Caracterul elementelor sistemului juridic
Toate sistemele sunt alcatuite dintr-un ansamblu de elemente ordonate intr-o anumita structura. Structura este intotdeauna structura a ceva, a elementelor, dar si relatiile, interactiunile ce exista intre elemente. Care sunt elementele sistemului juridic?
a/ Norme
Normele juridice sunt considerate elemente ale sistemului juridic si de Kelsen, si de Hart. Retinerea doar a normelor juridice ca elemente ale sistemului juridic permite a satisface exigentele de omogeneitate si unitate. Dar prima dificultate se refera la faptul, daca regula este completa sau nu.
Un model de norma incompleta da Kelsen in teoria sa a normei juridice neindependente, in sensul ca cele ce nu instituie un act de constrangere sunt neindependente, incomplete, pentru ca nu valoreaza decat in legatura cu alte norme ce instituie un act de constrangere. Norma juridica nu coincide neaparat cu prevederea legala, ce poate sa nu aiba toate elementele normei, sau o prevedere poate sa contina elemente ale mai multor norme.
Acestor dificultati legate de identificarea unitatii se adauga cele inerente diversitatii de fenomene pe care aceste termene le acopera. Trebuie avute in vedere mai multe distinctii: principiile trebuie distinse de regulile de drept, normele generale de cele individuale, regulile de conduita (primare) si cele secundare (Hart), ce le putem numi meta-norme.
b/ Conceptele, institutiile, ramurile, principiile generale si valorile.
Se pot retine elemente ale unei ordini inferioare celei de norme, asa ca de exemplu, concepte, clase de concepte, ce constituie un fel de subsisteme de baza, de la care se alimenteaza regulile insasi. Dreptul ca un sistem de concepte poate imbraca diferite forme: concepte pur formale, sau concepte incarcate de continut. Caracterul sistematic de ansamblu de concepte rezida si intr-un caz si in altul in forma de unitate ce le reuneste, ce poate fi organica (Schelling), sau logica (Puchta in celebra sa 'Genealogie a conceptelor') sau conceptele se ordoneaza ca o piramida de la general la particular.
Printre concepte ca privilegiat in istorie apare conceptul 'drept subiectiv' ce a permis iusnaturalistilor sa prezinte dreptul ca un ansamblu de prerogative individuale deduse dintr-un mic numar de drepturi fundamentale.
Printre elementele ordinii superioare celei de norme, de la care regulile se alimenteaza, este 'institutia' - ansamblu de norme ce se grupeaza in jurul unei idei directoare.
Institutiile insusi se pot regrupa in sinteze mai vaste - ramurile dreptului.
Ordonarea acestor elemente se realizeaza conform relatiilor diferite -ierarhica- drept public, privat; raport de principiu si exceptie intre drept civil si comercial;
Autorii Ost si Kerchove adauga - raport functional de principal la accesoriu ca intre drept civil si penal, penal acompaniaza pe civil.
Unii autori (Canaris) considera sistemul juridic ca un sistem de principii generale, sau sistem de valori (Grzegorczyk).
Pot fi retinute elementele unei oridni comparabile celei de norme, dar distincte de ea, ca deciziile, actiunile prevazute de norme, organe, dispozitii legale (cand ele se disting de normele pe care le contin), acte normative si altele.
c/Caracterul eterogen al elementelor sistemului juridic
La aceste conceptii ce privilegiaza exclusiv unul sau altul din elemente, se opune conceptia diferita ce admite eterogenitatea elementelor ce compun sistemul juridic. J.L.Gardies - ca un sistem normativ nu este pur si simplu un sistem de norme, dar si propozitii mixte avand natura de norme medii, indicatii medii. Aceasta conceptie a fost exprimata de S.Romano - normele sunt sau pot fi o parte a ordinii juridice, dar nu o epuizeaza. Asimiland conceptul de ordine juridica si institutii, el citeaza printre elemente ce ii asigura o unitate stabila permanenta - persoanele ce fac parte din el, patrimoniul sau, mijloacele sale, interesele, beneficiarii etc. P.Orianne - ca de luat in considerare tot spatiul in care se deplaseaza dreptul conform functiei sale si sa se observe diverse activitati carora le da nastere executarea, aplicarea si controlul normelor. Sa se retina activitatile ce au un punct vizibil de legatura cu lumea normelor si pe autorii acestor activitati. Ost se raliaza acestei conceptii, punand accent pe un sau alt element in functie de natura problemei abordate.
Relatiile intre elemente pot fi elucidate a priori in 2 perspective diferite: 1. Fie ca relatiile vor fi inerente obiectului-drept studiat ce va permite de a vorbi de sistem per concreto sau obiectiv;
2. fie ca relatiile vor fi inerente teoriei elaborate in raport cu acest obiect, ce permite de a vorbi de un sistem per abstracto sau stiintific.
Examinand doar in I perspectiva se impune o distinctie: relatiile inerente obiectului de studiat permit de a le prezenta, cel putin, in anumite limite, ca un sistem si sunt totodata diverse si variabile in intensitatea lor.
Si din acest punct analitic de vedere se impune a distinge diferite tipuri de sistematicitate. 3 distinctii sunt retinute de Ost si Kerchove: sistematicitate statica si dinamica; formala si materiala; lineara si circulara. Pentru ca sistematicitatea este un fenomen dinamic, este important de evocat procesul de sistematizare si rolul specific al actorilor ce participa: legislatorul prin codificare, savantul prin doctrina si judecatorul prin jurisprudenta.
L.-J. Constantinesco, p. 231-237- Ordinea juridica reprezinta un complex de situatii create prin realizarea prevederilor normelor dreptului in relatiile sociale si poate fi caracterizata dupa diverse criterii, inclusiv al fortei juridice a izvoarelor dreptului ce reglementeaza relatiile sociale.. Constantinesco sustine ideea existentei unei structuri a ordinii juridice ce consta din nucleu alcatut din elemente determinante si elemente fungibile (ce se consuma prin utilizare) dupa modelul atomului, unde in jurul nucleului se invart electronii. Intre elementele determinante si fungibile nu exista deosebiri considerabile. Totusi, elementele determinante au in plus o semnificatie ideologica si teleologica, ce se explica prin relatia directa a acestor elemente cu sistemul de valori pe care orice ordine juridica este construit direct, constient si chibzuit sau indirect, inconstient si accidental. Elementele determinante atribuie ordinii juridice individualitatea sa specifica, impunand structurile sale fundamentale, ele determina ordinea respectiva. Elementele determinante compun nucleul central in jurul caruia se ordoneaza celelalte elemente – cele fungibile, care sunt numeroase si al caror rol este mai mult tehnic, decat teleologic. De aceea rolul elementelor fungibile este mai redus, pentru ca ele doar completeaza profilul ordinii juridice fara a-l determina. Modificarea sau inlocuirea elementelor fungibile nu shimba structurile funfamentale, lasa intacta morfologia originara si specifica a ordinii juridice ce le contine. Importanta este, in principiu limitata la norma, institutia juridica respectiva, influenta lor nu se rasfrange in nici un fel asupra ansamblului ordinii juridice.
Caracterul unitar al sistemului dreptului este asigurat de caracterul integrativ al dreptului, care, potrivit prof. I.Huma, se exprima in:
Vointa unica exprimata in norme de catre organele abilitate;
Scopul unic al normelor ce consta in realizarea interesului general;
Unitatea spatiului normativ, caci normele se aplica situatiilor si persoanelor ce intra sub incidenta acelui sistem;
Unitatea modului de realizare a normelor juridice cu interventia, la nevoie, a fortei coercitive a statului.- I.Huma, Introducere in studiul dreptului. Iasi: editura fundatiei „Chemarea”, 1993, p.101. (total 157 p.)
E.A.-Se observa ca este vorba in toate de norme, dar si de elemente din afara lor – spatiu normativ (persoane si situatii) si de modalitatea de realizare a normelor.
|
