmelor, asa cum se cunosc, iar din a doua urmele formate din particule sau resturi foarte mici de obiecte, substante, practic invizibile cu ochiul liber si greu de evitat de către infractor.
După modul de formare a urmei acestea se împart în:
l urme statice, create prin atingere, apăsare sau lovire fără ca suprafetele de contact să se afle în miscare una fată de alta în momentul contactului (urme de mâini, buze, picioare).
l urme dinamice, formate ca rezultat al miscării de translatie, de alunecare a unei suprafete pe alta.
l urmele de suprafată care se pot prezenta în două varinate: urme de stratificare, formate prin depunerea unui strat de substantă (grăsime, transpiratie, sânge) pe suprafata primitoare a urmei si urme de destratificare, create prin ridicarea substantelor aflate initial pe suport (urma de picior în pământul moale).
În literatura de specialitate se mai face distinctie între urme locale si cele periferice care redau conturul obiectului ca si între posibilitătile oferite de urme pentru identificarea obiectului sau numai pentru stabilirea apartenentei de grup a acestuia.
|
