CRITERII DE CLASIFICARE A URMELOR INFRACŢIUNII
În literatura noastrã de specialitate, urmele sunt împãrtite în douã mari categorii: urme formate prin reproducerea constructiei exterioare a obiectelor (urme de mâini, picioare, îmbrãcãminte) si urme formate ca resturi de obiecte si de materii organice si anorganice (resturi de aliment 949f59j e, de fumat, de vopsea).
Clasificarea urmelor dupã diferite criterii au drept scop cresterea gradului de precizie si claritate al formulãrii concluziilor cercetãrii criminalistice în solutionarea cauzelor penale.
Un prim criteriu de clasificare a urmelor este reprezentat de factorul care creazã urma. Raportat la acest criteriu, factorii care au determinat aparitia urmei pot fi diversi: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene cum sunt incendiul, explozia. Alãturat acestui factor, în literatura de specialitate se mai întâlneste si o clasificare în functie de factorul primitor de urmã. Aceastã ultimã clasificare are mai curând o finalitate teoreticã, întrucât atunci când se examineazã, de pildã, urma unui proiectil în corpul uman ea se face în legãturã cu modificãrile produse în tesuturi, deci în ceea ce este denumit factor primitor la urmã.
Dupã natura lor, urmele infractiunii pot apãrea la locul sãvârsirii infractiunii sub formã de:
l urme de reproducere, care reproduc forma suprafetei de contact a obiectului creator (urmele de mâini, picioare, ale mijloacelor de transport).
l urme sub formã de pete sau resturi de materii organice si anorganice, inclusiv resturi sau fragmente de obiecte (petele de sânge, firul de pãr, praful, resturi vegetale).
l urme sonore (vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor) si urme olfactive, ele formând o categorie aparte de urme, în care primele sunt conditionate de prezenta la locul faptei a unui mijloc de înregistrare.
l urme vizibile si urme latente, ultimile invizibile cu ochiul liber sau foarte putin vizibile, ceea ce impune revelarea lor prin diverse metode si mijloace tehnice.
l macro si microurmele, din prima categorie fãcând parte majoritatea urmelor, asa cum se cunosc, iar din a doua urmele formate din particule sau resturi foarte mici de obiecte, substante, practic invizibile cu ochiul liber si greu de evitat de cãtre infractor.
Dupã modul de formare a urmei acestea se împart în:
l urme statice, create prin atingere, apãsare sau lovire fãrã ca suprafetele de contact sã se afle în miscare una fatã de alta în momentul contactului (urme de mâini, buze, picioare).
l urme dinamice, formate ca rezultat al miscãrii de translatie, de alunecare a unei suprafete pe alta.
l urmele de suprafatã care se pot prezenta în douã varinate: urme de stratificare, formate prin depunerea unui strat de substantã (grãsime, transpiratie, sânge) pe suprafata primitoare a urmei si urme de destratificare, create prin ridicarea substantelor aflate initial pe suport (urma de picior în pãmântul moale).
În literatura de specialitate se mai face distinctie între urme locale si cele periferice care redau conturul obiectului ca si între posibilitãtile oferite de urme pentru identificarea obiectului sau numai pentru stabilirea apartenentei de grup a acestuia.
|
