CRITERII DE DIFERENTIERE INTRE INFRACTIUNILE DE DELAPIDARE SI GESTIUNE FRAUDULOASA

Asezarea celor doua infractiuni delapidarea art. 215¹ si gestiunea frauduloasa art. 214 din Codul Penal, din Titlul III “ Infractiuni contra patrimoniului” este de departe de a fi intamplatoare fiind impusa de obiectul juridic generic comun reprezentat de relatiile sociale a caror formare, existenta, desfasurare si dezvoltare sunt asigurate prin apararea patrimoniului, cu precadere sub aspectul obligatoriu de a mentine pozitia fizica a bunului in cadrul patrimoniului.

Relatiile patrimoniale, obiect al ocrotirii penale in cadrul infractiunilor de gestiune frauduloasa si delapidare privesc atat bunurile proprietate private cat si bunurile proprietate publica, drept forme fundamentale de proprietate consacrate in art. 135 din Constitutie, carora legea le asigura o protec& 555f57f #355;ie egala .

Obiectul juridic special al infractiunii de delapidare il constituie relatiile sociale de ordin patrimonial al caror formare, existenta si dezvoltare impune respectarea si mentinerea situatiei de fapt a bunurilor care apartin unei persoane juridice de interes public sau privat – impotriva actelor de insusire, folosire sau traficare, savarsite in intersul sau ori pentru altul, de catre cel insarcinat cu administrarea sau gestionarea acestora . Infractiunea de delapidare putand fi savarsita numai de o persoana care are calitate de functionar cu atributii de gestionare sau administrare, in cazul savarsirii acestei infractiuni lezand si relatiile sociale privitoare la buna si corecta desfasurare a serviciului. Acest din urms manunchi de relatii sociale vizate de protectia legii penale prin incriminarea infractiunii de delapidare se constituie ca obiect juridic special secundar al acesteia.

Obiectul material al infractiunii de gestiune frauduloasa il constituie orice bun mobil sau imobil fungibil sau nefungibil consumptibil sau neconsumptibil, care intra in patrimoniul unei persoane dar care a fost incredintat faptuitorului spre administrare sau conservare.

Cerinta esentiala specifica infractiunii de gestiune frauduloasa este accea ca detentie asupra bunurilor care se afla la faptuitor sa se intemeieze pe un raport juridic civil din care decurg obligatii de administrare sau conservare, raport care trebuie sa fie real si efectiv, iar cel insarcinat sa fi fost pus in stapanirea bunurilor respective.

Asadar, in timp ce la gestiunea frauduloasa obiectul material poate consta in bunuri mobile sau imobile, inclusiv intr-o universalitate de bunuri a carui coproprietar poate fi insusi faptuitorul si care poate apartine atat unei persoane juridice cat si unei persoane fizice; la infractiunea de delapidare obiectul material consta in “ bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau administreaza” deci exclusiv bunuri mobile toate apartinand unei persoane juridice.

Potrivit practicii judiciare si doctrinei s-a exprimat punctul de vedere ca pot constitui obiect material al infractiunii de delapidare chiar si plusurile in gestiune .

Subiectul activ al infractiunii de gestiune frauduloasa este calificat putand fi orice persoana responsabila penal care a primit in administrare sau conservare bunurile unei persoane, ori care potrivit legii, are obligatia administrarii sau conservarii unor bunuri, indiferent daca are sau nu calitate de “functionar”.

Trebuie retinut ca administrarea sau conservarea bunurilor altei persoane poate avea obligatia juridica doar: tutorele, curatorul, administratorul unui imobil, intendentul, executorul testamentar judecatorul sindic al falimentului, depozitorul, procuristul, consilierul juridic, custodele etc.

Pentru a avea calitatea de autor al acestei infractiuni este necesar ca acesta sa fie pus in mod efectiv si real in stapanirea bunurilor pentru a-si putea exercita dreptul de administrare sau conservare. Autor al infractiunii de gestiune frauduloasa poate fi chiar coproprietarul bunurilor, cand acesta a primit insarcinarea administrarii si conservarii bunurilor comune de la ceilalti proprietari.

Si in cazul infractiunii de delapidare subiectul activ este calificat putand fi savarsita de catre o persoana care are dubla calitate de functionar si de gestionar ori administrator de bani, valori si alte bunuri.

Astfel daca in cadrul infractiunii de gestiune frauduloasa subiectul activ poate fi orice persoana caruia i s-au incredintat bunuri spre conservare sau administrare, delapidarea are ca subiect activ persoana in calitate de functionar implicit care gestioneaza sau administreaza bunurile unitatii.

Conform art. 147 alin. 2 Cod Penal, asa cum a fost modificat prin legea nr. 140/1996 notiunea de functionar e mai cuprinzatoare, incluzand atat functionarul public, definind art. 147 alin. 1 Cod Penal ca fiind “orice persoana care exercita permanent sau temporar cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145”, cat si conform alin.2 “orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane decat cele prevazute in acel alineat” .

Dispozitiile art. 145 din Codul Penal defineste termenul public “tot ce priveste autoritatiile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public precum si bunurile de orice fel, care potrivit legii sunt de interes public .

Asadar , pe langa prima calitate de functionar a doua calificare pe care trebuie sa o aiba subiectul activ al infractiunii de delapidare trebuie sa fie de administrator sau de gestionar; aceste doua calitati se cer a fi implinite cumulativ, lipsa oricareia exclude existenta delapidarii. Trebuie retinut ca potrivit art. 147 alin.2 orice functionar cu atributii de gestionare sau administrare in serviciul unei persoane juridice poate fi subiect al infractiunii de delapidare prevazuta de art. 215¹ Cod Penal.

Este vorba de functionari de la societati comerciale pe actiuni, societati cu raspundere limitata, regii autonome sau companii nationale, scoli, unitati de posta si de transport cu atributii de gestionare sau administrare ( ex. : casierii, sefii de depozit, administratorii, directorii etc.).

Prin gestionare potrivit art. 1 din Legea 22/1969 “ functionarul care exercita atributii principale de serviciu, primire, pastrare si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar si temporara a unei unitati publice sau a oricarei alte persoane juridice indiferent de modul de dobandire si de locul unde se afla bunurile” .

Potrivit art. 215¹ Cod penal se include ca subiect activ al infractiunii de delapidare si functionarul administrator care are ca atributii principale de serviciu efectuarea de acte de administrare cu privire la intreg patrimoniul al unei persoane juridice.

Deosebirea dintre cele doua notiuni de administrator si gestionar se delimiteaza prin indeplinirea, pastrarea si eliberarea de bunuri, atributii apartinand gestionarului, cu acte de conducere si dispozitie cu privire la pastrare, primire, intrebuintare de bunuri, atributii ce apartin administratorului.

O problema care a generat discutii atat in practica cat si in doctrina a fost calitatea de subiect activ al infractiunii de delapidare pentru administratorul asociatiei de proprietari sau locatari.

S-a considerat pe buna dreptate ca administratorul unei asociatii de proprietari sau locatari avand insarcinarile stipulate in lege si in contract, are in mod indubitabil calitate de functionar, in sensul dat acestei notiuni de art. 147 alin.2 putand fi subiect activ al infractiunii de delapidare .

In raport de prevederile art.147 alin.2 Cod Penal, in care este definita notiunea de functionar, subiectul pasiv la infractiunea de delapidare nu poate fii decat o persoana juridica, in timp ce la infractiunea de gestiune frauduloasa acesta poate fi atat o persoana juridica cat si o persoana fizica. Asadar, cele doua infractiuni se diferentiaza si prin subiectii pasivi, din moment ce gestiunea frauduloasa poate fi savarsita in dauna atat a unei persoane fizice cat si a unei persoane juridice, iar la delapidare numai in paguba unei persoane juridice.

Criteriul esential care diferentiaza cele doua infractiuni contra patrimoniului il reprezinta elementul material al laturii obiective a infractiunii de delapidare si cel al gestiunii frauduloase; definit de literatura juridica majoritara, ca fiind constituit din acte comisive sau omisive, pagubitoare pentru persoana fizica sau juridica, caruia ii apartin bunurile savarsite de autor cu prilejul administrarii sau conservarii acestora.

Actiunile sau inactiunile care definesc elementul material al laturii obiective a gestiunii frauduloase, pot fi savarsite de functionar fie prin: fapte de neincredere, de neincasare a fructelor civile ale bunurilor (chirii, dividende), de plata a unor sume exagerate pentru intretinerea bunurilor, de folosire pentru uz personal in urma careia s-au degradat ori distrus, de a ingradi sustragerea sau risipirea bunurilor .[11] Un lucru foarte important cu privire la savarsirea infractiunii de gestiune frauduloasa de catre faptuitor, este ca actiunile sau inactiunile pagubitoare, sa fie rezultate din nesocotirea griji pe care faptuitorul era tinut sa o aiba in administrarea sau conservarea bunurilor, adica o incalcare a obligatiilor din insarcinarea primita.

Fara elementele de „administrare” sau „conservare”, nu ne-am mai afla in fata incalcarii acestei infractiuni si cu atat mai mult, nu ar fi fost necesara incriminarea, daca legea nu ar fii prevazut cerinta ca pricinuirea de pagube sa fie savarsita cu ocazia realizarii de catre gestionar a insarcinarilor primite cu administrarea sau conservarea bunurilor incredintate. In sprijinul acestei idei s-a sustinut ca sub aspectul elementului material al laturii obiective, gestiunea frauduloasa apare ca o infractiune subsidiara, in sensul ca ea nu va fi savarsita si retinuta decat daca fapta nu constituie o alta infractiune.

Ceea ce legea romana a incriminat in art.214 sub denumirea de gestiunea frauduloasa priveste cu strictete in continutul ei doar acte de administrare si conservare, alte forme de savarsire a infractiuni precum insusirea, folosirea sau traficarea pentru sine sau pentru altul, sunt forme de sustragere apartinand infractiunii de delapidare.

Pentru exemplificarea infractiunii de gestiune frauduloasa, practica judiciara a retinut urmatoarele situatii:

-tutorele care a sustras o parte din pensia de urmas si din alocatia de stat cuvenita minorilor aflati sub tutela sa

-presedintele unei asociatii agricole care a pricinuit paguba cu rea-credinta cu ocazia administrarii bunurilor acesteia, prin intocmirea unor borderouri , in baza carora s-au platit dividende membrilor consiliului de administratie, desi reprezentau salarii, care nu au fost impozitate si din care si-a insusit o parte si el

Cum am exemplificat si mai sus, elementul material al laturii obiective la infractiunea de delapidare se savarseste prin trei modalitati alternative : de insusire, folosire si traficare.

Insusirea- consta in scoaterea bunului din posesia sau detentia unei persoane juridice si trecerea lui definitiva in stapanirea proprie a faptuitorului sau a altuia.

Folosirea- este definita ca actiunea de sustragere sau scoatere si intrebuintarea temporara a bunului dintre cele pe care faptuitorul le gestioneaza sau adminstreaza, pentru interesul sau sau al altuia. Folosirea- presupune doua acte succesive:

-scoaterea bunului din patrimoniul persoanei juridice

-intrebuintarea bunului sustras pentru care se obtine un folos patrimonial

Traficarea- presupune scoaterea temporara a bunului din patrimoniul pe care faptuitorul il are in gestiunea sa si efectuarea unor operatii speculative, fie pentru interesul sau sau in folosinta altei persoane cu scopul de a obtine profit.

Traficarea se deosebeste de celalalte modalitati de savarsire a infractiuni de delapidare, astfel:

-de insusire care presupune o sustragere definitiva; de folosire care reprezinta o intrebuintare temporara a bunului, traficarea supune bunul unor operatiuni speculative

In lumina prevederilor art.215¹ Cod Penal, pentru existenta infractiuni de delapidarea nu intereseaza daca insusirea, folosirea sau traficarea s-a facut pentru el sau altul, insa intereseaza calitatea speciala a faptuitorului de functionar sau functionar de fapt.

Elementul constitutiv al infractiunilor analizate este comuna, presupunand existenta vinovatiei sub forma intentiei directe insa nu este exclusa posibilitatea savarsirii acestor infractiuni si cu intentie indirecta. Mobilul faptei nu prezinta importanta in realizarea laturii subiective din moment ce subiectul activ al infractiunilor a urmarit sa realizeze avantaje materiale pe seama patrimoniului subiectului pasiv. In ce priveste formele de savarsire, la infractiunea de delapidare este pedepsita atat forma consumata cat si cea a tentativei, in schimb la gestiunea frauduloasa, desi este posibila, tentativa nu a fost si nu este prevazuta de lege .[15]

Curtea Constitutionala, prin decizia nr.5 din 4 februarie 1999, a statuat in dispozitiile art.214 alin.3 Cod penal, potrivit caruia “daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte poprietatea statului, actiunea penala prevazuta la alin.1 se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate “ sunt neconstitutionale, intrucat contravin prevederilor art.41 alin.2 care asigura o egala ocrotire a proprietatii apartinand persoanei fizice sau juridice de drept privat precum si a proprietatii private a statului. Asadar, in cazul infractiunii de gestiune frauduloasa in varianta tip, actiunea se pune in miscare din oficiu numai daca bunul este proprietate public. Pentru persoana juridica vatamata prin infractiunea de gestiune frauduloasa, plangerea prealabila va fi introdusa de organele de conducere ale acesteia, care potrivit statutului sau de organizare si functionare , au aceasta competenta. Configuratia diferita a celor doua incriminari este data si de scopul urmarit de legiuitor prin reglementarea distincta a celor doua infractiuni si anume: in timp ce delapidarea este in directa legatura cu activitatea de gestiune reglementata prin Legea nr.22/1969 “privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor, agentiilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice ”, gestiunea frauduloasa este in directa legatura cu institutiile tutelei, curatelei, administratorul sechestrului, a custodiei si alte asemenea reglementari de drept civil, drept procesual penal si dreptul familiei.