Concepte fundamentale privind evaziunea fiscala legala internationala
Capitolul 1.1 Evaziunea fiscala legala
Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetelor asigurarilor sociale de stat si al fondurilor speciale extrabugetare, de catre persoane fizice si persoane jurid 14414h723o ice române sau straine.
Evaziunea fiscala cunoaste doua forme de manifestare, în functie de modul în care poate fi realizata: evaziunea care poate fi înfaptuita la adapostul legii (evaziune legala) si evaziune care se realizeaza cu încalcarea legii (evaziune frauduloasa).
Evaziunea fiscala realizata la adapostul legii permite sustragerea unei parti din materia impozabila fara ca acest lucru sa fie considerat contraventie sau infractiune. Evaziunea fiscala internationala este posibila datorita diferentelor de legislatie fiscala dintre tari ce permit scoaterea de sub incidenta impozitelor a unor venituri, parti de venituri, componente ale averii ori a anumitor acte si fapte care, în conditiile respectarii riguroase a cerintelor principiilor generalitatii si echitatii impunerii, nu ar trebui sa scape de impozitare.
Aceasta forma de evaziune fiscala este una dintre cele mai dificil de contracarat, fiscalitatea blânda din asa-numitele "oaze fiscale" este foarte tentanta pentru orice agent economic ce încearca sa obtina o mai mare parte din profitul potential pentru necesitatile de finantare a activitatii sale curente sau în interesul sporirii averii proprietarilor sai.
Este de remarcat si faptul ca au aparut si în România societati de intermediere ce au ca principal obiect de activitate intermedierea înfiintarii companiilor offshore în strânsa colaborare cu autoritatile împuternicite din paradisurile fiscale vizate. Aceste societati de intermediere se afla într-o concurenta acerba pe aceasta nisa nou-aparuta pe "piata evaziunii fiscale", cautând sa obtina exclusivitatea pentru România a înfiintarii companiilor offshore într-un anumita "oaza fiscala", fiind în acelasi timp la curent cu cele mai noi modificari legislative atât din respectiva tara, cât si din România.
Evaziunea fiscala legala internationala a devenit o alternativa fiabila la modurile "traditionale" de evaziune fiscala frauduloasa pentru principalii jucatori ai economiei subterane, pe fondul aparentei întetiri a febrei controalelor Garzii Financiare si a Autoritatii Nationale de Control. Având în vedere sumele impresionante ce tranziteaza economia subterana ilegal, este îngrijorator daca banii vor putea fi "spalati" si apoi scosi din tara pentru a-si gasi adapost în conturile offshore de unde pot fi utilizati aproape fara restrictii.
Aceasta practica a folosirii companiilor offshore pentru a scapa de eventualul climat fiscal prea aspru din tara de origine, poate functiona numai în anumite conditii:
Existenta unui tratat de evitare a dublei impozitari sau absenta unei conventii semnate de dubla impozitare între tara de origine a fondatorului companiei offshore si paradisul fiscal respectiv;
Regimul fiscal din paradisul fiscal sa fie mai blând decât cel al tarii de origine;
Compania offshore sa nu desfasoare activitati economice în tara paradis fiscal, deoarece autoritatile locale pot considera ca se încearca fraudarea sistemului intern de circulatie a marfurilor si a serviciilor;
Înfiintarea companiei offshore trebuie sa fie realizata în conditii de legalitate absoluta, orice abatere minora de la litera legii paradisului fiscal poate duce la eventualitatea anularii actului de constituire, sau în cazuri mai grave chiar la un control amanuntit care sa duca la descoperirea unor neregularitati care ar putea conduce chiar la incidente penale pentru proprietari sau pentru prepusii lor.
În concluzie, aceasta recurgere la solutia companiilor offshore este fiabila pentru un investitor rational, bine informat care cunoaste avantajele diferentelor de legislatie fiscala dintre diferite tari si care recunoaste avantajele potentiale ale comertului international cu marfuri si servicii.
Capitolul 1.2 Dubla impunere juridica internationala
Dubla impunere juridica internationala reprezinta supunerea la impozit a aceleiasi materii impozabile si pentru aceeasi perioada de timp, de catre doua autoritati fiscale din doua tari diferite. Dubla impunere poate aparea în cazul realizarii de catre rezidentii unui stat a unor venituri pe teritoriul altui stat, si numai în cazul impozitelor directe.
În practica fiscala internationala, pot fi întâlnite mai multe criterii care stau la baza impunerii veniturilor sau a averii.
Potrivit criteriului rezidentei, impunerea veniturilor se efectueaza de autoritatea fiscala din tara careia apartine rezidentul, indiferent daca veniturile sau averea, care fac obiectul impunerii, sunt obtinute, respectiv, se afla pe teritoriul acelui stat sau înafara acestuia;
Conform criteriului nationalitatii, un stat impune rezidentii sai, care realizeaza venituri sau poseda avere din (în) statul respectiv, indiferent daca ei locuiesc sau nu în tara lor;
În cazul criteriului originii veniturilor, impunerea se efectueaza de catre organele fiscale din tara pe al carui teritoriu s-au realizat veniturile sau se afla averea, facându-se abstractie de rezidenta sau de nationalitatea beneficiarilor de venituri.
Modul în care aceste criterii sunt aplicate poate conduce la aparitia dublei impuneri juridice internationale. Astfel, de exemplu, daca într-o tara impunerea se bazeaza pe criteriul rezidentei, iar în alta pe criteriul originii veniturilor, atunci o persoana din prima tara, în eventualitatea realizarii unor venituri în cea de-a doua tara, va avea de platit impozite pentru acestea atât în tara de rezidenta, cât si în tara de origine a veniturilor, ceea ce, de fapt, reprezinta o dubla impunere.
Pentru evitarea situatiilor de genul acesta se apeleaza la conventiile de evitare a dublei impuneri, care se aplica impozitelor pe venit si pe avere, instituite de fiecare din statele contractante, de subdiviziunile lor politice si de unitatile administrativ-teritoriale. Sub incidenta conventiei intra persoanele care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale fiecaruia dintre cele doua state, indiferent daca sunt persoane fizice sau juridice.
Unul dintre cele mai relevante aspecte pentru practica societatilor offshore, cuprins în aceste conventii bilaterale, este acela conform caruia o companie înfiintata într-unul din statele semnatare (paradisul fiscal), în care îsi are si sediul social, si care îsi desfasoara activitatea în cel de-al doilea stat semnatar, în care nu are un sediu permanent, va fi supusa regimului fiscal din tara care îi gazduieste sediul.
Astfel, calitatea de persoana juridica rezidenta se stabileste în functie de locul unde se afla sediul conducerii sale efective, în timp ce pentru persoane fizice se considera domiciliu fiscal tara în care are o locuinta permanenta, fie ca aceasta este proprietate personala, fie ca este luata cu chirie, cu conditia sa locuiasca acolo mai mult timp decât în alte tari.
Pentru evitarea propriu-zisa a dublei impuneri, în practica fiscala internationala se aplica mai multe metode sau procedee tehnice:
Conform procedeului exonerarii totale, venitul realizat de rezidentul unei tari, în cealalta tara contractanta, în care acesta a fost impus, se deduce în întregime din venitul total impozabil al acestuia în statul de rezidenta;
În cazul procedeului exonerarii progresive, venitul obtinut de rezidentul unui stat în strainatate se adauga la veniturile realizate de acesta în statul de rezidenta, urmând apoi ca la venitul total astfel rezultat sa se stabileasca cota progresiva aferenta. Pentru calcularea impozitului, aceasta cota se va aplica numai asupra venitului realizat în statul de rezidenta;
Procedeul imputarii ordinare consta în aceea ca impozitul platit statului strain pentru venitul realizat pe teritoriul acestuia, de rezidentul altui stat, se deduce direct din impozitul datorat în statul de rezidenta, însa numai pâna la limita impozitului intern ce revine la un venit egal cu cel obtinut în strainatate;
În cazul aplicarii procedeului imputarii totale, impozitul platit în strainatate pentru venitul realizat acolo se deduce integral din impozitele datorate în statul de rezidenta.
|
