Tratatul de la Maastricht a fost cel care prin art. G pct. C a introdus un nou set de articole dedicate "cetateniei unionale".
Drept urmare, īn urma modificarii Tratatului Comunitatilor Europene, a fost introdusa Partea a II (art. 8-8E), intitulata "Cetatenia Uniunii". Asadar, s-a instituit o cetatenie a Uniunii, stipulāndu-se ca, "este cetatean al Uniunii orice persoana care are cetatenia unui stat membru" .
Cetatenii Uniunii se bucura toate de drepturile si au toate obligatiile prevazute de tratate.
Astfel, cu anumite conditii, orice cetatean al Uniunii are dreptul de a circula liber. De asemenea, orice cetatean al Uniunii, rezident īntr-un stat membru si care nu este cetatean al acestuia, are dreptul de a alege si de a fi ales la alegerile Parlamentului European īn statul membru īn care īsi are resedinta, fara nici discriminare fata de cetatenii acelui stat[2].
Toti cetatenii Uniunii beneficiaza de protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru.
Totodata amintim ca, fiecare cetatean al Uniunii are dreptul de a adresa petitii Parlamentului European, sau se poate adresa Ombudsman-ului.
Īn concluzie, ca un corolar al "cetateniei unionale", toti cetatenii Uniunii, se bucura de toate aceste drepturi fara nici o discriminare, dar, desigur cu anumite rezerve, instituite prin dispozitiile tratatelor.
|
