Competenta in materie de asigurari
In cadrul art.8-14 sunt prevazute reguli procedurale de competenta in materie de asigurari, care au ca drept scop protectia titularilor politelor de asigurare, asiguratilor sau beneficiarilor politelor de asigurare impotriva riscurilor ce le implica contractele transfrontaliere.Dupa cum reiese din sectiunea 3 a Regulamentului 44/2001 competenta este destul de larga si cuprinzatoare.
1. Competenta instantei de la domiciliul asiguratorului
Regulile de jurisdictie in materie de asigurari potrivit art.8 isi gasesc aplicabilitatea atunci cand paratul se afla domiciliat intr-un stat membru fiind o corelare cu regulile generale de jurisdictie.
Astfel ca va fi competenta sa solutioeze litigiul dintre asigurat si asigurator, instanta de la domiciliul celui din urma.
Atunci cand asiguratorul parat nu are domiciliul intr-un stat membru dar detine un stabiliment, sucursala sau agentie, atunci este considerat ca avand domiciliul in statul membru respectiv cu conditia ca litigiul sa fi iscat in legatura cu activitatea sucursalei sau agentiei.Astfel 858b16i , desi paratul nu are domiciliul intr-un stat membru poate fi supus regulilor de jurisdictie prevazute de Regulament.
Regulile de competeta in materie de asigurari se aplica numai in materia celor private, deoarece art.1 al 2 lit. c exclude domeniul securitatii sociale din materia civila si comerciala in sensul prevazut de Regulamentul 44/2001.
De asemenea, prezenta sectiune se aplica numai in raporturile dintre asigurator pe de-o parte si asigurat sau detinatorul unei polite de asigurare pe de alta parte.
Ne se aplica in cazul contractelor de reasigurari[1], lucru statuat de CJE in cauza Josi Group .In aceiasi ordine de idei nu se aplica litigiilor ivite intre doua societati de asigurare.
Atunci cand un asigurator plateste o indemnizatie cu titlu de despagubire ca urmare a unui prejudiciu cauzat de un tert asiguratului, cel dintai se poate subroga in dreptul asiguratului, indreptandu-se cu o actiune in regres pentru recuperarea sumelor platite, cel tinut la repararea prejudiciului fiind tertul in culpa.Indemnizarea asiguratului in acest caz are un fundament contractual.In schimb dreptul de regres al asiguratorului impotriva tertului isi gaseste fundamentul in materia rezervata delictelor civile.
De asemenea atunci cand sunt mai multi asiguratori succeptibili de a plati o polita de asigurare, iar unul dintre acestia executa integral obligatia,asiguratorul in cauza are un drept in regres impotriva codebitorilor pentru plata partii lor din creanta.Dreptul de regres cum am vazut mai sus nu-si gaseste fundamentul in sectiunea rezervata asigurarilor ci in materia obligatiilor.
2. Competenta instantei de la domiciliul asiguratului sau beneficiarului unei polite de asigurare
Conform art 9 din Regulament, asiguratul sau detinatorul unei polite de asigurare are la dispozitie mai multe obtiuni in ceea ce priveste instanta competenta.Aceasta fiind cea de la domiciliul asiguratorului parat conform art.9 al.1 lit.a fie de la domiciliul sau in conformitate cu art.9 al.1 lit.b.
In cazul in care persoana asigurata este una juridica, determinarea domiciliului acesteia se face in concordanta cu art.60 al.1, acesta fiind acela al sediului social.Mai mult, atunci cand sediul social este intr-un stat necontractant dar administratia centrala se afla pe teritoriul unui alt stat contractant, persoana juridica va putea beneficia de jurisdictia prevazuta de art.9 al.1 lit.b .
Totodata este important ca cel care introduce o actiune intemeiata pe contractele de asigurari sa aiba domiciliul stabilit in statul membru la momentul introducerii actiunii.
Art.9 al.1 lit. b este destinat in exclusivitate persoanei asigurate sau detinatorului unei polite de asigurare.Astfel ca o terta persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de o alta care este asigurata de prejudiciul produs[4],nu se va putea adresa cu o actiune in despagubire la instanta de la domiciliu sau, ci fie la cea de la domiciliul asiguratului sau asiguratorului.
3 Competenta instantei in cazul co-asiguratorilor
Co-asigurarea este o operatiune tehnica prin care mai multi asiguratori in cadrul aceluiasi contract se obliga fata de persoana asiguratului.In principiu co-asiguratorii nu se obliga solidar ci fiecare tinde sa platesca la momentul exigiblitatii politei de asigurare doar suma pe care le revine din contract.Cu toate aceste, sunt des intalnite contractele de co-asigurare in care co-asiguratorii se inteleg ca unul dintre ei sa fie asigurator principal.Aceasta clauza confera celui din urma, dreptul de a negocia si de a semna contractul de asigurare in numele tuturor asiguratorilor contractanti.Mai mult se poate prevedea in aceiasi clauza ca are dreptul de a reprezenta co-asiguratorii in litigiile survenite intre co-asiguratori si asigurat.Ca urmare a acestui fapt asiguratul poate introduce o actiune pentru intreaga suma datorata in baza contractului de asigurare impotriva asiguratorului principal[5].
In mod obisnuit asuguratul este interesat sa-i introduca in aceluiasi proces pe toti co-asiguratorii.In lipsa prevederilor ar.9 al.1 lit.c posibilitatea de a-i introduce in proces pe toti co-asiguratorii depindea de faptul daca competenta instantei potrivit dreptului national se rasfrange asupra tuturor co-asiguratorilor.Spre exemplu situatia in care reclamantul asigurat intelege sa se adreseze instantei in conformitate cu prevederile art.9 al.1 lit.a.Totusi este inaplicabil in ipoteza in care co-asiguratorii se afla domiciliati in state diferite deoarece ar intra in conflict cu dispozitiile art.4 si art.5 al.5 ale Regulamentului.Asiguratorul nu va putea sa invoce art.6 al.1 din Regulament deoarece este inaplicabil in materia asigurarilor.Sectiunea rezervata asigurarilor nu permite reguli paralele de jurisdictie.
Ca si o concluzie, prevederile art.9 al.1 lit.c sar in ajutorul asiguratului care permit acestuia sa introduca o actiune impotriva tuturor co-asiguratorilor in fata instantei de la domiciliul co-siguratorului principal.
4. Alte obtiuni jurisdictionale in materie de asigurari
Art.10 prevede faptul ca asiguratul se mai poate indrepta cu o actiune intemeiata pe raspundere civila la instanta de la locul unde s-a produs prejudiciul.Totusi acesta tinde uneori sa se produca pe teritoriul mai multor state.Astfel ca faptul generator al prejudiciului se declanseaza intr-un stat membru iar prejudiciul propriu-zis intr-un alt stat.Se poate observa ca aceasta ipoteza prezinta similitudini cu ipotezele prevazute de art.5 al.3 in materie delictuala si cvasi-delictuala.CJE in cauza G.J. Bier B V[6] a statuat ca locus delicti commisi acopera atit locul unde s-a generat fapta prejudiciabila cat si acela unde s-a produs efectiv prejudiciul.
Aparent, aceiasi situatie va putea fi aplicabila si in cazul imobilelor.Totusi este greu de crezut ca legiuitorul dorea sa confere jurisdictie instantei de la locul unde s-a generat fapta prejudiciabila ci doar unde efectiv unde s-a produs efectiv prejudiciul acesta fiind si locul unde se afla imobilul afectat de faptul prejudiciabil.
Art.10 se aplica si in cazul mobilelor daca au fost prevazute in aceiasi polita de asigurare cu imobilele.
In cadrul art.11 este prevazuta posibilitatea ca un tert prejudiciat de asigurat sa-l atraga in acelasi proces pe asigurator ca si garant dar numai daca in legislatia statului respectiv este prevazuta aceasta ipoteza.vor fii aplicabile in acest caz regulile de drept international privat.
Art.11 dupa cum este prevazut in Regulament acorda partii vatamate o pozitie similara cu cea a asiguratului sau detinatorului unei polite de asigurare.Totusi este de precizat faptul ca partea vatamata nu are dreptul de a se adresa cu o actiune impotriva asiguratorului la instanta de la domiciliul sau.Totusi in ultimul timp acest punct de vedere este contestat si se sustine faptul ca ar trebui acordata jurisdictie instantei de la domiciliul partii vatamate.
O alta posibilitate aflata la indemana partii vatamate este aceea de ai atrage in proces atat pe asigurat cat si pe asigurator[7].
Dupa cum am vazut asiguratul sau detinatorul unei polite de asigurare se poate adresa cu o actiune fie la instanta de la domiciliul sau fie la instanta de la domiciliul asiguratorului sau in cazul imobilelor acolo unde este situat.
Atunci cand insusi asiguratorul se adreseaza cu o actiune impotriva asiguratului sau detinatorului unei polite de asigurare,cel dintai se poate adresa numai la instanta de la domiciliul celor din urma.Aceasta posibilitate limitata este conferita de art.12 al.1[8] care evidentiaza inca o data rolul protexionist a prezentei sectiuni in ceea cel priveste pe asigurat sau detinatorul unei polite de asigurare,acesta fiind partea cea mai vulenrabile in ceea ce priveste domeniul asigurarilor.
Exceptia este reprezentata de cererea reconventionala a asiguratorului impotriva cererii principale a asiguratului.Astfel cererea va fii judecata de instanta investita cu cererea reclamantului putand de exemplu sa fie cea de la domiciliul asiguratorului in sensul art.9 al.1 lit.a.
In ceea ce priveste partile care incheie un contract de asigurari, acestea pot obpta pentru prorogarea conventionala de competenta, posibilitate conferita de prevederile art.13 ale Regulamentului.Sectiunea privitoare la asigurari nu prevede regulile prorogarii de competenta si nici nu face referiri la art.23.Cu toate acestea fara indoiala art.23 se poate aplica si in ceea ce priveste asigurarile.
Atunci cand conventia de progare de competenta nu este valida, sentinta data de instanta nu va avea forta juridica neputand fi recunoscuta si executata in statele membre.
1. contractul de reasigurare se incheie
numai intre doua companii specializate in asigurari si reasigurari, numai intre
doua persoane juridice;
2. in practica cele mai multe reasigurari prevad numai compensari partiale,
reasiguratorul suportand el insusi o parte a oricarei pierderi;
3. reasigurarea este prin natura sa o activitate internationala.
Functiile reasigurarii
1). Protejand asiguratorii directi de pierderile determinate de producerea
riscurilor ce pot pune in pericol solvabilitatea lor, reasigurarea face
posibila cresterea capacitatii asiguratorilor directi de a primi mai multe
riscuri decat ar fi altfel capabil sa accepte. Reasigurarea inzestreaza pe
asiguratorul direct cu capacitate complementara de a accepta riscuri mai mari ,
acestia putand retine pe contul lor numai partea de risc pe care o pot suporta
fara a le afecta substantial situatia financiara.
2). Reasigurarea ajuta asiguratorul direct sa obtina un anumit grad de
stabilitate a ratei pierderilor prin dispersarea pierderilor mai mari pe o
perioada mai indelungata de cativa ani prin contractele de protectie contra
catastrofelor.
3). Se realizeaza o dispersare mare a riscurilor si prin practica
reciprocitatii prin care asiguratorii primari isi plaseaza contractul de
reasigurare pe o baza reciproca unul altuia astfel incat compania cedenta va
oferi o parte dintr-un contract al sau unui reasigurator capabil sa-i ofere
altul in schimb. Astfel fiecare asigurator isi mareste numarul de riscuri pe
care le asigura.
4). Creste flexibilitatea asiguratorilor privind dimensiunile si tipurile de
riscuri precum si volumul activitatii pe care acestia le pot subscrie.
5). Reasigurarea sprijina finantarea operatiunilor de asigurari pentru compania
cedenta facand posibil in acelasi timp ca aceasta sa-si poata creste volumul
activitatii mai rapid decat ar fi posibil fara o crestere corespunzatoare a
capitalului de baza.
6). Reasigurarea permite societatii cedente sa se retraga dintr-o categorie de
afaceri sau o zona geografica pentru o anumita perioada de timp prin cedarea
integrala a riscului in reasigurare.
7). Reasigurarea permite companiei cedente sa intre intr-o categorie de afaceri
sau o noua zona geografice prin infiintarea unei reprezentante si dezvoltarea
unui anumit volum al afacerilor sau prin negocierea si preluarea unor contracte
de asigurare de la companiile ce actioneaza deja in acea categorie de afaceri
sau zona geografica.
8). Prin reasigurare se ofera posibilitatea companiilor cedente de a obtine o
gama larga de servicii si de a beneficia de consultanta in administrarea
afacerilor, in stabilirea daunelor, a procedeelor de plata si in pregatirea
personalului si consultanta din partea marilor companii de reasigurari si a
brokerilor de reasigurari.
Helmut Heiss, Eurpoean Comentaries on Private International Law Brussels I Regulation, ed.Sellier p. 278
exemplu cel mai edificativ fiind cel al asigurarilor obligatorii de raspundere civila auto in care sunt prevazute limitele in care asiguratul este exonerat de raspundere materiala, a se vedea art.9 din Legea 136/95 privind asigurarile si reasigurarile in Romania
Helmut Heiss, Eurpoean Comentaries on Private International Law Brussels I Regulation, ed.Sellier p. 279
|
