Competenta instantelor judecatoresti
1. Conceptul de competenta
Codul de procedura civila debuteaza prin a se referi, chiar în primele sale articole, la regulile de competenta. Aceasta reglementare apare fireasca daca tinem seama de importanta regulilor procedurale prin intermediul carora s 17217h77r e statornicesc atributiile instantelor judecatoresti. Într-adevar, în cazul declansarii unui litigiu, prima problema care trebuie rezolvata de reclamant sau de avocatul acestuia este aceea de a determina instanta competenta. si de aceea, în dreptul anglo-saxon, de pilda, problema determinarii competentei este una dintre cele mai importante si complexe, astfel ca, în aceasta materie, doar avocatii cei mai experimentati pot fi la adapost de orice greseala. Codurile moderne, desi acorda aceeasi importanta majora problemelor de competenta, încep printr-o prezentare generala a principiilor de baza ale procedurii judiciare. Este tendinta tuturor codurilor moderne, tendinta care a început o data cu adoptarea Codului civil german de la sfârsitul secolului al XIX-lea. Proiectul viitorului nostru cod de procedura civila va trebui sa urmeze aceeasi tendinta .
Prin competenta, în general, se desemneaza capacitatea unei autoritati publice sau a unei persoane de a rezolva o anumita problema. Conceptul de competenta este de ampla utilizare în limbajul juridic, mai cu seama în domeniul procesual. În dreptul procesual civil, prin competenta întelegem capacitatea unei instante de judecata de a solutiona anumite litigii sau de a rezolva anumite cereri.
Cazurile si conditiile în care o instanta judecatoreasca are îndreptatirea legala de a solutiona o anumita cauza civila se determina prin intermediul regulilor de competenta. Legislatia noastra foloseste criterii diferite pentru determinarea competentei instantelor judecatoresti. Pe de alta parte, trebuie sa precizam ca nu toate litigiile civile sunt de competenta instantelor judecatoresti. Exista litigii care se solutioneaza de alte autoritati statale sau de alte organe decât instantele judecatoresti.
2. Formele competentei
O problema de mare importanta ce se poate ivi în legatura cu sesizarea unui organ de justitie este aceea de a determina daca litigiul respectiv intra sau nu în sfera de activitate a autoritatii judecatoresti sau dimpotriva a altor autoritati statale. O atare delimitare se poate realiza prin intermediul regulilor de competenta generala. Dupa ce se stabileste ca o anumita cauza civila intra în sfera de activitate a autoritatii judecatoresti este necesar sa precizam care anume dintre diferitele instante are caderea de a solutiona cauza respectiva. Delimitarea activitatii instantelor judecatoresti, între ele, se realizeaza prin intermediul regulilor competentei jurisdictionale. Competenta jurisdictionala prezinta la rândul sau doua forme: competenta materiala sau de atributiune si competenta teritoriala.
În raport cu natura normelor de competenta aceasta poate fi împartita în competenta absoluta si competenta relativa. Aceasta clasificare, bogata în semnificatii procedurale, este o consecinta fireasca a diviziunii legilor în imperative si dispozitive. Analiza concreta a textelor procedurale privitoare la atributiile instantelor judecatoresti ne obliga la o cercetare preliminara a competentei instantelor judecatoresti. Dispozitiile legale privitoare la competenta generala a instantelor judecatoresti nu se regasesc însa în Codul de procedura civila.
|
