Conceptul Dreptului
Definitie :
DREPTUL este sistemul normelor stabilite sau recunoscute de stat , in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei de stat , a caror respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva a statului .
S-a ajuns la aceasta definitie analizand trasaturile dreptului.Astfel definitia cuprinde caracterizarea naturii volitionale a dreptului , a exprimarii sale normative , a asigurarii respectarii sale prin posibilitatea aplicarii constrangerii de stat .
In virtutea caracterului sau normativ , dreptul este privit ca un fenomen relational sau ca o unitate dintre norme si raporturi juridice.
S-a afirmat ca exista o unitate indisolubila intre normele juridice , deoarece normele juridice isi ating scopul prin reglementarea relatiilor sociale , aduca prin crearea si desfasurarea raporturilor juridice ; normele juridice care nu au creat raporturi jurid 333s1824d ice , nu reprezinta drept .
Acest punct de vedere nu poate fi acceptat deoarece , a include raporturile juridice in definitia dreptului , inseamna a sterge deosebirea dintre ele si normele juridice , a diminua importanta procesului complex si, uneori , de durata , pe care il parcurge norma juridica de la adoptare pana la realizarea ei .
O asemenea conceptie diminueaza functia specifica a dreptului de reglementare , de indrumare si modelare a comportarii si conduitei oamenilor si nu contribuie la intarirea legalitatii.
A include raporturile juridice in definitia dreptului ar insemna a spune participantilor la raporturi juridice : " Ceea ce faceti voi , acesta este dreptul ".
Aparitia Dreptului
Cauzele aparitiei dreptului trebuie cautate in evolutia societatii primitive , in sferele vietii materiale si spirituale care au necesitat o noua forma de organizare sociala - statul - si, desigur , un nou sistem de reguli sociale , in care rolul decisiv apartine normelor juridice , dreptului .
In societatea primitiva nu existau norme de drept , dreptul dupa cum nu exista nici statul .
Intrucat nici o comunitate sociala nu se poate lipsi de o anumita ordine sociala , relatiile sociale gentilice si tribale erau reglementate printr-un sistem de reguli sociale cu caracter obisnuielnic moral , prescriptii religioase si alte norme de viata sociala .
Respectarea , realizarea prevederilor cuprinse in aceste reguli nu necesitau aplicarea constrangerii , asigurata de un aparat special separat de populatie .. Pentru orice membru al gintei , traducerea in viata a obiceiurilor , regulilor etice etc. nu aparea ca fiind impusa din afara , ci ca o necesitate organica , ce asigura deplina realizare a individului in colectivitate .
Colectivitatea primitiva dispunea si de mijloacele necesare pt. apararea randuielilor care statorniceau aceste reguli , impotriva unor incalcari: Persoanele care incalcau aceste reguli erau supuse unor sanctiuni incepand cu oprobiul si dispretul public , mergand pana la izgonirea celor vnovati din colectivitate = suprimarea lor .
In perioada imediat premergatoare aparitiei statului , patura aristocratiei gentilice inlocuieste treptat obiceiurile cu reguli noi care consfintesc si apara privilegiile sociale ale gintii , noul sistem de repartitie a produselor si , in cele din urma consacra proprietatea privata asupra turmelor , asupra pamantului si altor mijloace de productie .
Necesitatea de a subordona unei reguli generale actele zilnice repetate ale productiei , repartitiei si schimbului de produse si de a veghea ca individul sa se supuna conditiilor generale ale productiei si schimbului , transforma in scurt timp obiceiul in lege . Odata cu legea se nasc , in mod necesar , organe insarcinate cu mentinerea ei - autoritatea publica - statul .
O prima cale de creare a dreptului in statele antice si feudale consta in preluarea unor obiceiuri care au dainuit in societatea comunei primitive si care au fost adaptate la noile realitati sociale , fiind declarate obligatorii sub amenintarea aplicarii unor sactiuni de stat .Aceste obiceiuri au format DREPTUL OBISNUIELNIC sau CUTUMIAR.
O alta cale de formare a dreptului consta in crearea dreptului scris , in instituirea unor acte normative -legi - care cuprindeau , pe de o parte , obiceiuri vechi adaptate si , pe de alta parte , dispozitii juridice noi , necunoscute vechii oranduiri, dispozitii exprimand privilegiile paturii conducatoare in stat , situatia lipsita de drepturi a sclavilor sau taranilor iobagi , organizarea administrativ-teritoriala a statului , practicarea cultelor religioase etc.
A treia cale de aparitie a dreptului consta in diviziunea mai precisa a activitatii mecanismului de stat = formarea dreptului prin solutiile date de judecatori , de instantele judecatoresti .
DREPTUL - Expresie a vointei de stat
Esenta sociala a dreptului consta , in exprimarea normativa , general-obligatorie a vointei generale , care se manifesta direct sau indirect ca vointa de stat .
Pt. a deveni drept , pt. a exprima in norme general-obligatorii , a caror respectare este garantata de forta coercitiva a statului , vointa generala trebuie trebuie sa se exprime ca vointa de stat .
Vointa de stat exprima interesele generale prin intermediul unor reguli a aror respectare este general-obligatorie , fiind garantata de forta coercitiva a statului.
Continutul si forma dreptului
Dreptul , se prezinta ca o unitate intre continut si forma .
Continutul exprima totalitatea elementelor si proceselor care constituie un fenomen , temeiul existentei si dezvoltarii lui .
Forma , determinata de continut , exprima modul de organizare a acestuia , structura interna si externa a fenomenelor , modalitatea existentei lor .
Continutul dreptului nu numai exprimarea normativa general-obligatorie a vointe de stat , ceea ce este esenta dreptului , dar si totalitatea prevederilor concrete ale reglementarilor juridice diferentiate pe ramuri de drept si pe institutii juridice , adica vointa de stat transformata in norme juridice , care , fiecare in felul lor , dar toate unite prin acelasi scop , reclama o anmita conduita a oamenilor i diferitele lor situatii sociale . Continutul dreptului este exprimat in totalitatea normelor de drept dintr-un sistem de drept dat .
Forma dreptului reprezinta felul in care vointa generala devine vointa general-obligatorie ; ea cuprinde mijloacele prin care aceasta vointa este ridicata la rangul de lege , capatand o haina jridica adecvata .
Formele dreptului = izvoare formale ale dreptului :
Actele normative =legile
Obiceiul juridic
Precedentul judiciar
Contractul normativ
Raportul continut-forma depinde de :
Dreptul in relatia sa cu societatea
Dreptul in relatia sa cu constiinta juridica a societatii , ca forma de manifestare a acesteia
Dreptul ca sistem de norme unitare si divizate in ramuri de drept si institutii juridice
Actele normative in care prin continut urmeaza sa fie considerate normele cuprinse in ele, iar prin forma :legea , decretul , hotararile guvernului etc. In ierarhia lor
Forma textuala , verbala a normei juridice , indaratul careia organul de interpretare cauta sa patrunda adevaratul inteles - continutul prevederilor juridice
DREPTUL : - ESENTA,CONTINUT SI FORMA CORESPUNZATOARE ACESTORA.
Dreptul , constiinta juridica si politica
Constiinta juridica este un fenomen social si psihologic complex , alcatuit din elemente de natura rationala , afectiva si volitiva .Ea reprezinta totalitatea ideilor ,sentimentelor si volitiunilor cu privire la drept , la fenomenul juridic , in general , aprecierea dreptului in vigoare , aprobarea sau respingerea lui , ideile , precum si sentimentele de dreptate si legalitate.
Constiinta juridica constituie o premisa ideologica a elaborarii dreptului .Nici o lege , nici un act normativ nu a fost adoptat inainte de a fi conceput ,inainte de a fi trecut prin constiinta juridica a celor care participa la actiitatea normativa si care sunt purtatori ai constiintei juridice a societatii sau a unui grup social.
Constiinta juridica cuprinde si sfera realizarii dreptului , a aplicarii sale , a formarii si infaptuirii raporturilor juridice create pe baza normelor de drept , a respectarii dreptului.
Actiunea politicii asupra dreptului are loc prin activitatea organelor de stat . Dreptul este un instrument specific al politicii , nu orice masura politica este susceptibila de a fi transpusa in norme de drept .
Prin drept sunt aduse la indeplinire cele mai importante masuri politice formulate ca fiind ale statului , norme general obligatorii , a caror respectare este garantata de forta coercitiva a statului.
Politica stabileste formele si mijloacele concrete de indeplinire a prevederilor normelor juridice , determina recrutarea cadrelor de aplicare a dreptului , asigura educarea lor in spiritul respectului legilor si al ordinii juridice .
|
