Caracterizarea generala a infractiunilor contra autoritatii

1. Obiectul juridic generic si material al infractiunilor contra autoritatii

A. Obiectul juridic generic al infractiunilor contra autoritatii îl constituie valoarea sociala care nu poate fi ocrotita fara asigurarea prestigiului si respectului datorat autoritatii acestor organe sub toate formele sale de manifestare.

Autoritatea publica este conferita organelor publice sau este exprimata prin în semne, simboluri, ca si prin regimul juridic pe care îl implica. Aceasta reprezinta o importanta valoare sociala, a carei respectare riguroasa trebuie aparata si prin mij loace de drept penal. Încalcarea autoritatii organelor statului submineaza încre­derea de care aceste organe trebuie sa se bucure, slabeste capacitatea de actionare a aces­tor organe, diminueaza credibilitatea de care trebuie sa se bucure în fata ceta­tenilor actiunile acestor organe.

Ocrotirea penala are în vedere, fireste, numai acele organe care reprezinta în sens juridic o autoritate oficiala, recunoscuta, având potrivit legii si anumite com­petente care îi confera dreptul de a-si impune vointa si de a emite acte producatoare de consecinte juridice[1].

Pe lânga acest obiect juridic generic, fiecare infractiune va avea si un obiect ju ri­dic special, constând într-un anumit fascicul de relatii sociale, a caror existenta si dez­voltare este legata de aprecierea valorii sociale specifice în vederea careia a fost incriminata fapta respectiva.

B. Obiectul material. Unele din infractiunile care fac parte din acest grup pot avea si un obiect material, ca de exemplu: infractiunea de ultraj cu violenta, port nelegal de decoratii sau semne distinctive, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri etc.

2. Subiectii infractiunilor

A. Subiectul activ al acestor infractiuni este în general, necalificat. În unele cazuri, legea prevede o anumita calitate a faptuitorului care caracterizeaza o modalitate agra vata a infractiunii, cum ar fi: calitatea de functionar ori alt salariat, în cazul sus tra­gerii sau distrugerii de înscrisuri, calitatea de custode, în cazul ruperi de sigilii, pre­cum si în cazul sustragerii de sub sechestru.

Aceste infractiuni sunt susceptibile de savârsire de regula în participatie, atât sub forma coautoratului, cât si sub forma instigarii sau a complicitatii. Infractiunea de port nelegal de decoratii sau semne distinctive nu poate fi savârsita decât în persoana proprie si deci este susceptibila de participatie numai sub forma de instigare si complicitate.

B. Subiect pasiv al infractiunilor contra autoritatii este organul public a carui autoritate a fost pusa în pericol prin savârsirea faptei.

Uneori ca subiect pasiv secundar apare si persoana fizica având o anumita ca litate (functionar), asupra careia se rasfrânge actiunea faptuitorului.

3. Latura obiectiva

A. Elementul material al laturii obiective la infractiunile contra auto­ritatii, se rea lizeaza de regula printr-o actiune (de exemplu: actiunea de lovire a unui functionar purtator al autoritatii publice, aflat în exercitiul functiunii), care poate fi unica sau for­mata din mai multe actiuni alternative (de exemplu: ultrajul, ruperea de sigilii s.a.).

Pentru întregirea elementului material se prevad de regula si unele cerinte esen­tiale. Astfel, în unele cazuri se mentioneaza cerinta ca actiunea sa fie savârsita "fara drept", de exemplu: uzurparea de calitati oficiale si portul nelegal de decoratii sau semne distinctive.

B. Urmarea imediata consta, de regula, în savârsirea actiunii incriminate si în crea rea în acest mod a unei stari de pericol pentru valoarea sociala ocrotita de lege, adica pentru autoritatea organelor publice. Unele norme de incriminare prevad producerea unor rezultate (de ex. distrugerea de înscrisuri, distrugerea unui sigiliu legal aplicat, vatamarea corporala a functionarului etc.).

C. Raportul de cauzalitate. Între actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa se constate o legatura de cauzalitate; cel mai adesea legatura de cauzalitate rezulta din însasi materialitatea faptei.

4. Latura subiectiva

Toate infractiunile contra autoritatii se savârsesc cu intentie, care poate fi directa sau indirecta. Exceptie face numai infractiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, care, în una dintre modalitatile ei de savârsire, poate fi comisa si din culpa (art. 242 alin. 2).

Latura subiectiva a infractiunilor contra autoritatii nu include vreun mobil sau scop. Stabilirea lor însa de catre organele judiciare permite o mai corecta individualizare a sanctiunii.

5. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunile contra autoritatii, fiind infractiuni comisive, care se sa­vâr­sesc cu intentie, pot cunoaste o desfasurare în timp, astfel încât în cazul lor sunt posibile atât actele pregatitoare, cât si tentativa. În ceea ce priveste actele prega­ti­toare, potrivit regulii generale, nu sunt pedepsite. Tentativa este pedepsita, dar numai în cazul infractiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.

B. Modalitati. Infractiunile contra autoritatii prevad una sau mai multe modalitati nor­mative în varianta simpla a infractiunii. Unele din infractiunile contra autoritatii prevad si modalitati agravate, ca de exemplu: ofensa adusa autoritatii sau ultrajul. Circumstanta agravanta în asemenea cazuri este fie calitatea speciala a subiectului, fie mijloacele de realizare a elementului material. .

C. Sanctiuni. Toate infractiunile contra autoritatii sunt sanctionate cu pedeapsa închi­sorii, ale carei limite variaza de la o infractiune la alta. În unele cazuri pedeapsa închisorii este prevazuta alternativ cu amenda. Legea nu prevede pentru aceste infractiuni pedepse complimentare.

6. Aspecte procesuale

Privitor la aspectul procesual, actiunea penala în cazul tuturor infrac­tiunilor contra autoritatii se pune în miscare din oficiu.