Competenta teritoriala

Competenta teritoriala

Competenta teritoriala(ratione loci) este crt cu ajutorul caruia se det care dintre organele de acelasi grad este competent sa solutioneze o anumita cauza(ac competenta fct pe linie orizontala). Competenta teritoriala diferentiaza, dpdv teritorial, organele judiciare cu o egala competenta materiala. Pt anumite organe judiciare, raza terit corep teritoriului tarii(ex. pt ICCJ circumscriptia coresp teritoriului tarii, ac fiind competenta sa rezolve, in cadrul atrib sale, cauze penale care pot proveni de la orice judecatorie, tribunal sau curte de apel). Competenta dupa teritoriu, pt infractiunile savarsite in tara, este det. de:

a)     locul unde a fost savarsita infractiunea;

b)     locul unde a fost prins faptuitorul;

c)      locul unde locuieste faptuitorul;

d)     locul unde locuieste pers vatamata.

In ipoteza infractiunilor savarsite de pers juridice, competenta dupa teritoriu este det prin raportare la:

a)     locul unde a fost savarsita infractiunea;

b)     locul unde se afla sediul pes juridice;

c)      locul unde locuieste pers vatamata sau unde ac isi are sediul.

In cazul contraventiilor, este in principiu competent tribunalul locului comiterii contraventiei, locului constatarii contraventiei sau locului de resedinta a presupusului faptuitor; in cazul delictelor si in cazul crimelor este in principiu competent tribunalul locului de comitere, locul de resedinta a faptuitotrului presupus, locului de arestare sau locului de detentie in cazul tribunalului corectional, cu precizarea ca exista reguli exceptionale pt anumite delicte/ crime. Imprejurarea ca partea vatamata este in stare de detinere nu justifica declinarea de competenta in favoarea instantei in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, in cond in care instanta sesizata initial se regaseste intre cele prevazute in art.30 al.1. In cazul in care au fost sesizate 2sau mai multe organe, competenta se stab prin lege. In caz de sesizari simultane, prioritatea se stab in ordinea enumerarii art.30 al.1, operand asa-numita "preferinta legala". In asemenea situatii este preferat organul de la locul savarsirii infractiunii. In sit in care ac organ nu face parte din cele sesizate, este preferat organul de la locul unde a fost prins faptuitorul. Daca au fost sesizate simultan numai organele prev de art.30 al.2 lit.c) si d), este preferat arganul de la locul unde locuieste faptuitorul. In ipoteza in care organele judiciare au fost sesizate in mom diferite, competenta revine organului care afost mai intai sesizat, operand, in ac caz, o preferinta cronologica. Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente in a carei circumscriptie s-a efectuat urmarirea penala. In cazul in care urmarirea penala se efect de catre Parchetul de pe langa ICCJ sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel ori de pe langa tribunale sau de catre un organ de cerecetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stab careia dintre instantele prev in al.1 ii revine competenta de a judeca. Daca in raport cu imprejurarile cauzei, buna desfasurare a procesului penal se asigura de instanta sesizata de parchet, in circumscriptia careia locuieste numai una dintre mai multe pers vatamate, ea este competenta sa judece indiferent de nr partilor din proces si al martorilor care locuiesc in afara circumscriptiei acelei instante. Faptul ca numai una dintre partile vatamate isi are domiciliul in circumscriptia instantei respective nu are relevanta. Legiuitorul lasand la latitudinea procurorului alegerea instantei. O instanta judecatoreasca este competenta dpdv teritorial daca sunt indepl cumulativ 2cond: instanta sa aiba sediul in raza de activitate a organului de urmarire penala si sa indeplineasca una din cond cerute de art.30 al.1 lit a)-d). Dpdv teritorial, organul de urmarire penala la care a fost depusa plangerea sau denuntul cu privire la savarsirea unei infractiuni, desi ac organ ar fi posibil sa nu faca parte din organele aratate expres in art.30 al.1. Aspecte deosebite privind reglementarea competentei teritoriale pt infractiunile savarsite in tara intalnim in legat cu sectiile maritime si fluviale ale organelor judiciare de la Constanta si Galati pt care competenta teritoriala este stab astfel:

a) sectiile maritime si fluviale din Constanta solutioneaza cauzele penale prvind infractiunile prev de lege savarsite in raza ju Constanta si Tulcea, marea teritoriala si Dunarea pana la mila marina 64inclusiv.

b) sectiile maritime si fluviale din Galati au competenta pt celelalte judete si Dunarea de la mila 64in amonte pana la km fluvial 1075.

Cand infractiunile de competenta materiala a sectiilor maritime si fluviale sunt savarsite pe o nava aflata in afara apelor romanesti, competenta revine sectiilor maritime si fluviale Constanta, daca nava este maritima, si sectiilor maritime si fluviale Galati, daca nava este fluviala. Pt infractiunile sav in strainatate, legiuitorul a prev alte criterii dupa care se stab competenta teritoriala. Infr sav in afara terit tarii se judeca, dupa caz, de catre iinstantele civile sau militare in a caror circumscriptie isi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. Daca ca nu are domiciliul si nici nu locuieste in Ro, si fapta este de competenta judecatoriei, judecata cauzei are loc la Judecat S.2, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie si calitatea pers, din municipiul Buc. In prezent, atrag competenta instantelor din Buc numai infractiunile ai caror autori nu au domiciliul si nu locuiesc in Ro. Infr sav pe o nava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel. Infr sav pe o aeronava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe terit roman. Daca nava nu ancoreaza intr-un port sau daca aeronava nu aterizeaza pe terit roman, competenta revine instantelor civile sau militare din Buc, iar daca fapta este de competenta judecatoriei, cauza va reveni spre solutionare Judecat S2 Buc. Urmarirea penala a infractiunilor sav in strainatate se efectueaza de catre organul de urmarire penala din circumscriptia instantei competente sa judece cauza(dintre mai multe infractiuni conexe sav de un faptuitor care nu are domiciliul si nici nu locuieste in Ro, unele sunt savarsite in afara terit tarii, iar altele in tara, competenta teritoriala se det potrivit art.30). Nerespectarea regulilor de competenta teritoriala atrage sanctiunea nulitatii relative.

S2 prorogarea de competenta(conexitate, indivizibilitate, chestiuni prealabile, disjungere)

Prorogarea de competenta consta tocmai in prelungirea, extinderea competentei normale a organelor judiciare asupra unor cauze care, in mod normal, revin altor organe judiciare. Materia prorogarii competentei opereaza numai in favoarea organelor superioare in grad. In cazul prorogarii competentei apare posibilitatea sau obligatia reunirii cauzelor penale care privesc infractiuni intre care sunt anumite legaturi, in vederea bunei infaptuiri a justitiei.

Conexitatea, indivizibilitatea si disjungerea

In anumite situatii, intre 2sau mai multe infractiuni exista anumite legaturi care impun reunirea cauzelor penale ce privesc acele infractiuni in vederea unei mai bune solutionari a lor. In cazul conexitatii infractiunile pot fi unite de timp si de loc. Conexitatea se infatiseaza tocmai ca o legatura intre anumite infractiuni, legatura ce poate conduce la reunirea cauzelor penale care privesc infractiunile conexe. Cazurile de conexitate sunt prev de art.34.

1. doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite, de una sau mai multe pers impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc. Pt a exista ac caz de conexitate nu este suficient ca infractiunile sa fi fost savarsite de aceeasi pers, ci acestea tb sa se afle intr-o anumita legatura, iar reunirea cauzelor sa se impuna pt o mai buna infaptuire a justitiei.

2. doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite in timp ori in loc diferit, dar duoa o prealabila intelegere intre infractori.

3. o infractiune este savarsita pt a pregati, a inlesni sau ascunde comiterea unei infractiuni, ori este sav pt a inlesni sau a asigura sustragerea de a raspunderea penala a autorului altei infractiuni. Sit tipica in care se poate retine ac caz de conexitate este aceea a concursului de infractiuni cu conexitate etiologica, numit in lit de specialitate si concurs caracterizat(concurs etioleogic).

4. intre doua sau mai multe infractiuni se constata o anumita legatura si reunirea cauzelor se impune pt o buna infaptuire a justitiei. Cauzele sunt reunite, daca ele se afla in fata primei instante de judecata, chiar dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apelsau dupa casarea cu trimitere in recurs. Cauzele se reunesc si la instantele de apel, precum si la cele de recurs de acelasi grad daca se afla in acelasi stadiu de judecata. Cauzele penale ce trebuie reunite pot fi insa de competenta unor instante diferite si, in consecinta, va trebui ca, dupa reunirea lor, sa fie judecate de aceeasi instanta, care, astfel, isi prelungeste competenta sa normala. Regulile dupa care se proroga competenta in cazurile aratate mai sus sunt urmat:

- in cazul in care competenta in raport cu diferiti faptuitori ori diferite fapte apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai inatai sesizate;

- in cazul in care competenta dupa natura faptelor sau dupa calitatea pers apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad;

- daca dintre instante una este civila, iar alta militara, competenta revine instantei civile;

- daca instanta militara este superioara in grad, competenta revine instantei civile echivalente in grad cu instanta militara.

Competenta de judecare a cauzelor reunite ramane dobandita instantei, chiar daca pt fapta sau pt faptuitorul care a determinat competenta ac instante s-a dispus disjungerea sau incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea. Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera. Daca competenta dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad. Reunirea cauzelor se hotaraste de catre instanta careia ii revine competenta de judecata in urma prorogarii competentei potrivit regulilor mentionate mai sus. In cazurile de conexitate, cauzele sunt reunite cand ele se afla in fata primei instante de judecata, daca judecata are loc in acelasi timp, pt toate faptele si pt toti faptuitorii. In cazurile de conexitate, cauzele se reunesc si la instantele de apel si de recurs de acelasi grad, daca se afla in acelasi stadiu de judecata.

In cazul indivizibilitatii este vb de o singura infractiune savarsita de mai multe pers, fie de mai multe infractiuni care au aceeasi sursa cauzala(aceeasi fapta), fie de mai multe fapte care alcat latura obiectiva a unei singure infractiuni. Cazurile de indivizibilitate sunt prevazute in art.33.

1. cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe pers. Ac sit o intalnim in cazul participatiei penale, cand mai multe pers- in calit de coautori, complici, instiatori- au cooperat la savarsirea aceleiasi infractiuni;

2. doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act. Ac caz de indivizibilitate il intalnim in cazul concursului ideal(formal) de infractiuni;

3. in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune. In ac caz de indivizibilitate pot fi cuprinse, alaturi de infractiunea continuata, infractiunea complexa si infractiunea de obicei.

Disjungerea este operatia prin care cauzele reunite se despart. Din modul in care este reglementata disjungerea rezulta ca, in cazurile de indivizibilitate, in principiu, cauzele penale reunite nu mai pot fi separate. Poate opera disjungerea in cazul indivizibilitatii numai daca este vb de o participatie penala.

Chestiuni prealabile

Este posibil ca pe parcursul procesului penal sa fie necesara rezolvarea unor probleme extrapenale de a caror solutionare prealabila depinde rezolvarea fondului cauzei penale. Ac pb de natura extrapenala ce tb rezolvate inainte de rezolvarea cauzei penale si care pot influenta solutia in cauza respectiva s.n chetiuni prealabile. In cazul chestiunilor prealabile, prorogarea de competenta opereaza si in favoarea instantei mai mici in grad decat instanta competenta sa solutioneze, in mod normal, problema care face obiectul chestiunii prealabile; ac lucru este posibil, fiind vb de aspecte de natura civila, si nu de natura penala. Hotararea definitiva a instantei civile asupra unei imprejurari ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale.

S3 incompatibilitatea, abtinerea si recuzarea

Incompatibilitatea se infatiseaza ca situatia de inadecvare in care se afla unul din subiectii procesuali oficiali fata de o cauza penala si care constituie un impediment in ceea ce priveste participarea ac la rezolvarea acelei cauze penale. Incompatibilitatea nu tb considerata ca o incompetenta, ci numai ca o sit speciala in care se afla un subiect oficial fata de o cauza penala. Eventualele greseli procesuale care ar putea fi comise de magistrati nu pot fi remediate decat in cadrul cailor de atac, iar nu prin intermediul unor cereri de recuzare, intrucat acestea nu se incadreaza cazurilor de incompatibilitate prevazute de lege.

Incompatibilitatea judecatorilor

1. judecatorii care sunt soti, rude sau afini intre ei, pana la gr.4 inclusiv nu pot face parte din aclasi complet de judecata. Remarcam extinderea ac caz de incompatibilitate si asupra relatiei de afinitate care ar putea exista intre judecatori.

2. judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la judecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii, cu trimitere in apel sau dupa casarea cu trimitere in recurs. Exista acest caz de incompatibilitate numai daca judecatorul a facut parte din completul care s-a pronuntat in fond asupra aceleiasi cauze, in sensul ca a rezolvat chestiunea existentei infractiunii si a vinovatiei. Nu exista ac caz de incompatibilitate, daca judecatorul care a luat parte la judecata in prima instanta la 3termene in cadrul carora au fost admise probe si s-a procedat la administrarea unor probe, cauza nefiind solutionata in fond la niciunul dintre ac termene, participa la judecarea aceleiasi cauze in calea de atac a apelului. Nu sunt incompatibili de a solutiona o alta propunere de liberare conditionata, facuta ulterior, judecatorii care au solutionat in fond sau in recurs o propunere de liberare conditionata, respingand-o. nu exista incompatibilitate in sit de mai sus, deoarece, in cazul acestei din urma propuneri sunt examinate imprejurari noi, care nu existau in mom cand au pronuntat prima hotarare. Judecatorul care a participat la solutionarea cauzei in apel, chiar in complet de divergenta, este incompatibil de a participa la judecarea aceleiasi cauze in apel, dupa desfiintarea hotararii cu trimitere spre rejudecare la prima instanta. Nu exista incompatibilitate daca, la prima judecata, judecatorul nu a luat parte la insasi solutionarea in fond a cauzei, chiar daca, pe parcursul cercetarii judecatoresti care a precedat-o, s-au administrat, admis ori s-au respins probe. Nu exista incompatibilitate pt judecatorul care a dispus destituirea cauzei la parchet pt completarea urmaririi penale, deoarece ac nu echivaleaza cu solutionarea fondului cauzei, prin restituire nerezolvandu-se problemele privind existenta sau inexistenta infractiunii ori vinivatia sau nevinovatia inculpatului. In acelasi sens, judecatorii care in apel sau in recur, nu s-au pronuntat asupra fondului cauzei, constatand nelegalitatea sentintei doar sub aspectul gresitei compuneri a instantei si dispunand desfiintarea sau casarea hotararii cu trimitere spre rejudecare, nu devin incompatibili sa judece apelul sau recursul declarat impotriva sentintei date ca urmare a rejudecarii cauzei.

3. se afla in situatie de incompatibilitate judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia ce ar putea fi data in cauza. Judecatorul care, prin incheiere, admite plangerea, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si retine cauza spre judecare, apreciind ca probele existente la dosar sunt suficiente pt judecarea cauzei, devine incompatibil sa solutioneze fondul ac. judecatorul care a intocmit si motivat ssesizarea pt revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, si-a exprimat, in ac mod, parerea cu privire la solutia care urmeaza a se da in respectiva cauza, devenind astfel incompatibil sa judece pricina.

4. judecatorul este incompatibil daca a pus in miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea in judecata ori a pus concluzii in calitate de procuror la instanta de judecata, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale. Devine incompatibil judecatorul care in calitate de procuror a pus concluzii in fond la instanta de judecata; devine incompatibil sa participe la judecarea unei cauze judecatorul care, pe parcursul urmaririi penale, a solutionat propnerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive. Legiuitorul a prevazut ac caz de incompatibilitate, deoarecepunerea in miscare a actiunii penale, trimiterea in judecata, punerea de concluzii ori actele de dispozitie cu privire la arestarea preventiva sunt activitati cu semnificatie deosebita in desfasurarea procesului penal. Judecatorul care a dispus unul din actele procesuale amintite mai sus, ori care a pus concluzii in calitate de procuror la instanta de judecata, se presupune ca are si o anumita parere in legatura cu vinovatia celui trimis in judecata si, in consecinta, el nu va putea face parte din completul de judecata; judecatorul care a solutionat in cursul urmaririi penale propunerea de arestare preventiva nu devine incompatibil sa solutioneze ulterior, in aceeasi cauza, cereri care au ca obiect prelungirea arestarii preventive.

5. este incompatibil judecatorul care a fost reprezentant sau aparator al vreuneia dintre parti;

6. este incompatibil judecatorul care a fost intr-o cauza expert sau martor;

7. este incompatibil judecatorul daca, din anumite imprejurari, rezulta ca este interesat sub orice forma, el, sotul sau vreo ruda apropiata(are un continut larg si va fi retinut ac caz de incompatibilitate ori de cate ori se va face dovada ca judecatorul este interesat in rezolvarea cauzei penale);

8. daca sotul, ruda sau afinul sau, pana la gr.4 inclusiv, a efectuat acte de urmarire penala, a supravegheat urmarirea penala, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive, in cursul urmaririi penale;

9. daca este sot, ruda sau afin, pana la gr.4 inclusiv, cu una din parti sau cu avocatul ori mandatarul acesteia;

10. daca exista dusmanie intre el, sotul sau una din rudele sale pana la gr.4 inclusiv, si una din parti, sotul sau rudele acesteia pana la gradul al 3-lea inclusiv;

11. daca este tutore sau curator al uneia dintre parti;

12. daca a primit liberalitati de la una din parti, avocatul sau mandatarul ac;

13. in caile de atac, atunci cand sotul, ruda ori afinul sau pana la gr.4 inclusiv a participat, ca judecatror sau procuror, la judecarea aceleiasi cauze.

Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala, a magistratului-asistent si a grefierului

Nu pot intra in compunerea aceleiasi instante procurorii si grefierii de sedinta care sunt soti, rude sau afini intre ei pana la gr.4 inclusiv. Nu pot face parte din acelasi complet de judecata procurorii si judecatorii care sunt soti, rude sau afini intre ei pana la gr.4 inclusiv. Nu pot face parte din acelasi complet de judecata judecatorii si grefierii de sedinta care sunt soti, rude sau afini intre ei pana la gr.4 inclusiv. Sunt incompatibili procurorul, pers care efectueaza cercetarea penala, magistartul asistent si grefierul de sedinta, daca au calitatea de aparator sau reprezentant al vreuneia dintre parti; sunt incompatibili procurorul, pers care efectueaza cercetarea penala, magistratul asistent si grefierul de sedinta, daca au avut calitatea de expert sau martor; sunt incompatibili procurorul, pers care efectueaza cercetarea penala, magistratul asistent si grefierul de sedinta, daca exista imprejurari din care rezulta ca sunt interesati sub orice forma cei mentionati mai sus, sotul sau vreo ruda apropiata. Procurorul care a pus in miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea in judecata nu poate pune concluzii la judecarea cauzei, iar procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in apel sau in recurs. Pers care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la refacerea ac, cand refacerea este dispusa de catre instanta. Procurorul care a efectuat urmarirea penala nu este incompatibil sa instrumenteze cauza penala in etapa cercetarilor ce se efectueaza in revizuire. Nu sunt incidente dispoz art.49 al.4 nici in ipoteza in care, dupa completarea urmaririi penale, dispusa de catre instanta, inculpatul a fost trimis in judecata, prin rechizitoriu, dar care nu a efectuat urmarirea penala, ci a exercitat numai supravegherea efectuarii acesteia. Nu este incompatibil sa completeze urmarirea penala, dupa ce instanta a dispus ac masura, procurorul care, cu prilejul cercetarii penale, a efectuat unele activitati nesemnificative din puct de vedere al pronuntarii cu anticipatie a vinovatiei inculpatului. Exista insa incompatibilitate pt lucratorul Politiei Judiciare care a refacut urmarirea penala, dupa ce acesta efectuase actele de urmarire anterior masurii dispuse de instanta. Un procuror nu poate fi incompatibil sa efectueze actele de urmarire penala, dar ar fi compatibil sa propuna prelungirea arestarii preventive a inculpatilor, deoarece propunerea tb sa fie motivata, deci prin aceasta se impune a se face referire la actele de urmarire penala existente in dosar.

Incompatibilitatea expertului si a interpretului

Nu poate avea calit de expert sau interpret pers care a avut calit de procuror si, in aceeasi cauza, a pus in miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea in judecata ori a pus concluzii la instanta de judecata, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale. Nu poate fi expert sau interpret pers care a fost reprezentant sau aparator al vreunei din parti. Nu poate fi expert sau interpret pers pt care exista imprejurari din care rezulta ca este interesata sub orice forma, aceasta, sotul sau vreo ruda apropiata. Este incompatibila calit de expert cu cea de martor in aceeasi cauza, calitatea de martor avand intaietate(intr-o cauza penala, ca expert pot fi desemnate numeroase pers care au o abilitate in ac sens, dar martor nu poate fi chemata decat pers care are cunostinta de fapte sau imprejurari de natura sa serveasca la aflarea adevarului). Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori in aceeasi cauza nu constituie motiv de recuzare.

Abtinerea

Abtinerea este institutia prin care cel aflat in incompatibilitate cere sa nu participe la rezolvarea unei anumite cauze penale de care se leaga cazul de incompatibilitate. Pers incompatibila este obl sa declare presedintelui instantei, procurorului care supravegheaza cercetarea penala sau procurorului ierarhic superior ca se abtine de a participa la procesul penal, cu indicarea cazului de incompatibilitate care constituie motivul abtinerii. Declaratia de abtinere se face de indata ce pers obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate. Obligatia de abtinere are un caracter moral si, in cazul neindeplinirii ei, cel ce s-a aflat in incompatibilitate poate fi sanctionat discilpinar, cu cond ca ac sa fi stiut ca nu poate participa la rezolvarea cauzei penale.

Recuzarea

O alta pers care are calit de parte in proces poate cere ca pers incompatibila sa nu participe la rezolvarea unei cauze penale. In cazul in care pers incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, aceasta poate fi recuzata atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, de oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate si cel mai tarziu pana la incheierea dezbaterilor. In ipoteza in care partea ar afla despre cazul de incompatibilitate dupa pronuntarea hotararii, ac nu mai are nici o posibilitate sa formuleze cererea sa formuleze cererea de recuzare. Recuzarea se formuleaza oral sau scris, cu indicarea pt fiecare pers in parte a cazului de incompatibilitate invocat si a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momemntul recuzarii. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecatori care compun completul de judecata. Parte acare invoca existenta vreunui caz de incompatibilitate in cursul judecatii in prima instanta nu poate viza prin cererea de recuzare decat un singur judecator, si anume, cel desemnat sa intre in completul de judecata. Instanta suprema a statutat ca cererea de recuzare care priveste judecatorii intregii instante, iar nu numai pe acei judecatori care compun completul de judecata, este inadmisibila. Cererea de recuzare poate fi facuta numai de partile in cauza; procurorul nu poate face o asemenea cerere. Cererea de recuzare se solutioneaza sa un alt complet, fara participarea celui recuzat, din textul de lege rezultand faptul ca, dupa pronuntarea hotararii, instanta, desesizandu-se, nu mai poate constitui un alt complet de judecata.

Procedura de solutionare a cererii de abtinere sau recuzare in cursul judecatii

In vederea solutionarii corecte a cerererii de abtinere sau recuzare, legea arata ca abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului, magistratului asistent sau grefierului se solutioneaza de catre un lat complet, in sedinta secreta, fara participarea celui ce declara ca se abtine sau este recuzat. Completul de judecata va avea acelasi nr de judecatori cu cel care este investit sa rezolve cauza penala; din complet pot face parte aceiasi judecatori care au format completul initial, cu exceptia celui care s-a abtinut sau este recuzat. Ac din urma aspect nu poate fi intalnit in cauzele penale care se judeca in prima instanta la judecatorie, tribunal, tribunal specializat sau Curtea de Apel, unde completul este format dintr-un singur judecator. Judecarea cererii de recuzare in sedinta publica, iar nu in sedinta secreta, atrage nulitatea relativa si nu atrage nulitatea absoluta a incheierii prin care s-a solutionat cererea. In cazul in care s-a solutionarea cererii de abtinere sau recuzare se face cu participarea celui care se abtine sau este recuzat, opereaza nulitatea absoluta. Sub aspect procedural, examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de indata, ascultandu-se procurorul cand este prezenta in instanta, iar daca se gaseste necesar, si partile, precum si pers care se abtine sau a carei recuzare se cere. In privinta participarii procurorului la solutionarea cererii de abtinere sau recuzare, rezulta, fara indoiala, ca legea a avut in vedere un alt procuror decat cel care s-a abtinut sau a fost recuzat, acesta din urma putand fi numai ascultat. Pt continuarea judecarii cauzei, instanta, dupa ce admite recuzarea, tb sa dispuna care dintre pers aratate in textele mentionate nu va lua parte la judecarea cauzei. Se poate formula o cerere care sa privesca intreaga instanta. In ac sit competenta de a solutiona cererea apartinea instantei ierarhic superioare. Pt sit in care nu se poate alcat un alt complet care sa decida asupra cererii de abtinere ori recuzare la instanta la care se rezolva caza penala, abtinerea sau recuzarea se solutioneaza se instanta ierarhic superioara. In cazul in care se gaseste intemeiata abtinerea sau recuzarea si, din cauza abtinerii, nu se poate alcatui completul completul de judecata la instanta competenta sa solutioneze cauza, instanta ierarhic superioara desemneaza pt judecarea cauzei o instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a formulat abtinerea sau recuzarea, ac ipoteza fiind un caz special in care opereaza stramutarea cauzei penale. Cererea de recuzare formulata este solutionata prin incheierea de admitere sau respingere. In ceea ce priveste ipoteza respingerii cererii de recuzare, din formularea legii se desprind urmat cazuri in care cererea va fi apreciata ca fiind inadmisibila:

1. cererea nu cuprinde indicarea cazului de incompatibilitate invocat si temeiurile de fapt care sustin recuzarea;

2. cererea de recuzare vizeaza judecatori care nu fac parte din completul de judecata desemnat pt respectiva cauza;

3. cererea de recuzare vizeaza judecatorul chemat sa decida asupra recuzarii.

Incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata numai cu recus, in termen de 48h din mom pronuntarii si dosarul se inainteaza de indata instantei de recurs. Recursul se judeca in termen de 48h din mom primirii dosarului, in camera de consiliu cu participarea partilor.

Procedura de solutionare a cererii de abtinere sau recuzare in cursul urmaririi penale

Daca declaratia de abtinere sau cererea de recuzare a fost facuta in cursul urmaririi penale, asupra abtinerii sau recuzarii pers care efectueaza cercetarea penala sau a procurorului se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior. Cena cererea de recuzare vizeaza pers care efectueaza cercetarea penala, cel interesat se adreseaza ofiterului respectiv sau procurorului. In cazul in care cererea este adresata organului de cercetare penala, acesta este obl sa o inainteze, impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24h, procurorului, fara a intrerupe cursul cercetarii penale. Procurorul, primind cererea de recuzare, este obl sa o solutioneze in cel mult 3zile, printr-o ordonanta. Cererea de recuzare care priveste pe procuror se solutioneaza in acelasi termen si in aceleasi cond de catre procurorul ierarhic superior. Cererea de abtinere sau recuzare a expertului sau interpretului se solutioneaza in aceleasi cond ca si cererea de recuzare a judecatorului sau a procurorului.

Sanctionarea incompatibilitatii

Incompatibilitatea este o institutie care nu este subsumata notiunii de "compunere a instantei", ac din urma fiind o pb ce priveste organizarea instantelor, pe cand incompatibilitatea priveste procesul ca activitate judiciara. Fiind institutii distincte, ac au un regim sanctionar diferit: astfel, in cazul compunerii gresite a instantei, sanctiunea este nulitatea absoluta, iar in cazul incompatibilitatii declarate de judecator sanctiunea este nulitatea relativa. Diferit este si regimul de constatare a incalcarii dispozitiilor legale privitoare la institutiile pe care le analizam; astfel, in timp ce nelegala compunere a instantei poate fi invocata in orice stare a procesului, cazul de incompatibilitate tb declarat de judecator sau reclamat de catre parte intr-o procedura prevazuta anume. In caz de admitere a abtinerii sau recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile se mentin. Organul judiciar are posibilitatea ca, in cazul unei incompatibilitati constatate, sa mentina actele indeplinite ori masurile dispuse, ceea ce, desigur, conduce la concluzia ca sanctiunea pe care o atrage incompatibilitatea este nulitatea relativa si nu absoluta.

S4 declinarea de competenta, conflictele si exceptiile de necompetenta

Instanta de judecata isi poate declina competenta trimitand dosarul instantei de judecata aratate ca fiind competenta prin hotararea de declinare. Pornindu-se de la premiza ca instanta care a fost initial investita cu solutionarea cauzei a indeplinit anumite acte sau a dispus anumite masuri procesuale, legea arata in ce masura ac isi mai prod efectele. Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata. Instanta care a primit dosarul in urma declinarii de competenta poate valorifica declaratiile data de inculpat in fata instantei care s-a desesizat. In cazul declinarii pt necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin. In cazul controlului asupra competentei, instanta investita cu judecarea cauzei penale are obl sa verifice, din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare si, in cazul in care constata ca nu este competenta, tb sa-si decline competenta, fara a indeplini vreun act in cauza. In cazul verificarii competentei, instanta tb sa constate deca este legal investita in raport cu faptele ce constituie infractiuni, si nu in raport cu incadrarea juridica data acestor fapte prin rechizitoriu, declinarea competentei fiind legala daca instanta isi constata necompetenta in raport cu faptele si persoanele ce au fost trimise in judecata, si nu in raport cu incadrarea juridica a faptelor respective, care ar putea fi gresita. Schimbarea incadrarii juridice are numeroase implicatii asupra declinarii de competenta tocmai datorita faptului ca, in numeroase cazuri, fapta, primind o noua incadrare juridica, poate sa modif competenta organelor judiciare. Declinarea de competenta tb analizata si prin prisma dispozitiilor legale care au in vedere modificarea competentei in raport cu schimbarea incadrarii juridice. Observam ca instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca chiar si atunci cand constata, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, ca infractiunea este de competenta instantei inferioare. Instanta care primeste dosarul prin declinare de competenta, datorita unei incadrari juridice ce-i atrage competenta, nu-si mai poate declina competenta catre o instanta inferioara in grad, cu motivarea ca noua incadrare juridica este gresita, daca dupa primirea dosarului a efectuat cercetarea judecatoreasca. In cursul cercetarii judecatoresti, instanta constata ca fapta dedusa judecatii urmeaza sa primeasca o incardare juridica ce atrage competenta de judecata a instantei superioare, iar urmarirea penala, potrivit cu noua incadrare juridica, nu a fost efectuata de organul competent. Solutia instantei care, dupa cercetarea judecatoreasca, a procedat la schimbarea incadrarii juridice si apoi si-a declinat competenta este legala. Hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului. Declinarea de competenta in timpul urmaririi penale se dispune prin ordonanta.

Conflictele de competenta

Conflictul pozitiv de competenta exista cand doua sau mai multe organe judiciare isi revendica in acelasi timp competenta de a mai solutiona aceeasi cauza penala. Conflictul negativ de competenta apare cand doua sau mai multe organe judiciare isi declina reciproc competenta. Conflictele pozitive si negative de competenta atrag prelungirea nejustificata a rezolvarii cauzei penale, cheltuieli judiciare in plus. Conflictele de competenta pot aparea numai intre organe judiciare care au aceeasi competenta functionala, de aceea nu se pot ivi conflicte de competenta intre o instanta de judecata si un organ de urmarire penala. Pot insa sa apara conflicte de competenta intre procuror si organele de cercetare penala. Aceste incidente privind competenta se rezolva de catre organe superioare in grad celor aflate in conflict. Ex. cand conflictul de competenta se iveste intre o instanta civila si una militara, solutionarea conflictului este de competenta ICCJ, sectia penala, in calitate de instanta ierarhic superioara comuna. Instanta ierarhic superiora comuna este sesizata, in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de cattre instanta care si-a declinat cea din urma competenta. In toate cazurile, sesizarea se poate face si de catre procuror sau de ctare parti. Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta, judecata se suspenda. Instanta ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de competenta cu citarea partilor.

Exceptiile de necompetenta

Exceptia de necompetenta materiala si cea de necompetenta dupa calitatea persoanei pot fi ridicate in tot cursul procesului penal, pana la pronuntarea hotararii definitive. Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pana la citirea actului de sesizare in faza primei instante de judecata. In cazul in care ac exceptie nu a fost ridicata pana in mom mentionat mai sus, instanta sesizata ramane competenta de a judeca in continuare cauza, chiar si in cazul in care competenta teritoriala ar apartine unei alte instante. Exceptiile de necompetenta pot fi ridicate de catre procuror, de catre oricare dintre parti sau puse in discutia partilor din oficiu. Desi legea nu prevede, exceptiile de necompetenta pot fi ridicate si de catre instanta de judecata.

S5 Stramutarea cauzelor penale(notiune, temei, procedura)

Stramutarea este institutia procesuala prin intermediul careia o anumita cauza penala este luata din competenta unei instante si este data spre rezolvare unei alte instante de grad egal. In cazul stramutarii este vb de o deviatie de la competenta teritoriala, competenta teritoriala normala fiind inlocuita cu una delegata. Se va dispune stramutarea judecarii unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad in urmatoarele cazuri:

1. impartialitatea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei, dusmaniilor locale sau calitatii partilor;

2. exista pericolul de tulburare a ordinii publice;

3. una dintre parti are o ruda sau un afin pana la gradul 4inclusiv printra judecatori sau procurori, asistentii judiciari sau grefierii instantei.

Cererea de stramutare a judecarii unei cauze aflate pe rolul ICCJ, Sectia penala este inadmisibila, intrucat nicio alta instanta din tara nu este egala in grad cu aceasta instanta. Stramutarea judecatii unei cauze reprezinta o prorogare de competenta teritoriala intre instante de acelasi grad, vizand exclusiv faza judecatii, nu si a celei a urmaririi penale.

Procedura stramutarii

Cererea de stramutare se adreseaza ICCJ si tb motivata. Cererea de stramutare poate avea ca efect suspendarea judecarii cauzei. Stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, de procuror sau de ministrul justitiei. Presedintele ICCJ cere, pt lamurirea instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicandu-I, totodata, termenul fixat pt judecarea cererii de stramutare. Cand ICCJ este instanta ierarhic superioara, informatiile se cer Ministerului Justitiei. Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia masuri pt incunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pt solutionarea ac, cu mentiunea ca partile pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pt solutionarea cererii. Cand in cauza a carei stramutare se cere sunt arestati, presedintele dispune desemnarea unui aparator din oficiu. Sedinta in care se judeca cererea de stramutare este publica. Cand partile se infatiseaza, se asculta si concluziile ac. ICCJ dispune, prin incheiere motivata, admiterea sau respingerea cererii. Hotararea prin care se solutioneaza cererea de stramutare este o incheiere. In cazul in care ICCJ gaseste cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii cauzei, hotarand, totodata, in ce masura actele indeplinite in fata instantei de la care s-a stramutat cauza se mentin. Din ac prevederi rezulta ca stramutarea nu prod efecte asupra actelor indeplinite in cursul urmaririi penale, stramutarea priveste numai judecarea cauzei penale. Daca prin acelasi rechizitoriu s-a dispus atat scoaterea de sub urmarire penala a unui invinuit, cat si trimiterea in judecata a unui inculpat, stramutarea cauzei penale privind pe inculpatul trimis in judecata nu prod efecte asupra solutiei de scoatere de sub urmarire penala. In cazul admiterii cererii de stramutare, pot fi desfiintate toate actele procesuale si procedurale indeplinite in fata instantei de la care s-a stramutat cauza. Prin hotararea de stramutare sunt desfiintate chiar hotararile(sentinte sau decizii) prin care a fost solutionat fondul cauzei, daca instanta de la care s-a facut stramutarea a procedat intre timp la judecarea ei. Prin admiterea cererii de stramutare ICCJ va dispune stramutarea nu numai a judecarii unei anumite faze procesuale, si a intregului proces penal, care implica judecarea cauzei respective atat in fond, cat si in cadrul cailor de atac ordinare si extraordinare. In cazul in care s-a dispus stramutarea cauzei in apel sau recurs, iar instanta de control judiciar a dispus rejudecarea cauzei de catre prima instanta, competenta sa rejudece cauza este instanta de fond din circumscriptia instantei de control judiciar unde a fost stramutata judecarea cauzei in apel sau in recurs, iar nu instanta care a pronuntat sentinta. Incheierea prin care ICCJ dispune asupra stramutarii nu este supusa nici unei cai de atac, atat ordinare cat si extraordinare. Dupa admiterea cererii de stramutare va fi instiintata instanta de la care se stramuta cauza. In cazul in care judecarea cauzei nu a fost suspendata si instanta a procedat intre timp la judecarea ei, hotararea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare. Instanta la care s-a stramutat cauza ramane competenta si dupa completarea urmaririi penale, consecutiva restituirii dosarului la procuror. In cazul in care prin hotararea de stramutare se dispune mentinerea actelor efectuate pana la formularea cererii, instanta care primeste cauza spre rezolvare nu tb sa se margineasca la a pronunta o hotarare numai pe baza actelor de cercetare judecatoreasca efectuate, ci trebuie sa continue cercetarea judecatoreasca pt a da eficienta stramutarii. Pt a preintampina tergiversarea judecarii cauzei, legea arata ca stramutarea nu poate fi ceruta din nou, afara de cazul cand noua cerere se intemeiaza pe imprejurari necunoscute ICCJ la solutionarea cererii anterioare sau ivite dupa aceasta.

S6 probele(notiune+istoric, clasif)

Datele sau info care ajuta la rezolvarea cauzei penale sunt furnizate prin intermed probelor; sunt elem cu relevanta informativa asupra tuturor laturilor cauzei penale. Infaptuirea justitiei penale depinde, in principal, de sistemul probelor. Ac este si expl pt care, de-a lungul timpurilor, a existat o intensa preocupare pt perfectionarea sist de probatiune. Sist de probatiune pot fi localizate in anumite epoci sau oranduiri sociale, ele reflectand atitudinea claselor sociale dominante fata de modul de administrare a justitiei. In oranduirea sclavagista intalnim un sist de probatiune empiric, caract prin posibilit de a trage concluzii din orice proba, indiferent daca ac era sau nu cea mai concludenta in cauza. In oranduirea feudala, sistemul empiric a fost inlocuit cu cel religios, in care in vederea aflarii adevarului, se recurgea la "serviciile"divinitatii. In ac sist, datele cu privire la rezolvarea cauzei erau "transmise" de divinitate prin intermed duelului judiciar, al ordaliilor si al juramantului religios. Statul feudal centralizat a introdus sist probelor formale, in care val probelor era aprioric stabilita. In ac sist, probele erau tarifate dinainte, cei care solutionau cuaza avand doar sarcina de a respecta ierarhia probelor, fara vreo posibilitate de evaluare a fortei lor de dovada. Mai tarziu, sistemul formal a fost inlocuit cu sist sentimental si site stiintific al probelor. In cadrul sist sentimantal judecatorii aveau libertatea sa aprecieze probele, ei luand in seama numai pe acelea care le inspirau certitudini asupra adevarului real. In sist stiintific al probelor se fol tehnici noi, socotite eficiente in aflarea adevarului ca: narcoanaliza, detectorul de minciuni, expertiza and. Unele dintre ac metode stiintifice sunt socotite metode incorecte de administrarea probelor. In dreptul nostru a fost adoptat principiul liberei aprecieri a probelor. In ac sist probele nu au val mai dinainte stabilita.

Dupa caracterul sau natura lor, probele sunt in sprijinul invinuirii sau al apararii, ele devenind astfel probe in acuzare sau probe in aparare. Probele in acuzare servesc la dovedirea vinovatiei invinuitului sau inculpatulu. Pot fi socotite probe in acuzare si elementele de fapt sau imprejurarile care dovedesc existenta unor circumstante agravante. Probele in aparare dovedesc, fie nevinovatia invinuitului sau inculpatului, fie existenta unor circumstante de natura sa atenueze raspunderea penala a ac.

Dupa izvoarele lor, probele pot fi imediate si mediate. Probele immediate sunt cele obtinute din sursa lor originala. Sunt astfel de probe: continutul declaratiei unui martor ocular, continutul unui inscris original, continutul procesului-verbal de examinare a corpurilor delicte. Probele mediate sunt socotite probe secundare ele fiind obtinute dintr-o alta sursa decat cea originala. Este, spre ex, o proba mediata continutul declaratiei unui martor care relateaza ceea ce i-a povestit un martor ocular despre o anumita situatie sau imprejurare.

Dupa legatura lor cu obiectul probatiunii, probele se impart in probe directe si probe indirecte. Probele directe dovedesc in mod nemijlocit vinovatia sau nevinovatia invinuitului sau inculpatului, ele continand informatii care pun in lumina, fara ajutorul altor probe aspectele legate de rezovarea problemelor esentiale in cauza penala(ex. prinderea faptuitorului in flagrant delict, continutul declaratiei prin care faptuitorul recunoaste savarsirea faptei, etc). Probele indirecte nu furnizeaza informatii care pot dovedi in mod direct vinovatia sau nevinovatia faptuitorului; ac probe pot conduce la anumite concluzii in cauza penala numai in masura in care se coroboreaza cu continutul altor probe directe sau indirecte(ex. gasirea unui obiect asupra unei pers, imposibilitatea pers de a justifica provenienta obiectului si prezenta posesorului obiectului in apropierea locului sau chiar la locul de unde a fost sustras obiectul respectiv).

Pertinenta, concludenta si utilitatea probelor

In vederea realizarii procesului penal in continutul obiectului probatiunii pot fi cuprinse numai probele care aduc informatii ce conduc la rezolvarea tuturor pb pe care le ridica fondul cauzei. In teoria procesului penal, dar si in lege, se folosesc denumirile de probe pertinente, probe concludente si probe utile. Probele pertinente sunt acele elemente de fapt care au legatura cu faptele sau imprejurarile ce trebuie dovedite intr-o anumita cauza penala. Proba pertinenta tb sa fie si concludenta. Probele concludente sunt acele elem de fapt care contribuie la aflarea adevarului si solutionarea cauzei penale. Nu orice proba pertinenta este si concludenta. Cererea pt administrarea unei probe nu poate fi respinsa daca proba este concludenta si utila. Nu orice proba concludenta este si utila. Prin probe utile intelegem acele elem de fapt care, prin informatiile pe care le contin, sunt necesare solutionarii cauzei. Proba utila este implicit si concludenta. Proba concludenta poate fi insa inutila, in sensul ca nu este necesara pt solutionarea cauzei. O proba poate fi administrata intr-o cauza penala numai daca intruneste 2cond, si anume daca este pertinenta, concludenta si utila. Admiterea sau respingerea cererii de a administra o anumita proba se face motivat. Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijl de contrangere, precum si promisiuni sau indemnuri in scopul de a obtine probe. Este oprit a determina o pers sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale in scopul obtinerii unei probe. Investigatorii sub acoperire sau investigatorii cu identitate reala pot fi autorizati sa promita, sa ofere sau, dupa caz, sa dea bani ori alte foloase unui functionar, in cond prevazute in art.254, 256 sau 257C.pen. In sit in care o proba este pertinenta, concludenta si utila, dar a fost administrata prin incalcarea dispoz art.68, o asemenea proba nu poate fi valorificata in procesul penal. Legiuitorul a prevazut ca mijl de proba obtinute in mod ilegal nu pot fi folosite in procesul penal.

S7 obiectul probatiunii

Obiectul probatiunii

Se intelege prin obiect al probatiunii, ansamblul faptelor sau al imprejurarilor de fapt ce trebuie dovedite in vederea solutionarii cauzei penale. In obiectul probatiunii se includ numai faptele si imprejurarile de fapt. Existenta normelor juridice nu tb dovedita, prezumandu-se ca ele sunt cunoscute atat de catre organele judiciare, cat si de catre justitiabili. Sunt naumite categ de fapte sau imprejurari care tb dovedite in orice cauza penala, ele alcatuind obiectul generic al probatiunii. Alte fapte sau imprejurari tb dovedite numai in anumite cauze penale, ac din urma alcatuind obiectul concret al probatiunii. Fac parte din obiectul generic al probatiunii faptele care privesc invinuirea imprejurarile referitoare la agravarea sau atenuarea raspunderii penale, aspectele privind urmarile infractiunii.

Faptele si imprejurarile care formeaza obiectul probatiunii

Dintre faptele sau imprejurarile cu ajutorul carora este solutionat fondul cauzei mentionam pe cele privitoare la existenta sau inexistenta infractiunii, identificarea faptuitorului, dovedirea vinovatiei faptuitorului si stabilirea raspunderii penale a acestuia. Faptele sau imprejurarile care vizeaza normala desfasurare a procesului penal nu au implicatii asupra fondului cauzei, dar este necesara dovedirea lor pt a se constata daca sunt sau nu incidente anumite dispozitii legale care disciplineaza cursul procesului penal(ex. starea sanatatii invinuitului sau inculpatului, cand ac sustine ca este bolnav si cere suspendarea procesului penal, imprejurarile privind necesitatea luarii masurilor asiguratorii sau masurilor de siguranta, etc). In cadrul faptelor si imprejurarilor cu ajutorul carora se rezolva fondul cauzei, un loc deosebit il ocupa faptele principale si faptele probatorii. Faptele principale sunt, sub aspectul clasificarii probelor, probe directe, prin intermediul lor putandu-se face dovada existentei sau inexistentei faptei, urmarilor ei socialmente periculoase si vinovatiei sau nevinovatiei faptuitorului. Faptele principale, prin cantitatea si calitatea informatiilor pe care le furnizeaza pot conduce, singure, la rezolvarea cauzei penale. Faptele probatorii sunt, sub aspectul clasificarii probelor, probe indirecte, deoarece, prin informatiile pe care le furnizeaza, conduc la stabilirea, pe cale indirecta, a faptelor principale. Faptele probatorii se mai numesc si indicii, adica fapte sau imprejurari care permit formularea unor deductii logice privind aspecte ale rezolvarii cauzei. Indiciile au o dubla functionalitate. Ele pot conduce la stabilirea faptelor principale, deci au rolu de a ajuta la rezolvarea fondului cauzei, iar pe de alta parte, ele pot conduce la luarea unor masuri de care depinde buna desfasurare a procesului penal(ex. masura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala fata de invinuit daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala).

Faptele similare, auxiliare si negative

Sunt anumite categ de fapte, care, desi nu sunt legate in mod direct de faptul principal, pot, totusi, sa furnizeze informatii care sa ajute la aflarea adevarului intr-o cauza penala. Ac fapte pot fi similare, auxiliare si negative; ele pot intra in continutul obiectului probatiunii in care ac pot aduce informatii de natura sa faca lumina asupra unor aspecte ale cauzei penale. Faptele auxiliare sunt acelea care- desi nu se refera la dovedirea imprejurarilor unei cauze- pot furniza informatii privind rezolvarea acelei cauze(afirmatia unei pers cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea unui martor care a fost ascultat intr-un dosar penal). Faptele similare sunt acelea care se aseamana cu faptul principal fara sa se afle, insa, in vreo legatura de cauzalitate cu ac. Asemenea fapte pot sa ajute, in anumite situatii, la deslusirea unor aspecte ale cauzei penale. Elementele modului de operare ofera posibilitatea identificarii autorilor unor infractiuni sau a grupului din care ac fac parte, si, in consecinta, pot fi cuprinse in obiectul probatiunii. Faptele negative sunt clasificate, la randul lor, in fapte negative nedeterminate si fapte negative determinate. Faptele negative nedeterminate nu intra in obiectul probatiunii, deoarece nu se pot proba(o pers nu poate dovedi ca nu a fost niciodata intr-o anumita localitate si, in consecinta, o asemenea imprejurare nu poate face obiectul probei). Faptele negative determinate se pot proba prin fapte pozitive daca sunt limitate si determinate(se poate dovedi ca o anumita pers, intr-o anumita zi, la o anumita ora, nu s-a aflat in localitatea X, fiindca, in aceeasi zi, la aceeasi ora, se afla in localitatea Y- alibiul). In consecinta, faptele negative determinate pot intra in obiectul probatiunii.

Faptele si imprejurarile care nu pot forma obiectul probatiunii

Principiul care calauzeste probatiunea in procesul penal este acela al admisibilitatii oricarei probe daca ac este concludenta si utila pt aflarea adevarului. Ac principiu cunoaste 2limitari: limitari legale si limitari impuse de conceptiile noastre despre lume si societate. In anumite situatii legea interzice expres administrarea de probe in vederea dovedirii unor fapte sau imprejurari de fapt. Astfel, pers obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei, fara incuviintarea pers sau orgnizatiei fata de care este obl a pastra secretul. Nu pot intra in obiectul probatiunii faptele sau imprejurarile contrare conceptiei noastre despre lume si societate. Nu pot face obiect al probatiunii faptele sau imprejurarile care, in conceptia noastra, nu sunt posibile.

Faptele si imprejurarile care nu tb dovedite

Organul de urmarire si instanta de judecata sunt obl sa lamureasca sub toate aspectele cauza, pe baza de probe. Cand legea instituie o prezumtie legala absoluta, faptul astfel prezumat nu trebuie dovedit. In cazul prezumtiei legale relative este admisa contra-dovada. Faptele evidente cunt cunostintele despre lumea inconjuratoare dobandite din experienta vietii si nu mai tb dovedite. Faptele notorii sunt cele cunoscute de un cerc larg de pers, fiind, cum se spune, de notorietate. Notorietatea unor fapte poate fi generala sau locala. Caracterul notoriu al unui fapt este stab de organul judiciar in functie de imprejurarea de care depinde rezolvarea cauzei penale. Este posibil ca partile sa accepte existenta anumitor fapte sau imprejurari de care depinde rezolvarea cauzei penale(fapte necontestate).

S8 declaratiile invinuitului/ inculpatului

Procedura de obtinere a declaratiilor invinuitului sau inculpatului

Declaratiile invinuitului(urmarit penal) sau ale inculpatului(s-a pus in miscare actiunea penala) constituie un drept al ac, si nu o obl. Ac mijl de proba are o dubla functionalitate in procesul penal: pe de o parte, furnizeaza informatiile necesare aflarii adevarului, iar pe de alta parte, constituie prima modalitate prin intermediul careia cel ce urmeaza sa fie tras la raspundere penala isi exercita dreptul sau de aparare. In prima faza a procesului penal, invinuitul este ascultat la inceputul urmaririi penale si la sfarsitul urmaririi penale, precum si cu ocazia luarii masurii arestarii preventive. Inculpatul este ascultat cu ocazia luarii masurii arestarii, in cazul continuarii cercetarii dupa punerea in miscare a actiunii penale si cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala. In faza de judecata, inculpatul este ascultat ori de cate ori este necesar. In timpul urmaririi penale, organul de cercetare penala va continua sa instrumenteze cauza si fara a-l asculta pe inculpat, cand ac este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in tara. In faza de judecata, inculpatul nu este ascultat in cazul in care nu se prezinta, desi a fost legal citat. Incalcarea dispozitiilor legale privind ascultarea invinuitului sau inculpatului atrage sanctiunea nulitatii, deoarece prin ac este violat dreptul sau de aparare. Inainte de a fi ascultat, invinuitul sau inculpatul este intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, locul de munca, ocupatia, adresa la care locuieste efectiv, antecedentele penale si alte date, pt stabilirea situatiei sale personale. Invinuitului/ inculpatului i se aduc apoi la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei, incadrarea juridica a ac, dreptul de a avea un aparator, precum si dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se totodata atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa. Obl organelor judiciare de a proceda la informarea faptuitorului despre drepturile apararii, printre care si dreptul la tacere, imediat ce s-a constatat sav unei infractiuni flagrante. Inainte de a i se lua prima declaratie, faptuitorul tb sa stie ca are dreptul de a nu declara nimic si ca tot ceea ce va declara va putea fi folosit impotriva sa ulterior, pe parcursul procedurii judiciare. Sanctiunea care poate interveni in ipoteza incalcarii obligatiei de incunostintare a invinuitului ori a inculpatului despre dreptul de a nu declara nimic este nulitatea relativa. Daca invinuituil sau inculpatul da o declaratie, I se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta. Daca invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie sa dea o declaratie, organul de urmarie penala, inainte de a-l asculta, ii cere acestuia sa dea o declaratie scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce. Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta si obl de a anunta in scris, in termen de 3zile, orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal. Incalcarea ac obl reprezinta o abatere judiciara, sanctionata cu amenda judiciara de la 500lei la 5000lei. Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat. Dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea ce i se aduce. Invinuitul sau inculpatul este intrebat cu privire la probele pe care intelege sa le propuna. Pt ca declaratiile sa poata fi folosite in cadrul procesului penal si pt a se retine cu fidelitate ceea ce invinuitul sau inculpatul declara, legea prevede obligativitatea consemnarii in scris a acestor declaratii. La consemnarea acestor declaratii, se va mentiona ora inceperii si ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului. Orice declaratie va fi determinata in mod riguros in timp. Invinuitului sau inculpatului i se ofera posibilitatea de a verifica daca cele relatate de el au fost consemnate in mod corect in declaratia scrisa. Sunt situatii cand invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze declaratia; in ac cazuri, se face mentiune privind ac aspecte, in declaratia scrisa. Pt a se conferi caracter oficial declaratiei invinuitului sau inculpatului, ac va fi semnata atat de cel care care a dat-o cat si de catre organul judiciar penal in fata caruia invinuitul sau inculpatul a fost ascultat. Declaratiile date in fata instantei sunt semnate de catre presed completului de judecata si de catre grefier. Daca declaratia a fost luata prin interpret, ac din urma o va semna si el. Ac declaratii pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. Declaratia invinuitului sau inculpatului este divizibila(organul judiciar retinand numai ceea ce se coroboreaza cu alte probe) si retractabila, numai daca aceasta se impune in urma aprecierii intregului material probator din cauza. Retractabilitatea declaratiei implica posibilitatea organelor judiciare, in principiu, de a inlatura declaratiile anterioare(probele nu au o valoare prestabilita, iar aprecierea fiecareia dintre ele se face in urma examinarii tuturor probelor administrate in cauza).

Organul de urmarire sau instanta de judecata are obligatia sa cheme, spre a fi ascultate, pers care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si pers civilmente responsabila.

S9 Declaratiile martorilor

Martorul= pers care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal. Martorilor le revine obl sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie si obligatia sa declare tot ce stiu cu privire la aspectele cauzei. Astfel incalcarea de catre martor a obligatiei de a se prezenta la organele judiciare costituie o abatere juridica care se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 250lei la 5000lei.

Pers care nu pot fi asc ca martor:

- pers obl sa pastreze secterul profesional. Obl pastrarii secretului profesional este inlaturata, cei ce detin asemenea secrete putand fi asc ca martori, in cazul in care pers fizica sau juridica fata de care exista obl pastrarii secretului profesional incuviinteaza divulgarea secretelor respective. Dispozitia legala privind pastrarea secretului profesional nu opereaza in cazul unor date care privesc savarsirea unei infractiuni contra sigurantei statului sau contra pacii si omenirii. Are intatietate calitatea de martor fata de calitatea de aparator cu privire la faptele si imprejurarile pe care ac le-a cunoscut inainte de a deveni aparator sau reprezentant al vreuneia dintre parti.

- partea vatamata sau partea civila. Fiind pers interesate in cauza, nu pot sa cumuleze si calitatea de martor, fiindca nimeni nu poate depune ca martor in propria sa cauza. Pers vatamata poate fi ascultata ca martor daca nu este constituita parte civila sau nu participa la proces ca parte vatamata. In cazul in care pers vatamata s-a constituit in proces ca parte vatamata si ca parte civila si, ulterior renunta la pretentiile civile, nu poate fi asc in proces ca martor daca si-a pastrat calitatea de parte vatamata. Daca partea vatamata a fost ascultata, totusi, in calitate de martor, declaratia sa poate fi valorificata ca mijloc deproba in masura in care se coroboreaza cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente la dosar.

Sotul sau rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obl sa depuna marturie. In sit in care una dintre pers mentionate mai sus este de acord sa fie asc ca martor, acest lucru este posibil. In cazul in care ac pers consimt sa fie audiate ca martori si fac declaratii mincinoase, pot raspunde pt infractiunea de marturie mincinoasa.

Procedura ascultarii martorilor

Procedura de ascultare propriu-zisa a martorilor este precedata de o etapa in care pers chemate ca martori sunt identificate. Inainte de a fi ascultat, martorul este intrebat de nume, prenume, etate, adresa si ocupatie. Martorul este apoi intrebat daca este sot sau ruda a vreuneia dintre parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreopaguba de pe urma infractiunii. Prin intrbarile puse martorului se urmareste sa se afle care sunt raporturile dintre el si invinuit sau inculpat si, in functie de aceasta constatare, sa se faca aprecierea probelor. Inainte de a fi ascultat, martorul depune juramantul. De la obligatia de a depune juramantul sunt exceptati minorii care nu au implinit varsta de 14ani, acestora insa atragandu-li-se atentia sa spuna adevarul. Dupa realiz procedurii prealabile ascultarii propriu-zise, martorului I se face cunoscut obiectul cauzei si I se arata care sunt faptele sau imprejurarile pt dovedirea carora a fost propus ca martor, cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea. Daca sunt mai multi martori, fiecare este ascultat separat. Dispozitiile privind consemnarea declaratiilor invinuitului sau inculpatului se aplica si in procedura de ascultare a martorului. Minorul poate fi ascultat ca martor. Pana la varsta de 14ani ascultarea lui se face in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a pers careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare. Ori de cate ori martorul se gaseste in imposibilitatea de a se prezenta pt a fi ascultat, organul de urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla. In timp ce declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, precum si declaratiile partilor pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care se coreboreaza cu alte probe, declaratiile martorilor pot servi la aflarea adevarului in mod neconditionat. In sit in care exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identitatii reale a martorului sau a localitatii acestuia de domiciliu sau de resedinta, ar fi pereclitata viata, integritatea corporala sau libertatea lui ori a altei pers, martorului I se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmeaza sa apara in fata organului judiciar. Organele judiciare competente sa dispuna ac masura sunt procurorul, in faza de urmarire penala, si instanta, in faza de judecata, la cererea motivata a procurorului, a martorului sau a oricarei alte pers indreptatite.

Procedee speciale de obtinere a declaratiilor partilor si a martorilor:

- confruntarea este un procedeu probatoriu complementar, putand fi folosit de catre organul de urmarire penala sau de instanta in cazul in care se constata ca exista contraziceri intre declaratiile pers ascultate in aceeasi cauza. Confruntarea este socotita un mijloc tactic de verificare a declaratiilor si de precizare a pozitiilor invinuitilor sau inculpatilor fata de faptele ce li se imputa.

- in situatia in care una dintre parti sau o alta pers care urmeaza sa fie ascultata nu cunoaste limba romana, ori nu se poate exprima, organul de urmarire penala sau instanta de judecata, ii asigura in mod gratuit folosirea unui interpret care poate fi desemnat sau ales de parti; in acest din urma caz, ac tb sa fie un interpret autorizat, potrivit legii.

S10 Interceptarile si inregistrarile audio sau video

Interceptarile si inreg se dispun la cererea procurorului care efct sau supravegheaza urmarirea penala. Este necesar a se constata ca interceptarea si inreg se impun, dupa caz:

- pt stab situatiei de fapt;

- pt ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace;

- pt ca cercetarea ar fi mult intarziata. Ac autorizare poate fi acordata in cazul infractiunilor contra sigurantei statului prev de CP si de legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de pers, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau de alte valori, in cazul infractiunilor prev de L78/2000(faptelor de coruptie) ori a altor infractiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai caror faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace ori in cazul infractiunilor care se sav prin mijl de comunicare electronica. Se poate apela la interceptarile si inreg convorbirilor sau comunicarilor si pt alte infr, care insa tb sa indepl o cond generica esentiala: sa existe date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pt care urmarirea penala se efect din oficiu. In cazul infractiunilor la care urmarirea penala nu se efect din oficiu, ac mijl de proba sunt inadmisibile. Autorizarea interceptarii si a inreg se face prin incheiere motivata, care va cuprinde:

- indiciile concrete si faptele care justifica masura;

- motivele pt care stab situatiei de fapt sau identificarea ori localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijl ori cercetarea ar fi mult intarziata;

- pers, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii;

- per pt care sunt autorizate interceptarea si inreg.

Presedintele instantei care va emite autorizatia, ori judecatorul desemnat de ac, tb sa aprecieze ca interceptarea si inreg convorbirilor se impun pt stab situatiei de fapt sau pt ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijl ori cercetarea ar fi mult intarziata. Autorizatia se da pt durata necesara interceptarii si inreg, dar nu pt mai mult de 30zile, cu posibilitatea reinoirii, inainte sau dupa expirarea celei anterioare, in aceleasi cond, pt motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputan depasi 30zile. Durata totala a interceptarilor si inreg autorizate, cu privire la ac pers si ac fapta, nu poate depasi 120zile. Inreg pot fi facute ca urmare a cererii motivate a pers vatamate, procurorul poate solicita judecatorului autorizarea interceptarii si inreg convorbirilor ori comunicarilor efect de ac prin telef sau orice mijl de comunicare, indiferent de natura infr ce formeaza obiectul cercetarii. Organele care efect interceptarile si inreg sunt:

- procurorul care efect sau supravegheaza urmarirea penala;

- org de cercetare penala, in urma dispoz procurorului.

In anumite sit speciale, cand intarzierea obtinerii autorizarii in cond obisnuite ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire, procurorul care efect sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanta motivata interceptarea si inreg convorbirilor ori comunicarilor, pe o durata de cel mult 48ore. In termen de 48ore de la expirarea termenului, procurorul prezinta ordonanta, impreuna cu suportul pe care sunt fixate intreceptarile si inreg efect si un proces-verbal de redare rezumativa a convorbirilor, judecatorului de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efect sau supravegheaza urmarirea penala, in vederea confirmarii. Judecatorul se pronunta asupra legalitatii si temeiniciei ordonantei in cel mult 24ore, prin incheiere motivata data in camera de consiliu. In cazul in care ordonanta este confirmata iar procurorul a solicitat prelungirea autorizarii, judecatorul va dispune autorizarea in continuare a interceptarii si inreg. Daca judecatorul nu confirma ordonanta procurorului, va dispune incetarea de indata a interceptarilor si inreg, iar cele efect vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de catre procuror, incheiundu-se in ac sens un proces-vb care se comunica in copie instantei. In cadrul operatiunii de stergere ori de distrugere este necesar a se avea in vedere si procesul-vb redactat, pt a nu ramane nicio urma a activit desfasurate care in final nu a fost validata de judecator. Despre efect interceptarilor si inregistrarilor convorbirilor sau comunicarilor care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie sa identif ori localizarea participantilor la savarsirea infractiunii, procurorul sau lucratorul din cadrul politiei judiciare, delegat de procuror, intocmeste un proces-vb in care convorbirile sau comunicarile sunt redate integral. In procesul-vb se mentioneaza autorizatia data de instanta pt efect acestora, numarul sau numerele posturilor telefonice sau alte date de identif a legaturilor intre care s-au purtat convorbirile sau comunicarile, numele pers care le-au purtat daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri sau comunicari in parte si nr de ordine al suportului pe care se face imprimarea. Procesul-vb este certificat pt autenticitate de catre procurorul care efect sau supravegheaza urmarirea penala in cauza. Daca savarsirea unor infr are loc prin convorbiri sau comunicari care contin secrete de stat, consemnarea se face in procese-vb separate. Corespondentele in alta lb decat cea romana sunt transcrise in lb rom, prin intermediul unui interpret. La procesul-vb se ataseaza, in plic sigilat, o copie a suportului care contine inregistrarea convorbirii. Suportul original se pastreaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, si va fi pus la dispoz instantei la solicitarea acesteia. Dupa sesizarea instantei, copia suportului care contine inreg convorbirii si copii de pe procesele-vb se pastreaza la grefa instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, la dispozitia exclusiva a judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei. In textul de lege in vigoare se stab obl procesuala a procurorului de a proceda la punerea la dispoz invinuitului sau inculpatului a proceselor-vb intocmite, cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala. Cu ac prilej, la cerere, invinuitul sau inculpatul poate solicita ascultarea inreg. Intr-un dosar de urmarire penala in care au fost efect interceptari si inreg de convorbiri sau alte comunicari, finalizat printr-o dispozitie de netrimitere in judecata, persoanei care a facut sesizarea, invinuitului sau inculpatului si altor pers interesate li se comunica copia actului de netrimitere in judecata, aceeasi comunicare se face pers ale caror convorbiri sau comunicari au fost intreceptate ori inreg. Suportul pe care sunt imprimate convorbirile inreg in ipoteza unei solutii de netrimitere in judecata se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, si se pastreaza pana la implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale pt fapta ce a format obiectul cauzei, cand se distrug, incheindu-se proces-vb in ac sens. Dupa arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile inreg poate fi consultat sau copiat in cazul reluarii cercetarilor numai de catre procurorul care efect sau supravegheaza urmarirea penala, iar in alte cazuri numai cu autorizarea judecatorului. Daca in cauza instanta a pronuntat o hotarare de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, ramasa definitiva, suportul original si copia acestuia se arhiveaza odata cu dosarul cauzei la sediul instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii. Dupa arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate poate fi consultat sau copiat numai cu incuviintarea prealabila a presedintelui instantei. Inregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta sau o asista in proces nu poate fi fol ca mijl de proba decat daca din cuprinsul ac rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea de catre avocat a unei infractiuni.

Aceste mijloace de proba pot fi supuse expertizei tehnice, la cererea procurorului, a partilor sau din oficiu.

S11 Expertizele

Toate constatarile tehnico-stiintifice si medico-legale se fac de urgenta, adica intr-un mom foarte apropiat sav infr, cerinta pe care nu o intalnim in cazul expertizelor. Toate constatarile tehnico-stiintifice si medico-legale pot fi dispuse numai in faza de urmarire penala, pe cand expertizele se pot face si in faza de judecata; de asemenea, in timp ce in cazul constatarilor tehnico-stiintifice si medico-legale specialistii se rezuma la consemnarea si cercetarea mai putin aprofundata a situatiilor ce le revin spre rezolvare, in cazul expertizelor are loc o investigare in cele mai mici detalii- uneori, chiar exhaustiva- a elementelor care fac obiectul expertizei.

In fct de natura pb ce urmeaza a fi lamurite, organele judiciare penale pot dispune efect urmat expertize:

- expertiza criminalistica, ce poate fi, la randul ei, de mai multe feluri, si anume: expertiza dactiloscopica, traseologica, balistica, tehnica a actelor, grafica, biocriminalistica, etc.

- expertiza medico-legala, prin care pot fi lamurite pb privind asfixia mecanica, moartea subita, violul, etc

- expertiza psihiatrica, prin care pot fi lamurite pb privind tulburarile psihice ca schizofrenia, oligofrenia, depresiunea maniacala, etc

- expertiza contabila prin care se lamuresc aspecte privind controlul si revizia contabila

- expertiza tehnica, cu ajutorul careia potfi lamurite anumite pb in cazul accidentelor de circulatie, in cazul infr contra protectiei muncii, etc(expertiza contabila si cea tehnica pot fi efect impreuna in aceeasi cauza)

Dupa modul in care legea reglem necesitatea efect expertizei, ac pot fi facultative si obligatorii. Exp facultative sunt cele mai frecvente in practica judiciara, ele fiind dispuse fie la cererea partilor interesate, fie cand organele judiciare socotesc ca sunt necesare cunostintele unui expert pt lamurirea anumitor aspecte ale cauzei penale. Expertiza este obligatorie in urmat situatii:

- in cazul omorului deosebit de grav, cand tb efect o expertiza psihiatrica; expertiza este obl in cazul omorului deosebit de grav, chiar daca infr a ramas in faza de tentativa

- efect unei expertize psihiatrice este obl ori de cate ori organul de urmarire penala sau inst de judecata are indoiala asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatului; ac expertiza poate fi dispusa numai daca in dosarul cauzei sunt elem care sa det o indoiala cu privire la starea psihica a invinuitului sau inculpatului; asemenea elem pot privi comportarea anterioara a inculpatului, modul de comportare a inculpatului in cadrul procesului, etc.

In practica judiciara s-a dispus efect expertizei psihiatrice in cazul in care inculpatul a suferit de o boala psihica ori un traumatism cranian, dupa care a fost internat in spital. In practica judiciara s-a stab ca efect expertizei medico-legale psihiatrice nu este obligatorie pt inculpatul trimis in judecata pt infractiuni privind treficul de droguri si detinerea de droguri pt consum propriu, daca instanta de judecata nu are indoiala asupra starii psihice a inculpatului, chiar daca inculpatul urmeaza un tratament medical de dezintoxicare, consecinta a consumului de droguri. In vederea efect expertizei, organul de cercetare penala, cu aprobarea procurorului, sau instanta de judecata dispune internarea invinuitului ori inculpatului, pe timpul necesar. Ac masura este executorie si se aduce la indeplinire, in caz de opunere, de catre lucratorii de politie. Cazurile in care expertiza psihiatrica este obl, privesc sit legate de rezolvarea unor pb cu incidenta directa asupra raspunderii penale a invinuitului sau inculpatului. Expertiza este obligatorie si in late sit, care, in mod practic, sunt adiacente rezolvarii propriu-zise a cauzei penale. Expertiza este obl in cazul suspendarii procesului penal, ion cazul manarii sau intreruperii executarii pedepsei inchisorii.

Dupa criteriul modului de desemnare a expertului:

- expertiza simpla sau oficiala in care org penal il numeste pe expert si controleaza activitatea de expertizare facuta de ac

- expertiza contradictorie in care expertii sunt alesi si numiti de catre org judiciare penale si de catre parti

- expertiza supravegheata in care partile pot desemna un specialist care are atributii de control asupra modului de efect a expertizei, specialistul care supravegheaza expertiza fiind denumit si consilier tehnic.

Dupa modul de organizare:

- expertize simple efect de catre un specialist dintr-un domeniu anume

- expertize complexe sau mixte in care, pt lamurirea faptelor sau imprejurarilor cauzei, sunt necesare cunostinte din mai multe ramuri ale stiintei sau tehnicii

Daca exista experti medico-legali sau experti oficiali in specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o alta pers, decat daca imprejurari deosebite ar cere aceasta. In sit in care expertiza urmeaza sa fie efect de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institutii de specialitate, expertul nu este numit de org judiciare penale, ci de catre organul din care face parte expertul. In anumite sit, serviciile de expertiza pot cere concursul, in realiz unor expertize, specialistilor din alte institutii, ac din urma putand sa acorde asistenta la efect sau pot numai sa-si dea avizul. Expertii sunt numiti de organele de urmarire penala printr-o rezolutie sau ordonanta, iar de catre instantele judecatoresti printr-o incheiere. Dupa ce expertii sunt numiti, urmeaza ca atat lor, cat si partilor sa li se dea anumite lamuriri. In ac sens, organul de urmarire penala sau instanta de judecata fixeaza termen la care sunt chemate partile, precum si expertul. La termenul fixat se aduc la cunostinta partilor si expertului obiectul expertizei si intrebarile la care expertul tb sa raspunda si li se pune in vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la ac intrebari si ca pot cere modif sau completarea lor. Partile sunt incunostintate ca au dr sa ceara numirea si a cate unui expert recomandat. In fata instantei de judecata, cand se dau lamuriri expertului, sedinta tb sa fie publica, iar dezbaterile tb sa se desfasoare cu respectarea principiului contradictorialitatii si cu participarea procurorului, cand ac este obligatorie. In vederea realizarii obiectivului urmarit prin expertiza, expertul are dr sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pt operatia propriu-zisa a expertizei. Pe baza materialelor pe care le are la dispozitie, expertul, folosind metodele adecvate cercetarii pe care o reclama problemele ce tb elucidate, studiaza si pune in lumina concluziile. Cand sunt mai multi experti se iintocmeste un singur raport de expertiza. Daca sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate in cuprinsul raportului sau intr-o anexa. Raportul se depune la organul care a dispus efect expertizei. In vederea expunerii sistematizate a pb legate de expertiza, legea a prevazut ca raportul de expertiza sa cuprinda 3parti si naume: o parte introductiva, descrierea si partea finala unde sunt prezentate concluziile expertului. Se pot ivi sit in care organele judiciare penale constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa. In asemenea cazuri, legea prevede posibilit efect unui supliment de expertiza de catre acelasi expert sau de catre altul. Daca din rap de expertiza nu rezulta cu suficienta claritate concluziile la care a ajuns expertul, ac poate fi chemat pt a da lamuriri suplimentare in scris sau explicatii verbale asupra raportului de expertiza. Lamuririle suplimentare in scris pot fi cerute si serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efect expertiza. In sit in care organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoieli cu privire la exactitatea raportului de expertiza, dispune efect unei noi expertize. In cazul noilor expertize, inainte de a fi trimise organelor judiciare este obligatorie avizarea lor de catre comisiile de avizare si control al actelor medico-legale, ac avizare facandu-se din oficiu. Organele judiciare acorda o deosebita incredere ac mijl de proba, dar in cazurile in care informatiile pe care expertizele le contin nu se coroboreaza cu celelalte probe, expertizele pot fi inlaturate printr-o motivare temeinica.

S12 inlocuirea, revocarea si incetarea de drept a masurilor de preventie

S13 arestarea inculpatului

S14 liberarea provizorie sub control judiciar

S15 masurile asiguratorii

S16 citatia

S17 termenele in procesul penal

S18 nulitatile